3ra-788/21 — contestarea actului administrativ

3ra-788/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-788/21

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul central – V. Hrapacov

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat – D. Fujenco, L. Caraianu, A. Mironov

DECIZIE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Aliona Miron

examinând recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea societății

comerciale „M&R COM” societate cu răspundere limitată, în proces de

insolvabilitate, împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actului administrativ,

împotriva deciziei din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

respins apelul depus de către Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din

28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central, prin care s-a admis

acțiunea societății comerciale „M&R COM” societate cu răspundere limitată, în

proces de insolvabilitate,

constată:

La 24 mai 2018, administratorul procesului de insolvabilitate al societății

comerciale „M&R COM” societate cu răspundere limitată, în proces de

insolvabilitate, administratorul autorizat Svetlana Leiciu, (în continuare SC „M&R

COM” SRL) a depus acțiune în contencios administrativ împotriva Serviciului

Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a invocat că, în temeiul actelor de control nr. 5-685396

și nr. 3-568819 din 31 ianuarie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală

Sud a Serviciului Fiscal de Stat, la 14 martie 2018, a fost emisă decizia nr. 416/85

Av, prin care Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat a aplicat față de SC „M&R COM” SRL sancțiuni financiare sub formă de

amendă și a încasat penalități, în conformitate cu art. 257, art. 260 și art. 261 din

Codul fiscal.

În opinia reclamantei, actele de control fiscal nr. 5-685396 și nr. 3-568819

din 31 ianuarie 2018, precum și decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a

1

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat sunt

ilegale și urmează a fi anulate, deoarece organul fiscal neîntemeiat și eronat a

constatat că la societate lipsește parțial evidența contabilă pentru perioada anilor

2013 și 2014, a fost dusă necorespunzător evidența contabilă pentru perioada

anilor 2015-2016 și respectiv a modului de calculare a plăților fiscale, prevăzute

de art. 189 alin. (2) și art. 225 din Codul fiscal.

Reclamanta a menționat că a prezentat Direcției Generale Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat toate documentele solicitate pentru

verificare, inclusiv registrele contabile și documentele primare, iar în materialele

de verificare fiscală lipsesc probe din care ar rezulta că societatea nu a prezentat

documentația de evidență și/sau rapoartele fiscale.

La fel, reclamanta a remarcat că în timpul efectuării controlului, funcționarii

fiscali nu au solicitat careva documente și date suplimentare, circumstanță ce

denotă că societatea a prezentat pentru control toate documentele, care permiteau

organului fiscal să efectueze în deplină măsură controlul fiscal a respectării

legislației fiscale de către SC „M&R COM” SRL.

De asemenea, SC „M&R COM” SRL a notat că din conținutul actelor de

control și a metodologiei aplicate de către funcționarii fiscali rezultă că aceștia au

verificat doar anumiți indici de evidență a activității societății, fapt ce denotă că

nu au fost studiate documentele primare, controlul fiind efectuat incomplet și

neobiectiv.

Astfel, este incertă aplicarea metodelor indirecte și a surselor de apreciere a

obligațiilor fiscale, cât și calcularea costului lucrărilor și determinarea mărimii

venitului impozabil.

Reclamanta a relevat că Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat nu a indicat careva criterii obiective, care ar explica

alegerea metodelor indirecte și a surselor, temeinicia aplicării, asemănarea

condițiilor activității altor persoane, veniturile cărora au fost primite spre

comparare, etc..

Prin urmare, organul fiscal greșit a ajuns la concluzia că SC „M&R

COM” SRL a încălcat modul de determinare a venitului impozabil și diminuarea

venitului impozabil.

Mai mult ca atât, constatările Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat se referă la calcularea în scopuri fiscale a cheltuielilor

sub formă de plăți pentru asigurarea personală pentru anii 2015 și 2016. Or,

persoanele care au fost calificate de către organul fiscal ca fiind membri de

familie ce au fost asigurate din contul mijloacelor SC „M&R COM” SRL, de

facto, sunt angajați ai societății, fiind incluși în statele de personal. Acest fapt este

confirmat prin documente corespunzătoare de angajare a lor și alte acte care

demonstrează că ei au activat la companie. Respectiv, aceste cheltuieli fac parte

din categoria calculărilor permise și sunt prevăzute de Hotărârea Guvernului

nr. 484 din 04 mai 1998.

Succesiv, reclamanta a apreciat ca fiind eronate concluziile organului fiscal

privind încălcările ce țin de prezentarea veridică spre calculare din buget a taxei

pe valoare adăugată în sumă de 1 913,33 de lei, pentru procurarea îngrășămintelor

minerale. Or, la verificarea acestei chestiuni nu au fost luate în considerare

probele, care confirmă că societatea în mod legal a realizat îngrășămintele

2

minerale. Aceste servicii au fost declarate ca livrare impozabilă, ce se confirmă

prin factura fiscală nr. L 0255291 din 28 noiembrie 2016 privind nedeclararea

taxei pe valoare adăugată în anul 2017, în urma livrării serviciilor de închiriere a

autovehiculelor societății cu răspundere limitată „Milianmax CORP” și de

neeliberare a facturilor fiscale în 12 cazuri.

În acest sens, reclamanta a reiterat că potrivit condițiilor pct. 4.2 din

contractul de închiriere, achitarea plății de închiriere se efectuează trimestrial,

ceea ce presupune eliberarea facturilor fiscale nu lunar, ci o dată în trimestru.

Totodată, reclamanta a menționat că unul din contracte a fost reziliat practic

imediat, din motiv că autovehiculul transmis în folosință era deteriorat. Al doilea

contract de închiriere a fost executat parțial, deoarece la cererea conducătorului

provizoriu al SC „M&R COM” SRL, G. Chioroglo, colaboratorii de poliție au

ridicat autovehiculul.

Așadar, taxa pentru folosirea drumurilor de autovehiculele înmatriculate în

Republica Moldova a fost diminuată, deoarece respectivele mijloace de transport

nu au fost folosite în perioadele de timp indicate în decizia nr. 416/85 Av din 14

martie 2018, deoarece fie au fost conservate, fie deteriorate.

Astfel, manifestându-și dezacordul cu actele de control nr. 5-685396 și nr. 3-

568819 din 31 ianuarie 2018, precum și decizia nr. 416/85 Av ale Direcției

Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, la 19 aprilie 2018,

SC „M&R COM” SRL a depus cerere prealabilă la Serviciul Fiscal de Stat, însă,

aceasta nu a fost examinată în termenul legal.

Reclamanta SC „M&R COM” SRL a solicitat prin cererea de chemare în

judecată anularea deciziei nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea:

-calculării și încasării venitului pe impozit în sumă de 299 482,69 de lei;

-calculării și încasării taxei pe valoarea adăugată în sumă de 39 775,45 de lei;

-calculării și încasării taxelor pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă de 15 640,20 de

lei;

-încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;

-aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime de

89 844,81 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată în mărime de

11 932,64 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor de

către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de

4 482,90 de lei;

-aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație

neveridică în mărime de 7 000 de lei;

-aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor fiscale în mărime de 50 400

de lei;

-aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței contabile în mărime de

50 000 de lei (vol. I, f.d. 1-4).

3

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central,

s-a admis acțiunea depusă de către SC „M&R COM” SRL.

S-a anulat decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea:

-calculării și încasării venitului pe impozit în sumă de 29 9482,69 de lei;

-calculării și încasării taxei pe valoarea adăugată în sumă de 39 775,45 de lei;

-calculării și încasării taxelor pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă de 15 640,20 de

lei;

-încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;

-aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime de

89 844,81 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoare adăugată în mărime de

11 932,64 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor de

către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de

4 482,90 de lei;

-aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație

neveridică în mărime de 7 000 de lei;

-aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor fiscale în mărime de 50 400

de lei;

-aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței contabile în mărime de

50 000 de lei (vol. I, f.d. 98; 102-113).

La 29 aprilie 2020, Serviciul Fiscal de Stat a depus cerere de apel împotriva

hotărârii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat (vol. I, f.d. 121-122).

Prin decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat s-a respins apelul

depus de către Serviciul Fiscal de Stat și s-a menținut hotărârea din 28 noiembrie

2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central (vol. I, f.d. 180, 181-194, 195-207).

Prin decizia din 16 octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul depus de Serviciul Fiscal de Stat.

S-a casat decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat și s-a restituit

cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Comrat (vol. I, f.d. 236-250).

Rejudecând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Comrat prin decizia din

12 aprilie 2021 a respins apelul depus de către Serviciul Fiscal de Stat și a

menținut hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central

(vol. II, f.d. 150, 156-169, 170-182 recto-verso).

În consolidarea soluțiilor prima instanță și instanța de apel au reținut că

documentele prezentate de SC „M&R COM” SRL inspectorilor fiscali pentru

control au permis în deplină măsură să fie efectuată fără dificultăți verificarea

obiectivă a respectării legislației fiscale și acțiunile vizate nu au necesitat

calcularea prin metoda indirectă.

Instanțele inferioare au conchis că organul fiscal nu a indicat careva criterii

obiective, ce explică alegerea metodelor și surselor indirecte, temeinicia aplicării

acestora, asemănarea condițiilor activității altor persoane, veniturile cărora au fost

primite spre comparare.

4

La fel, s-a constatat că în speță nu sunt confirmate prin probe circumstanțele

reținute de către inspectorii fiscali, precum că calcularea impozitului pe venit în

urma activității de antreprenoriat în sumă de 299 482,69 de lei a apărut în

legătură cu tăinuirea de către societatea reclamantă a veniturilor de la prestarea

serviciilor pentru culegerea viței-de-vie a SRL „Miliaanmax CORP” în anul 2014

în sumă de 643 062,37 de lei, în anul 2016 în sumă de 19 800 de lei, a includerii

neîntemeiate în componența cheltuielilor a impozitului pe venit de la

întreprindere pentru anul 2015 în sumă de 13 030 de lei, a corectării eronate a

cheltuielilor efectuate în beneficiul posesorului brevetului Nicolai Costov în sumă

de 207 435 de lei, urma să fie completat rândul 03030 din Anexa 2D la declarația

VEN12 pentru perioada fiscală a anului 2016 cu semnul „-207 435 de lei”, de

fapt este reflectată în suma „+207 438 de lei”, în rezultatul cărui fapt, în loc de

reducerea cheltuielilor în prețuri fiscale cu suma de 207 438 de lei, cheltuielile au

fost mărite cu suma de 207 435 de lei.

Instanțele inferioare au apreciat ca fiind eronat exemplul reținut de organul

fiscal de nedeclarare a venitului de către SC „M&R COM” SRL rezultat din

prestarea serviciilor de culegere a recoltei viței-de-vie a SRL „Miliaanmax

CORP” în anul 2014 în sumă de 643 062,37 de lei și în anul 2016 în sumă de

19 800 de lei. Or, în anul 2014 societatea reclamantă nu a prestat servicii pentru

culegerea recoltei viței-de-vie a SRL „Miliaanmax CORP”, ci doar de transport în

sumă de 9 800 de lei (vol. I, f.d. 133), fapt care dealtfel se confirmă și prin

factura fiscală nr. JI 0223063 din 23 decembrie 2014 și actul de verificare a

decontărilor reciproce pentru perioada 07 august 2014 – 31 decembrie 2014

(vol. I, f.d. 136).

Totodată, nu și-au găsit confirmare nici argumentele organului fiscal în

privința prestării serviciilor pentru culegerea recoltei viței-de-vie în anul 2016 în

sumă de 19 800 de lei, deoarece conform actului nr. 6 din 30 septembrie 2016 de

predare-primire a serviciilor prestate, societatea reclamantă a prestat

SRL „Miliaanmax CORP” servicii de viticultură în sumă de 61 800,95 de lei, dar

nu în sumă de 19 800 de lei (vol. I, f.d. 16, 143). Mai mult, în componența

serviciilor prestate au fost incluse și cheltuieli pentru plata salariului în sumă de

19 800 de lei.

Întregul venit obținut în urma serviciilor prestate în sumă de 61 800,95 de lei

a fost declarat de către societatea reclamantă în componența venitului pentru anul

2016 și a fost reflectat atât în raportul privind rezultatele activității financiare

pentru anul 2016, cât și în declarațiile privind impozitul pe venit pentru perioada

fiscală a anului 2016 în componența veniturilor obținute, recunoscute în raportul

financiar (vol. I, f.d. 146-149).

De asemenea, prestarea acestor servicii a fost declarată în scopuri fiscale, la

declararea livrărilor pasibile impozitării cu taxă pe valoare adăugată (vol. I,

f.d. 156-157), iar acest fapt demonstrează să organul fiscal eronat a stabilit că

societatea reclamantă a tăinuit acest tip de venit și nu l-a inclus în componența

veniturilor pasibile declarării și impozitării pentru perioada anului 2016.

În atare circumstanțe, instanțele inferioare au ajuns la concluzia că organul

fiscal nu a administrat probe ce ar demonstra că societatea reclamantă ar fi comis

încălcările fiscale imputate și nu a indicat în baza căror documente a ajuns la

această concluzie, limitându-se la simpla frază „… în baza documentelor primare

5

prezentate și informației conținute în baza informativă a Serviciului Fiscal de

Stat…”.

În privința diminuării venitului pentru perioada fiscală a anului 2016,

inclusiv deducerea neautorizată a cheltuielilor în beneficiul deținătorului

brevetului de antreprenoriat, Nicolai Costov, instanțele inferioare au constatat că

organul fiscal nejustificat a ajuns la concluzia că în anul 2016 venitul impozabil

al SC „M&R COM” SRL a fost diminuat în sumă de 456 023 de lei, fapt ce a dus

la necalcularea impozitului pe venit în sumă de 54 722,76 de lei. Or, conform

materialelor cauzei, suma venitului impozabil dedus pentru perioada anului 2016

a SC „M&R COM” SRL a constituit suma de 248 588 de lei, dar nicidecum nu

456 023 de lei.

Mai mult ca atât, în ședința de judecată reprezentantul organului fiscal a fost

în imposibilitate de a explica cum s-a constatat proveniența și formarea sumei de

456 023 de lei și din ce sunt compuse sumele menționate în decizia nr. 416/85 Av

din 14 martie 2018.

Astfel, instanțele inferioare au ajuns la concluzia că, în speță, nu este indicat

în ce mod au fost determinate rezultatele obligațiilor fiscale ale societății

reclamante, iar acest fapt presupune neveridicitatea și inexactitatea constatărilor

și concluziilor din decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

La 10 iunie 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la Curtea de Apel Comrat

recurs motivat împotriva deciziei din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat,

solicitând casarea deciziei recurate și emiterea unei decizii noi prin care să fie

respinsă acțiunea depusă de către SC „M&R COM” SRL (vol. II, f.d. 188-190

recto-verso).

În motivarea recursului a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și nu a dat o

apreciere corectă probelor prezentate de organul fiscal, acordând prioritate

intimatei, precum și a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material.

În opinia recurentului, instanța de apel neîntemeiat a considerat că în cadrul

ședinței de judecată nu au fost prezentate dovezile privind lipsa parțială de

contabilitate pentru A/2013-A/2014 și evidența necorespunzătoare a contabilității

pentru A/2015-A/2016, or, la caz, a fost prezentat dosarul administrativ în care

sunt anexate toate probele în baza cărora inspectorii fiscali au depistat încălcările

admise de contribuabilul SC „M&R COM” SRL.

Astfel, în baza acestor documente, în cadrul controlului fiscal s-a constatat

că SC „M&R COM” SRL a încălcat Legea contabilității, standardele naționale de

contabilitate și nu a respectat modul de contabilizare a veniturilor generate de

anumite tipuri de fapte economice, de prezentare a informațiilor aferente în

situațiile financiare și a cheltuielilor, precum și de prezentare a informațiilor

aferente în situațiile financiare. Însă, în cadrul dezbaterilor judiciare, intimata nu

a argumentat divergențele apărute în dările de seamă care le-a prezentat.

De asemenea, recurentul a relevat că instanța de apel nu a aplicat prevederile

Codului fiscal, care trebuiau aplicate și a ținut cont de faptul că suma venitului

impozabil diminuat se calculează prin completarea tabelului indicatorilor

conform datelor întreprinderii și indicatorilor conform datelor controlului fiscal.

6

Cu atât mai mult că, în cadrul ședinței de judecată, la etapa cercetării

înscrisurilor, reprezentantul Serviciului Fiscal de Stat a explicat modalitatea de

calculare a venitului impozabil și a impozitului pe venit, precum și circumstanțele

de fapt și drept, care au dus la calcularea sumei TVA, care nu au fost luate în

considerare. Însă, instanța de apel și-a argumentat soluția în baza declarației TVA

L/06/2014 (f.d. 216), care a fost anulată, dar nu a ținut cont de declarația TVA

L/06/2014 veridică, anexată la recursul anterior depus de către Serviciul Fiscal de

Stat, prin care se confirmă majorarea neîntemeiată a TVA spre deducere în

perioada fiscală L/06/2014 cu sumă de 17 835,35 de lei, fapt ce a dus la

diminuarea TVA aferentă bugetului cu suma de 17 835,35 de lei.

Prin referința depusă la 09 august 2021, SC „M&R COM” SRL a solicitat

respingerea recursului Serviciului Fiscal de Stat și menținerea deciziei din 12

aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, invocând drept contraargumente temeiuri

de fapt și de drept similare celor cuprinse în cererea de chemare în judecată și

menționând că prima instanță și instanța de apel au judecat multiaspectual cauza,

dând o apreciere justă raporturilor juridico-publice litigioase.

Prin încheierea din 27 octombrie 2021 a Curții Supreme de Justiție, recursul

depus de către Serviciul Fiscal de Stat împotriva deciziei din 12 aprilie 2021 a

Curții de Apel Comrat s-a numit spre examinare în fond, în complet de cinci

judecători.

Având în vedere că actul administrativ supus controlului normativ a fost

emis la 14 martie 2018, iar contestat în instanță a fost la 24 mai 2018, aplicabilă

speței este Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000

(abrogată la 01 aprilie 2019). Totodată, Colegiul notează că prin Legea nr. 116

din 19 iulie 2018 a fost aprobat Codul administrativ, care potrivit art. 257

alin. (1) a intrat în vigoare la 01 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) din Codul administrativ, procedurile de

contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se

vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform

prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni

în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la

intrarea în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica

corespunzător pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a

încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat pentru

principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale. Respectiv,

procedura de contencios administrativ în prezenta speță în partea procedurală

urmează a fi examinată prin prisma dispozițiilor Codului administrativ, iar în

partea materială urmează a fi aplicate prevederile legale în vigoare la momentul

emiterii actului administrativ contestat, și anume a Legii contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000 (abrogată la 01 aprilie 2019). Or, la

caz procedura administrativă se referă la o activitate administrativă inițiată până

la 01 aprilie 2019, aspect care determină aplicabilitatea dispozițiilor legale vechi,

care reglementau aceste instituții.

Conform art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite

7

neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Comrat a fost adoptată la 12 aprilie 2021 (vol. I,

f.d. 150). Potrivit avizului de recepție a corespondenței DS8000349611AS copia

deciziei motivate a Curții de Apel Comrat, cu traducere în limba română, a fost

notificată Serviciului Fiscal de Stat la 17 mai 2021 (vol. II, f.d. 185). La 10 iunie

2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus la Curtea de Apel Comrat recurs motivat

împotriva deciziei din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat (vol. II, f.d. 188).

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 245 din Codul administrativ privind

termenul de depunere a recursurilor.

Potrivit articolului 247 din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează și soluționează recursul fără ședință de judecată.

Verificând argumentele invocate în recurs, prin prisma materialelor din

dosar și a contraargumentelor expuse în referința intimatei SC „M&R

COM” SRL, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție a ajuns la concluzia de a casa integral decizia din 12

aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat, cu emiterea unei decizii noi de respingere a

acțiunii, din următoarele motive.

Articolul 248 din Codul administrativ stipulează la alin. (1) lit. c) că,

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

În corespundere cu art. 21 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile

publice și instanțele de judecată competente trebuie să acționeze în conformitate

cu legea și alte acte normative.

Conform art. 22 alin. (1) din Codul administrativ, autoritățile publice și

instanțele de judecată competente cercetează starea de fapt din oficiu. Acestea

stabilesc felul și volumul cercetărilor și nu sunt legate nici de expunerile

participanților, nici de cererile lor de reclamare a probelor.

Prin prisma art. 194 alin. (2) din Codul administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează

din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a

dreptului material.

La fel, aplicabile sunt și prevederile art. 244 alin. (2) coroborate cu art. 231

alin. (2) din Codul administrativ, conform cărora pentru procedura de recurs se

aplică corespunzător prevederile cap. III din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva. Pentru procedura în apel se aplică

corespunzător prevederile cap. II din cartea a treia, dacă din prevederile

prezentului capitol nu rezultă altceva.

În sensul art. 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de judecată este

obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a

probelor înaintate de participanți.

8

Cercetând starea fapt în baza materialelor și lucrărilor dosarului, Colegiul

constată că în perioada 17 – 31 ianuarie 2018 Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a efectuat la SC „M&R COM” SRL

control fiscal la fața locului, prin metoda verificării totale privind corectitudinea

și plenitudinea calculării și virării la buget a impozitelor, taxelor și altor plăți

obligatorii pentru perioada anilor 2013-2017.

În urma verificărilor, inspectorii fiscali au întocmit actele de control nr. 5-

685396 și nr. 3-568819 din 31 ianuarie 2018, prin care au constatat un șir de

încălcări, și anume:

-încălcarea prevederilor art. 6 alin. (5), art. 17 alin. (9) din Legea

contabilității nr.113 din 27 aprilie 2007, prin neasigurarea veridicității datelor

contabile și lipsă parțială de contabilitate;

-încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. d) din Codul fiscal, prin prisma

căruia contribuabilul este obligat să prezinte informații veridice despre veniturile

rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum și despre alte obiecte ale

impunerii; art. 18 lit. a), art. 23, art. 24 alin. (1) și (11), art. 30 alin. (l) din Codul

fiscal; Hotărârii Guvernului privind Declarația cu privire la impozitul pe venit

nr. 596 din 13 august 2012 (în redacția în vigoare la momentul comiterii

încălcării), contribuabilul nu a respectat modul de întocmire (prezentat cu date

neveridice) la Serviciul Fiscal de Stat a Declarației cu privire la impozitul pe

venit (Forma VEN12) pentru perioadele fiscale A/2013-A/2016, prin:

 nedeclararea venitului obținut din servicii în sumă de 643 062,37 de lei

în perioada fiscală A/2014;

 nedeclararea venitului obținut din servicii de recoltare a strugurilor în

sumă de 19 800 de lei în perioada fiscală A/2016;

 majorarea neîntemeiată a cheltuielilor în A/2013 cu suma 164 442,37 de

lei, A/2014 cu suma de 597 799,97 de lei, A/2015 cu suma 483 943,32

de lei;

-încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) și lit. d) din Codul fiscal,

art. 95 lit. a) din Codul fiscal, art. 102 alin. (2) din Codul fiscal, art. 115 alin. (l)

din Codul fiscal și a Ordinului „Privind aprobarea formularului tipizat al

Declarației privind TVA” nr. 1164 din 25 octombrie 2012, prin nerespectarea

modului de întocmire și prezentare la Serviciul Fiscal de Stat a Declarației

privind TVA (Forma TVA12), fapt ce a dus la diminuarea TVA aferentă

bugetului cu suma de 39 775,45 de lei, inclusiv în perioada fiscală L/04/2014 cu

suma de 15 205,82 de lei; L/09/2014 cu suma de 2 629,53 de lei și L/12/2016 cu

suma de 21 940,10 lei, majorarea neîntemeiată a TVA spre deducere în perioada

fiscală L/06/2014 cu suma de 17 835,35 de lei, în perioada fiscală L/01/2018 cu

suma de 7 276,65 de lei;

-încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) și lit. d), art. 292 și art. 293

alin. (l) din Codul fiscal, prin diminuarea taxei pentru amenajarea teritoriului

pentru A/2014 în suma de 155 de lei;

-încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) lit. c) și lit. d), art.337 din Codul

fiscal, prin diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele

înmatriculate în Republica Moldova pentru anul A/2014 în sumă de 697,20 de lei,

A/2015 în sumă de 8 467,20 de lei și A/2016 în sumă de 6 475,80 de lei.

9

De asemenea, în cadrul controlului fiscal inspectorii fiscali au constatat lipsa

parțială de contabilitate pentru A/2013-A/2014, evidența necorespunzătoare a

contabilității pentru A/2015-A/2016, în partea neasigurării veridicității datelor

menținute în raporturile financiare, lipsa evidenții de cantitate a stocurilor intrate

și ieșite în perioada de gestiune și necontabilizarea cheltuielilor după destinații pe

grupe.

Ulterior, în temeiul actelor de control nr. 5-685396 și nr. 3-568819 din 31

ianuarie 2018, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat a emis la 14 martie 2018 decizia nr. 416/85 Av, prin care a aplicat față de

SC „M&R COM” SRL sancțiuni financiare sub formă de amendă și a încasat

penalități, în conformitate cu art. 257, art. 260 și art. 261 din Codul fiscal.

Manifestându-și dezacordul cu actele de control nr. 5-685396 și nr. 3-

568819 din 31 ianuarie 2018, precum și cu decizia nr. 416/85 Av ale Direcției

Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, reclamanta a

depus la 19 aprilie 2018 la Serviciul Fiscal de Stat cerere prealabilă prin care a

solicitat anularea acestora.

Invocând că cererea prealabilă nu a fost examinată în termenul legal,

reclamanta SC „M&R COM” SRL a înaintat în instanța de judecată acțiune în

contencios administrativ, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 416/85 Av din

14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal

de Stat în partea:

-calculării și încasării venitului pe impozit în sumă de 299 482,69 de lei;

-calculării și încasării taxei pe valoarea adăugată în sumă de 39 775,45 de lei;

-calculării și încasării taxelor pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă de 15 640,20 de

lei;

-încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către

autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;

-aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime de

89 844,81 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată în mărime de

11 932,64 de lei;

-aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor de

către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de

4 482,90 de lei;

-aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație

neveridică în mărime de 7 000 de lei;

-aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor fiscale în mărime de 50 400

de lei;

-aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței contabile în mărime de

50 000 de lei (vol. I, f.d. 1-4).

Fiind învestită cu judecarea cauzei în prima instanță, Judecătoria Comrat,

sediul central, prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a admis integral acțiunea

(vol. I, f.d. 98; 102-113).

Examinând cauza în ordine de apel, Curtea de Apel Comrat prin decizia din

12 aprilie 2021 a respins apelul depus de către Serviciul Fiscal de Stat și a

10

menținut hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central

(vol. II, f.d. 150, 156-169, 170-182 recto-verso).

Efectuând controlul judiciar al deciziei din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel

Comrat, instanța de recurs constată că soluția emisă de instanțele inferioare sunt

greșite, rezultate din interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material

și procedural, motiv din care nu pot fi menținute.

Colegiul consideră că atât prima instanță, cât și instanța de apel eronat au

ajuns la concluzia că organul fiscal nu a demonstrat prin probe lipsa parțială de

contabilitate la contribuabilul SC „M&R COM” SRL și faptul că acesta nu a

asigurat veridicitatea datelor contabile.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 (în

redacția în vigoare în perioada supusă controlului fiscal), entitatea este obligată să

țină contabilitatea și să întocmească situațiile financiare în modul prevăzut de

prezenta lege, de standardele de contabilitate, de planul de conturi contabile și de

alte acte normative aprobate în conformitate cu art. 11 alin. (2) lit. a).

Articolul 189 din Codul fiscal prevede la alin. (2) (în redacția la momentul

efectuării controlului fiscal) că dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor

și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă de

contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul

(reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu prezintă, în

totalitate sau în parte, documentele de evidență și/sau dările de seamă fiscale,

organul fiscal calculează impozitele și taxele prin metode și din surse indirecte,

efectuând ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenței, în conformitate cu

legislația, sau după prezentarea documentelor respective.

La capitolul dat, materialele procedurii administrative, care au fost cercetate

atât în prima instanță, cât și în instanța de apel, denotă că:

-în anul 2014, contribuabilul SC „M&R COM” SRL a declarat valoarea totală

a livrării cu TVA, conform anexelor la Declarația TVA12, în sumă de

5 173 110 lei, iar conform Declarației VEN12 a declarat un venit în sumă de

3 957 221,70 de lei;

-în anul 2015 contribuabilul SC „M&R COM” SRL a declarat valoarea totală

a livrării cu TVA, conform anexelor la Declarația TVA12, în sumă de

4 642 190 de lei, iar conform Declarației VEN12 a declarat venitul în sumă de

4 277 386 de lei;

-în anul 2016 contribuabilul SC „M&R COM” SRL a declarat valoarea totală

a livrării fără TVA, conform anexelor la Declarația TVA12, în sumă de

2 838 598,16 lei, iar conform Declarației VEN12 a declarat venitul în sumă de

2 497 788 de lei.

La fel, conform Informației privind rulajul mijloacelor bănești, soldul pe

conturile bancare, tranzacțiile și operațiunile efectuate de către SC „M&R

COM” SRL în perioada 01 ianuarie 2014 – 31 decembrie 2014, la contul bancar a

fost înregistrat rulajul mijloacelor bănești în sumă de 82 925 248,21 de lei, în

perioada 01 ianuarie 2015 – 31 decembrie 2015 rulajul mijloacelor bănești a

constituit 55 368 931,15 lei, iar în perioada 01 ianuarie 2016 – 31 decembrie 2016

rulajul mijloacelor bănești a constituit 22 831 907,39 de lei.

În acest sens urma a se ține cont de faptul că suma venitului impozabil

diminuat se calculează prin completarea tabelului indicatorilor, conform datelor

11

întreprinderii și indicatorilor conform datelor controlului fiscal. Astfel, conform

Modului de completare a declarației cu privire la impozitul pe venit, aprobat prin

Ordinul Ministerului Finanțelor nr. 153 din 22 decembrie 2017, calcularea

venitului impozabil pentru perioada fiscală de gestiune se determină prin următorul

calcul: rândul 090 = rândul 0901 – rândul 0902, iar impozitului pe venit - rândul

090 x rândul 110.

Articolul 18 din Codul fiscal stipulează la lit. a) că în venitul brut se includ

venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau

din alte activități similare.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite deducerea cheltuielilor

ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei

fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător.

Pct. 36 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale

aferente impozitului pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 77 din 30

ianuarie 2008 definește „deducerea” ca fiind suma care, la calcularea venitului

impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor

Codului.

Prin prisma pct. 38 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor

fiscale aferente impozitului pe venit, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 77 din

30 ianuarie 2008, deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost

calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor cînd aceste cheltuieli

urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.

Conform art. 24 alin. (11) din Codul fiscal, nu se permite deducerea sumelor

achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător și/sau în

folosul persoanelor fizice ce desfășoară activități independente conform cap. 102.

În corespundere cu art. 44 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal, cu excepția

cazurilor când este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidență:

pentru persoanele juridice – contabilitatea de angajamente.

În sensul alineatului (3) al aceluiași articol, prin contabilitatea de angajamente

se înțelege metoda conform căreia:

a) venitul este raportat la perioada fiscală în care a fost câștigat;

b) deducerea se permite în perioada fiscală în care au fost calculate sau au fost

suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte plăți, cu condiția că aceste cheltuieli

și plăți nu trebuie raportate la o altă perioadă fiscală în scopul reflectării corecte a

venitului.

c) pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenți, sumele

reducerii de preț, disconturilor și rabaturilor acordate/primite în perioada de

gestiune pentru livrările/achizițiile efectuate în anii precedenți se raportează și se

deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost

constatate și/sau calculate, și/sau acordate.

d) cheltuielile aferente sumei TVA care se exclude din deducere conform

art. 102 alin. (6) se raportează și se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada

fiscală în care acestea au fost raportate la cheltuieli;

e) venitul aferent sumei TVA, atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli,

care se deduce conform art. 102 alin. (7) se raportează în scopuri fiscale în

perioada fiscală în care aceasta a fost dedusă.

12

Astfel, interpretând eronat normele de drept precitate, instanțele inferioare

neîntemeiat au constatat că venitul impozabil diminuat al contribuabilului

SC „M&R COM” SRL pentru perioada anului 2016 a constituit 248 588 de lei

(venitului obținut din serviciile de recoltare a strugurilor livrate către

SRL „Milianmax corp” în sumă de 19 800 de lei în perioada fiscală A/2016,

ajustarea incorectă a cheltuielilor în scopuri fiscale, suportate în folosul titularului

patentei de întreprinzător Nicolai Costov în sumă de 207 435 de lei: prin

reflectarea în rândul 03030 al Anexei 2D „Ajustarea cheltuielilor” la Declarația cu

privire la impozitul pe venit VEN12 pentru semnul „-207 435 de lei”, de fapt a fost

reflectată suma cu semnul „+207 435”, în rezultat, în loc de reducere a cheltuielilor

în scopuri fiscale cu 207 435 de lei, cheltuielile au fost majorate cu 207 435 de lei,

și deducerea neîntemeiată în scopuri fiscale a plăților de asigurare personală în

sumă de 21 353 de lei.

În această consecvență, Colegiul ajunge la concluzia că organul fiscal corect a

constatat încălcarea fiscală de către contribuabilul SC „M&R COM” SRL în

partea ce ține de neasigurarea veridicității datelor contabile, lipsa parțială a

contabilității, precum nerespectarea modului de întocmire la Serviciul Fiscal de

Stat a Declarației cu privire la impozitul pe venit (Forma VEN12) pentru

perioadele fiscale A/2013-A/2016.

Faptul neveridicității datelor contabile a fost confirmat și prin explicațiile

fostului contabil – Tatiana Esaian, care în cadrul procedurii administrative a

declarat că o parte din documentele contabile se păstrau nemijlocit (acasă) la

administratorul companiei – Ivan Meșe, iar la sfârșitul anului 2014, la

demisionarea sa, i-a solicitat administratorul să-i prezente actele ce se păstrează la

dânsul pentru a fi incluse în actul de predare-primire, însă, ultimul i-a refuzat

(f.d.a. 323).

Succesiv, Colegiul consideră că Judecătoria Comrat, sediul central și Curtea

de Apel Comrat au dat o apreciere eronată încălcării fiscale constatate de

inspectorii fiscali, precum că SC „M&R COM” SRL a majorat neîntemeiat TVA

spre deducere în perioada fiscală L/06/2014.

La capitolul dat, Colegiul observă că instanțele inferioare au dat apreciere

acestei circumstanțe în baza unei probe nepertinente și care nu are putere juridică,

și anume Declarația TVA pentru L/06/2014 de la fila 216 a dosarului

administrativ, care a fost anulată. Or, la caz, starea de fapt pentru această perioadă

urma a fi constatată prin prisma Declarației TVA depuse la 19 iunie 2015 (vol. I,

f.d. 218-219 recto-verso).

Așa, Declarațiile TVA depuse la 19 iunie 2015 denotă că SC „M&R

COM” SRL a majorat neîntemeiat TVA spre deducere în perioada fiscală

L/06/2014 cu suma de 17 835,35 de lei, fapt ce a dus la diminuarea TVA aferentă

bugetului cu suma de 17 835,35 de lei, inclusiv în perioada fiscală L/04/2014 cu

suma de 15 205,82 de lei; L/09/2014 cu suma de 2 629,53 de lei. Or, diminuarea

TVA aferentă bugetului în perioada fiscală L/12/2016 cu suma de 21 940 de lei se

calculează după formula: suma TVA aferentă livrărilor de mărfuri și servicii –

Suma TVA aferentă procurărilor de mărfuri, servicii – Suma TVA spre deducere în

perioada ulterioară = TVA aferente bugetului (137 719,77 de lei – 37 427,84 de lei

– 78 351,63 de lei = 21 940 de lei).

13

În acest sens, art. 101 alin. (1) din Codul fiscal (în redacția în vigoare la

momentul depunerii declarațiilor TVA) prevedea că subiecții impozabili stipulați la

art. 94 lit. a) sunt obligați să declare, conform art. 115, și să achite la buget pentru

fiecare perioadă fiscală, stabilită conform art. 114, suma TVA, care se determină

ca diferență dintre sumele TVA achitate sau ce urmează a fi achitate de către

cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele TVA

achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor

materiale, serviciilor (inclusiv TVA la valorile materiale importate) folosite pentru

desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținându-se

cont de dreptul de trecere în cont conform art. 102.

La rândul său, art. 102 alin. (4) din Codul fiscal (în redacția în vigoare la

momentul depunerii declarațiilor TVA) stipula că suma TVA, achitată sau care

urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite

pentru desfășurarea activității de întreprinzător, pe valorile materiale procurate care

în procesul activității de întreprinzător au fost sustrase sau au constituit pierderi

supranormativ conform legislației, precum și pe valoarea care nu a fost supusă

uzurii a mijloacelor fixe casate, nu se trece în cont și se raportează la cheltuielile

perioadei.

În această ordine de idei, Colegiul ajunge la concluzia că organul fiscal corect

a constatat încălcarea fiscală de către contribuabilul SC „M&R COM” SRL în

partea ce ține de nerespectarea modului de întocmire și prezentare la Serviciul

Fiscal de Stat a Declarației privind TVA, fapt ce a dus la diminuarea TVA

aferentă bugetului cu suma de 39 775,45 de lei.

În continuare, instanța de recurs observă că instanțele inferioare greșit au

apreciat ca fiind pertinente probele în baza cărora au constatat că organul fiscal

neîntemeiat a calculat contribuabilului SC „M&R COM” SRL taxa pentru

folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în

sumă de 15 640,20 de lei. Or, la aprecierea acestor probe ca fiind pertinente,

instanțele inferioare nu au ținut cont de faptul că acestea nu au fost prezentate de

către contribuabil la etapa efectuării controlului fiscal.

La aspectul dat este remarcabil că, deși contribuabilul SC „M&R COM” SRL

a susținut că autovehiculele arendate nu au fost utilizate, a dedus în scopul fiscal

motorina utilizată pe parcursul anilor 2014-2016.

Prin urmare, instanța de recurs atestă că organul fiscal întemeiat a constatat

încălcarea fiscală de către SC „M&R COM” SRL ce ține de diminuarea taxei

pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica

Moldova.

În atare circumstanțe, Colegiul ajunge la concluzia că decizia nr. 416/85 Av

din 14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat, precum și actele de control nr. 5-685396 și nr. 3-568819 din 31

ianuarie 2018, în partea contestată de SC „M&R COM” SRL sunt întemeiate și

legale în fond. Respectiv, nu există temeiuri de anulare a actului administrativ în

partea contestată de către SC „M&R COM” SRL, fapt ce profilează netemeinicia

prezentei acțiuni în contencios administrativ.

Dezideratele relevate supra reliefează incertitudinea concluziei date de

Curtea de Apel Comrat, motiv din care se deduce că aceasta a judecat formal

14

cauza, fapt ce constituie o violare a articolului 6 § 1 CEDO și a dreptului

litiganților la un proces echitabil.

Având în vedere caracterul neîntemeiat al deciziei din 12 aprilie 2021 a

Curții de Apel Comrat, se distinge necesitatea casării integrale a acesteia, precum

și a hotărârii din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central, cu

emiterea unei decizii noi, prin care să fie respinsă ca neîntemeiată acțiunea în

contencios administrativ depusă de către SC „M&R COM” SRL.

Finalmente, Colegiul învederează că soluția asupra fondului cauzei, la care a

ajuns instanța de recurs, este compatibilă cu prevederile articolului 6 § 1 CEDO,

fiind prevăzută de art. 248 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, potrivit căruia

examinând recursul, Curtea Supremă de Justiție adoptă decizie prin care casează

integral decizia instanței de apel și emite o nouă decizie.

Conform articolelor 258 alin. (3), 248 alin. (1) lit. c), 224 alin. (1) lit. f) din

Codul administrativ, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul depus de către Serviciul Fiscal de Stat.

Se casează integral decizia din 12 aprilie 2021 a Curții de Apel Comrat și

hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, sediul central și se emite

o decizie nouă, prin care:

Se respinge acțiunea în contencios administrativ înaintată de către societatea

comercială „M&R COM” societate cu răspundere limitată, în proces de

insolvabilitate, împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea

actului administrativ, ca neîntemeiată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

Aliona Miron

15