3ra-807/20 — contestarea actului administrativ

3ra-807/20 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 3ra-807/20

Prima instanță: Judecătoria Comrat ( jud: V. Hrapacov)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud: G.Colev, A.Curdov, Ș.Starciuc)

D E C I Z I E

16 octombrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

examinând admisibilitatea recursului depus de Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate împotriva

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care a fost respins

apelul depus de către Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat și a fost menținută hotărîrea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat,

c o n s t a t ă:

La data de 24 mai 2018, Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces

de insolvabilitate a depus cerere de chemare în judecată împotriva Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în

proces de insolvabilitate a indicat, că în temeiul actelor de control nr. 5-685396 și

nr.3-568819 din 31 ianuarie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat, a fost emisă decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției

Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, prin care de la Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” s-au încasat penalități, fiindu-i aplicate sancțiuni

financiare sub formă de amendă, în conformitate cu articolele 257, 260 și 261 din Codul

fiscal.

A menționat că actele de control nr.5-685396 și 3-568819 din 31 ianuarie 2018 și

decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat sunt ilegale și urmează a fi anulate, deoarece nu corespund

realității afurmațiile Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat, precum că la Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

1

insolvabilitate lipsește parțial evidența contabilă pentru perioada anilor 2013 și 2014,

evidența necorespunzătoare a contabilității pentru perioada anilor 2015 și 2016 și

respectiv a modului de calculare a plăților fiscale, prevăzute de articolele 189 alin.(2) și

225 Cod fiscal.

De asemenea, a menționat că Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în

proces de insolvabilitate a prezentat Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat toate documentele solicitate pentru verificare, inclusiv registrele

contabile și documentele primare.

Totodată, reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a comunicat, că în materialele de verificare fiscală lipsesc careva confirmații,

care ar certifica, că Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” nu a prezentat

documentația de evidență și/sau rapoarte fiscale.

Reclamanta a susținut că în timpul efectuării controlului, funcționarii fiscali nu au

solicitat careva documente și date suplimentare, ceia ce de asemenea demonstrează, că de

către Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” integral au fost prezentate

documentele pentru a fi verificate de către colaboratorii Direcției Generale Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

A notat că documentele prezentate pentru verificare Direcției Generale Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat permiteau în deplină măsură să fie efectuată fără

dificultăți verificarea obiectivă a respectării legislației fiscale de către Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM”.

Reclamanta a afirmat că din conținutul actelor de control și metodologiei aplicate de

către colaboratorii Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat

rezultă, că funcționarii fiscali au verificat doar anumiți indici de evidență a activității

Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM” și prin urmare, nu au fost studiate

documentele primare, controlul fiind efectuat incomplet și neobiectiv.

A relatat că nu este clară aplicarea metodelor indirecte și a surselor de apreciere a

obligațiilor fiscale, cît și calcularea costului lucrărilor și determinarea mărimii venitului

impozabil.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a notat că Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat nu a indicat careva criterii obiective, ce explică alegerea metodelor indirecte și a

surselor, temeinicia aplicării, asemănarea condițiilor activității altor persoane, veniturile

cărora au fost primite spre comparare ș.a.

Reclamanta a specificat că sunt eronate constatările Direcției Generale Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat privind încălcările de către Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” a modului de determinare a venitului impozabil și

diminuarea venitului impozabil.

A evidențiat că cele menționate de către Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat se referă la calcularea în scopuri fiscale a cheltuielilor sub

formă de plăți pentru asigurare personală pentru anii 2015 și 2016.

A subliniat că persoanele nominalizate, calificate eronat de către Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat ca membri ai familiei, asigurate din

contul mijloacelor Întreprinderii, de facto, sunt colaboratori ai Societății cu Răspundere

Limitată „M & R COM”, care sunt incluși în statele de personal ale Societății cu

Răspundere Limitată „M & R COM”, fapt confirmat prin documentele, care vizează

angajarea acestora și desfășurarea de către acești colaboratori a activității de muncă în

perioada de timp sus indicată.

2

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a concretizat, că aceste cheltuieli fac parte din categoria calculărilor

permise și sunt prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.484 din 04 mai 1998.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a considerat că nu corespund realității concluziile Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat privind încălcările ce țin de

prezentarea veridică spre calculare din buget a taxei pe valoare adăugată în sumă de

1913,33 de lei, pentru procurarea îngrășămintelor minerale.

A menționat, că de către Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat nu au fost luate în considerare probele, care confirmă, că Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” în mod legal a realizat îngrășămintele minerale.

Serviciile vizate au fost declarate ca livrare impozabilă, ce se confirmă prin factura

fiscală nr. L 0255291 din 28 noiembrie 2016 privind nedeclararea taxei pe valoare

adăugată în anul 2017, în urma livrării serviciilor de închiriere a autovehiculelor

Societății cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP” și de neeliberare a facturilor

fiscale în 12 cazuri.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a reiterat, că conform condițiilor punctului 4.2 al contractului de închiriere,

achitarea plății de închiriere se efectuează trimestrial, ceea ce presupune, eliberarea

facturilor fiscale nu lunar, ci o dată în trimestru.

A explicat că unul din contracte a fost desfăcut practic deodată, pe motiv că

autovehiculul transmis în chirie a fost deteriorat. Al doilea contract de închiriere a fost

executat parțial, pe motivul ridicării autovehiculului de către colaboratorii poliției, la

cererea conducătorului provizoriu al Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM”,

G.Chioroglo.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a relevat, că taxa pentru folosirea drumurilor de autovehiculele înmatriculate

în Republica Moldova a fost diminuată, deoarece mijloacele de transport respective nu au

fost folosite în perioadele de timp indicate în decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat pe motivul

conservării, ori deteriorării acestora, fapt confirmat prin actele anexate la materialele

dosarului.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a relatat că cererea prealabilă expediată în adresa Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat la data de 19 aprilie 2018, nu a fost

examinată în termenul stabilit de Lege.

Reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate a solicitat anularea deciziei nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției

Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea calculării și

încasării venitului pe impozit în sumă de 299482,69 de lei; calculării și încasării taxei pe

valoarea adăugată în sumă de 39775,45 de lei; calculării și încasării taxelor pentru

folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă

de 15640,20 de lei; încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate

în Republica Moldova; aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime

de 89844,81 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată în

mărime de 11932,64 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea

drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de

3

4482,90 de lei; aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație

neveridică în mărime de 7000 de lei; aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor

fiscale în mărime de 50400 de lei; aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței

contabile în mărime de 50000 de lei (f.d.1-4).

Prin hotărârea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat, acțiunea depusă de

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate a fost

admisă, s-a anulat decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea calculării și încasării

venitului pe impozit în sumă de 299482,69 de lei; calculării și încasării taxei pe valoarea

adăugată în sumă de 39775,45 de lei; calculării și încasării taxelor pentru folosirea

drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă de

15640,20 de lei; încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate

în Republica Moldova; aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime

de 89844,81 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoare adăugată în mărime

de 11932,64 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor de

către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de 4482,90 de lei;

aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație neveridică în mărime

de 7000 de lei; aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor fiscale în mărime de

50400 de lei; aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței contabile în mărime de

50000 de lei (f.d.98; 102-113).

La data de 29 aprilie 2020, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat a depus cerere de apel împotriva hotărîrii din 28 noiembrie 2019 a

Judecătoriei Comrat (f.d.121-122).

Prin decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat a fost respins apelul depus de

către Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat și a fost

menținută hotărîrea din 28 noiembrie 2019 a Judecătoriei Comrat (f.d.180; 181-194,

195-207).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a indicat că prima instanță just a admis acțiunea

înaintată de către Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de

insolvabilitate și a anulat decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea calculării și încasării

venitului pe impozit în sumă de 299482,69 de lei; calculării și încasării taxei pe valoarea

adăugată în sumă de 39775,45 de lei; calculării și încasării taxelor pentru folosirea

drumurilor auto de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în sumă de

15640,20 de lei; încasării penalității pentru plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe

valoarea adăugată și taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate

în Republica Moldova; aplicării amenzii pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime

de 89844,81 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată în

mărime de 11932,64 de lei; aplicării amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea

drumurilor auto de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova în mărime de

4482,90 de lei; aplicării amenzii pentru prezentarea rapoartelor fiscale cu informație

neveridică, în mărime de 7000 de lei; aplicării amenzii pentru neprezentarea facturilor

fiscale în mărime de 50400 de lei; aplicării amenzii pentru lipsa parțială a evidenței

contabile în mărime de 50000 de lei.

Totodată, instanța de apel a reținut, că documentele prezentate de către Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” pentru control colaboratorilor Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, au permis în deplină măsură să fie

4

efectuată fără dificultăți verificarea obiectivă a respectării legislației fiscale și acțiunile

vizate nu au necesitat calcularea prin metoda indirectă.

În afară de aceasta, instanța de apel a relatat că organul fiscal nu a indicat careva

criterii obiective, ce explică alegerea metodelor și surselor indirecte, temeinicia aplicării

acestora, asemănarea condițiilor activității altor persoane, veniturile cărora au fost primite

spre comparare.

A concretizat că nu sunt confirmate cu probe, argumentele invocate de către Direcția

Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, precum că prima instanță

nu a ținut cont de faptul, că calcularea impozitului pe venit în urma activității de

antreprenoriat în sumă de 299482,69 de lei a apărut în legătură cu tăinuirea de către

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” a veniturilor de la prestarea serviciilor

pentru culegerea poamei Societății cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP” în

anul 2014 în sumă de 643062,37 de lei, în anul 2016 în sumă de 19800 de lei, a includerii

neîntemeiate în componența cheltuielilor a impozitului pe venit de la întreprindere pentru

anul 2015 în sumă de 13030 de lei, a corectării eronate a cheltuielilor efectuate în beneficiul

posesorului brevetului Nicolai Costov în sumă de 207435 de lei, urma să fie completat

rîndul 03030 din Anexa 2D la declarația VEN12 pentru perioada fiscală a anului 2016 cu

semnul „ -207435 de lei”, de fapt este reflectată în suma „+ 207438 de lei”, în rezultatul

cărui fapt, în loc de reducerea cheltuielilor în prețuri fiscale cu suma de 207438 de lei,

cheltuielile au fost mărite cu suma de 207435 de lei.

Instanța de apel a conchis că în acest caz, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud

a Serviciului Fiscal de Stat a indicat ca exemplu un caz de nedeclarare a venitului Societății

cu Răspundere Limitată „M & R COM” privind prestarea serviciilor pentru culegerea

recoltei viței-de -vie Societății cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP” în anul

2014 în sumă de 643062,37 de lei și în anul 2016 în sumă de 19800 de lei, însă Societatea

cu Răspundere Limitată „M & R COM” nu a prestat servicii pentru culegerea recoltei viței-

de-vie Societății cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP în anul 2014.

Instanța de apel a menționat că în anul 2014 între Societatea cu Răspundere Limitată

„M & R COM” și Societatea cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP” a fost

efectuat un singur serviciu și anume, prestarea serviciilor de transport în sumă de 9800 de

lei, fapt confirmat prin certificatul anexat la materialele cauzei (f.d.133).

Instanța de apel a relatat că aceasta circumstanță se confirmă prin factura fiscală

nr.JI 0223063 din 23 decembrie 2014 și prin actul de verificare a calculelor între

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” și Societatea cu Răspundere Limitată

„MILIAANMAX CORP” pentru perioada 07 august 2014 - 31 decembrie 2014 (f.d.136).

Instanța de apel a evidențiat că factura fiscală nominalizată este reflectată în Registrul

documentelor pentru anul 2014, ceea ce combate în mod absolut argumentele apelantei

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în această parte și

exemplul menționat nu certifică tăinuirea de către Societatea cu Răspundere Limitată „M

& R COM” a veniturilor pentru perioada indicată.

Instanța de apel a remarcat că nu și-au găsit confirmare nici argumentele apelantei

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat în privința prestării

serviciilor pentru culegerea recoltei viței-de-vie Societății cu Răspundere Limitată

„MILIAANMAX CORP” în anul 2016 în sumă de 19800 de lei, care a dus la calcularea

impozitului pe venit de la întreprinderea de antreprenoriat în sumă de 299482,69 de lei și

a apărut în legătură cu tăinuirea de către Societatea cu Răspundere Limitată „M & R

COM” a veniturilor, ori, conform actului nr.6 din 30 septembrie 2016 pentru îndeplinirea

serviciilor, Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” a prestart servicii pentru

5

viticultură Societății cu Răspundere Limitată „MILIAANMAX CORP” în sumă de

61800,95 de lei și nu în sumă de 19800 de lei, după cum a indicat Direcția Generală

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat (f.d.16-143). Mai mult, în componența

serviciilor prestate au fost incluse și cheltuieli pentru plata salariului în sumă de 19800 de

lei.

Instanța de apel a subliniat că întregul venit obținut în urma prestării serviciilor

pentru viticultură în sumă de 61800,95 de lei a fost declarat de către Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” în componența venitului pentru anul 2016, reflectat

atît în raportul privind rezultatele activității financiare pentru anul 2016, cît și în declarațiile

privind impozitul pe venit pentru perioada fiscală a anului 2016 în componența veniturilor

obținute, recunoscute în raportul finaciar (f.d.146-149).

Cu atît mai mult, prestarea serviciilor nominalizate au fost de asemenea declarate în

scopuri fiscale, la declararea livrărilor, pasibile impozitării taxei pe valoare adăugată

(f.d.156-157), prin ce se combat afrmațiile Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat privind tăinuirea de către Societatea cu Răspundere Limitată „M

& R COM” a acestuit tip de venit și neincluderea acestuia în componența veniturilor

pasibile declarării și impozitării prin impozit pe venit, pentru perioada anului 2016.

Astfel, instanța de apel a menționat că Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat nu a anexat probe, care să confirme încălcările comise de către

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, nu este indicată lista concretă a

documentelor, în baza cărora organul fiscal a constatat încălcările, limitîndu-se la indicația:

„.. în baza documentelor primare prezentate și informației conținute în baza informativă a

Serviciului Fiscal de Stat….”.

În privința diminuării venitului pentru perioada fiscală a anului 2016, inclusiv

deducerea neautorizată a cheltuielilor în beneficiul deținătorului brevetului de

antreprenoriat, Nicolai Costov, instanța de apel a notat, că în baza datelor controlului fiscal

în anul 2016 a fost diminuat venitul impozabil în sumă de 456023 de lei, în urma cărui

fapt nu a fost calculat impozitul pe venit în sumă de 54722,76 de lei.

Instanța de apel a concretizat că suma venitului impozabil dedus pentru perioada

anului 2016 a Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM” constituie suma de

248588 de lei, însă Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat

a declarat o altă sumă a venitului și anume, suma de 456023 de lei.

Instanța de apel a reiterat că în ședința de judecată a instanței de apel nu a fost posibil

de a constata proveniența și formarea sumei de 456023 de lei, deoarece reprezentatul

Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat nu a putut să

explice, din care părți sunt alcătuite sumele menționate în decizia nr. 416/85 Av din

14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

Instanța de apel a invocat că nu este indicat, în ce mod au fost determinate

rezultatele obligațiilor fiscale ale Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM”, ceea

ce presupune neveridicitatea și inexactitatea acestora și prin urmare, nu poate fi imputată

vinovăția Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate,

pînă cînd nu va fi o determinare exactă în partea fiecărei sume menționate în decizia

contestată nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud

a Serviciului Fiscal de Stat.

Prin urmare, Curtea de Apel Comrat a conchis că prima instanță a dat o apreciere

obiectivă probelor administrate, a constatat și a elucidat pe deplin toate circumstanțele, care

au importanță pentru soluționarea cauzei și corect a aplicat normele de drept material și

procedural, iar soluția de admitere a acțiunii este justă, fiind rezultată din aprecierea

6

probelor cercetate în cadrul procesului de judecată, în coraport cu normele de drept ce

guvernează raportul juridic litigios.

La data de 03 iulie 2020, Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat a depus recurs împotriva deciziei din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu emiterea unei noi

decizii, prin care cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate să fie respinsă ca neîntemeiată

(f.d.213-215).

Recurenta Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a

invocat dezacordul cu decizia instanței de apel, considerând-o neîntemeiată și ilegală prin

faptul că au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material, precum și nu au fost

constatate și elucidate pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei.

A declarat că instanța de apel neîntemeiat a menționat, că în cadrul ședinței de judecată

nu au fost prezentate dovezile privind lipsa parțială a contabilității pentru anii 2013-2014 și

evidența necorespunzătoare a contabilității pentru anii 2015-2016.

A relatat că instanța de apel a refuzat anexarea copiei dosarului administrativ -

materialele controlului fiscal la Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, în

proces de insolvabilitate, care a fost prezentat în conformitate cu art.221 din Codul

administrativ, remarcînd că nu a constatat probe noi, care pot fi folosite pentru examinarea

completă și justă a cauzei de contencios administrativ.

Recurenta Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a

afirmat că este eronată concluzia instanței de apel, precum că în privința Societății cu

Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate nu sunt aplicabile

prevederile art. 89 alin.(2) din Codul Fiscal.

Mai mult, Serviciul Fiscal de Stat a utilizat metode și surse indirecte doar la calcularea

impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător.

Recurenta a comunicat că nu pot fi reținute cele menționate în decizia instanței de apel

precum că nu sunt confirmate argumentele invocate de către Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, astfel că instanța judecătorească, adoptînd

hotărîrea, nu a ținut cont de faptul, că calcularea impozitului pe venit din activitatea de

întreprinzător în sumă de 299482,69 de lei, a apărut în legătură cu eschivarea de către

reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, de a declara venitul obținut

din serviciile de recoltare a strugurilor, livrate către Societatea cu Răspundere Limitată

„MILIAANMAX CORP” în sumă de 643062,37 lei, în perioada fiscală a anului 2014, în

sumă de 19800 lei, în perioada fiscală a anului 2016, atribuirea neîntemeiată la deduceri în

perioada anului 2015 a cheltuielilor în sumă de 13030 lei, ajustarea incorectă a cheltuielilor

în scopuri fiscale, suportate în folosul titularului patentului de întreprinzător Nicolai Costov

în sumă de 207435 lei, prin reflectarea în rîndul 03030 al Anexei 2D „Ajustarea

chieltuielilor” la declarația cu privire la impozitul pe venit VEN12 pentru perioada fiscală a

anului 2016 cu semnul ”-207435 lei”, de fapt a fost reflectată suma cu semnul ”+207435”,

în rezultat, în loc de reducere a cheltuielilor în scopuri fiscale cu suma de 207435 lei,

cheltuielile au fost majorate cu suma de 207435 lei.

Recurenta Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a

relatat că instanța de apel nu a aplicat prevederile Codului Fiscal, care urmează a fi aplicate

în cadrul examinării cazului.

A specificat că, conform art. 18 lit.a) din Codul fiscal, în venitul brut se include venitul

provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activități

similare. Potrivit prevederilor art. 24 alin.(l) din Codul fiscal, se permite deducerea

7

cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul

perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, iar punctele 36 și 38 din

Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venit,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.77 din 30 ianuarie 2008 prevăd că, deducere este

suma, care la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului

conform prevederilor Codului fiscal. Deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia

au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor, cînd aceste cheltuieli

urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului. Potrivit

punctelor 241, 25, 26 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale

aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice și persoanelor fizice, care practică

activitatea de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693 din 11 iulie 2018,

deducerea cheltuielilor se permite cu condiția confirmării documentare a acestora, cu

excepția cazurilor stabilite de Codul fiscal. În scopuri fiscale se permite deducerea

cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul

perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, ori în scopul desfășurării

acesteia.

Recurenta Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a

afirmat, că în conformitate cu prevederile art.24 alin.(11) din Codul fiscal, nu se permite

deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător

și/sau în folosul persoanelor fizice, ce desfășoară activități independente conform cap. 102.

A relevat că instanțele de judecată au ignorant prevederile art.101 alin.(1) din

Codul fiscal, care prevede, că subiecți impozabili stipulați la art. 94 lit.a) sunt obligați să

declare, conform art. 115 și să achite la buget pentru fiecare perioada fiscală, stabilită

conform art.114, suma taxei pe valoare adăugată, care se determină ca diferență dintre

sumele taxei pe valoare adăugată achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători

(beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele taxei pe valoare adăugată

achitate, sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale,

serviciilor (inclusiv taxa pe valoarea adăugată la valorile materiale importate) folosite

pentru desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținîndu-se

cont de dreptul de deducere conform art.102”, art.102 alin.(l) din Codul fiscal, care

stipulează că “subiecților impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai taxei pe valoare

adăugată, li se permite deducerea sumei taxei pe valoarea adăugată, achitată sau care

urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai taxei pe valoarea adăugată, pe valorile

materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de

comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de

întreprinzător. Se permite deducerea sumei taxei pe valoarea adăugată la mărfurile,

serviciile importate, procurate de către subiecții impozabili pentru efectuarea livrărilor

impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător numai în cazul achitării

taxei pe valoarea adăugată la buget pentru mărfurile, serviciile menționate în conformitate

cu art.115”, art.102 alin.(8) din Codul fiscal, care prevede că suma taxei pe valoarea

adăugată, achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate

care nu sînt folosite pentru desfășurarea activității de întreprinzător, pe mărfurile procurate

care, în procesul activității de întreprinzător, au fost sustrase sau au constituit deșeuri și

perisabilități naturale peste limitele lunare stabilite de conducător, precum și pe valoarea

care nu a fost supusă amortizării mijloacelor fixe casate, nu se deduce și se raportează la

costurile sau cheltuielile perioadei .

Referitor la calcularea taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele

înmatriculate în Republica Moldova în sumă de 15640,20 de lei, recurenta Direcția

8

Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a explicat că documentele

prezentate în cadrul examinării cazului în instanța de judecată, nu au fost prezentate în

cadrul controlului fiscal, ce se confirmă prin actele de primire-predare a documentelor

contabile, anexate la dosarul administrativ, care a fost restituit.

Recurenta Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat a

invocat că în temeiul actelor de constatare a mijloacelor fixe, vehiculul ZIL -130MMZ 554

GEAB726, 1990, producere cu valoarea de bilanț 45000 de lei, a fost conservat din data de

01 ianuarie 2015 pînă în data de 31 decembrie 2016, însă, instanțele inferioare urmau să

recalculeze taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în

Republica Moldova, micșorînd taxa cu suma de 9000 de lei.

Recurenta a specificat că referitor la neutilizarea autovehiculelor arendate, concluzia

instanțelor este greșită, deoarece reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R

COM” a dedus în scopuri fiscale motorina utilizată pe parcursul anilor 2014-2016.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ lărgit,

reține că prin Legea nr. 116 din data de 19 iulie 2018, a fost adoptat Codul administrativ al

Republicii Moldova, iar în condițiile art. 257 alin. (1) din Codul administrativ, prezentul

cod intră în vigoare la 1 aprilie 2019.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de

apel în termen de 30 zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește

un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme de Justiție recursul

împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în

termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu

cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Comrat a pronunțat decizia contestată la data de 10 iunie 2020, fiind

notificată recurentei Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de

Stat la data de 30 iunie 2020, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la actele

cauzei (f.d.210). Astfel, recursul Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat din 03 iulie 2020, este depus cu respectarea termenului prevăzut de lege.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție relevă, că la data de 23 iulie 2020, intimatei Societății cu Răspundere Limitată „M

& R COM” i-a fost expediată copia recursului depus de Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat (f.d.221).

Prin referința depusă la data de 25 august 2020, Societatea cu Răspundere Limitată

„M & R COM” a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei din 10 iunie 2020

a Curții de Apel Comrat (f.d. 225-230).

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, examinând admisibilitatea recursului declarat de Direcția

Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, prin încheierea din 07

octombrie 2020 a Curții Supreme de Justiție, l-a numit pentru judecare în completul din 5

judecători.

În conformitate cu art. 258 alin. (3) Cod administrativ, procedurile de contencios

administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a prezentului cod se vor 6 examina în

continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod, conform prevederilor prezentului

cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni în contenciosul administrativ se va

face conform prevederilor în vigoare până la intrarea în vigoare a prezentului cod.

9

Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător pentru procedurile de apel, de

recurs și de contestare cu recurs a încheierilor judecătorești.

Din sensul normei de drept enunțate, urmează că legiuitorul a optat pentru principiul

aplicării imediate a noilor reglementări procedurale.

Studiind materialele dosarului, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite recursul, a casa integral decizia

instanței de apel și a restitui cauza spre rejudecare în instanța de apel, din considerentele ce

urmează.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d) Cod administrativ, examinând recursul,

Curtea Supremă de Justiție adoptă una dintre următoarele decizii: casează integral decizia

instanței de apel și restituie cauza instanței de apel dacă, în baza limitelor stabilite de lege

ale examinării recursului, nu poate adopta o soluție finală în acest caz.

În conformitate cu prevederile art. 194 alin. (2) Cod administrativ, în procedura de

examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se examinează din oficiu în

privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte a dreptului material.

În temeiul art. 21 alin. (1) Cod administrativ, autoritățile publice și instanțele de

judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte normative, iar

în conformitate cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ notează

că prin legalitatea hotărârii se înțelege aplicarea corectă a normelor de drept material și

procedural de către instanța de judecată care a pronunțat hotărârea. O hotărâre

judecătorească este legală, dacă a fost adoptată în strictă conformitate cu normele de drept

reglementate de raportul material litigios.

Pe lângă faptul că instanței îi revine rolul de a aplica corect normele de drept material

și procedural, precum și a stabili corect obiectul probațiunii, mai este necesar ca instanța să

stabilească legătura dintre circumstanțele de fapt și mijloacele de probațiune administrate.

În lipsa probelor pertinente și admisibile, instanța de judecată nu poate face concluzii

referitoare la producerea anumitor fapte sau la inexistența acestora.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 219 alin. (1) și (2) Cod administrativ, instanța de

judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor legal

admisibile, nefiind legată nici de declarațiile făcute, nici de cererile de solicitare a probelor

înaintate de participanți. Instanța de judecată depune eforturi pentru înlăturarea greșelilor de

formă, explicarea cererilor neclare, depunerea corectă a cererilor, completarea datelor

incomplete și pentru depunerea tuturor declarațiilor necesare constatării și aprecierii stării

de fapt. Instanța de judecată indică asupra aspectelor de fapt și de drept ale litigiului care nu

au fost discutate de participanții la proces.

În speță, analizând decizia recurată prin raportare la criticile formulate în recurs și

referința intimatei, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ constată că soluția instanței de apel este pripită, fiind rezultată din

neexaminarea tuturor circumstanțelor importante pentru soluționarea justă a cauzei și

aplicarea eronată a normelor de drept material, motiv din care actul judecătoresc de

dispoziție contestat, nu poate fi menținut ca legal și întemeiat.

Astfel, după cum rezultă din materialele cauzei, în urma controlului fiscal de către

colaboratorii Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat la

fața locului, prin metoda verificării totale privind corectitudinea și plenititudinea calculării

10

și virării la biget a impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii de către Societatea cu

Răspundere Limitată „M & R COM” au fost stabilite un șir de încălcări.

Tot din materialele dosarului reiese că în cadrul contolului fiscal a fost constatată

lipsa parțială de contabilitate pentru anii 2013-2014, evidența necoresponzătoare a

contabilității pentru anii 2015-2016, în partea neasigurării veridicității datelor menținute

în raporturile financiare, lipsa evidenței de cantitate a stocurilor intrate și ieșite în perioada

de gestiune, necontabilizarea cheltuielilor după destinații de grupe.

În conformitate cu art.189 alin.(2) din Codul fiscal, dacă în timpul controlului fiscal

sumele impozitelor și taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din

lipsă de contabilitate ori din cauza ținerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul

acestuia) sau persoana lui cu funcție de răspundere nu prezintă, în totalitate sau în parte,

documentele de evidență și/sau dările de seamă fiscale, Serviciul Fiscal de Stat calculează

impozitele și taxele prin metode și din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor

după restabilirea evidenței, în conformitate cu legislația, sau după prezentarea documentelor

respective.

Astfel, în actul de control anexat la materialele cauzei sunt menționate 9 cazuri privind

încălcarea de către Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” a obligațiilor fiscale

prevăzute la art. 8 alin.(2) lit.d) din Codul fiscal și anume, prin nerespectarea modului de

întocmire și prezentare la Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal

de Stat a declarațiilor privind taxa pe valoare adăugată pentru perioada anilor 2013, 2014,

2015, 2016, forma TVA12, fapt ce a dus la diminuarea taxei pe valoare adăugată și în 3

cazuri, prin evidența necorespunzătoare a contabilității pentru perioada anilor 2014-2016,

în partea neasigurării veridicității datelor menținute în raporturile financiare, a fost

diminuată taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în

Republica Moldova (f.d.10 verso).

Ulterior, în temeiul actului de control, a fost emisă decizia nr. 416/85 Av din 14

martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, prin

care de la Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” s-au încasat penalități, fiindu-

i aplicate sancțiuni financiare sub formă de amendă, în conformitate cu articolele 257, 260

și 261 din Codul fiscal.

În cazul dispozițiilor reglementate la art.221 alin.(1) din Codul administrativ,

autoritățile publice sînt obligate să prezinte instanței de judecată, concomitent cu referința,

dosarele administrative.

La caz, Curtea de Apel Comrat a menționat că în cadrul ședinței de judecată, recurenta

Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, nu a prezentat

dovezile privind lipsa parțială de contabilitate la Societatea cu Răspundere Limitată „M

& R COM”, însă din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel din data de

10 iunie 2020, rezultă că reprezentantul Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a

Serviciului Fiscal de Stat a înaintat demers în conformitate cu art 221 din Codul

administrativ și a solicitat să fie anexate la materialele cauzei copia dosarului administrativ,

materialele controlului fiscal la Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, în

proces de insolvabilitate și anume: procesul-verbal a adunării creditorilor din 17 ianuarie

2020, care confirmă că a fost expediată marfa în adresa Societății cu Răspundere Limitată

„Miliianmax CORP” la o sumă considerabilă, factura precum că debitorul avea datorie la

acel moment, declarațiile agentului economic și rezultatele verificării, declarația privind

majorarea neîntemeiată a cheltuielilor, însă instanța de apel a respins demersul înaintat de

reprezentantul Direcției Generale Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat, a

11

ascultat explicațiile părților, a cercetat materialele dosarului și a pronunțat decizia (f.d.178-

180).

Conform art. 238 alineatele (1) și (2) Cod administrativ, în procedura de apel nu pot fi

prezentate probe noi decît dacă un participant la proces dovedește că a fost în imposibilitate

să le prezinte în procedura de examinare în fond și instanța de apel le admite printr-o

încheiere nesusceptibilă de recurs.Instanța de apel este în drept să solicite din oficiu probe

noi, în măsura în care le consideră necesare pentru justa soluționare a cauzei.

Articolul 220 alin.(1) din Codul administrativ prevede, că obținerea probelor în

procedura contenciosului administrativ are loc conform art.87–93.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin.(1) literele a)-c) din Codul administrativ,

autoritatea publică se conduce de probele pe care le consideră necesare, conform dreptului

discreționar, pentru investigarea stării de fapt. În special ea poate să solicite informații de

tot felul, să audieze participanți, martori și experți/specialiști sau să solicite declarații scrise

din partea acestora, să solicite acte și dosare.

Iar, articolul 88 alin. (1) Cod administrativ prevede, că participanții la procedura

administrativă sînt obligați să colaboreze în cadrul cercetării stării de fapt. Ei urmează să

indice, în special, asupra faptelor și probelor care le sînt cunoscute și să prezinte

documentele pe care le dețin.

Conform art.92 Cod administrativ, autoritatea publică decide conform convingerii sale

libere dacă consideră o faptă drept existentă, luînd în considerare întreaga procedură

administrativă, inclusiv toate probele. Autoritatea publică ia în considerare toate faptele care

au importanță pentru caz, inclusiv cele favorabile participanților.

În conformitate cu prevederile art. 93 alineatele (1) și (2) din Codul administrativ,

fiecare participant probează faptele pe care își întemeiază pretenția. Prin derogare de la

prevederile alin.(1), fiecare participant probează faptele atribuite exclusiv sferei sale.

Generalizând revendicările recurentei la circumstanțele cauzei în coroborare cu

normele legale precitate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ conchide că instanța de apel într-un mod superficial a constatat temeinicia

cererii de chemare în judecată, reținând că nu sunt confirmate argumentele invocate de

Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

În acest sens, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că instanța de apel a stabilit că Direcția Generală Administrare Fiscală

Sud a Serviciului Fiscal de Stat nu a indicat în ce mod au fost determinate rezultatele

obligațiilor fiscale ale Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM”, ceea ce

presupune neveridicitatea și inexactitatea acestora și prin urmare, nu poate fi imputată

vinovăția Societății cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate,

pînă cînd nu va fi o determinare exactă în partea fiecărei sume menționate în decizia

contestată nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală Sud

a Serviciului Fiscal de Stat.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță just a admis acțiunea înaintată de

către Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate și a

anulat decizia nr. 416/85 Av din 14 martie 2018 a Direcției Generale Administrare Fiscală

Sud a Serviciului Fiscal de Stat în partea calculării și încasării venitului pe impozit în sumă

de 299482,69 de lei; calculării și încasării taxei pe valoarea adăugată în sumă de 39775,45

de lei; calculării și încasării taxelor pentru folosirea drumurilor auto de către autovehiculele

înmatriculate în Republica Moldova în sumă de 15640,20 de lei; încasării penalității pentru

plata tardivă a impozitului pe venit, taxei pe valoarea adăugată și taxei pentru folosirea

drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova; aplicării amenzii

12

pentru diminuarea impozitului pe venit în mărime de 89844,81 de lei; aplicării amenzii

pentru diminuarea taxei pe valoarea adăugată în mărime de 11932,64 de lei; aplicării

amenzii pentru diminuarea taxei pentru folosirea drumurilor auto de către autovehiculele

înmatriculate în Republica Moldova în mărime de 4482,90 de lei; aplicării amenzii pentru

prezentarea rapoartelor fiscale cu informație neveridică, în mărime de 7000 de lei; aplicării

amenzii pentru neprezentarea facturilor fiscale în mărime de 50400 de lei; aplicării

amenzii pentru lipsa parțială a evidenței contabile în mărime de 50000 de lei.

Însă, instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că calcularea impozitului pe venit din

activitatea de întreprinzător în sumă de 299482,69 de lei, a apărut în legătură cu eschivarea

de către reclamanta Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, declarînd venitul

obținut din serviciile de recoltare a strugurilor, livrate către Societatea cu Răspundere

Limitată „MILIAANMAX CORP” în sumă de 643062,37 lei, în perioada fiscală a anului

2014, în sumă de 19800 lei, în perioada fiscală a anului 2016, atribuirea neîntemeiată la

deduceri în perioada anului 2015 a cheltuielilor în sumă de 13030 lei, ajustarea incorectă a

cheltuielilor în scopuri fiscale, suportate în folosul titularului patentului de întreprinzător

Nicolai Costov în sumă de 207435 lei, prin reflectarea în rîndul 03030 al Anexei 2D

„Ajustarea chieltuielilor” la declarația cu privire la impozitul pe venit VEN12 pentru

perioada fiscală a anului 2016 cu semnul ”-207435 lei”, de fapt a fost reflectată suma cu

semnul ”+207435”, în rezultat, în loc de reducere a cheltuielilor în scopuri fiscale cu suma

de 207435 lei, cheltuielile au fost majorate cu suma de 207435 lei.

Or, pornind de la existența faptelor, instanța de apel era obligată să analizeze în raport

cu dispozițiile enunțate în decizia contestată, dacă la Societatea cu Răspundere Limitată

„MILIAANMAX CORP” în proces de insolvabilitate lipsește parțial evidența contabilă

pentru perioada anilor 2013 și 2014 și dacă este corespunzătoare evidența contabilității

pentru perioada anilor 2015 și 2016 și respectiv a modului de calculare a plăților fiscale,

prevăzute de articolele 189 alin.(2) și 225 Cod fiscal.

Instanța de apel a menționat că organul fiscal nu a indicat careva criterii obiective, ce

explică alegerea metodelor și surselor indirecte, temeinicia aplicării acestora, asemănarea

condițiilor activității altor persoane, veniturile cărora au fost primite spre comparare.

Instanța de recurs menționează că conform art. 18 lit.a) din Codul fiscal, în venitul brut

se include venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau

din alte activități similare. Potrivit prevederilor art. 24 alin.(l) din Codul fiscal, se permite

deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe

parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, iar punctele 36 și

38 din Regulamentul cu privire la determinarea obligațiilor fiscale aferente impozitului pe

venit, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.77 din 30 ianuarie 2008 prevăd că, deducere

este suma, care la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al

contribuabilului conform prevederilor Codului fiscal. Deducerea se permite în anul fiscal pe

parcursul căruia au fost calculate sau suportate cheltuielile, cu excepția cazurilor, cînd

aceste cheltuieli urmează să fie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a

venitului. Potrivit punctelor 241, 25, 26 din Regulamentul cu privire la determinarea

obligațiilor fiscale aferente impozitului pe venitul persoanelor juridice și persoanelor fizice,

care practică activitatea de întreprinzător, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.693 din 11

iulie 2018, deducerea cheltuielilor se permite cu condiția confirmării documentare a

acestora, cu excepția cazurilor stabilite de Codul fiscal. În scopuri fiscale se permite

deducerea cheltuielilor ordinare și necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe

parcursul perioadei fiscale, exclusiv în cadrul activității de întreprinzător, ori în scopul

desfășurării acesteia.

13

Iar, în conformitate cu prevederile art.24 alin.(11) din Codul fiscal, nu se permite

deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător

și/sau în folosul persoanelor fizice, ce desfășoară activități independente conform cap. 102.

În privința diminuării venitului pentru perioada fiscală a anului 2016, inclusiv prin

deducerea neautorizată a cheltuielilor în beneficiul deținătorului brevetei de antreprenoriat

Nicolai Costov, instanța de apel neîntemeiat a menționat că în baza datelor controlului

fiscal în anul 2016, a fost diminuat venitul impozabil în sumă de 456023 de lei, în urma

cărui fapt nu a fost calculat impozitul pe venit în sumă de 24722,76 de lei.

Prin urmare instanța de apel a ignorant dispozițiile art.101 alin.(1) din Codul fiscal,

care prevede că subiecți impozabili stipulați la art. 94 lit.a) sunt obligați să declare, conform

art. 115 și să achite la buget pentru fiecare perioada fiscală, stabilită conform art.114,

suma taxei pe valoare adăugată, care se determină ca diferență dintre sumele taxei pe

valoare adăugată achitate sau ce urmează a fi achitate de către cumpărători (beneficiari)

pentru mărfurile, serviciile livrate lor și sumele taxei pe valoare adăugată achitate, sau ce

urmează a fi achitate furnizorilor la momentul procurării valorilor materiale, serviciilor

(inclusiv taxa pe valoarea adăugată la valorile materiale importate) folosite pentru

desfășurarea activității de întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ținîndu-se cont de

dreptul de deducere conform art.102”, art.102 alin.(l) din Codul fiscal, care stipulează că

“subiecților impozabili, înregistrați în calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată, li se

permite deducerea sumei taxei pe valoarea adăugată, achitată sau care urmează a fi achitată

furnizorilor plătitori ai taxei pe valoarea adăugată, pe valorile materiale, serviciile procurate

(inclusiv transmise în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor

impozabile în procesul desfășurării activității de întreprinzător. Se permite deducerea sumei

taxei pe valoarea adăugată la mărfurile, serviciile importate, procurate de către subiecții

impozabili pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfășurării activității de

întreprinzător numai în cazul achitării taxei pe valoarea adăugată la buget pentru mărfurile,

serviciile menționate în conformitate cu art.115”, art.102 alin.(8) din Codul fiscal, care

prevede că suma taxei pe valoarea adăugată, achitată sau care urmează a fi achitată, pe

valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru desfășurarea activității de

întreprinzător, pe mărfurile procurate care, în procesul activității de întreprinzător, au fost

sustrase sau au constituit deșeuri și perisabilități naturale peste limitele lunare stabilite de

conducător, precum și pe valoarea care nu a fost supusă amortizării mijloacelor fixe casate,

nu se deduce și se raportează la costurile sau cheltuielile perioadei.

Într-o atare abordare, instanța de recurs conchide că, instanța de apel argumentând

soluția sa juridică, nu a ținut cont de circumstanțele de fapt expuse supra, care de altfel,

fiind lăsate fără apreciere conturează neconformitatea nivelului de control efectuat la

Societatea cu Răspundere Limitată „M & R COM”, de către Direcția Generală Administrare

Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat.

În situația în care instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare tuturor

circumstanțelor cauzei prin prisma materialului probator și a normelor de drept materiale

ale raportului juridic litigios, instanța de recurs conchide asupra imposibilității de a se

pronunța asupra fondului, motiv ce impune casarea deciziei instanței de apel cu remiterea la

rejudecare.

Or, în baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului, instanța de recurs nu

poate adopta o soluție finală, întrucât lichidarea lacunelor depistate în cadrul procedurii de

examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată. La

rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de cele menționate și rejudecând

cauza, să emită o hotărâre întemeiată și legală.

14

Din considerentele arătate, Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi admis, iar decizia instanței

de apel urmează a fi casată, cu restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În conformitate cu art. 248 alin. (1) lit. d), art. 248 alin. (2) Cod administrativ,

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul depus de Direcția Generală Administrare Fiscală Sud a Serviciului

Fiscal de Stat.

Se casează decizia din 10 iunie 2020 a Curții de Apel Comrat, în cauza de contencios

administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „M & R COM” în proces de insolvabilitate împotriva Direcției Generale

Administrare Fiscală Sud a Serviciului Fiscal de Stat cu privire la contestarea actului

administrativ, cu restituirea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Comrat.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii

Victor Burduh

Nicolae Craiu

Iurie Bejenaru

Nina Vascan

15