2ra-1705/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2ra-1705/21

Prima instanță - (Judecătoria Cahul, sediul central) jud: M. Bușuleac

Instanța de apel - (Curtea de Apel Cahul) jud: G. Vavrin, I. Dănăilă, T. Berdilă

ÎNCHEIERE

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Întreprinderea Municipală

„Gospodăria Comunal Locativă Cahul” și a recursului declarat de Movilă

Alexandru și Movilă Vera,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de

Întreprinderea Municipală „Gospodăria Comunal Locativă Cahul” împotriva lui

Movilă Alexandru și Movilă Vera cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile

publice de gospodărie comunală,

împotriva deciziei din 27 iulie 2021 a Curții de Apel Cahul,

c o n s t a t ă:

La 27 ianuarie 2020, ÎM ”Gospodăria Comunal Locativă Cahul” a înaintat

cerere de chemare în judecată împotriva lui Movilă Alexandru și Movilă Vera, prin

care a solicitat, conform cererii de concretizare din 5 august 2020 (f.d.93),

încasarea datoriei pentru perioada 1 februarie 2017 – 1 decembrie 2019, în sumă de

3 488,25 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a indicat că pârâții Movilă Vera și Movilă Alexandru,

sunt proprietari ai apartamentului situat în blocul locativ ce se află în gestiunea ÎM

„Gospodăria Comunal Locativă Cahul”, care prestează servicii privind deservirea

fondului locativ, ce includ: deservirea fondului locativ de către meșteri, dispeceri;

cheltuieli pentru întreținerea mijloacelor fixe; deservirea și reparația curentă a

sistemelor interne, apă și canalizare, care sunt calculate din suprafața

apartamentului și constituie 1,20 lei la 1m2 , iar evacuarea deșeurilor menajere de o

persoană, costul căruia constituie 11 lei.

S-a invocat că pârâții se eschivează de la achitarea plății pentru serviciile

prestate de întreprinderea municipală.

Prin hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de ÎM ”Gospodăria Comunal

Locativă Cahul”.

1

S-a încasat în mod solidar de la Movilă Alexandru și Movilă Vera în

beneficiul ÎM „Gospodăria comunal Locativă Cahul” suma de 3 488,25 de lei și

270 de lei cu titlu de taxă de stat, în total suma de 3 758,25 de lei.

La 14 mai 2021, Movilă Vera și Movilă Alexandru au declarat apel împotriva

hotărârii din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, solicitând casarea

ei și emiterea unei hotărâri noi de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 27 iulie 2021 a Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul

declarat de Movilă Vera și Movilă Alexandru.

S-a modificat hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul

central în partea încasării datoriei pentru serviciile comunale prestate, prin

micșorarea sumei încasate de 3 488,25 de lei până la suma de 1 385 de lei.

În rest, hotărârea din 29 aprilie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, s-a

menținut.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a reținut că, probele anexate la

materialele cauzei demonstrează datoria pe care o au pârâții Movilă Alexandru și

Movilă Vera față de ÎM „Gospodăria Comunal-Locativă Cahul” în legătură cu

neachitarea plăților lunare pentru serviciile publice de gospodărie comunală, în

partea ce vizează evacuarea deșeurilor și întreținerea blocului locativ pentru

perioada 1 februarie 2017 – 1 decembrie 2019, calculată reieșind din tariful stabilit

prin decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 6/4(42/4)-XXIII din 6 mai 2010, de

0,45 lei lunar pentru 1 m2.

Astfel, având în vedere perioada pentru care s-a format datoria la serviciile

comunale, suprafața apartamentului de 85 m2 și tariful de 0,45 lei lunar pentru 1

m2, Colegiul instanței de apel a concluzionat că datoria pârâților Movilă Alexandru

și Movilă Vera față de ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Cahul” constituie 1 385

lei (3 488,25 lei (suma solicitată spre încasare) – 2 103 lei (suma achitată de pârâți)

= 1385 lei (suma datorată)).

La 22 septembrie 2021, prin intermediul poștei (f.d.193), ÎM „Gospodăria

Comunal Locativă Cahul” a declarat recurs împotriva deciziei din 27 iulie 2021 a

Curții de Apel Cahul, solicitând să fie admis recursul, casată integral decizia

instanței de apel și menținută hotărârea primei instanțe.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este neîntemeiată și pasibilă de a

fi casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. b) și c) din

Codul de procedură civilă.

A remarcat că, sunt ilegale alegațiile instanței de apel că pentru perioada 1

februarie 2017 – 1 septembrie 2019 se impune calcularea datoriei la tariful de 0,45

lei m2, așa cum prin decizia Curții de Apel Cahul din 11 octombrie 2018 a fost

anulată în parte Anexa la decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 1/29 (15/29)-

XXV din 23 februarie 2017.

Or, decizia Curții de Apel Cahul menționată a devenit definitivă și executorie

la data pronunțării, 11 octombrie 2018, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, actul administrativ

anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care

hotărârea instanței de contencios administrativ devine irevocabilă.

În acest context, a reținut că, micșorarea sumei datorate este vădit ilegală.

Consideră că o altă ilegalitate este că, instanța de apel nu a reținut că, prin

decizia Curții de apel Cahul din 11 octombrie 2018 a fost anulată în parte Anexa la

2

decizia Consiliului orășenesc Cahul nr. 1/29 (15/29)-XXV din 23 februarie 2017,

însă decizia consiliului în forma în care a fost adoptată nu a fost anulată.

Deci, având în vedere că prin adoptarea deciziei Consiliului orășenesc Cahul

nr.1/29 (15/29)-XXV din 23 februarie 2017 a fost actualizat tariful la serviciile

comunale (act administrativ în vigoare până la zi), decizia Consiliului orășenesc

Cahul nr. 6/4 (42/4) - XXIII din 6 mai 2010 s-a consumat, or potrivit art. 19 din

Legea privind actele normative ale Guvernului și ale altor autorități ale

administrației publice centrale și locale nr. 317-XV din 18 iulie 2003 (în vigoare la

23 februarie 2017), acțiunea actului normativ încetează dacă acesta: d) s-a

consumat.

Prin urmare, consideră că concluzia instanței că, la caz s-ar impune calcularea

tarifului pentru serviciului prestat în baza unui act administrativ care și-a încetat

acțiunea, este contrară legii.

La 22 octombrie 2021, prin intermediul poștei (f.d.209), și Movilă Alexandru

și Movilă Vera au declarat recurs împotriva deciziei din 27 iulie 2021 a Curții de

Apel Cahul, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței

de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri prin care

acțiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului, au exprimat dezacordul cu soluția instanțelor de

judecată ierarhic inferioare, invocând că au fost încălcate normele de drept

material, prin interpretarea eronată a legii.

A menționat că, instanțele de judecată nu au ținut cont de prevederile art. 50

alin. (1) și (3) și art. 51 alin. (9) din Legea cu privire la locuințe nr. 75 din 30

aprilie 2015 și art. 3 din Hotărâre Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002 despre

aprobarea Regulamentului cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile deconectării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Materialele cauzei atestă că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată participanților la proces la 18 august 2021, prin intermediul poștei

(f.d.182).

Potrivit avizelor de recepție anexate la dosar (f.d.184, 185, 186), decizia

instanței de apel a fost recepționată de către Movilă Alexandru la 2 septembrie

2021, de către Movilă Vera la 1 septembrie 2021 și de reprezentantul ÎM

„Gospodăria comunal Locativă Cahul” la 28 august 2021.

Din aceste considerente, Colegiul consideră recursurile declarate în termen.

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

3

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copiile cererilor de recurs au fost comunicate părților. Însă până la data

examinării admisibilității recursurilor, intimații nu au depus referințe.

Examinând temeiurile recursurilor declarate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține

următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs depuse

nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

4

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursurile declarate de

ÎM „Gospodăria Comunal Locativă Cahul” și de Movilă Alexandru și Movilă

Vera, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din

Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul depus de Întreprinderea Municipală

„Gospodăria Comunal Locativă Cahul” și recursul depus de Movilă Alexandru și

Movilă Vera.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5