2ra-1668/21 — cu privire la încasarea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la încasarea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
2ra-1668/21 — cu privire la încasarea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1668/2021
prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Pulbere)
instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sîrbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)
Î N C H E I E R E
10 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova
judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rodica
Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr Russu,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Rodica Toporaș
împotriva lui Artiom Timon cu privire la încasarea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a
fost respins apelul declarat de Rodica Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr
Russu și a fost menținută hotărârea din 01 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, prin care acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă:
La 25 mai 2020, Rodica Toporaș a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Artiom Timon cu privire la încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acțiunii a indicat că, în perioada anului 2017 a concubinat
împreună cu pârâtul, iar în prezent aceștia sunt despărțiți, iar reclamanta are o mare
frică pentru integritatea s-a fizică și psihică, deoarece pârâtul Artiom Timon i-a
adus suferinței enorme.
A menționat reclamanta că, la 20 decembrie 2017, prin încheierea
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, a fost admisă parțial cererea depusă de
Rodica Toporaș împotriva lui Artiom Timon cu privire aplicarea măsurilor de
protecție a victimei violenței în familie, cu aplicarea ordonanței de protecție pe un
termen de 30 de zile față de victima Rodica Toporaș.
Prin Decizia din 19 martie 2018 a Curții de Apel Chișinău, a fost admisă
integral cererea depusă de Toporaș Rodica și s-a eliberat ordonanța de protecție a
victimei violenței în familie Toporaș Rodica împotriva agresorului Timon Artiom
pe un termen de 3 luni (90 de zile), până la 28 martie 2018.
A invocat reclamanta faptul că, după expirarea ordonanței de protecție Artiom
Timon a început insistent să intre în contact cu aceasta, să o agreseze psihologic
pentru a o determina să-și retragă eventual plângerea penală de la organele de
drept.
La 13 iulie 2018, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost
admisă cererea depusă de Rodica Toporaș cu privire la aplicarea măsurilor de
protecție a victimei violenței în familie împotriva acțiunilor lui Artiom Timon,
fiind stabilite măsuri de protecție pe termen de 3 luni.
Ulterior, prin încheierea din 21 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Centru, a fost admisă integral cererea depusă de Toporaș Rodica, de
eliberarea ordonanței de protecție fiind stabilite măsurile de protecție pe un termen
de 90 zile.
A mai comunicat reclamanta că, la 16 octombrie 2018 a fost pornită urmărirea
penală în privința lui Artiom Timon în conformitate cu prevederile art. 320/1 din
Codul penal al RM.
A relevat reclamanta că, potrivit ordinii-cronologice de aplicare a măsurilor
de protecție se observă cert tendința pârâtului Artiom Timon de a nu respectat
prevederile legale stabilite de legiuitor sau/și actele emise de instanțele de judecată.
Însă, efectul negativ al acțiunilor lui Artiom Timon sau răsfrâng asupra reclamantei
Rodica Toporaș, care nu sa simțit protejată de către instituțiile statului.
A susținut reclamanta că, a existat pericolul real, a fost supusă violenței și
altor acțiuni ilegale din partea pârâtului.
A mai menționat reclamanta că, în circumstanțele descrise reclamanta este
într-o stare de neliniște, s-a simțit și se simte în continuare speriată de acțiunile
comise de pârâtul Artiom Timon, astfel se denotă existenta pericolului de atentare
la integritate fizică a acesteia, deoarece anterior astfel de acțiune a mai avut loc,
fiind intentat chiar proces penal.
A comunicat reclamanta că, urmare celor întâmplate nu se poate deplasa prin
oraș după necesitățile sale, deoarece persistă teama de a nu fi urmărită, agresată de
pârâtul Artiom Timon, dar și mai mult de faptul de a comunica date despre
identitate sa.
În motivare reclamanta a mai evidențiat că, potrivit notei informative
elaborată în baza Raportului de evaluare psihologică nr. 092 din 22 decembrie
2017, se demonstrează trăirile psihice ale reclamantei Rodica Toporaș în urma
acțiunilor ilicite a pârâtului Artiom Timon, fapt ce denotă necesitatea reparării
prejudiciului moral.
A considerat reclamanta că, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1), lit.
g), art. 19 alin. (3), art. 2036 și 2037 din Codul civil, și ținând cont de
circumstanțele speței, suma de 36000 de lei este una rezonabilă, echitabilă și
suficientă în raport cu prejudiciul suferit ca urmare a acțiunilor ilicite ale pârâtului.
Astfel, a solicitat încasarea de la Artiom Timon în beneficiul RodicăiToporaș
a sumei de 36000 de lei cu titlu de prejudiciului moral cauzat ca urmare a
acțiunilor ilicite ale pârâtului.
Prin hotărârea din 01 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,
acțiunea depusă de Rodica Toporaș a fost respinsă ca neîntemeiată.
Nefiind de acord cu hotărârea primei instanței, la 01 martie 2021, Rodica
Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr Russu, a declarat apel împotriva
hotărârii din 01 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând
admiterea apelului, casarea hotărâri primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri
de admitere a acțiunii.
2
Prin decizia din 23 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul
declarat de Rodica Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr Russu și a fost
menținută hotărârea primei instanțe.
Pentru a decide astfel, instanța de apel analizând prevederile art. 1998 alin.
(1), art. 2036 alin. (1) din Codul civil, a relatat că, prin noțiunea de prejudiciu
moral se înțeleg suferințele psihice sau fizice cauzate prin acțiuni sau omisiuni care
atentează la valorile nepatrimoniale ce aparțin persoanei din momentul nașterii sau
la bunurile dobândite prin lege (viața, sănătatea, demnitatea și reputația
profesională, inviolabilitatea vieții personale, secretul de familie și personal), prin
fapte ce atentează la drepturile personale nepatrimoniale (dreptul de a folosi
propriul nume, dreptul de autor).
La caz, instanța de apel a accentuat că, apelanta Rodica Toporaș pretinde
încasarea de la Artiom Timon a prejudiciului moral în mărime de 36000 de lei,
invocând faptul că, prin acțiunile ultimului i-au fost cauzate suferințe psihice, ce au
constituit obiectul examinării în procesele de judecată finalizate cu emiterea
ordonanțelor de protecție și vizate în investigațiile desfășurate de organele de
urmărire penală.
Componenta delictului civil include următoarele elemente (condiții):
prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu și vinovăția.
Acestea sunt condițiile generale necesare și suficiente pentru antrenarea
răspunderii delictuale.
Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și
prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de
care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este
consecința directă a faptei ilicite.
Pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit regulii generale,
vinovăția autorului faptei ilicite. În materia răspunderii delictuale forma și gradul
vinovăției autorului faptei ilicite nu prezintă importanță pentru determinarea
cuantumului despăgubirii, fiind aplicabil principiul reparării integrale a daunei.
Instanța de apel a menționat că, ordonanța judecătorească are drept scop
preîntâmpinarea unui risc sporit de violență în familie. Iar, acest tip de act
judecătoresc nu constată comiterea unei contravenții și infracțiuni îndreptate
împotriva persoanei, prin prisma semnelor componente ale contravenției sau
infracțiunii, dar, din perspectiva unui observator independent, stabilește semnele
unui risc sporit de violență și preîntâmpină posibilele prejudicii.
Totodată, instanța de apel a notat că, pretinsele fapte infracționale ale
pârâtului sunt obiectul unui proces penal ce nu are o finalitate nici la faza de
urmărire penală.
Sub alt aspect, instanța de apel a menționat că, la materialele cauzei nu se
atestă careva înscrisuri care să denote caracterul ilicit al acțiunilor lui Artiom
Timon, or, temei al răspunderii civil delictuale este o faptă ilicită, dat fiind faptul
că emiterea ordonanțelor de protecție în numele reclamantei sau intentarea
cauzelor penale nu pot constitui temei de constatare al acțiunilor ilegale al
pârâtului.
3
În consecință, din motivele expuse, instanța de apel a concluzionat asupra
netemeiniciei pretenției înaintate de către Rodica Toporaș cu privire la repararea
prejudiciului moral.
La 23 iulie 2021, Rodica Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr Russu, a
declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului
casarea deciziei instanței de apel cu emiterea unei noi hotărâri de admitere
integrală a acțiunii.
În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței de
apel și a primei instanțe, deoarece instanțele de judecată ierarhic inferioare au
aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar aceste încălcări ale
instanțelor de judecată ierarhic inferioare au dus la soluționarea greșită a litigiului.
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, instanța de apel a emis decizia la 23 iunie 2021 și expediată
participanților la proces pentru cunoștință la 21 iulie 2021 (f.d.104), însă la
materialele cauzei lipsesc înscrisuri care să probeze momentul recepționării
acesteia de către recurentă.
Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat de Rodica Toporaș,
reprezentată de avocatul Alexandr Russu împotriva deciziei din 23 iunie 2021 a
Curții de Apel Chișinău a fost înregistrat la 23 iulie 2021, în conformitate cu art.
434 din Codul de procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,
admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit
în conformitate cu alin. (2).
Prin notificarea din 30 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție, în
conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat
intimatului copia recursului și l-a înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii
a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.
Până la data examinării admisibilități recursului, Artiom Timon nu a depus
referință prin care să-și exprime opinia referitor la recursul declarat.
Examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului, completul
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de
Justiție consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și
alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
4
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural.
Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate
sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele
indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în
măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei
sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către
instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Rodica Toporaș, reprezentată
de avocatul Alexandr Russu nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432
alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.
Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau
aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural
de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.
Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai
asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea
deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura
admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se
încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură
civilă.
Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în
jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției
Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că
nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,
întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva
sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes
(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25
februarie 1995, nr.26561/1995).
Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ține să menționeze că, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul
trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în
cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea
de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania,
22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor
invocate în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.
Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de
Rodica Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr Russu, ca inadmisibil.
5
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul
de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Recursul declarat de Rodica Toporaș, reprezentată de avocatul Alexandr
Russu, se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
6