3ra-967/21 — anularea actului administrativ, obligarea autoritatii de a emite hotarire privind determinarea obligatiei fiscale si obligarea autoritatii de a acorda termen pentru executarea benevola a obligatiei fiscale

3ra-967/21 — anularea actului administrativ, obligarea autoritatii de a emite hotarire privind determinarea obligatiei fiscale si obligarea autoritatii de a acorda termen pentru executarea benevola a obligatiei fiscale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.3ra-967/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (V. Sîrbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc)

Î N C H E I E R E

10 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecători Nicolae Craiu

Aliona Miron

examinând admisibilitatea recursului depus de Cabinetul Avocatului „Barba Daria”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Cabinetul Avocatului „Barba Daria” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la

anularea actului administrativ, obligarea autorității de a emite hotărâre privind determinarea

obligației fiscale și obligarea autorității de a acorda termen pentru executarea benevolă a

obligației fiscale,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă

cererea de apel depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” împotriva hotărârii din 02

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani

c o n s t a t ă :

La 05 iulie 2019 reclamantul Cabinetul Avocatului „Barba Daria” a depus cerere de

chemare în judecată în contencios administrativ împotriva Serviciul Fiscal de Stat cu privire

la anularea actului administrativ, obligarea autorității de a emite hotărâre cu privire la

determinarea obligației fiscale și obligarea autorității de a acorda termen pentru executarea

benevolă a obligației fiscale.

În motivarea acțiunii a menționat că, la data de 21 mai 2019 prin intermediul ÎS „Poșta

Moldovei” a primit hotărârea Direcției Gestionare Arierate a Serviciului Fiscal de Stat seria

AH nr.0017329 din 14 mai 2019 privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului.

Prin hotărârea șefului Direcției Gestionare Arierate, examinând restanțele

contribuabilului Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, la situația de 14 mai 2019 a dispus

executarea silită a obligației fiscale în cuantum de 32 656,55 lei.

Reclamantul consideră hotărârea seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019 a Direcției

Gestionare Arierate privind executarea silită a obligației fiscale, ilegală, ca fiind emisă

contrar prevederilor legii.

La 27 mai 2019 a fost expediată o contestație către Direcția Generală Administrare

Fiscală prin care s-a solicitat anularea hotărârii seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019.

1

Mai indică că participând la ședința Direcției Contestații a Serviciului Fiscal de Stat

din 13 iunie 2019, la care s-a examinat contestația respectivă, a precizat ca este de acord să

achite obligațiunile fiscale benevol, menționând că Serviciul Fiscal urma să adopte inițial o

hotărâre privind existența restanțelor și să acorde un termen de executare benevolă a

restanței fiscale. Concomitent a solicitat și informația asupra metodei de calculare a

restanței.

Prin decizia nr.192 din 13 iunie 2019 a fost respinsă contestația depusă de Cabinetul

Avocatului „Barba Daria” și a fost menținută hotărârea contestată. În decizie însă nu au

fost explicate motivele de fapt și de drept pe care s-a bazat organul fiscal.

În cuprinsul hotărârii seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019 a Direcției Gestionare

Arierate privind executarea silită a obligației fiscale nu se indică emiterea unei decizii a

organului fiscal prin care s-ar fi stabilit existența restanței și nici faptul de acordare a unui

termen de executare benevolă.

În hotărâre se indică că șeful Direcției Gestionare Arierate, examinând restanțele

contribuabilului Cabinetul Avocatului „Barba Daria” la situația de 14 mai 2019, a dispus

executarea silită a obligației fiscale în cuantum de 32 656,55 de lei.

Reclamantul manifestă dezacordul cu hotărârea seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019

a Direcției Gestionare Arierate privind executarea silită a obligației fiscale, din

considerentul că în conținutul acesteia nu este indicat cu certitudine modalitatea de

calculare a restanțelor.

Astfel, deoarece în decizia de încasare silită nu se indică perioada fiscală pentru care s-

a calculat restanța obligațiunei fiscale nu se poate afirma cu certitudine că termenul de

prescripție nu este expirat și că obligațiunea fiscală nu s-a stins, făcând referire în acest sens

la prevederile art.173 Cod fiscal.

Prin înaintarea contestației din 27 mai 2019 a solicitat să i se comunice cum a fost

calculată restanța față de Bugetul Public Național ce urmează a fi încasată silit, însă Direcția

Generală Administrare Fiscală nu a considerat necesar de a prezenta o descifrare în acest

sens, fapt care în opinia părții reclamante demonstrează că această hotărâre este una ilegală

și lipsită de suport de drept.

Reclamantul consideră că, au fost încălcate și prevederile art.252 alin.(3) din Codul

fiscal potrivit căruia, după expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată

benevol sau nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este

executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către Serviciul Fiscal de Stat.

Indică că, o condiție a executării silite este și necontestarea faptului de existență a

restanței, s-a încălcat dreptul contribuabilului de acces la justiție, drept garantat prin

Constituția RM și alte legi în vigoare. Deci, executarea silită s-a dispus cu încălcarea

procedurii legale de aplicare și a dreptului contribuabilului de a executa benevol

obligațiunea fiscală și de a contesta în caz de dezacord decizia privind calcularea restanței

fiscale.

Reclamantul mai relevă că i-a fost încălcat dreptul prin care aceasta poate să se bucure

de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuții de administrare fiscală și a

persoanelor cu funcții de răspundere ale acestora, ori organul fiscal a efectuat calcularea

arbitrară și ascunsă a restanței, prin necomunicarea metodei de calculare a restanței, prin

neacordarea unui termen de executare benevolă, dar și prin faptul că nu i s-a propus să

2

stingă restanțele existente în perioada acțiunii Legii nr.180 privind declararea voluntară și

stimularea fiscală.

Astfel, Serviciul Fiscal de Stat a expediat scrisori către unii contribuabili, informându-i

despre existența restanțelor și posibilitatea stingerii lor cu aplicarea amnistiei fiscale, pe

când ultima nu a fost informată despre această posibilitate, încălcându-i-se dreptul.

Mai precizează că, Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, nu refuză să achite restanța

față de Bugetul Public Național, însă, solicită sa fie informat despre modul de calculare a

acestei restanțe și să i se acorde termen de executare benevolă prevăzut de legislația în

vigoare a RM (f.d.2-7).

Prin încheierea din 28 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani s-a dispus

respingerea cererii depuse de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” de suspendare a actului

administrativ individual, formulată în cauza de contencios administrativ dedusă judecății

(f.d.16-18).

Pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, din partea părții reclamante a

parvenit cererea de completare a cererii de chemare în judecată.

În justificarea poziției a menționat suplimentar despre faptul că, asupra acordării unui

termen de executare benevolă s-a expus și Curtea Constituționala în hotărârea nr. 39 din 14

decembrie 2017. De altfel, în hotărârea nr. 7 din 05 aprilie 2011 Curtea Constituțională a

statuat că măsura executării silite trebuie să fie aplicată doar după expirarea termenului de

executare benevolă a titlului executoriu și după întreprinderea unor eforturi rezonabile

pentru a percepe datoria prin alte mijloace, astfel încât executarea silită să fie o ultimă

soluție de natură a influența conduita debitorilor.

Totodată, în hotărârea nr.1 din 15 ianuarie 2013 Curtea a reținut de principiu că

acordarea posibilității debitorului de a executa benevol documentul executoriu înainte de a

trece la executarea silită a bunurilor acestuia reprezintă o formalitate necesară, stabilită în

interesul debitorului, pentru a-i acorda un răgaz în vederea îndeplinirii obligației care i se

incumbă.

Așadar, Curtea subliniază faptul că executarea benevolă nu trebuie să comporte un

aspect iluzoriu. În acest sens, Recomandarea CoE nr.(2003) 17 privind executarea

hotărârilor judecătorești stabilește că în timpul procedurii de executare, trebuie găsit un

echilibru adecvat între interesele creditorilor și cele ale debitorilor, având în vedere

prevederile art.6 și 8 ale Convenției Europene.

În speță, Curtea observă că, prin transmiterea din oficiu de către instanța de judecată a

titlului executoriu, debitorul este lipsit de posibilitatea de a executa benevol hotărârea

judecătorească, până la începerea executării silite. Această împrejurare conduce la

suportarea automată a cheltuielilor de executare, încasate de executorul judecătoresc în

toate cazurile de stingere, totală sau parțială, a obligației stabilite în documentul executoriu.

În opinia reclamantului, transmiterea automată a titlului executoriu spre executare

silită antrenează plăți suplimentare care nu ar fi achitate în cazul existenței posibilității

executării benevole. Astfel, această situație constituie o sarcină excesivă, care afectează

patrimoniul debitorului, fapt care aduce atingere dreptului său de proprietate, garantat de

articolul 46 alin.(1) din Constituție.

Conform constatărilor Curții Europene în speța Reiner c. Bulgariei măsura restrictivă

trebuie să fie aplicată doar după expirarea termenului de executare benevolă a titlului

executoriu și după întreprinderea unor eforturi rezonabile pentru a percepe datoria prin alte

3

mijloace, astfel, încât restricția să fie o ultimă soluție de natură a influența conduita și

responsabilitatea debitorilor pentru executarea titlurilor executorii.

Consideră că organul fiscal urma să someze Cabinetul Avocatului „Barba Daria”

despre existența restanței și să acorde conform art. 252 Cod fiscal un termen de 30 de zile

pentru exercitarea benevolă.

Procedura de recuperare a creanțelor fiscale este o procedură administrativă, legalitatea

căreia este stabilită de către instanțele judecătorești conform art. 269 alin.(2) Cod fiscal.

Astfel, este contestat doar faptul încasării silite.

În continuare reclamantul reiterează că, la ședința Serviciului fiscal din 13 iunie 2019 a

declarat că este de acord să achite restanțele benevol, însă să fie emisă o decizie de

determinare a sumei respective.

A mai indicat că suma pretinsă cu titlu de restanță este eronată. Potrivit informației

prezentate de Serviciul Fiscal de Stat nr. 26/2-09/2-25-2104 din 20 septembrie 2019 în

calculul restanței s-a luat taxa pe venit. Menționează că în informație lipsește suma de

879,83 lei achitată ca impozit pe venit la data de 23 martie 2015 și suma de 6 882,96 lei

achitată ca impozit pe venit la data le 07 aprilie 2016. Astfel, consideră că s-a format o

supraplată la impozitul pe venit în mărime de 4 740,55 lei.

Indică că taxa pentru amenajarea teritoriului în sumă de 20 de lei a fost declarată

greșit, deoarece taxa pentru amenajarea teritoriului nu se achită de către avocați.

Totodată, mai indică faptul că, declarația a fost făcută la 30 aprilie 2011, iar conform

art.264 Cod fiscal termenul de prescripție a expirat în anul 2015. Din considerente indicate

de către pârât precum că în cazul respectiv se aplică prevederile art.265 Cod fiscal, termenul

a expirat la 30 aprilie 2017.

Notează că, taxa pentru apă a fost declarată greșit în anul 2007 și cade sub incidența

art.264 Cod fiscal.

Ce ține de contribuțiile individuale de asigurare socială de stat, a calculat și declarat

contribuțiile individuale de asigurare doar pentru anii 2006 - 2011, ultima declarație fiind

făcută la data de 10 ianuarie 2012.

Menționează că, în informația prezentată de către Serviciul fiscal de stat este indicat

greșit că în anul 2009 a declarat contribuții în cuantum de 8 967 lei. În fapt, conform

declarației a fost indicată suma de 3 708 lei. Suma de 7 155 lei nu este reflectată în

informația prezentată de direcție. Concomitent, despre sumele achitate la data de 07 august

2013 în mărime de 6 526,46 lei și la data de 12 iulie 2012 suma de 3 000 lei, comunică

reclamanta că nu au fost efectuate de către ultima, fiind reflectate de către organul fiscal

eronat.

A mai indicat că ultima declarație a fost prezentată la 10 ianuarie 2012 și conform

art.264 Cod fiscal termenul de prescripție a expirat la 10 ianuarie 2016.

Reclamantul mai indică că potrivit prevederilor art.265 Cod fiscal termenul de

prescripție de 6 ani se aplică doar obligațiunii fiscale (taxe, impozite) ce au fost determinate

conform art. 264 Cod fiscal, în timp ce sancțiunile fiscale aferente unor impozite și taxe

concrete în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă

fiscale privind impozitul și taxa menționată.

Mai invocă că încasarea la data de 10 iunie 2019 a sumei de 28 670,88 lei cu titlu de

majorare de întârziere pentru plățile neefectuate în ianuarie 2012 este efectuată cu depășirea

termenului de prescripție cu mai mult de 3 ani de zile.

4

Reclamantul Cabinetul Avocatului „Barba Daria” solicită anularea hotărârii Direcției

Gestionare Arierate a Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019

privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului (f.d.97-101).

Prin hotărârea din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria”

împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu privire la anularea hotărârii Direcției Gestionare

Arierate a Serviciului Fiscal de Stat seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019 de executare

silită, anularea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nr.192 din 13 iunie 2019, obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a emite o hotărâre privind determinarea obligației fiscale a

Cabinetului Avocatului „Barba Daria” și obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a acorda

termenul de 30 zile pentru executarea benevolă a obligațiunii fiscale, ca neîntemeiată

(f.d.118).

La 02 februarie 2021, Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, prin intermediul

reprezentantului – avocatul Burduniuc Victor, a recepționat dispozitivul hotărârii din 02

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.119).

La 09 februarie 2021, Cabinetul Avocatului „Barba Daria” a depus cerere de apel

nemotivată împotriva hotărârii instanței de fond (f.d.120), iar la 07 aprilie 2021, prin

intermediul poștei electronice, ulterior la 08 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, a

prezentat motivarea apelului împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând casarea hotărârii

din 02 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, cu pronunțarea unei hotărâri

noi de admitere a cererii de chemare în judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Barba

Daria” (f.d.143, 144-150, 152-155, 157-160).

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă cererea de apel

depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” și a fost menținută hotărârea din 02

februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani (f.d.174, 175-186).

Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a apreciat ca fiind justă și întemeiată

concluzia primei instanțe privind respingerea pretențiilor din cererea de chemare în judecată

depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” împotriva Serviciului Fiscal de Stat cu

privire la anularea hotărârii Direcției Gestionare Arierate a Serviciului Fiscal de Stat seria

AH nr.0017329 din 14 mai 2019 de executare silită, anularea deciziei Serviciului Fiscal de

Stat nr.192 din 13 iunie 2019, obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite o hotărâre

privind determinarea obligației fiscale a Cabinetului Avocatului „Barba Daria” și obligarea

Serviciului Fiscal de Stat de a acorda termenul legal de 30 zile pentru executarea benevolă a

obligațiunii fiscale.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că urmare a examinării restanțelor

contribuabilului Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, conform informației din Contul

curent generalizat de Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat, autoritatea

publică a constatat că, la situația din 14 mai 2019, restanța contribuabilului constituie suma

de 32 656,55 lei față de Bugetul Public Național.

Instanța de apel a reținut că reclamantul Cabinetul Avocatului „Barba Daria” nu a

întreprins acțiuni de executare a obligației fiscale în termenul stabilit de legislație, conform

art. 193 - 201 Cod fiscal, astfel, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală mun. Chișinău, după cum a stabilit și instanța de fond, întemeiat a emis hotărârea

seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019 privind executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, în mărime de 32 656, 55 lei (f.d.12-13).

5

Instanța de apel precum și prima instanță au reținut că, hotărârea nr. seria AH 0017329

din 14 mai 2019 privind executarea silită a obligației fiscale prin care s-a dispus încasarea

restanței față de Bugetul Public Național în mărime de 32 656,55 lei, a fost emisă legal în

conformitate cu prevederile legale stabilite de art. 134 alin. (1) pct. 8) Cod fiscal și conform

art. 194 Cod fiscal.

Hotărârea seria AH nr. 0017329 din 14 mai 2019 privind executarea silită a obligației

fiscale a fost emisă în temeiul art.196 alin.(5) Cod fiscal, și are valoare de document

executoriu, fiind emisă conform rigorilor pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal

de Stat și publicat în Monitorul Oficial.

Cu privire la proveniența restanței în cuantum de 32 656,55 lei imputată Cabinetului

Avocatului Barba Daria, instanța de apel a reținut opinia primei instanțe potrivit căreia,

avocații sunt contribuabili care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției, aceștia

fiind subiecți ai impunerii și care conform legislației fiscale sunt obligați să calculeze și/sau

să achite la buget impozite și taxe, penalitățile și amenzile respective.

Mai mult, la actele cauzei a fost anexată notificarea nr.26-2-09/2-25-2104 din 20

septembrie 2019 emisă de Serviciului Fiscal de Stat unde s-a efectuat descifrarea restanței

în sumă de 32 656,55 lei, aceasta fiind compusă din: plata de bază în sumă de 3 180,24 lei,

la impozitele și taxele neachitate în termenul stabilit de legislație; impozit pe venitul din

activități profesionale în sectorul justiției; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa pentru

apă; contribuții individuale de asigurări sociale de stat obligatorii virate de angajatori pentru

persoanele asigurate; suma majorării de întârziere (penalitatea) în mărime de 29 476,31 lei,

pentru neachitarea în termen a impozitelor și taxelor (f.d. 34-35), conform borderoului de pe

versoul hotărârii seria AH nr. 0017329 din 14.05.2019, ce relevă proveniența restanței la

situația din 14 mai 2019 (f.d.12-13).

Referitor la argumentul apelantului Cabinetul Avocatului „Barba Daria” cu privire la

stingerea obligației fiscale prin invocarea termenului de prescripție, instanța de apel a

constatat că acțiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forțată a

restanței de la contribuabilul Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, în temeiul hotărârii seria

AH nr.0017329 din 14 mai 2019 privind executarea silită a obligației fiscale, au fost

efectuate în interiorul termenului de prescripție.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind corectă concluzia primei instanțe

precum că autoritatea publică a stabilit corect existența restanței fiscale și întemeiat a dispus

executarea silită a sumelor ce urmau a fi încasate.

Ținând cont de faptul că în cadrul efectuării controlului judecătoresc asupra actului

administrativ contestat s-a constatat legalitatea acestuia, subsecvent instanța de apel a

conchis că prima instanța corect a dispus respingerea pretențiilor din cererea de chemare în

judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” împotriva Serviciului Fiscal de Stat

cu privire la anularea hotărârii Direcției Gestionare Arierate a Serviciului Fiscal de Stat

seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019 de executare silită, anularea deciziei Serviciului

Fiscal de Stat nr.192 din 13 iunie 2019, obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a emite o

hotărâre privind determinarea obligației fiscale a Cabinetului Avocatului „Barba Daria” și

obligarea Serviciului Fiscal de Stat de a acorda termenul legal de 30 zile pentru executarea

benevolă a obligațiunii fiscale.

Având în vedere că prima instanță a elucidat deplin circumstanțele cauzei, a aplicat

corect normele materiale, adoptând o hotărâre întemeiată și legală, cu respectarea normelor

6

procedurale, drept urmare instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată cererea de apel

depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria”.

La 13 august 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a

Curții de Apel Chișinău, Cabinetul Avocatului „Barba Daria” a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

contestate, cu pronunțarea unei decizii noi, prin care să fi admisă cererea de chemare în

judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” (f.d.193-199).

În motivarea recursului, Cabinetul Avocatului „Barba Daria” și-a manifestat

dezacordul cu decizia instanței de apel, menționând că soluția instanței de apel a fost emisă

cu încălcări esențiale și aplicarea eronată a normelor de drept material, nu a fost dată

apreciere probelor prezentate, fiind comise unele erori care încalcă drepturile și libertățile

fundamentale ale omului.

Recurentul consideră că instanța de apel a dat o aplicare eronată normelor prevăzute de

Codul fiscal, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, menționând că articolele din

lege citate în decizie nu au nici o atribuție cu obiectul litigiului. Astfel, instanța a reținut că

hotărârea Direcției Generală Administrare Fiscală seria AH nr. 0017 329 din 14 mai 2019

privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului contestată a fost emisa în

temeiul art. 196 alin.(5) din Codul fiscal, care stabilește procedura de executatre a hotărârei,

prin urmare nu putea fi aplicată la etapa primirii hotărârii de executare silită.

În opinia recurentului această normă nu are nici o tangență cu subiectul cauzei în care

nu se contestă modalitățile de executare silită reglementate de art. 196 alin.(5) Cod fiscal,

dar condițiile declanșării executării silite a obligației fiscale stabilite expres de art.193 Cod

fiscal.

În susținerea cererii de recurs recurentul a mai notat că instanța de apel a neglijat

totalmente atât art.193 din Codul fiscal cât și prevederile art. 252 Cod fiscal. Condițiile

declanșării executării silite a obligațiunilor fiscale sunt stabilite expres și exhaustiv în art.

193 Cod fiscal: a) existența restanței, ținându-se cont de prevederile art.252 Cod fiscal; b)

neexpirarea termenelor de prescripție stabilite în prezentul cod; c) necontestarea faptului de

existență a restanței și mărimii ei în cazurile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. c) și d);

contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de

insolvabilitate conform prevederilor legislației în vigoare.

Recurentul reiterează că obiectul litigiului este declanșarea executării silite cu

încălcarea art.193 din Cod fiscal, fără emiterea unei hotărâri de determinare a restanței și

acordarea dreptului de executare benevolă, mai mult, de contestare a pretinsei restanțe, dar

nu procedura de aducere la îndeplinire a hotărârii.

Astfel, menționează că potrivit art.193 lit. a) Cod fiscal, doar existența restanței fiscale,

nu poate fi temei de declanșare a executării silite, pentru această executare este necesar să

se țină cont de prevederile art.252 Cod fiscal. În cazul declanșării executării silite ca urmare

a existenței restanței urma să fie respectate prevederile art.252 alin. (1) Cod fiscal, care

stabilește că persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o

execute în termen de 30 de zile. Deci până la declanșarea executării silite organul fiscal

trebuia să adopte o decizie asupra cazului de încălcare fiscală.

Cu toate acestea, instanța de apel nu a aplicat normele materiale invocate mai sus și

drept urmare, în mod eronat nu a luat în considerație argumentele privind declanșarea

executării silite cu încălcarea normelor stabilite de Codul fiscal invocate de reclamant. În

7

rezultat, instanța de apel incorect a interpretat normele fiscale, deoarece nu a fost relevată

nici una din condițiile stabilite de lege pentru dispunerea executării silite.

În continuarea gândului recurentul a mai punctat că instanța de apel neîntemeiat a

ignorat încălcările flagrante ale normelor de drept prevăzute de art. art.193, 252 Codul

fiscal, deoarece, organul fiscal nu a respectat normele stabilite de legislație pentru

dispunerea executării silite. Instanța de apel a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată,

nu a apreciat probele existente la dosar, iar în decizia sa nu se remarcă legătura dintre

concluziile instanței și probele administrate la dosar.

În opinia recurentului instanța de apel nu a reținut corect pretențiile reclamantului, or,

în speță se contestă declanșarea de către Direcția Generală Administrare Fiscală a executării

silite, contrar prevederilor art. 193 Cod fiscal, în timp ce instanța de apel face referire la

procedura executării hotărârei de executare silită și la dreptul Serviciului Fiscal de Stat de a

emite o astfel de hotărâre prevăzută de art.196 alin.(5) Cod Fiscal. În decizie absolut eronat

sunt interpretate articolele din codul fiscal. Astfel, instanța de apel a constatat, că

reclamantul Cabinetul Avocatului „Barba Daria” nu a întreprins acțiuni de executare a

obligației fiscale în termenul stabilit de legislație, făcând referire la prevederile art.193- 201

Cod fiscal, însă, articolele respective stabilesc executarea silită a obligației fiscale, dar nu și

acțiunile de executare a obligațiilor.

Totodată, recurentul mai accentuează că instanța nu a dat apreciere declarațiilor expuse

în cererea de apel referitoare la modalitatea de calcul al majorării de întârziere și a

penalității calculată în sumă de 29 476 lei, care este mai mare de 100% anual, în timp ce

rata de refinanțare a BNM în această perioadă a constituit 17-19%.

În final, recurentul invocă încălcarea prevederilor art.6 § 1 din CEDO, deoarece

asigurarea dreptului la un proces echitabil obligă ca hotărârile judecătorești să enunțe în

mod adecvat argumentele pe care se bazează.

În opinia sa, în decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău nu sunt indicate

exact nici motivele de drept, nici probele care atestă corectitudinea actului administrativ

contestat și care au servit drept temei pentru casarea hotărârii primei instanțe.

Conform art. 244 alin.(1) din Codul administrativ, hotărârile curții de apel ca instanța

de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune la

instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă

legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de

la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs,

motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 mai 2021, însă la

materialele cauzei nu se regăsește confirmarea recepționării acesteia de către recurent.

La 16 iulie 2021, Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, reprezentat de avocatul Victor

Burduniuc, a recepționat decizia motivată din 19 mai 2019 a Curții de Apel Chișinău, fapt

ce se confirmă prin recipisa anexată la materialele cauzei (f.d.189).

La 13 august 2021, prin intermediul Direcției de evidență și documentare procesuală a

Curții de Apel Chișinău, Cabinetul Avocatului „Barba Daria” a depus recurs motivat

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei

8

contestate, cu pronunțarea unei decizii noi, prin care să fie admisă cererea de chemare în

judecată depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria” (f.d.193-199).

Astfel, instanța de recurs consideră că recursul a fost depus cu respectarea termenului

prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 22 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului

Serviciul Fiscal de Stat copia cererii de recurs depusă de Cabinetul Avocatului „Barba

Daria”, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin

scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f.d.201).

Materialele dosarului atestă că intimatul Serviciul Fiscal de Stat a recepționat cererea

de recurs depusă de Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, fapt ce se confirmă prin avizul de

recepție nr.DS8005412938AS anexat la actele cauzei (f.d. 203).

La 13 octombrie 2021, intimatul Serviciul Fiscal de Stat a depus referința la cererea de

recurs declarat de recurentul Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, solicitând declararea

recursului împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, ca fiind

inadmisibil.

În susținerea referinței intimatul Serviciul Fiscal de Stat a indicat că instanța de fond și

instanța de apel au dat o apreciere corectă și obiectivă probelor administrate, au constatat și

elucidat pe deplin toate circumstanțele care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei,

corect au aplicat normele de drept material și procedural, prin urmare fiind emise acte

judecătorești legale și întemeiate.

Intimatul Serviciul Fiscal de Stat a mai notat că, ca urmare a examinării restanțelor

contribuabilului Cabinetul Avocatului „Barba Daria” conform informației „Cont curent

generalizat” din Sistemul Informațional al Serviciului Fiscal de Stat s-a constatat că, la 14

mai 2019, alcătuiesc suma de 32 656,55 lei. Prin urmare, în conformitate cu prevederile

art.193-201 Cod fiscal de către Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală mun. Chișinău s-a hotărât a executa silit obligația fiscală restantă a contribuabilului

Cabinetul Avocatului „Barba Daria” în mărime de 32 656,55 lei.

Ținând cont de faptul că recurentul nu a întreprins nici o acțiune în sensul executării

obligației fiscale în termenul stabilit de legislație, conform art.193-201 Cod fiscal, Serviciul

Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun. Chișinău a emis hotărârea seria

AH nr.0017329 din 14 mai 2019 cu privire la executarea silită a obligației fiscale a

contribuabilului, care a fost notificată recurentului la data de 21 mai 2019.

Cu referire la alegațiile recurentului reiterate atât în cererea de apel cât și în cererea de

recurs, precum că doar existența restanței nu poate fi temei de declanșare a executării silite,

intimatul menționează că hotărârea privind executarea silită a obligației fiscale este

executorie de la data emiterii, condiția obligatorie fiind îndeplinirea obligației de către

organul fiscal de a aduce la cunoștința contribuabilului hotărârea respectivă.

La data de 21 mai 2019, recurentul a recepționat hotărârea seria AH nr.0017329

privind executarea silită a obligației fiscale a contribuabilului, fiind notificată prin însăși

conținutul actului administrativ contestat că prezenta hotărâre intră în vigoare din data

semnării și se execută imediat, inclusiv prin intermediul executorilor judecătorești.

La caz, asigurarea aplicării măsurilor de executare silită reglementate de Codul fiscal

s-a pus în sarcina Serviciului Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală mun.

Chișinău, Direcția gestionare arierate.

Totodată, mai menționează că la 14 mai 2019, nu exista un act de suspendare a

9

procedurii de executare silită, respectiv, în asemenea circumstanțe Serviciul Fiscal de Stat

întemeiat a emis documentul executoriu, pentru perceperea forțată a restanței.

Prin urmare, pretențiile recurentului cu privire la faptul că până la declanșarea

executării silite organul fiscal urma să adopte o decizie asupra cazului de încălcare fiscală

sunt neîntemeiate, deoarece, la caz, nu se atestă existența procedurii de examinare a cazului

de încălcare fiscală în privința contribuabilului Cabinetul Avocatului „Barba Daria” cu

tragerea la răspundere pentru săvârșirea încălcării fiscale, dar se atestă procedura de

executare silită a obligației fiscale restante față de Bugetul Public Național în mărime de 32

656,55 lei, exercitată de către organul fiscal în temeiul drepturilor prevăzute de art.134

alin.(1) pct.8) și conform art.194 Cod fiscal, prin emiterea în baza art.196 Cod fiscal a

hotărârii seria AH nr.0017329 din 14 mai 2019, care se execută imediat de la data emiterii.

În final, intimatul punctează că actul administrativ contestat a fost emis de Serviciul

Fiscal de Stat în strictă conformitate cu legislația fiscală și conform procedurii stabilite, iar

recurentul n-a prezentat argumente suficiente de natură să răstoarne sau să combată

concluziile expuse în deciziile emise anterior.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se

declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul administrativ,

recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele a)-f).

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în

special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să însușească în condițiile

Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al

instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de

serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ dezvoltă

nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din

perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate, într-o eventuală examinare în

fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs

trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus.

Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art.245 alin.(2) din Codul

administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

10

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme

de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și

funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și

interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel,

motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate

și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit,

pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor

de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din

partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont

de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic

superioare în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-

1, p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c.

Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, Completul specializat în examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție conchide că cererea de recurs depusă de Cabinetul Avocatului

„Barba Daria” este inadmisibilă.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ, Completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Cabinetul Avocatului „Barba Daria”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca – Doneva

judecători Nicolae Craiu

Aliona Miron

11