3ra-880/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil

3ra-880/21 — anularea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-880/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (jud. I. Secrieru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

3 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de către Denis Cecan,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

către Denis Cecan împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terți Confederația

Sindicatelor din Moldova, Societatea cu Răspundere Limitată „Uniplast” cu privire la

anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ individual

favorabil,

împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 august 2019 Denis Cecan a depus cerere de chemare în judecată în procedura

contenciosului administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, terți

Confederația Sindicatelor din Moldova, Societatea cu Răspundere Limitată „Uniplast”

cu privire la anularea actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ

individual favorabil.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că este angajat în funcția de director

comercial al Societății cu Răspundere Limitată „Uniplast”, cu stagiu de cotizare de

peste 13 ani.

În continuare, a menționat că, la data de 4 mai 2019, a depus cerere în adresa

angajatorului – Societatea cu Răspundere Limitată „Uniplast”, prin care a solicitat

acordarea concediului paternal în temeiul art. 1241 alin. (3) din Codul muncii, conform

căruia, concediul paternal se acordă în baza unei cereri în formă scrisă, în primele 56

de zile de la nașterea copilului. La cerere se anexează o copie a certificatului de naștere

al copilului.

A precizat că dat fiind faptului că, certificatul de naștere a copilului a fost eliberat

la data de 4 mai 2019, a fost în imposibilitate de a solicita concediu paternal mai

1

devreme, deoarece legislația în vigoare reglementează expres că, la cererea de acordare

a concediului paternal se anexează certificatul de naștere a copilului.

Reclamantul a notat că, angajatorul – Societatea cu Răspundere Limitată

„Uniplast”, i-a acordat prin ordin, concediu paternal la data de 4 mai 2019, așa cum

cererea a fost depusă în termen. Însă, prin scrisoarea nr.5576 din 17 iunie 2019, Casa

Națională de Asigurări Sociale a refuzat stabilirea indemnizației paternale, iar ca temei

de refuz a fost invocat acordarea concediului paternal în a 57-a zi, adică, după termenul

de 56 de zile de la nașterea copilului, în baza calcului realizat de Casa Teritorială de

Asigurări Sociale Râșcani, care în perioada de calcul a inclus și data nașterii copilului.

Denis Cecan a explicat că, nefiind de acord cu refuzul privind stabilirea

indemnizației paternale, la data de 4 iulie 2019 s-a adresat cu cerere prealabilă către

Casa Teritorială de Asigurări Sociale Râșcani, anexând actele necesare în vederea

anulării refuzului de stabilire a indemnizației paternale. La data de 18 iulie 2019, prin

scrisoarea nr. 6141 din 10 iulie 2019, a fost informat că, nu există temei de anulare a

refuzului privind stabilirea indemnizației paternale.

În opinia reclamantului, decizia de refuz privind stabilirea indemnizației paternale

este neîntemeiată, ilegală și pasibilă de a fi anulată.

A specificat că, copilul Maxim Cecan este născut la data de xxxxx, iar, în temeiul

art.1241 din Codul muncii, concediul paternal se acordă în primele 56 zile de la data

nașterea copilului, deci, conform expresiei legale se detașează termenul de data

nașterii, ori legiuitorul menționează „din data nașterii”, pentru a include în termen și

ziua nașterii, această reglementare lasă loc de interpretare, în condițiile în care legea

trebuie aplicată în interesul cetățeanului, iar dreptul la asigurări sociale este garantat de

stat și se exercită, în condițiile legii.

A invocat prevederile Legii nr. 489 din 8 iulie 1999, care stipulează că, sistemul

public de asigurări sociale se organizează și funcționează având ca principii de bază

principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public -

contribuabili și beneficiari – un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește

drepturile și obligațiile prevăzute de lege; principiul solidarității sociale, inter și

intragenerații, conform căruia participanții la sistemul public își asumă conștient și

reciproc obligații și beneficiază de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea

riscurilor sociale prevăzute de lege; principiul obligativității, potrivii căruia persoanele

fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public; drepturile

de asigurări sociale se exercită corelativ îndeplinirii obligațiilor; principiul

contributivității, conform căruia drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul

contribuțiilor de asigurări sociale plătite. Invocă, că potrivit principiilor indicate mai

sus, participanții la sistemul public național, care achită, își exercită în termen obligația

de plată, acționează conștiincios și cu bună-credință, beneficiază de dreptul pentru

prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege, condiții în care

consideră necesar aprecierea personalității subiectului în raport cu restricția din lege,

care de fapt nu concret reglementează acea limitare, lasă loc de eroare pentru angajator

și pentru potențialii beneficiari ai indemnizației paternale.

A relatat și prevederile hotărârii Guvernului nr.1245 din 15 noiembrie 2016, și

anume, art. 1 care prevede că, dreptul la indemnizație paternală se acordă tatălui

2

asigurat în sistemul public de asigurări sociale, angajat în baza contractului individual

de muncă sau aflat în raport de serviciu în baza actului administrativ, pentru îngrijirea

copilului nou-născut, cu domiciliul sau reședința în Republica Moldova. Art. 4

stabilește că, salariații asigurați în sistemul public de asigurări sociale au dreptul la

indemnizație paternală dacă confirmă un stagiu total de cotizare de cel puțin 3 ani. Iar,

art. 6 prevede condițiile indemnizației paternale, cu mențiunea că, tatălui copilului nou

născut i s-a acordat, la cerere, concediu paternal la unitatea de la locul de muncă de

bază în primele 56 de zile de la data nașterii copilului; tatăl copilului nou-născut a

solicitat stabilirea indemnizației paternale în termen de 30 de zile din data acordării

concediului paternal; tatăl copilului nou-născut a realizat un venit asigurat la locul de

muncă de bază în ultimele 3 luni premergătoare lunii nașterii copilului.

Reclamantul a precizat că în calitate de cetățean al Republicii Moldova care

respectă legea și ca potențial beneficiar al indemnizației paternale, consideră că, se

întrunesc toate aceste condiții și temei de refuz în stabilirea indemnizației paternale nu

există.

A mai invocat și dispozițiile art. 259 alin.(1) din Codul civil, conform cărora,

termenul se instituie prin lege, hotărâre judecătorească sau prin acordul părților, iar

alin.(2) prevede că, indiferent de temeiul apariției, termenul se calculează după regulile

stipulate în prezentul titlu. La fel, conform prevederilor art.261 alin. (1) din Codul civil,

dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp

care va surveni pe parcursul zilei, atunci ziua survenirii evenimentului sau momentului

nu se ia în considerare la calcularea termenului.

Reclamantul a afirmat că din considerentele expuse, urmează a fi apreciată ziua

nașterii copilului ca un eveniment, și termenul trebuie calculat din următoarea zi, or,

Codul muncii prevede expres la art. 1241 alin. (5) că, angajatorul este obligat să

încurajeze salariații în vederea beneficierii de concediu paternal.

A opinat că, legiuitorul stimulează prin această garanție socială, necesitatea de a

motiva angajații de-a beneficia de concediu paternal, ori prevederile legale trebuie să

se conducă de principiul umanismului și legea trebuie aplicată în interesul cetățeanului.

Orice restrângere poate fi impusă doar printr-o lege organică, dispoziția căreia trebuie

să fie accesibilă și clară, iar redactarea acesteia să nu permită interpretare extensivă.

Drept exemplu, a invocat jurisprudența CEDO, care a considerat că, anumite

dispoziții din legea internă a statului pârât nu îndeplinesc cerințele unei „legi” prin

faptul că, le lipsește caracterul previzibil (cazul Rotam împotriva României, soluționat

prin Hotărârea CEDO din 4 mai 2000). De asemenea, Curtea a reamintit că, o normă

este redactată cu o suficientă previzibilitate numai atunci, când aceasta are un caracter

precis, în așa fel încât să permită oricărei persoane, care la nevoie poate apela la

consultanță specializată, să își corecteze conduita (cazul Amann împotriva Elveției).

Astfel, în urma concretizării cerințelor, reclamantul Denis Cecan a solicitat

anularea răspunsului din 13 septembrie 2019 a Casei Naționale de Asigurări Sociale și

a refuzului nr. 5576 din 17 iunie 2019 a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani

privind stabilirea indemnizației paternale, precum și obligarea Casei Naționale de

Asigurări Sociale în stabilirea și achitarea indemnizației paternale.

3

Prin hotărârea din 16 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani a fost

admisă acțiunea depusă de către Denis Cecan. S-au anulat răspunsul la cererea

prealabilă a Casei Naționale de Asigurări Sociale nr.C-1963/19 din data de 13

septembrie 2019 și refuzul nr.5576 din 17 iunie 2019 privind stabilirea îndemnizației

de paternitate a Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani. S-a obligat Casa

Națională de Asigurări Sociale, organul teritorial competent, să emită act administrativ

prin care să stabilească și să achite pentru Denis Cecan indemnizația paternală pentru

copilul Maxim Cecan.

La data de 10 august 2020 Casa Națională de Asigurări Sociale a contestat cu apel

hotărârea instanței de fond, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri

de respingere a acțiunii, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost admisă cererea de

apel depusă de către Casa Națională de Asigurări Sociale, s-a casat hotărârea din 16

iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani și s-a emisă o nouă hotărâre prin care

s-a respins din lipsă de temei acțiunea depusă de către Denis Cecan.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a remarcat faptul că în scopul realizării

prevederilor legale, Guvernul Republicii Moldova prin hotărârea nr. 1245 din 15

noiembrie 2016 a aprobat Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire modul de

calcul și de plată a indemnizației paternale, care la pct. 6 enunță condițiile de stabilire

a indemnizației paternale: a) tatălui copilului nou-născut i s-a acordat, la cerere,

concediu paternal la toate unitățile în care desfășoară activități în primele 56 de zile de

la data nașterii copilului; b) tatăl copilului nou-născut a solicitat stabilirea

indemnizației paternale în termen de 12 de luni de la data nașterii copilului; c) tatăl

copilului nou-născut a realizat un venit asigurat în ultimele 3 luni premergătoare lunii

nașterii copilului.

Instanța ierarhic inferioară raportând normele citate la circumstanțele cauzei, a

stabilit că, în speță, concediul paternal s-a acordat începând cu data de 4 mai 2019

pentru copilul Maxim Cecan, care s-a născut la data de xxxxx, în baza cererii depuse

la 4 mai 2019, adică a fost acordat în a 57 zi de la nașterea copilului, contrar

prevederilor normelor citate, care indică că, concediul paternal se acordă în baza unei

cereri în formă scrisă, în primele 56 de zile de la nașterea copilului.

În această ordine de idei, instanța de apel a apreciat critic argumentele instanței de

fond și a intimatului Denis Cecan precum că, în cazul dat începutul curgerii termenului

urmează a fi calculat din următoarea zi, fiind determinat de un eveniment sau moment

în timp care va surveni pe parcursul zilei, respectiv ziua survenirii evenimentului sau

momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului, făcând referire la

prevederile Codului Civil. Or, în cazul dat concediul paternal a fost acordat intimatului,

ținând cont de faptul că ultimul se află în raporturi de muncă, ce sunt reglementate de

prevederile Codului Muncii, care la art.124¹ alin.(3) prevede acordarea concediului

paternal în primele 56 de zile de la nașterea copilului, deci începutul curgerii

termenului se determină din momentul nașterii, adică aducerii copilului pe lume.

Instanța inferioară a notat că în cazul dat instanța de fond urma să verifice

legalitatea refuzului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale Râșcani manifestat prin

scrisoarea nr.5576 din 17 iunie 2019 privind stabilirea indemnizației paternale, în

4

temeiul ordinului privind acordarea concediului paternal în a 57-a zi, adică, după

termenul de 56 de zile de la nașterea copilului.

La data de 7 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Denis Cecan a depus

recurs nemotivat împotriva deciziei din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, iar la

17 august 2021 motivarea recursului, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii instanței de fond.

În argumentarea cererii de recurs cu reiterarea motivelor de drept și de fapt anterior

invocate, recurentul a menționat că nu este de acord cu decizia contestată, deoarece la

adoptarea acesteia instanța de apel nu a elucidat în ansamblu circumstanțele cauzei și

a apreciat în mod eronat normele de drept material și procedural, fapt ce va duce la

formarea unui precedent negativ, o confuzie la aplicarea termenilor procedurali în

raport cu reglementările normelor materiale.

A opinat că nu trebuie confundat termenul legal de 56 de zile instituit de legiuitor

în sarcina tatălui prin prisma normei art. 1241 din Codul civil, cu termenul de calculare

a vârstei copilului.

A mai menționat că urmează a fi reținută constatarea „orice regulă de determinare

a termenilor de procedură, așa cum este și cel la caz, stabilește o modalitate de acționare

a titularului de drept, acesta excluzând data evenimentului ce-l determină din calcul,

adică termenul se calculează din ziua imediat următoare”.

Prin referința depusă la data de 2 septembrie 2021, Casa Națională de Asigurări

Sociale a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții de

apel ca instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) din Codul administrativ, recursul se

depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă

Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de

apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 12 mai 2021, însă date

privind notificarea dispozitivului deciziei la dosar nu există.

Totodată, decizia motivată din 12 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău a fost

notificată recurentului la data de 19 iulie 2021, fapt confirmat prin avizul de

recepție/livrare anexat la materialele cauzei (f.d.190).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ menționează că Denis Cecan, s-a conformat prevederilor legale și a depus

recursul în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de către Denis Cecan, în raport

cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 246 alin. (1) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, iar în acord cu alin. (2) din art. 246 din

5

Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă caracterul

neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv

al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient

de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din

examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o

motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal

fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

6

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot

fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de către Denis Cecan.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de către Denis Cecan, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Aliona Miron

Nicolae Craiu

7