2ra-1262/21 — constatarea incalcarii dreptului

Dosarul nr. 2ra-1262/2021

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (G. Grozavu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

Î N C H E I E R E

27 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Marcel Smochin, reprezentat

de avocatul Lilian Osoian,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Marcel Smochin

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

constată:

La 17 iulie 2020, Marcel Smochin a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și repararea

prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, potrivit informației dosarului

civil la acțiunea lui Russu Alexei împotriva lui Smochin Marcel, biroul notarului

public Stog Maria cu privire la nulitatea actelor juridice și încasarea prejudiciului

moral, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 11 octombrie 2013.

A menționat reclamantul că, în perioada 11 octombrie 2013-17 noiembrie 2014,

acțiunea civilă a fost examinată cu omiterea termenului rezonabil.

Prin hotărârea din 17 noiembrie 2014 a Judecătoriei Cimișlia (sediul Central)

acțiunea lui Russu Alexei împotriva lui Smochin Marcel, biroul notarului public

Stog Maria cu privire la nulitatea actelor juridice și încasarea prejudiciului moral s-

a admis, fiind declarată nulitatea contractului de vânzare-cumpărare, încheiat în

privința casei de locuit din XXXXX.

A relatat reclamantul că, nefiind de acord cu hotărârea menționată a declarat

apel, iar prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 02 aprilie 2015, nu s-a dat curs

apelului înaintat de către Smochin Marcel, pe motivul neachitării taxei de stat.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 23 octombrie 2015, s-a respins

recursul declarat de Smochin Marcel, fiind menținută încheierea Curții de Apel

Chișinău din 02 aprilie 2015.

1

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 26 august 2016, s-a respins cererea

înaintată de Smochin Marcel privind repunerea în termen, cererea de apel fiind

restituită ca fiind depusă tardiv.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 15 ianuarie 2020 s-a respins recursul

declarat de Smochin Marcel, fiind menținută încheierea Judecătoriei Cimișlia (sediul

Central) din 08 octombrie 2019, prin care s-a respins cererea privind adoptarea unei

hotărâri suplimentare pe marginea cauzei la cererea de chemare în judecată înaintată

de Russu Alexei împotriva lui Smochin Marcel, biroul notarului public Stog Maria

cu privire la nulitatea actelor juridice și încasarea prejudiciului moral.

A susținut reclamantul că, respectarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale constituie esența unei societăți democratice, iar un instrument juridic

viabil îl constituie Convenția Europeană pentru pentru apărarea drepturilor omului

și a libertăților fundamentale.

În context, jurisprudența CtEDO atestă, că statul este responsabil pentru

omisiunile autorităților cărora le-a delegat sarcini în vederea respectării drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

A indicat reclamantul că, cauza civilă a fost examinată în perioada 11 octombrie

2013 – 15 ianuarie 2020, ceea ce constituie 7 ani, termen pe care Smochin Marcel îl

consideră nerezonabil.

A notat că, nerespectarea de către instanțele de judecată a prevederilor statuate

prin art.6 alin.1 din Convenție, prin încălcarea termenului rezonabil la judecarea

cauzei a constituit un temei pentru remiterea cauzei la rejudecare.

A susținut că, instanțele naționale judecătorești nu au asigurat examinarea

cauzei cu respectarea termenului rezonabil, iar acțiunea menționată nu este cu o

complexitate majoră, tot odată comportamentul său la examinarea cauzei fiind

adecvat.

A solicitat reclamantul constatarea încălcării dreptului la judecare în termen

rezonabil a cauzei civile intentate la 11 octombrie 2013 de Russu Alexei împotriva

lui Smochin Marcel cu privire la nulitatea actelor juridice, și finisată la 15 ianuarie

2020, încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției

în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în cuantum de 500 000 lei, și

compensarea cheltuielilor pentru examinarea acțiunii.

Prin hotărârea din 29 ianuarie 2021 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.

Prin decizia din 21 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de Marcel Smochin și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că examinarea cauzei în

instanța de fond, Judecătoria Cimișlia a avut loc în termen de 1 an și 5 zile, fiind

desfășurate 11 ședințe de judecată în care nu a fost prezent Marcel Smochin fiind

impusă necesitatea amânării acestora și efectuării citării repetate a pârâților, iar

instanța de judecată a depus întreaga diligență pentru soluționarea litigiului în mod

legal și cu respectarea drepturilor procesuale a tuturor participanților la proces.

Examinarea cauzei în instanța de apel a avut loc în perioada rămasă, fiind

determinată de neconformarea apelantului Marcel Smochin la actele judecătorești

emise de instanța de apel și contestarea acestora în instanța de recurs, cu expedierea

cauzei în adresa Curții Supreme de Justiție.

2

Totodată fiind depus recurs la Curtea Supremă de Justiție, de fapt cauza

menționată nu a fost examinată în ordine de apel în perioada 02 aprilie 2015-23

septembrie 2015.

În ordinea celor expuse, instanța de apel a considerat întemeiată și justă

concluzia instanței de fond, potrivit căreia, tergiversarea examinării cauzei nu a avut

loc din culpa instanței de judecată.

Instanța de apel a menționat că, noțiunea de termen rezonabil este definit ca

ceva obișnuit, care se menține în limitele normale, nu are nimic ieșit din comun, fără

exagerări, potrivit, accesibil, acceptabil, cumpătat. Reiese că, termenul rezonabil

poate fi definit drept interval de timp convenabil și judicios, stabilit de lege, în

limitele căruia are loc judecarea pricinii.

Instanța de apel a remarcat că, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a

avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

Conform alin. (6) art.2 al Legii nr.87/2011, mărimea reparației prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se stabilește de

instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în

cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile invocate de reclamant,

de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului

de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de durata

încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

În corespundere cu alin.(3) și alin.(4) ale art.2 al Legii nr.87/2011, prejudiciul

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară

indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a

organului responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat

debitoare. Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul

i-a delegat atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești se repară de către stat. Reparația prejudiciului se face de la

bugetul de stat.

Este de menționat că, cerința Convenției Europene, ca examinarea cauzei să

se facă într-un termen rezonabil, trebuie raportată la fiecare caz în parte, luând în

considerare durata procedurii, natura pretențiilor, complexitatea procesului,

comportamentul autorităților competente și al părților, dificultatea dezbaterilor,

aglomerarea rolului instanței, precum și exercitarea căilor de atac.

În sensul art. 2 alin. (1) și (2) a Legii nominalizate, urmează de reținut, că

orice persoană poate pretinde la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei, dacă se constată o

atare încălcare.

În aceste ordine de idei, Colegiul reține că, instanța de fond corect a constatat

lipsa temeiniciei argumentelor expuse de către reclamantul Marcel Smochin asupra

încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei civile.

3

La 29 iunie 2021 și respectiv la 01 iulie 2021 Marcel Smochin, reprezentat de

avocatul Lilian Osoian a depus recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând

casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul adoptat

rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează raportul juridic

litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează

că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 21 aprilie 2021 și

expediat participanților la proces la 14 iunie 2021 (f.d.249).

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 29 iunie 2012, se consideră depusă

în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 23 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și a înștiințat despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

4

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Lilian

Osoian.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Lilian Osoian se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5

6