2r-593/21 — repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune

2r-593/21 — repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2r-593/21

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia, sediul Central (jud. S. Aramă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. L. Caraian, A. Mironov, S. Gubenco)

DECIZIE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței , judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Iacovenco Polina,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Anna

împotriva Polinei Iacovenco cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune,

împotriva încheierii din 02 august 2021 a Curții de Apel Comrat, prin care s-a

restituit cererea de apel înaintată de Iacovenco Polina, ca fiind depusă peste termen,

c o n s t a t ă:

La 22 august 2019, Cebotari Anna a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Polinei Iacovenco cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

infracțiune.

Prin hotărârea din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central,

s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Anna și s-a încasat de

la Iacovenco Polina, în beneficiul Annei Cebotari suma de 50 000 de lei cu titlu de

prejudiciu material, suma de 50 000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și suma de 1

500 de lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

La 25 iunie 2021, Iacovenco Polina, a depus cerere de apel împotriva hotărârii

din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe, pronunțarea unei noi hotărâri de

respingere integrală a pretențiilor, din motiv că nu are posibilitate să achite suma

respectivă deoarece are la întreținere trei copii, dintre care unul este minor, precum

și mama sa este bolnavă.

Prin încheierea din 02 august 2021 a Curții de Apel Comrat, s-a restituit cererea

de apel depusă de Iacovenco Polina împotriva hotărârii din 18 septembrie 2019 a

Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, ca fiind depusă peste termen, iar apelantul nu

a solicitat repunerea în termen.

1

La 16 august 2021, prin intermediul poștei (f.d.65) Iacovenco Polina, a depus

cerere de recurs împotriva încheierii din 02 august 2021 a Curții de Apel Comrat,

solicitând admiterea recursului, casarea încheierii contestate, emiterea unei noi

hotărâri de respingere a acțiunii.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților la 08 septembrie

2021, prin scrisoare de însoțire (f.d.68) și a fost recepționată la 14 septembrie 2021

de către reprezentantul Annei Cebotari, avocatul Cojocaru Ana, și la 15 septembrie

2021 de către Cebotari Anna, conform avizelor de recepție (f.d.70-71).

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, termenul de declarare a

recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Instanța de apel a adoptat încheierea contestată în data de 02 august 2021, iar

cererea de recurs a fost depusă la 16 august 2021. Astfel, recursul este declarat în

termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborate cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge

recursul declarat de Iacovenco Polina și va menține încheierea contestată, din

următoarele motive.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

În temeiul art. 427 lit. a) Cod de procedură civilă, instanța de recurs, după ce

examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să

mențină încheierea.

Colegiul relevă că dispozitivul hotărârii primei instanțe, în cauza civilă, la

cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Anna împotriva Polinei

Iacovenco cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, a fost

pronunțat la 19 septembrie 2021 (f.d.45).

În conformitate cu art. 110 Cod de procedură civilă, termen de procedură este

intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanța

(judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de activitatea instanței

trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de

acte.

Art. 113 Cod de procedură civilă prevede că, dreptul de a efectua actul de

procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de

instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din

dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.

Corelând normele de drept procedural citate cu situația de fapt, Colegiul

apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel privind restituirea cererii de

apel înaintate de către Iacovenco Polina împotriva hotărârii din 18 septembrie 2019

a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, ca fiind depusă peste termen, din motivele ce

succed.

Colegiul învederează că, art. 362 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă statuează

că termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

2

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel. Repunerea în termen de apel

se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea prevăzute de art.116.

În conformitate cu art. 116 alin. (1), (3), (4) Cod de procedură civilă, persoanele

care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură

pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în termen se

anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie

efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea,

să fie prezentate documentele respective etc.). Repunerea în termen nu poate fi

dispusă decît în cazul în care partea și-a exercitat dreptul la acțiune înainte de

împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia

să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea termenului de procedură.

În continuare, Colegiul iterează că, cererea de apel împotriva hotărârii din 18

septembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, a fost depusă de către

Iacovenco Polina la 25 iunie 2021.

Prin încheierea din 02 august 2021 a Curții de Apel Comrat, în temeiul art. 369

alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel depusă de

Iacovenco Polina, împotriva hotărârii din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei

Cimișlia, sediul Central, ca fiind depusă peste termen, iar apelantul nu a solicitat

repunerea în termen (f.d.55-60).

În conformitate cu prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă,

instanța de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara

termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanța de apel a

refuzat să efectueze repunerea în termen.

La caz, Colegiul reiterează că, dispozitivul hotărârii judecătorești a fost

pronunțat la 18 septembrie 2019, însă cererea de apel a fost depusă de către

Iacovenco Polina, la data de 25 iunie 2021.

Concomitent, Colegiul notează că, din materialele cauzei este cert că, copia

dispozitivului a fost expediată în adresa participanților la proces la 20 septembrie

2019.

În atare circumstanțe, Colegiul reiterează că, termenul de declarare a apelului

este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii, dacă legea nu

prevede altfel, postulat inserat în art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă.

Astfel, în situația în care dispozitivul hotărârii judecătorești a fost pronunțat la

18 septembrie 2019, în temeiul art. 111 alin.(3) Cod de procedură civilă, termenul

de contestare cu apel a început a curge din ziua imediat următoare zilei de pronunțare

a dispozitivului hotărârii judecătorești, adică începând cu data de 19 septembrie

2019.

În context, având în vedere că recurenta a cunoscut despre existența litigiului

aflat pe rolul instanței de judecată, instanța de apel justificat a reținut că Iacovenco

Polina, a declarat apelul peste termen. Or, recurenta are obligația de a se folosi cu

bună-credință de drepturile sale procedurale în conformitate cu prevederile art. 56

alin.(3), art. 61 alin.(1) Cod de procedură civilă.

De asemenea, Colegiul iterează că, părțile antrenate într-un proces, trebuie să

se comporte cu bună credință în raport cu drepturile procedurale conferite de

legislator și trebuie să urmărească cu bună-credință desfășurarea procesului, remarcă

sugerată și de jurisprudența CEDO.

3

Jurisprudența constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesați

să depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza

Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre

Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

În concluzie, Colegiul precizează că, alegațiile aduse de către recurentă nu

justifică omiterea termenului de declarare a apelului, în situația în care

apelanta/recurenta a cunoscut de existența litigiului.

De altfel, legiuitorul acordă posibilitatea apelanților de a înregistra inițial o

cerere de apel, iar după data întocmirii hotărârii integrale, în virtutea art. 365 alin.

(11) Cod de procedură civilă, cererea de apel poate fi suplimentată.

La caz, recurenta abia la data de 25 iunie 2021, a înregistrat cererea de apel,

doar că a fost depusă în afara termenului de 30 de zile stabilit de legiuitor. O altă

cerere anterior, în interiorul termenului de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii judecătorești, apelanta/recurenta nu a înaintat.

Alegația recurentei precum că, nu a cunoscut despre pronunțarea hotărârii de

către Judecătoria Cimișlia, sediul Central la data de 18 septembrie 2019, nu justifică

omisiunea sa de a se conforma prevederilor legale, or, lucrările dosarului denotă că

recurenta a cunoscut de litigiul aflat pe rolul instanței de judecată.

Subsecvent, Colegiul conchide că, nu au fost determinate anumite circumstanțe

ce ar justifica calcularea termenului de depunere a cererii de apel de la primirea

hotărârii și nu de la pronunțarea dispozitivului acesteia, în condițiile în care

recurentul chiar dacă nu a fost prezent la pronunțarea dispozitivului hotărârii, a

cunoscut despre însuși existența acestui litigiu.

În altă ordine de idei, art. 362 alin. (3) Cod de procedură civilă prevede că,

repunerea în termen de apel se face de către instanța de apel în cazurile și în ordinea

prevăzute de art.116.

Colegiul reiterează că, apelanta/recurenta la depunerea cererii de apel împotriva

hotărârii din 18 septembrie 2019 a Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, nu a

solicitat repunerea în termenul pentru declararea apelului.

În continuare, Colegiul relevă că, repunerea în termen pentru declararea

apelului putea fi soluționată de către instanța de apel doar în condițiile în care

apelantul ar fi formulat o cerere de repunere în termen cu prezentarea probelor

pertinente și admisibile în justificarea acestei omisiuni, ceea ce la caz lipsește. Or,

solicitarea de repunere în termen este o prioritate a apelantului și nu poate fi

soluționată din oficiu de către instanța de apel.

Drept urmare, instanța de apel corect a reținut că apelantul nu a solicitat

repunerea în termenul pentru declararea apelului în temeiul art. 116 Cod de

procedură civilă, precum și nu a invocat niciun motiv plauzibil ce ar justifica

omiterea termenului.

Astfel, în corespundere cu art. 362 alin.(1) Cod de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, care, la caz, a fost pronunțat la 18 septembrie 2019, ceea ce denotă că

instanța de apel întemeiat a conchis că apelul a fost declarat peste termen.

Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limită în vederea

valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmărește o bună administrare a

justiției și asigurarea securității raporturilor juridice.

4

Colegiul accentuează că, legiuitorul prin stabilirea unui termen de declarare a

apelului a urmărit: asigurarea celerității procesului civil în întregime, în special

luându-se în considerare și fazele facultative ale procesului civil, cum ar fi

executarea silită, apelul; stimularea persoanelor care dispun de dreptul la apel de a-

l valorifica într-un termen prevăzut de lege; asigurarea stabilității raporturilor

juridice constatate prin hotărârea primei instanțe, întrucât acestea nu pot să rămână

până la infinit sub amenințarea pronunțării unei noi soluții; oferirea participanților

la proces a unei perioade suficiente de a lua cunoștință de materialele dosarului și de

a formula motivarea cererii de apel.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1

din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

art. 20 al Constituției Republicii Moldova și art. 5 Cod de procedură civilă, relevat

și în jurisprudența CtEDO, precum și dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13

din Convenție, circumstanțele relatate denotă că recurentul și-a neglijat dreptul de

valorificare a drepturilor procedurale în sensul și termenul stabilit de legiuitor.

Adițional, Colegiul învederează că, nu poate fi pretinsă nerespectarea de către

instanța de apel a prevederilor legale, în situația în care apelanta/recurenta a ignorat

atât obligațiile, cât și drepturile sale procedurale.

Mai mult, apelanta/recurenta nu a fost lipsită de posibilitatea de a beneficia de

pârghiile legale întru realizarea dreptului la o cale de atac eficientă, în situația în care

însuși apelanta/recurenta nu a solicitat repunerea în termen pentru declararea

apelului, iar alegațiile aduse în recurs nu pot fi reținute în justificarea omiterii

termenului, precum nici nu pot determina repunerea în termenul de declarare a

apelului în sensul pretins.

Criticile aduse actului contestat cu referire la prevederile art. 6 § 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

precum și art. 26 alin.(4) Cod de procedură civilă, sunt neîntemeiate, în situația în

care instanța de judecată a creat condiții egale pentru toți participanții, inclusiv prin

prisma normelor invocate de recurent, oferindu-le participanților la proces

posibilitatea de a participa efectiv la proceduri și de a cunoaște de întinderea

drepturilor sale, având în vedere că și legea este accesibilă și clară la acest capitol.

De altfel, art. 10 alin. (3) Cod de procedură civilă statuează expres că sancțiunile

procedurale vizează atât actele de procedură ale instanței judecătorești, ale

participanților la proces, cât și ale persoanelor legate de activitatea acestora și, în

funcție de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în

decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în

obligația de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în

restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătorești, în alte măsuri

prevăzute de lege.

În virtutea art. 27 alin. (1) Cod de procedură civilă, disponibilitatea în drepturi

se afirmă în posibilitatea participanților la proces, în primul rând a părților, de a

dispune liber de dreptul subiectiv material sau de interesul legitim supus judecății,

precum și de a dispune de drepturile procedurale, de a alege modalitatea și mijloacele

procedurale de apărare.

5

Din considerentele redate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție va respinge recursul declarat cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin.(2), art. 427 lit. a), art. 428 Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Iacovenco Polina.

Se menține încheierea din 02 august 2021 a Curții de Apel Comrat, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Anna împotriva Polinei

Iacovenco cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței ,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6