2rac-254/21 — încasarea datoriei si a penalitătii
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei si a penalitătii
- Temei legal
- temiurile declarării recursului
2rac-254/21 — încasarea datoriei si a penalitătii (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr.2rac-254/21
Î N C H E I E R E
20 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând cererile de amânarea a examinării admisibilității recursului depuse
de administratorul insolvabilității S.R.L. „Parșe Tutun” Bostan Nicolae și avocatul
Vlah Victor în interesele S.R.L. „Parșe Tutun” și cerere privind judecarea recursului
declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Parșe-Tutun”, în ședință publică, cu
prezența părților,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „MAIB Leasing” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Parșe
Tutun” privind revendicarea bunului, încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor
de judecată,
c o n s t a t ă :
La 19 ianuarie 2017, S.A. „MAIB-Leasing” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva S.R.L. „Parșe-Tutun” privind revendicarea imobilului, încasarea
sumei de 55596,26 euro cu titlu de datorie, 229885 lei cu titlu de penalitate
încasarea cheltuielilor de judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 noiembrie 2017, s-a
încasat din contul S.R.L. „Parșe-Tutun” în beneficiul S.A. „Maib-Leasing” datoria
în mărime de 55596,26 euro sau contravaloarea în lei moldovenești la data
executării hotărârii, care constă din plata de răscumpărare restantă 36721,90 euro,
dobânda de leasing 5590,96 euro, dobânda de întârziere 13132,43 euro, cheltuielile
aferente asigurării 150,97 euro și penalitatea în sumă de 229885 lei calculată pentru
perioada 24 septembrie 2016 - 17 ianuarie 2017.
S-a dispus revendicarea din posesia și folosința S.R.L. „Parșe-Tutun” și
transmiterea în posesia și administrarea SA „Maib - Leasing” a imobilului amplasat
în or. Orhei str. Ion Creangă 5 constituit din terenul cu suprafața de 0,3909 ha cu nr.
cadastral 6401403.397, construcția cu suprafața de 1052,6 m.p. cu nr. cadastral
6401403.397.01, construcția cu suprafața de 35,5 m.p. cu nr, cadastral
6401403.397.03.
S-a încasat din contul S.R.L. „Parșe-Tutun” în beneficiul S.A. „Maib -
Leasing” cheltuielile de judecată în mărime de 50000 lei.
La 14 decembrie 2017, S.R.L. „Parșe-Tutun” a declarat apel nemotivat
împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei sediul Central
La 28 noiembrie 2018, avocatul Igor Clevadî în interesele SRL „Parșe-Tutun”
1
a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a
hotărârii Judecătoriei Orhei sediul central, emisă la 17 noiembrie 2017 în partea
încasării sumelor ce depășește valoarea datoriei.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021 s-a admis cererea de
apel depusă de S.R.L. „Parșe Tutun”.
S-a modificat hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 noiembrie
2017 în partea încasării datoriei și a penalității, micșorând suma încasată cu titlu de
datoriei de la 55596,26 euro până la 48092,70 euro (patruzeci și opt mii nouăzeci și
doi euro 70 eurocenți), suma încasată cu titlu de penalitate de la 229885 lei până la
114390 (o sută paisprezece mii trei sute nouăzeci) lei și suma încasată cu titlu de
taxă de stat de la 50 000 lei până la 35506 (treizeci și cinci mii cinci sute șase) lei.
În rest hotărârea s-a menținut.
La 06 septembrie 2021, S.R.L. „Parșe Tutun” a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021 solicitând admiterea acestuia,
modificarea deciziei instanței de apel în sensul micșorării sumei dispuse sper
încasare de la 48092,70 euro până la 27 558,41 euro și respingerea pretențiilor cu
privire la încasarea penalităților și transmiterea în posesia și folosința SA „Maib -
Leasing” a imobilului amplasat în or. Orhei str. I. Creangă 5, constituit din terenul
cu suprafața de 0,3909 ha cu nr. cadastral 6401403.397, construcția cu suprafața de
1052,6 m.p. cu nr. cadastral 6401403.397.01, construcția cu suprafața de 35,5 m.p.
cu nr, cadastral 6401403.397.03.
Ședința de judecată privind examinarea admisibilității recursului a fost fixată
pentru 20 octombrie 2021, în componența Completul de judecată format potrivit
fișei de repartizare a dosarului din: președinte Ala Cobăneanu, judecători Mariana
Pitic și Dumitru Mardari.
La 19 octombrie 2021, administratorul insolvabilității S.R.L. „Parșe Tutun”
Bostan Nicolae a depus cerere privind examinarea recursului cu prezența părților
motivând că, este necesară expunerea și explicarea în instanța de recurs a tuturor
argumentelor și circumstanțelor de fapt și de drept în vederea protejării drepturilor
patrimoniale a companiei și a intereselor creditorilor validați pe parcursul procesului
de insolvabilitate.
Totodată, a solicitat și amânarea ședinței de judecată fixată pentru 20
octombrie 2021 invocând că a rezoluționat contractul de asistență juridică cu
avocatul Ciumac Victor și astfel are nevoie de acordarea unui termen rezonabil
pentru a fi prezentate argumentele și înscrisurile ce confirmă efectuarea greșită a
calculelor sumelor solicitate de reclamat cu încălcarea vădită a prevederilor Codului
civil care pot duce la îmbogățirea fără just temei a SA „Maib - Leasing” atât cu
plățile de leasing cît și cu bunul care face obiectul contractului de leasing.
La fel, la 19 octombrie 2021, cerere de amânarea ședinței de judecată fixată
pentru 20 octombrie 2021 a depus și avocatul Vlah Victor în interesele S.R.L.
„Parșe Tutun” solicitând acordarea unui termen pentru depunerea unui recurs
suplimentar.
Studiind cererile depuse Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea sunt neîntemeiate și
care urmează a fi respinse, din următoarele considerente.
Din materialele dosarului s-a stabilit că, la 06 septembrie 2021 administratorul
2
insolvabilității S.R.L. „Parșe Tutun” Bostan Nicolae a înregistrat la Curtea Supremă
de Justiție recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie
2021.
Conform art.439 alin.(1) după intentarea procedurii în recurs, Curtea Supremă
de Justiție solicită, în cel mult 10 zile, dosarul de la instanța respectivă.
Potrivit scrisorii din 07 septembrie 2021, atașată la materialele dosarului,
Curtea Supremă de Justiție a solicitat Judecătoriei Orhei, sediul Central expedierea
dosarului civil în instanța de recurs.
La 16 septembrie 2021, dosarul a parvenit în adresa Curții Supreme de Justiție.
Conform fișei de repartizare a dosarului, cauza civilă fost repartizată în mod
aleatoriu sper examinarea în ordine de recurs judecătorului-raportor Dumitru
Mardari, prin intermediu Programului Integrat de Gestionare a Dosarelor la 20
septembrie 2021.
Conform paginii oficiale a agendei ședințelor Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție, la 21 septembrie 2021 a fost
stabilită data examinării recursului, pentru 20 octombrie 2021, ora 10.
Reieșind din circumstanțele date cererile de amânare sunt neîntemeiate, or, din
momentul depunerii cererii de recurs și până la data când a fost fixată examinarea
admisibilității recursului recurentul a avut la dispoziție o lună și jumătate pentru
depune recurs suplimentar.
Ca urmare, argumentul precum că S.R.L. „Parșe Tutun” a rezoluționarea
contractului de asistență juridică cu avocatul care a reprezentat partea în procesul de
judecată nu este un temei legal de amânare a examinării cererii de recurs.
Referitor la cererea privind examinarea recursului cu prezența părților Colegiul
menționează că :
În temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul
declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în
recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără
a administra noi dovezi.
Respectiv, Colegiul consideră inoportună examinarea recursului în ședință
publică cu prezența părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și
referință permit instanței de recurs verificarea legalității hotărârilor atacate.
Nu poate fi reținut ca întemeiat nici argumentul recurentului precum că, este
necesar să prezente înscrisuri ce confirmă efectuarea greșită a calculelor sumelor
solicitate de reclamat or, art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă indică clar
că, instanța de recurs examinează cauza în recurs, fără a administra noi dovezi.
Colegiul menționează că, examinarea cauzei în ordine de recurs potrivit
Secțiunii 2-a (recursul împotriva actelor de dispoziție ale curților de apel) din Codul
de procedură civilă are ca obiect doar legalitatea deciziei instanței de apel.
Prin urmare, Curtea Supremă de Justiție în calitate de instanță de recurs are
competență de a se pronunța doar asupra aspectelor de legalitate invocate în cererea
de recurs, adică aplicarea corectă a legii materiale și procesuale.
Respectiv, argumentele din cererea de examinare a cauzei cu prezența părților
este o poziție de apărarea care poate fi invocată doar în instanțele investite cu
judecarea fondului, nu și în instanța de recurs.
În sensul art. 56,60 din Codul de procedură civilă recurentul avea obligația
3
pozitivă de a verifica dacă până data examinării recursului de și-a expus toate
argumentele în cererea de recurs asupra legalității deciziei instanței de apel.
Solicitarea amânării cauzei în legătură cu angajarea unui nou apărător, iar
ulterior judecarea recursului în ședință publică, cu prezența părților la caz, Colegiul
o consideră inoportună dat fiind faptul că dispoziția art. art. 442 alin. (1) din Codul
de procedură civilă stabilește limitele judecării cauzei în instanța de recurs, de la
care instanța de recurs nu poate deroga.
Astfel, în baza înscrisurilor prezente deja la materialele cauzei instanța de
recurs poate verifica legalitatea deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021.
Reieșind din cele expuse supra, Colegiul ajunge la concluzia de a respinge
cererile de amânarea recursului și cerere privind judecarea recursului declarat de
Societatea cu Răspundere Limitată ”Parșe-Tutun”, în ședință publică, cu prezența
părților, ca neîntemeiate,
În conformitate cu art. 269-270 din Codul de procedură civilă, Colegiul
Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se resping cererile de amânarea a examinării admisibilității recursului depuse
de administratorul insolvabilității S.R.L. „Parșe Tutun” Bostan Nicolae și avocatul
Vlah Victor în interesele S.R.L. „Parșe Tutun”.
Se respinge cererea depusă de administratorul insolvabilității S.R.L. „Parșe
Tutun” Bostan Nicolae privind judecarea recursului în ședință publică, cu prezența
părților.
Încheierea nu se supune nici unei căi de atac.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii
Mariana Pitic
4
Dosarul nr.2rac-254/21
Prima instanță - Judecătoria Orhei, sediul Central ( jud. : V. Cupcea )
Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : N. Budăi, V. Mihaila, I. Cotruță)
Î N C H E I E R E
20 octombrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Mariana Pitic
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de Societatea cu Răspundere
Limitată ”Parșe-Tutun”,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe
Acțiuni „MAIB Leasing” împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Parșe
Tutun” privind revendicarea bunului, încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor
de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, prin care s-a
admis apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată ”Parșe-Tutun”, s-a
modificat hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 noiembrie 2017 în
partea încasării sumelor cu titlu de datorie și penalitate,
c o n s t a t ă :
La 19 ianuarie 2017, S.A. „MAIB-Leasing” a depus cerere de chemare în
judecată împotriva S.R.L. „Parșe-Tutun” privind revendicarea imobilului, încasarea
sumei de 55596,26 euro cu titlu de datorie, 229885 lei cu titlu de penalitate
încasarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea a indicat că, la 25 iulie 2011, între S.A. „MAIB Leasing”, în
calitate de locator și S.R.L. „Parșe Tutun” în calitate de locatar, a fost încheiat
contractul de leasing nr. FL1-2034, obiectul contractului fiind terenul cu suprafața
echivalentă cu 0,3909 ha, nr. cadastral, 6401403.397 amplasat în or. Orhei, str. Ion
Creangă, 5; construcție cu suprafața de 1052,6 m2 , nr. cadastral - 6401403.397.01;
construcție cu suprafața de 35,5 m2 , nr. cadastral - 6401403.397.03.
Contractul a fost încheiat pe un termen de până la 30 iulie 2014, cu achitarea în
rate lunare câte 3107,27 euro și respectiv 2550,40 euro.
Conform ultimei modificări din 30 septembrie 2014, contractul de leasing a
fost încheiat pe o perioadă de 36 de luni, adică până la 30 august 2017.
Întru executarea obligațiilor sale contractuale S.A. „MAIB Leasing” la 25
iulie 2011, conform actului de predare - primire, a transmis către S.R.L. „Parșe
Tutun” bunurile ce constituie obiectul contractului de leasing.
Prețul bunurilor transmise în leasing, inclusiv cu ratele de leasing și plățile de
5
asigurare ale bunului, conform contractului de leasing, este echivalent cu 237 000
euro.
S.R.L. „Parșe-Tutun” în procesul executării contractului de leasing, sistematic
a înregistrat încălcări la plățile de leasing, din care cauză reclamantul a fost silit să
modifice și să prelungească termenul contractului de trei ori.
La 23 octombrie 2015, a înaintat notificarea prealabilă de reziliere a
contractului cu revendicarea bunului nr. 21873.
În rezultatul executării neadecvate a obligațiunilor contractuale de plată a
ratelor de leasing, conform actului de verificare din 07 septembrie 2016, S.R.L.
„Parșe-Tutun” a acumulat o datorie restantă pe contractul de leasing, în sumă de
51609,40 euro. Ultima rată fiind achitată la 27 mai 2016.
Faptul întârzierii achitării plăților de leasing cumulativ, cu mai mult de 13 luni
conform prevederilor art.10 din contractul de leasing, servește drept temei pentru
rezilierea anticipată a acestuia.
Astfel, prin reclamația nr.23004 din 12 septembrie 2016 a reziliat, în mod
unilateral, contractul de leasing nr. FL1-2034 din 25 iulie 2011 și a solicitat
achitarea datoriei restante, precum și restituirea obiectului contractului de leasing.
S.A. „MAIB-Leasing” a solicitat revendicarea imobilului amplasat în or.
Orhei, str. Ion Creangă 5, constituit din: terenul cu suprafața echivalentă cu 0,3909
ha, nr. cadastral 6401403.397; construcție cu suprafața de 1052,6 m2 , nr. cadastral
6401403.397.01; construcție cu suprafața de 35,5 m2 , nr. cadastral 6401403.397.03
cu transmiterea în posesie și folosință „MAIB-Leasing” SA și încasarea datoriei în
sumă de 55596,26 euro, penalității în mărime de 229885 lei și a cheltuielilor de
judecată.
Prin hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 noiembrie 2017, s-a
încasat din contul S.R.L. „Parșe-Tutun” în beneficiul S.A. „Maib-Leasing” datoria
în mărime de 55596,26 euro sau contravaloarea în lei moldovenești la data
executării hotărârii, care constă din plata de răscumpărare restantă 36721,90 euro,
dobânda de leasing 5590,96 euro, dobânda de întârziere 13132,43 euro, cheltuielile
aferente asigurării 150,97 euro și penalitatea în sumă de 229885 lei calculată pentru
perioada 24 septembrie 2016 - 17 ianuarie 2017.
S-a dispus revendicarea din posesia și folosința S.R.L. „Parșe-Tutun” și
transmiterea în posesia și administrarea SA „Maib - Leasing” a imobilului amplasat
în or. Orhei str. Ion Creangă 5 constituit din terenul cu suprafața de 0,3909 ha cu nr.
cadastral 6401403.397, construcția cu suprafața de 1052,6 m.p. cu nr. cadastral
6401403.397.01, construcția cu suprafața de 35,5 m.p. cu nr, cadastral
6401403.397.03.
S-a încasat din contul S.R.L. „Parșe-Tutun” în beneficiul S.A. „Maib -
Leasing” cheltuielile de judecată în mărime de 50000 lei.
La 14 decembrie 2017, S.R.L. „Parșe-Tutun” a declarat apel nemotivat
împotriva hotărârii din 17 noiembrie 2017 a Judecătoriei Orhei sediul Central
La 28 noiembrie 2018, avocatul Igor Clevadî în interesele SRL „Parșe-Tutun”
a depus apel motivat prin care a solicitat admiterea apelului, casarea parțială a
hotărârii Judecătoriei Orhei sediul central, emisă la 17 noiembrie 2017 în partea
încasării sumelor ce depășește valoarea datoriei.
6
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021 s-a admis cererea de
apel depusă de S.R.L. „Parșe Tutun”.
S-a modificat hotărârea Judecătoriei Orhei, sediul Central din 17 noiembrie
2017 în partea încasării datoriei și a penalității, micșorând suma încasată cu titlu de
datoriei de la 55596,26 euro până la 48092,70 euro (patruzeci și opt mii nouăzeci și
doi euro 70 eurocenți), suma încasată cu titlu de penalitate de la 229885 lei până la
114390 (o sută paisprezece mii trei sute nouăzeci) lei și suma încasată cu titlu de
taxă de stat de la 50 000 lei până la 35506 (treizeci și cinci mii cinci sute șase) lei.
În rest hotărârea s-a menținut.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, concluzia instanței de
fond în partea încasării datoriei în sumă de 5590,96 euro și a penalității în sumă
229885 lei este eronată.
Conform raportului de expertiză judiciară nr.2889-2898 din 13 decembrie 2019
la 30 august 2016 datoria S.R.L. „Parșe-Tutun” față de S.A. „Maib-Leasing”
constituia 48092,70 euro.
S.A. „Maib-Leasing” nu a calculat corect suma datorată de S.R.L. „Parșe -
Tutun” rezultată din contractual de leasing financiar nr. FL1-2034 din 25 iulie 2011
față de S.A. „Maib-Leasing”, și astfel a fost oportun de a micșora suma încasată cu
titlu de datoriei de la 55596,26 euro până la 48092,70 euro, subsecvent și penalitatea
de la 229885 lei până la 114390 lei.
La 06 septembrie 2021, S.R.L. „Parșe Tutun” a declarat recurs împotriva
deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021 solicitând admiterea acestuia,
modificarea deciziei instanței de apel în sensul micșorării sumei dispuse sper
încasare de la 48092,70 euro până la 27 558,41 euro și respingerea pretențiilor cu
privire la încasarea penalităților și transmiterea în posesia și folosința SA „Maib -
Leasing” a imobilului amplasat în or. Orhei str. I. Creangă 5, constituit din terenul
cu suprafața de 0,3909 ha cu nr. cadastral 6401403.397, construcția cu suprafața de
1052,6 m.p. cu nr. cadastral 6401403.397.01, construcția cu suprafața de 35,5 m.p.
cu nr, cadastral 6401403.397.03.
În motivare a invocat că, contractul de leasing încheiat între beneficiul S.A.
„Maib - Leasing” și S.R.L. „Parșe Tutun” a fost încheiat pe un termen de 36 de
luni, până la 30 iulie 2014.
În baza contractului nr.FL1-2034 din 25 iulie 2011, între beneficiul S.A. „Maib
- Leasing” și S.R.L. „Parșe Tutun” a fost încheiat actul de recepționare-predare a
imobilului conform căruia beneficiul S.A. „Maib-Leasing” a transmis S.R.L. „Parșe
Tutun” terenul cu suprafața de 0,3909 ha cu nr. cadastral 6401403.397, construcția
cu suprafața de 1052,6 m.p. cu nr. cadastral 6401403.397.01, construcția cu
suprafața de 35,5 m.p. cu nr, cadastral 6401403.397.03, amplasate în or. Orhei str.
I. Creangă 5.
Ulterior, la 30 septembrie 2014 între părți a fost încheiat un con contract de
leasing nr. FL3-2034/M3 care avea același obiect material, terenul cu suprafața de
0,3909 ha cu nr. cadastral 6401403.397, construcția cu suprafața de 1052,6 m.p. cu
nr. cadastral 6401403.397.01, construcția cu suprafața de 35,5 m.p. cu nr, cadastral
6401403.397.03, amplasate în or. Orhei str. I. Creangă 5.
Potrivit prevederilor contractuale, valoarea contractului constituia suma de 85
7
452,20 euro.
Recurentul susține că la caz sunt două contracte de leasing semnate între
același părți cu privire la același obiect material, diferența constituind doar valoarea
bunului material la contractului. Potrivit contractului FL1-2034 din 25 iulie 2011
bunurile avea prețul de 130163,79 euro, iar potrivit contractului FL3-2034/M3 din
30 septembrie 2014, prețul imobilelor constituia suma de 85 452,20 euro.
În baza ambelor contracte S.R.L. „Parșe Tutun” a achitat suma de 261 493,16
euro.
Astfel, nu este clar modul în care a fost calculată datoria S.R.L. „Parșe Tutun”.
S.A. „Maib-Leasing” nu a anexat la cererea de chemare în judecată o confirmare a
sumelor pe care aceasta le solicită spre încasare.
Examinând cauza atât instanța de fond cât și instanța de apel au aplicat eronat
prevederile art.512, 572, 923 alin.(1), 924 alin.(1) din Codul civil ( în redacția de
până la 01 martie 2019) și art.13 alin.(2) lit. f) și art. 17 alin.(1) al Legii cu privire la
leasing.
Pretenția privind revendicarea bunurilor din posesia și folosința S.R.L. „Parșe
Tutun” urma a fi respinsă, deoarece potrivit prevederilor contractului de leasing și a
plăților efectuate, ultima a răscumpărat cel puțin un bun din cele care formează
obiectul contractului de leasing.
Ca temei de drept, recurentul a invocat prevederile art.432 alin.(2) c) din Codul
de procedură civilă.
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 03 iunie
2021.
Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2
luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Recurentul a indicat că, decizia motivată a instanței de apel a i-a fost adusă la
cunoștință la 29 august 2021, prin interemediul oficiului poștal.
Respectiv, cererea de recurs declarată la 06 septembrie 2021, este depusă în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii
acesteia.
Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor
invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în
conformitate cu alin. (2).
La 20 septembrie 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimatului
recursul, informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la
data primirii scrisorii, fiind recepționat la 21 septembrie 2021, potrivit avizului de
recepție de la fila dosarului 190 Vol. VII.
Prin referința depusă la 18 octombrie 2021, S.A. „Maib-Leasing” a invocat că,
în cererea de recurs recurentul nu a invocat nici un argument credibil în sensul
motivării ilegalității deciziei instanței de apel.
Alegațiile invocate în recurs nu pot fi încadrate în dispoziția art. 432 alin. (2),
8
(3) și (4) din Codul de procedură civilă.
S.A. „Maib-Leasing” a susținut că cererea de recurs este neîntemeiată și a
pledat pentru inadmisibilitatea recursului.
Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea
recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de
recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din
Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul
de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei
probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în
urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva
Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa
necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o
anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de
admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages
Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național
și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v.
Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
9
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se
constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului.
Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire
cu privire la fondul recursului.
Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Societatea cu
Răspundere Limitată ”Parșe-Tutun”, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de Societatea cu Răspundere Limitată
”Parșe-Tutun”.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii
Mariana Pitic
Dumitru Mardari
10