2ra-1399/21 — încasarea despăgubirii de asigurare

2ra-1399/21 — încasarea despăgubirii de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1399/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. S. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Ciobanu, A. Garbuz)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Victor Pintilei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Victor Pintilei

împotriva Companiei de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni cu privire la

încasarea despăgubirii de asigurare, repararea prejudiciului moral și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți,

c o n s t a t ă:

La 15 octombrie 2020, Victor Pintilei a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Companiei de Asigurări „Asterra Grup” Societate pe Acțiuni (în

continuare „Asterra Grup” SA), solicitând încasarea despăgubirii de asigurare în

sumă de 45087,88 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 25000 de lei și încasarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că este deținătorul automobilului

model „Volkswagen Touran” cu număr de înmatriculare XXXXX. În data de 04

martie 2020, în jurul orei 15:00, pe str. Sorocii, mun. Bălți, s-a produs un accident

rutier cu implicarea autovehiculului menționat, în rezultatul căruia a fost deteriorată

bara de protecție din față, farul din fața dreaptă, aripa din fața dreaptă, protecția de

noroi din fața dreaptă, rezervorul lichid antifreez, conducta, pompa de încălzire

autonomă, conducta evacuare gaze și rezervorul spălător parbriz.

„Asterra Grup” SA a întocmit la 04 martie 2020 procesul-verbal nr. D/D

AORCA de constatare a pagubelor la autovehicul, semnat de fiul Vladimir Pintilei

și a fost deschis dosarul de daune nr.7723/R/03/2020. Însă compania, prin derogare

de la prevederile art. 1853 alin.(1) Cod civil și art. 19, art.20 din Legea nr. 414 din

22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru

pagube produse de autovehicule, nu a manifestat diligența în vederea achitării

pagubei în termeni cât mai restrânși.

În acest sens, la 24 iunie 2020, prin scrisoarea expediată la adresa de e-mail, a

indicat că, nu i-a parvenit nicio listă de calcul a sumei prejudiciului, corespunderea

pieselor cu standardele producătorului, precum și prezența certificatului de

corespundere a calității pieselor. Astfel, la 01 iulie 2020 a primit o notificare nr.159-

4120 din 29 iunie 2020 de la ,,Asterra Grup” SA, prin care i s-a comunicat că

1

reparația autovehiculului va costa 11500,00 lei, anexându-se copiile actelor de

evaluare întocmite de „Termogazconstruct” SRL, „SV-Drive” SRL și „Safari Grup”

SRL.

Reclamantul a afirmat că, luând cunoștință de actele comunicate, a rămas

indignat de atitudinea ,,Asterra Grup” SA și a adresat o cerere Directorului General

al „Asterra Grup” SA, Roman Andronic, indicând despre faptul încălcării termenelor

de efectuare a calculelor și de achitare a prejudiciului, precum și că nu a fost solicitat

acordul său la efectuarea calculelor prejudiciului.

Prin cererea formulată la 01 iulie 2020 către Comisia Națională a Pieței

Financiare, a solicitat intervenția în soluționarea chestiunilor controversate iscate în

raportul cu ,,Asterra Grup” SA. Prin răspunsul nr. 04-1990 din 17 iulie 2020 a

Comisiei Naționale a Pieței Financiare, recepționat la 20 iulie 2020, i s-a comunicat

că, în scopul evitării unui proces judiciar și îmbogățirii fără justă cauză, Compania

de Asigurări a solicitat Biroului individual de expertiză judiciară, expertul Maxim

Ursu, efectuarea expertizei judiciare. Conform raportului de expertiză judiciară

nr.08/285 din 09 iulie 2020, costul de recondiționare a vehiculului menționat

constituie 15106,00 lei. La fel, a fost informat precum că „Asterra Grup” SA i-a

comunicat suma despăgubirii cu posibilitatea reparării autovehiculului la una din

stațiile de deservire tehnică cu care colaborează, rămânând în așteptarea modalității

de plată.

Reclamantul a susținut că, nu a primit niciodată notificarea nr.31-4/20 din 09

iulie 2020 și nu i s-a prezentat nici raportul de expertiză extrajudiciară nr.08/285 din

09 iulie 2020. Or, în acest sens s-a adresat directorului la 20 iulie 2020 cu o cerere

de a i se remite copia raportului.

Reclamantul a mai declarat că, în acea perioadă s-a adresat SRL ,,Expert Auto-

Plus”, expertul Adrian Ciobanu, care a întocmit raportul de evaluare a pagubei

nr.1540/07A, apreciind valoarea prejudiciului cauzat în cuantum de 21189,74 de lei.

Suma dată a fost stabilită în baza prețurilor conform datelor pieței a pieselor de

schimb fost folosite și/sau aftermarket. Totodată, în raportul de expertiză sunt

analizate costul pieselor noi conform datelor sistemului informațional specializat

autorizat ,,audatex”, care constituie 2033,66 de euro. Copia acestui raport a fost

transmisă Companiei de Asigurare la data 25 iulie 2020, însă nu a primit niciun

răspuns.

Reclamantul și-a exprimat dezacordul cu suma despăgubirii propusă de pârât,

iar suma de 15106,00 de lei nu i-a fost propusă, aflând despre aceasta din răspunsul

Comisiei Naționale a Pieței Financiare.

Referitor la prejudiciul moral pretins ca urmare a neglijenței manifestate de

către pârât care i-a creat suferințe de ordin psihologic și moral, reclamantul a opinat

că, este o încălcare a drepturilor sale de beneficiar a unei despăgubiri, cât și ca

cetățean. Legiuitorul a creat instituția asigurării obligatorii de daune cu condiția

soluționării amiabile a astfel de cazuri, fără recurgerea la un proces judiciar,

garantând tuturor cetățenilor un tratament egal, în corespundere cu legislația în

vigoare, cât și aplicarea deplină a acestei legi. Părinții săi în etate locuiesc într-o

localitate rurală la o distanță mare de mun. Bălți, având obligația de a-i întreține și

îngriji, i-a fost dificil în această perioadă de pandemie, precum și instituirea

regimului de urgență. Or, în lipsa mijlocului de transport, era nevoit să recurgă la

serviciul de taxi pentru a-și vizita părinții, ceea ce a implicat cheltuieli semnificative

2

neprevăzute.

De asemenea, reclamantul a indicat că a suportat cheltuieli de judecată, având

în vedere asistența juridică de care a beneficiat în cauza dată.

Prin hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Victor Pintilei și s-a încasat

de la „Asterra Grup” SA în beneficiul lui Victor Pintilei despăgubirea de asigurare

în sumă de 15106,00 lei, s-a încasat de la „Asterra Grup” SA în beneficiul lui Victor

Pintilei, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1553, 00 lei; s-a respins pretenția

lui Victor Pintilei împotriva „Asterra Grup” SA cu privire la încasarea prejudiciului

moral; s-a respins cererea reprezentantului „Asterra Grup” SA cu privire la încasarea

de la Victor Pintilei a cheltuielilor de judecată.

Prin decizia din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți s-a respins apelul declarat

de Victor Pintilei și s-a menținut hotărârea din 09 februarie 2021 a Judecătoriei Bălți,

sediul Central.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, fiind corectă concluzia

instanței de fond de a lua la baza calcului mărimii prejudiciului cauzat reclamantului

constatările raportului de expertiză extrajudiciară din 09 iulie 2020, efectuat de

Biroul individual de expertiză judiciară, Ursu Maxim. Or, expertul Ursu Maxim la

prezentarea concluziilor sale a menționat, că este cunoscut și avertizat, că poartă

răspundere pentru prezentarea cu bună știință a unor concluzii false.

Mai mult, instanța de apel a constatat, că reclamantul, nefiind de acord cu

concluziile expertului, nici în instanța de fond, nici în cea de apel, nu a solicitat

dispunerea efectuării unei expertize pentru evaluarea prejudiciului de către instanțele

de judecată.

Instanța de apel a conchis, că pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond

și cea de apel, nu s-a constatat temeinicia pretențiilor înaintate de reclamantul/

apelant Pintilei Victor privind încasarea prejudiciului moral în urma atitudinii

neglijente de ignorare ale acestuia, creând reclamantului disconfort psihologic și

moral. Or, reclamantul/apelant Pintilei Victor nu a dovedit faptul întrunirii la caz a

existenței unei conduite ilegale din partea pârâtului CA ,,Asterra Grup” SA, conduită

ilegală susceptibilă de a genera un prejudiciu moral.

La 19 iulie 2021, prin intermediul poștei (f.d.174), Victor Pintilei a depus cerere

de recurs împotriva deciziei din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând

admiterea și examinarea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și a

deciziei instanței de apel, pronunțarea unei noi decizii de admitere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de fond și instanța de apel eronat

au concluzionat precum că ar fi declarative și neprobate argumentele referitor la

faptul că „Asterra Grup” SA ar trebui să-i recupereze costul pieselor noi determinate

conform raportului de evaluare a pagubei nr. 1540/07A, în valoare de 2033,66 de

euro, dat fiind că cele originale, dar foste în folosință, de pe piața internă, nu sunt

certificate și sunt din contrabandă.

Or, deși, instanța de fond și instanța de apel se referă la prevederile lit.b) alin.

(9) art. 23 din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006, însă nu le aplică la speță.

Intimatul nu i-a oferit nici o informație privind existența pe teritoriul țării a unui

punct autorizat de comercializare a pieselor noi sau foste în folosință care ar

corespunde cerințelor tehnice și de securitate rutieră.

3

Cu referire la textul legii, a precizat că, valoarea despăgubirii se formează

exclusiv din prețul la părțile componente și piesele originale noi. Or, urmând

concluzia instanței de fond și instanței de apel, în calitate de beneficiar al

despăgubirii, ar fi prielnic să accepte suma propusă, compusă din datele la prețurile

unor piese foste în folosință, existente pe piața autohtonă, însă nu este de acord cu

acest fapt. Pe piața autohtonă sunt într-adevăr un număr mare de piese de schimb

care nu au niciun certificat de proveniență, de calitate sau vreun act precum că ar

corespunde cerințelor tehnice și de securitate rutieră aprobată/emisă de producător.

Recurentul a susținut că, intimatul, în calitate de asigurător, nu i-a prezentat

vreun act prin care să confirme că suma despăgubirii de asigurare ar fi întemeiată pe

date veridice privind existența și costul de realizare pe piața autohtonă a părților

componente și pieselor noi fabricate în bază de licență sau cele originale foste în

folosință, comercializate de persoane juridice licențiate în acest domeniu.

Un alt aspect sub care este contestată hotărârea primei instanțe și decizia

instanței de apel, menționat de recurent, este că „Asterra Grup” SA acționând prin

derogare de la prevederile propoziției întâi lit.b) alin. (9), art. 23 din Legea nr.

414/2006, nu a dispus de acordul său la întocmirea raporturilor de evaluare de către

„Termogazconstruct” SRL, „SV-Drive” SRL și „Safari Grup” SRL și a raportului

de expertiză extrajudiciară nr. 08/285 din 09 iulie 2020. Compania de Asigurare a

acționat unilateral, fără a-i aduce la cunoștință faptul că valoarea prejudiciului

material cauzat urma a fi apreciată de evaluatorii nominalizați. Despre existența

raportului de expertiză extrajudiciară a aflat abia la 20 iulie 2020 din răspunsul nr.

04-1990 din 17 iulie 2020 a Comisiei Naționale a Pieței Financiare, iar de conținutul

acestui act a luat cunoștință după depunerea referinței la acțiune. Intimatul a acționat

prin derogare de la prevederile alin.(7) art. 21 din Legea nr. 414/2006, care

stipulează că, persoana păgubită este în drept să ia cunoștință de toate documentele

din dosarul de daune, exprimându-și acordul sau dezacordul asupra soluțiilor

propuse de asigurător. Totodată, nu este clară poziția instanțelor privind acceptarea

în calitate de probă a raportului de expertiză extrajudiciară nr. 08/285 din 09 iulie

2020 și ignorarea raportului de evaluare a pagubei nr. 1540/07A care a fost expediat

intimatului.

Instanța de judecată este obligată să-și motiveze hotărârile, motivarea este un

element esențial al hotărârii judecătorești, o puternica garanție a imparțialității

judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării

corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de

legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie

o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 239 din Codul de procedură civilă și

art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale.

Instanța de fond și instanța de apel au omis a se expune asupra faptului că

Compania de Asigurare a manifestat o neglijență totală față de procedura, termenele

și condițiile recuperării despăgubirii de asigurare. Instanța de fond neîntemeiat a

micșorat cuantumul despăgubirii de asigurare, având în vedere legislația în vigoare

și circumstanțele cauzei.

Recurentul a considerat ca fiind ilegală respingerea de către instanța de fond a

pretenției de încasare a sumei prejudiciului moral cauzat. Neglijența, ignorarea,

tergiversarea nemotivată manifestată de intimat, i-au creat mari inconveniente de

4

ordin psihologic și moral.

Recurentul a pretins că, este evident că constatările instanței de fond nu conțin

o argumentare clară din care să rezulte procesul deliberării și adoptării soluției.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului, conform

scrisorii de însoțire datate cu 19 august 2021 (f.d.177) și a fost recepționată la 25

august 2021, conform avizului de recepție (f.d.179).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 03 iunie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 19 iulie 2021, prin intermediul poștei (f.d.174), ceea ce denotă că

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de Victor Pintilei, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească

a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Victor Pintilei, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

5

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Victor Pintilei.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Victor Pintilei împotriva deciziei

din 03 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6