2ra-1510/21 — anularea ordinului

2ra-1510/21 — anularea ordinului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1510/2021

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. Sv. Ghercavii)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. A. Corcenco, D. Corolevschi, D. Stănilă)

ÎNCHEIERE

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Societatea pe Acțiuni „Furnizare Energie Electrice Nord”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Viorel Grăjdianu

împotriva Societății pe Acțiuni ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”, intervenient

accesoriu Alexandru Sadovici cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și a

penalității de întîrziere,

împotriva deciziei din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Societatea pe Acțiuni „Furnizare Energie Electrice Nord”

și a fost menținută hotărârea din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul

central, prin care acțiunea a fost admisă,

c o n s t a t ă:

La 03 martie 2020 Viorel Grăjdianu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Societății pe Acțiuni ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”, intervenient

accesoriu Alexandru Sadovici cu privire la anularea ordinului, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru perioada absenței forțate de la muncă și a

penalității de întîrziere.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a fost angajat în funcție de

contabil-șef în cadrul SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”, funcție deținută pe

parcursul a mai multor ani de activitate pentru care nu au fost formulate obiecții

din partea administrației, nefiind supus răspunderii disciplinare.

A menționat că, pe parcursul lunii ianuarie 2020, în legătură cu presiunile

exercitate de 2 colaboratori care s-au prezentat a fi din cadrul Serviciul de

Securitate și Informație a RM, a fost impus să scrie cerere de demisie din propria

inițiativă, fapt care a fost realizat la data de 27 ianuarie 2020 cu specificarea că

lucrul urmează a fi încetat, începând cu data de 31 ianuarie 2020.

1

Ulterior, a depus plângere la Procuratura Generală a RM, fapt confirmat prin

scrisoare înregistrată în cancelaria Procuraturii Generale la data de 31 ianuarie

cererii de demisie din 27 ianuarie 2020.

A invocat că, la data de 11 februarie 2020 a primit răspunsul nr.36-2/20-94

prin care a fost informat că Procuratura Generală la data de 29 ianuarie 2020, prin

demersul nr.36-1d/2049 s-a autosesizat, astfel a fost solicitată efectuarea unei

anchete de serviciu în vederea confirmării sau infirmării faptelor comunicate de

către Viorel Grăjdianu la data de 28 ianuarie 2020 la Procuratura Generală și dacă

au fost admise careva încălcări din partea angajaților Serviciul de Securitate și

Informație, însă un careva răspuns până la momentul de față reclamantul nu a

primit.

La data de 03 februarie 2020 prin scrisoarea nr.02-60 pârâtul a expediat un

răspuns precum că cererea privind retragerea cereri de demisie din 27 ianuarie

2020 nu poate fi acceptată, deoarece până la retragerea cererii de demisie a fost

încheiat un contract individual de muncă cu un alt salariat.

A considerat că pârâtul a acționat ilegal, deoarece pentru contabilul-șef

termenul de demisie fiind o lună de zile și nu poate fi angajată o altă persoană a

doua zi. Totodată, angajarea noului contabil a fost realizată începând cu data de 03

februarie 2020. La data de 31 ianuarie 2020 nu a fost angajată o altă persoană în

calitate de contabil șef al întreprinderii, iar careva ordine semnate în respectiva

perioadă sunt lovite de nulitate deoarece rezultă că sunt efectuate cu dată anterioară

deoarece nu au fost efectuate cu consemnarea reclamantului.

Astfel, a indicat Viorel Grăjdianu că a fost ilegal concediat din funcția sa, la

fel este lipsit de temei legal angajarea unui nou contabil-șef la data de 03 februarie

2020 deoarece la data de 31 ianuarie 2020 cererea de demisie a fost deja retrasă.

Reclamantul a susținut că urmează a fi restabilit la locul de muncă, la plata

îndemnizațiilor de concediu medical și a salariului pentru lipsa forțată de la locul

de muncă cu încasarea penalităților conform art.330 Codul muncii.

A subliniat că, salariul de bază al reclamantului constituie suma de 21700 de

lei lunar, astfel lipsa achitării salariului și privarea dreptului de a munci agravează

starea financiară dificilă a sa care are contracte de credit bancare:

BC,,Moldincombank” SA pentru suma de 130 254,65 de lei, contractul nr.2290 din

20 iulie 2018 cu termen lunar de rambursare în total de 60 luni calendaristice;

„Banca Comercială Română Chișinău” SA suma de 748 115,63 de lei din data de

03 noiembrie 2016 cu termen de achitare până la data de 02 noiembrie 2026; BC

„Victoriabank” SA suma de 40 000 de lei.

La fel, a invocat că suma penalității va fi concretizată pe parcursul

examinării cauzei, totodată a considerat că privarea dreptului de a munci și

concedierea ilegală i-a cauzat grave prejudicii morale, pe care le apreciază la suma

de 21 700 de lei.

Din aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii, constatarea ilegalității

încetării contractului individual de muncă cu restabilirea la locul de muncă deținut

până la 31 ianuarie 2020 și anume contabil-șef al SA ,,Furnizarea Energiei

2

Electrice Nord”; obligarea pârâtului să-i achite salariul în sumă de 21 700 de lei

lunar, pentru perioada absenței forțată de la muncă, până la data restabilirii la

muncă; obligarea pârâtului să achite prejudiciul moral în mărime de un salariu

mediu lunar în mărime de 21 700 de lei și a penalităților calculate în conformitate

cu prevederile art.330 alin.(2) Codul munci până la data achitării depline a sumelor

adjudecate.

Prin hotărârea din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

acțiunea depusă de către Viorel Grăjdianu a fost admisă, a fost anulat ordinul

nr.13-c din 29 ianuarie 2020 ,,Cu privire la desfacerea contractului individual de

muncă ca urmare a demisiei salariatului”, a fost restabilit Viorel Grăjdianu, în

funcția de contabil-șef al SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”; a fost încasat

de la SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” în beneficiul lui Viorel Grăjdianu

salariu pentru perioada absenței forțate de la muncă în mărime de 274 111, 24 de

lei; a fost încasată de la SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” în beneficiul lui

Viorel Grăjdianu în temeiul art.330 alin.(2) Codul muncii, suma de 103 314,27 de

lei. A fost încasată de la SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” în contul

statului, taxa de stat în sumă de 100 de lei. A fost respinsă cererea intervenientului

accesoriu Alexandru Sadovici, reprezentat de avocatul Angela Gherasim cu privire

la aplicarea excepției de tardivitate.

Nefiind de acord cu soluția primei instanțe, la 08 februarie 2021, prin

intermediul oficiului poștal, SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”, a depus

cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 27 ianuarie 2021 a Judecătoriei

Bălți, sediul central, iar la data de 15 aprilie 2021 a depus apel motivat, solicitând

admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii depuse de Viorel Grăjdianu.

Prin decizia din 10 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți a fost respins apelul

declarat de SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” și a fost menținută hotărârea

primei instanțe.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a stabilit că, la 03 august 2015

prin ordinul nr.8-c Viorel Grăjdianu a fost angajat prin transfer de la 03 august

2015 în funcție de contabil-șef (f.d.129).

La 03 august 2015 a fost încheiat contractul individual de muncă nr.7 dintre

Viorel Grăjdianu și SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” (f.d.130-131).

La 27 ianuarie 2020 Viorel Grăjdianu a depusa cerere de demisie începând

cu data de 31 ianuarie 2020 (f.d.132). Potrivit ordinului nr.13-c din 29 ianuarie

2020 a fost desfăcut contractul individual de muncă ca urmare a demisiei

salariatului (f.d.133).

Prin cererea înaintată de Viorel Grăjdianu la data de 29 ianuarie 2020 se

indică faptul că acesta își retrage cererea de demisie care a fost depusă la data de

27 ianuarie 2020 (f.d.134).

La 03 februarie 2020 Viorel Grăjdianu a fost informat de către SA

,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” despre faptul că cererea de retragere a

demisiei din 29 ianuarie 2020 nu poate fi acceptată, deoarece până la retragerea

cererii de demise a fost încheiat contract individual de muncă cu un alt salariat. La

3

29 ianuarie 2020 Alexandru Sadovici a înaintat o cerere prin care a solicitat să fie

angajat în funcția de contabil-șef la SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”

(f.d.140). Potrivit ordinului de angajare nr.14-c din 29 ianuarie 2020 de către SA

,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” a fost angajat în calitate de contabil-șef

Sadovici Alexandru, începând cu data de 03 februarie 2020 (f.d.139).

Aplicând prevederile art. 81 alin. (1) lit. b), 85 alin. (4), 90 alin. (1), 128

alin. (1), 142 alin. (1) Codul muncii instanța de apel a stabilit că, de la depunerea

cererii de demisie de către reclamant și până la data de retragere a acesteia au

trecut 2 zile, pe când termenul de demisie pentru funcția de contabil-șef fiind de o

lună de zile, însă pârâtul nerespectând prevederile legale, la data de 29 ianuarie

2020 a emis ordinul de angajare a altei persoane și anume a lui Alexandru Sadovici

în funcția de contabil-șef începând cu data de 03 februarie 2020.

În circumstanțele expuse, Colegiul instanței de apel a stabilit că prima

instanță corect a admis pretenția reclamantului Viorel Grăjdianu privind anularea

ordinului ,,Cu privire la desfacerea contractului individual de muncă ca urmare a

demisiei salariatului” cu restabilirea reclamantului în funcția anterior deținută.

În acest context, ținând cont de prevederile normelor legale invocate supra,

cât și faptul că reclamantului i s-a refuzat în retragerea cererii de demisie, fapt

confirmat prin răspunsul pârâtului SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord”,

rezultă că reclamantul a fost privat de dreptul de a activa în continuare.

Astfel, instanța de apel a considerat că reclamantul a absentat forțat de la

muncă din data de 01 februarie 2020 până la 25 noiembrie 2020, ce constituie în

total 299 de zile, fapt pentru care va încasa din contul SA ,,Furnizarea Energiei

Electrice Nord” în beneficiul lui Viorel Grăjdianu, despăgubire cu titlu de absență

forțată de la muncă în mărime de 274 111,24 de lei ce constituie 916,76 de lei pe/zi

calendaristică care rezultă ca salariu neprimit pentru perioada indicată.

Totodată, aplicând prevederile art. 90 alin. (3), 329 alin. (2), 330 alin.(1)

lit.b) din Codul muncii, instanța de apel a conchis că este întemeiată și pretenția

reclamantului cu privire la încasarea salariului pentru lipsa forțată de la lucru în

sumă de 274111, 24 de lei, precum și a pretenției cu privire la încasarea penalității

din suma neplătită în termen în mărime de 103 314,27 de lei pentru perioada 11

martie 2020-15 noiembrie 2020.

La 13 august 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA ,,Furnizarea

Energiei Electrice Nord”, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, deoarece la emiterea soluției de admitere a acțiunii au

fost interpretat în mod eronat normele de drept material art. 85 alin. (41) Codul

muncii și cauza a fost examinată în absența unui participant la proces și anume a

intervenientului accesoriu.

La 13 septembrie 2021, în adresa lui Viorel Grăjdianu și a lui Alexandru

Sadovici a fost expediată copia cererii de recurs depusă de SA ,,Furnizarea

Energiei Electrice Nord” cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței, fapt

4

ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 56,

vol. I).

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

intimații să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost comunicată

recurentului SA ,,Furnizarea Energiei Electrice Nord” la 02 august 2021 (f. d. 28,

vol.I).

Astfel, recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul la

13 august 2021, adică în termenul prevăzut de lege.

Examinând temeiurile recursului declarat de SA ,,Furnizarea Energiei

Electrice Nord”, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ,,Furnizarea

Energiei Electrice Nord” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

5

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța

de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Societatea pe Acțiuni „Furnizare Energie Electrice Nord”, urmează a fi

considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea pe Acțiuni „Furnizare Energie Electrice

Nord” se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6