2ra-1411/21 — Modificarea cuantumului pensiei alimentare

Dosarul nr. 2ra–1411/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. D. Șușchevici)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. Iu. Cotruță, V. Mihaila, V. Sîrbu)

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Ilașciuc Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ilașciuc Natalia

împotriva lui Ilașciuc Alexandru cu privire la modificarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor, încasarea cheltuielilor suplimentare și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Ilașciuc Alexandru, admisă cererea de apel

depusă de Ilașciuc Natalia și modificată hotărârea din 17 decembrie 2020 a

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) în sensul majorării sumei încasate,

con st ată:

La 17 iunie 2019, Ilașciuc Natalia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată,

(concretizată pe parcurs), împotriva lui Ilașciuc Alexandru cu privire la majorarea

cuantumului pensiei de întreținere a copilului minor, încasarea cheltuielilor

suplimentare și a cheltuielilor pentru asistența juridică.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că a fost căsătorită cu pârâtul

Ilașciuc Alexandru. Căsătoria a fost înregistrată la 18 septembrie 2009, de către

Oficiul Stării Civile al or. Drochia. Din căsătorie, la XXXXX, s-a născut copilul,

XXXXX.

Căsătoria a fost desfăcută la 23 februarie 2016, iar prin hotărârea Judecătoriei

sediul Rîșcani, mun. Chișinău, s-a dispus stabilirea locului de trai a copilului minor

cu reclamanta, stabilirea cuantumului pensiei de întreținere în sumă fixă de 1000 lei.

La fel, a indicat că până în prezent copilul minor se află în îngrijirea reclamantei

Ilașciuc Natalia, iar pârâtul nu consideră necesar de a participa în educația copilului,

manifestă atitudine rezervată și indolență față de creșterea, educarea și

supravegherea copilului acesteia, sarcina revenind în exclusivitate subsemnatei, or,

potrivit art. 74 al Codului familiei, părinții sunt obligați să-și întrețină copii minori.

A menționat că copilul minor, frecventează instituția de învățământ Liceul

moldo - german „Mihail Kogălniceanu”, prin urmare necesită cheltuieli

1

suplimentare, cum ar fi procurarea rechizitelor școlare, vestimentației cît și

frecventarea cursurilor extrașcolare, or programa de studii este prevăzută până la

orele 12:00, iar reclamanta fiind angajată nu are posibilitatea de a stabili un grafic

pentru a lua copilul de la liceu, or acestea duc la cheltuieli suplimentare.

A reiterat, că au fost înaintate demersuri către pârât, atât verbale cât și în formă

scrisă, ultimul a ignorat cu vehemență solicitările reclamantei. Mai mult, acesta nu

s-a manifestat ca părinte, nici nu s-a interesat de starea sănătății copilului.

A invocat că prevederile Legii nr. 152 din 05 iulie 2012 cu privire la minimul

de existență, nu stabilesc cheltuieli pentru dezvoltarea copilului cum ar fi: procurarea

rechizitelor școlare, frecventarea anumitor secții sportive sau de creație, îmbolnăviri

etc., activități necesare creșterii și evaluării psiho - emoționale echilibrate a

copilului. Respectiv, pârâtul trebuie să-și execute obligația de participare la

viitoarele cheltuieli suplimentare pentru întreținerea copilului XXXXX suportate

lunar în legătură cu frecventarea instituției de învățământ și a stării de sănătate.

Pârâtul are posibilitate de a interveni în educația copilului fiind angajat peste hotarele

țării (Republica Poloneză).

La fel, a menționat că în mod abuziv pârâtul a reținut îndemnizația lunară

acordată de către statul român pe parcursul anilor 2017-2018, copilul având cetățenie

română beneficiază de alocație acordată în modul stabilit, prin metode înjositoare al

demnității atât al reclamatei cât și a copilului, aceasta se eschiva de la transmiterea

cardului bancar prin care se transfera alocația, fiind solicitat suportul Inspectoratului

de Poliție s.Rîșcani, or acesta se eschiva de la solicitările înaintate prin intermediul

oficiului poștal.

A remarcat că cuantumul pensiei de întreținere stabilită în sumă fixă, în mărime

de 1000 lei lunar, prin hotărârea instanței de judecată din 23 februarie 2016, nu

acoperă cheltuielile suplimentare suportate de reclamantă. Astfel, reieșind din

considerentul că pârâtul are venituri fluctuabile, solicită de a mări cuantumul pensiei

de întreținere în sumă fixă în mărime de 2500 lei, fiind una rezonabilă pentru a

acoperi proporțional cheltuielile de întreținere a copilului. La fel, solicită să fie

dispusă încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor suplimentare suportate de

reclamantă în interesul copilului în sumă de 6670 lei, pentru perioada 23 februarie

2016 – 14 martie 2019, proporțională din suma 13340 lei.

Invocând prevederile art. 110 Codul familiei, a menționat că deși este destinată

a satisface în primul rând, nevoile alimentare ale copiilor, obligația legală de

întreținere a copiilor, este mult mai complexă decât o simplă îndatorire alimentară,

pentru că are menirea de a procura celor îndreptățiți, resursele necesare împlinirii și

a altor trebuințe, precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a

unei locuințe, a tratamentelor medicale. Conform datelor Biroului Național de

Statistică minimul de existență în al 2-lea trimestru pentru anul 2018, în mediul

urban a constituit suma de 2327,5 lei pentru copii de la 7-17 ani în orașe mari, ce

constituie minimul de existență pentru un copil, însă această sumă nu constituie și

un maximum, părinții având obligația asigurării unui trai decent pentru copil. Cu atît

mai mult, mai are și cheltuieli adăugătoare cum ar fi tratamente medicale lunare. În

asemenea condiții consideră că suma de 2500 lei este rezonabilă pentru a acoperi

proporțional cheltuielile de întreținere a copilului minor.

În instanță a solicitat majorarea cuantumului pensiei de întreținere și

2

dispunerea încasării pensiei de întreținere pentru copilul minor XXXXX în sumă

bănească fixă, în mărime de 2500 lei/lună până la atingerea majoratului, a

cheltuielilor suplimentare suportate în interesul copilului minor XXXXX, în sumă

bănească fixă în mărime de 8420 lei, precum și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată înaintată de Ilașciuc Natalia

împotriva lui Ilașciuc Alexandru cu privire la majorarea cuantumului pensiei de

întreținere a copilului minor, încasarea cheltuielilor suplimentare și a cheltuielilor

pentru asistența juridică.

A fost modificat cuantumul pensiei de întreținere stabilită prin hotărârea

Judecătoriei s. Rîșcani, mun. Chișinău din 23 februarie 2016 (nr. 2-2127/2016) în

mărime fixă de 1000 lei și s-a încasat din contul lui Ilașciuc Alexandru, în beneficiul

lui Ilașciuc Natalia, pensie pentru întreținerea copilului minor XXXXX, în cuantum

de 1300 lei lunar, începând cu data adresării cererii în judecată și până la atingerea

majoratului copilului minor.

A fost încasat din contul lui Ilașciuc Alexandru, în beneficiul statului taxa de

stat în sumă de 150 lei.

În rest, cererea de chemare în judecată înaintată de Ilașciuc Natalia împotriva

lui Ilașciuc Alexandru a fost respinsă ca neîntemeiată.

A fost încasat din contul lui Ilașciuc Alexandru, în beneficiul lui Ilașciuc

Natalia cheltuielile pentru asistența juridică în sumă de 5000 lei.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că suma stabilită prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 23 februarie 2016, nu corespunde

cheltuielilor reale necesare pentru întreținerea și îngrijirea unui copil, constituind o

valoare netă inferioară valorii minimului de existență calculat pentru o lună pentru

întreținerea unui copil minor. Astfel, pentru un copil în vârstă de la 7-17 ani,

domiciliat în mun. Chișinău, care este un oraș mare, minimul de existență este de 2

438,7 lei, sumă care urmează a fi divizată proporțional ambilor părinți.

Cu referire la pretenție reclamantei privind încasarea cheltuielilor suplimentare

suportate în interesul copilului minor în sumă bănească fixă în mărime de 8420 de

lei, instanța a apreciat-o drept neîntemeiată, or potrivit art. 79 al Codului familiei, în

calitate de cheltuieli suplimentare pot fi încasate doar în circumstanțe excepționale

(boală gravă, mutilare a copilului minor sau a celui major inapt de muncă,

necesitatea achitării cheltuielilor privind îngrijirea acestora etc.) și instanța

judecătorească poate obliga pe fiecare dintre părinți să participe la cheltuielile

suplimentare generate de aceste circumstanțe, însă astfel de circumstanțe nu au fost

invocate.

Prin decizia din 20 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Ilașciuc Alexandru, admisă cererea de apel depusă de Ilașciuc

Natalia și modificată hotărârea din 17 decembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău

(sediul Centru) în sensul majorării sumei încasate de la 1300 de lei la 2000 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că cuantumul pensiei pentru

întreținerea copilului în mărime fixă de 1300 lei lunar stabilit de instanța de fond,

este insuficient pentru a asigura minimul de existență a unui copil minor de vârsta

7-17 ani. Acel minimum de existență stabilit nu prevede cheltuielile necesare pentru

dezvoltarea copilului, aferent vârstei acestora și anume procurarea cărților,

3

frecventarea anumitor secții sportive sau de creație și alte activități necesare creșterii

și evoluării psiho-emoționale echilibrate a copilului.

La 02 iulie 2021, Ilașciuc Alexandru a contestat cu recurs decizia din 20 mai

2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și menținerea hotărârii

primei instanțe în partea pensiei alimentare și respingerea pretenției cu privire la

încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a interpretat în mod eronat legea.

La 18 septembrie 2021 (prin oficiul poștal), Ilașciuc Natalia a depus o referință

la recursul declarat de către Ilașciuc Alexandru, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 20 mai

2021, expediată părților la 07 iunie și la 09 iunie 2021, fără a se cunoaște cu

certitudine data recepționării acesteia de către părți. Astfel, se constată că recurentul

s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței

de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință, în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către Ilașciuc Alexandru, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Ilașciuc Alexandru, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al

Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra

4

reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției

instanței de apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Ilașciuc Alexandru.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Ilașciuc Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5