2ra-1349/21 — Încasarea platilor salariale

2ra-1349/21 — Încasarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra–1349/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru), (jud. R. Pascari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

Î N C H E I E R E

20 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Șiman Ion,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șiman Ion împotriva

IMSP ”Dispensarul Republican de Narcologie” cu privire la stabilirea ca fiind

aplicabil actul normativ corespunzător la stabilirea salariului, constatarea faptului

neaplicării legii corespunzătoare la stabilirea mărimii salariului, obligarea stabilirii

salariului, suplimentului la salariul, efectuării recalculării și achitării salariului, a

indicatorilor de performanță, a ajutorului material, a indemnizațiilor calculate la

concediu, obligarea efectuării achitării sumei restante, încasarea plăților salariale

restante, obligarea de a calcula și achita penalități, și încasarea prejudiciului moral,

împotriva deciziei din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respinsă cererea de apel depusă de Șiman Ion și menținută hotărârea din 25 martie

2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

con st ată:

La 08 septembrie 2020, Șiman Ion a depus o cerere de chemare în judecată

către IMSP ”Dispensarul Republican de Narcologie” cu privire la stabilirea ca fiind

aplicabil actul normativ corespunzător la stabilirea salariului, constatarea faptului

neaplicării legii corespunzătoare la stabilirea mărimii salariului, obligarea stabilirii

salariului, suplimentului la salariul, efectuării recalculării și achitării salariului, a

indicatorilor de performanță, a ajutorului material, a îndemnizațiilor calculate la

concediu, a concediatelor, reieșind din salariul tarifar plus 50% pentru funcție de

conducere și 30% pentru performanță, obligarea efectuării achitării sumei restante,

încasarea plăților salariale restante, obligarea de a calcula și achita penalități și

încasarea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a indicat că a fost angajat în funcție de șef al serviciului

juridic la 06 septembrie 2017, prin Ordinul nr. 165-P și contractului individual de

muncă nr. 67/17 din aceeași dată, modificate prin Ordinul nr. 27-p din 06 februarie

2018, prin acordul adițional din 06 septembrie 2017, nr. 03/18, acordul suplimentar

nr.2/2019/46, nr. 3/2019/46, prin Ordinul nr. 266-p din 12 iunie 2019 și Ordinul

1

nr.269-p din 13 iunie 2019.

A relatat că deși pct. 4 al Anexei nr. 1 a Regulamentului aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 837/2016 expres se stabilește că salariile de funcție lunare ale

specialiștilor principali și specialiștilor-șefi care nu sunt medici se stabilesc cu o

majorare de 10-50 la sută, la angajarea sa în câmpul muncii, IMSP „Dispensarul

Republican de Narcologie” nu s-a conformat acestei norme obligatorii la stabilirea

salariului de funcție, fapt prin care a fost prejudiciat considerabil.

A specificat că pe parcursul timpului scurs, de aproape trei ani, a abordat

această problemă nesoluționată cu conducerea IMSP „Dispensarul Republican de

Narcologie”, însă de fiecare dată problema în cauză, prin care a fost prejudiciat

financiar, era mușamalizată.

A mai argumentat că potrivit Organigramei IMSP ”Dispensarul Republican de

Narcologie”, aprobată prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 419 din 02 iunie 2017,

serviciile resurse umane, economic, juridic și audit intern nu fac parte din personalul

medical, nici din cel administrativ-gospodăresc și nici din cadrul funcționarilor

administrativi salarizați conform anexei nr. 1 al Regulamentului aprobat prin

hotărârea Guvernului nr.837 din 06.07.2016, dar fac parte din administrația

instituției, din aparatul de conducere și au aceeași greutate/valoare/importanță

juridică, urmează a fi salarizate conform anexei nr. 3 al Regulamentului menționat.

Iar acest principiu se referă la toate instituțiile, indiferent de modul de funcționare.

A subliniat că salarizarea șefului Serviciului economic, care la fel face parte

din administrația instituției ca și toți ceilalți șefi de servicii, conform anexei 3 al

Regulamentului menționat, iar a altor șefi de servicii conform anexei nr. 1 și cu o

diferență dublă de mărimea salariului lunar este o eroare, o discriminare la salarizare,

o interpretare și aplicare eronată a legii, o încălcare flagrantă a legii.

A punctat că potrivit Ordinului Ministerului Muncii și Protecției Sociale nr. 22

din 03.03.2014 funcția de jurist, șef al serviciului juridic este de nivelul 4 de

calificare, la fel cum și funcția de șef al Serviciului economic sau contabil-șef, toate

fiind identice ca importanță.

A comunicat că atribuirea serviciilor juridic, resurse umane și audit intern la

anexa nr.1 a Hotărârii Guvernului nr.837, categoria 2 de angajați, la personalul

Administrativ gospodăresc este o eroare și o interpretare eronată a legii și contrară

Ordinului nr. 22 mai sus menționat, obligatoriu spre executare.

A relevat că salarizarea funcțiilor menționate, șefi de servicii trebuie să se

efectueze în conformitate cu prevederile anexei 3, coloana 4 a Hotărârii Guvernului

nr. 837 din 06.07.2016, la fel cum și funcția de contabil-șef.

Suplimentar, a menționat instanței de judecată că în conformitate cu prevederile

și normele expres stabilite și cunoscute, în cazul inexistenței legii se aplică analogia

legii existente, iar în cazul inexistenței exprese a funcțiilor menționate în Hotărârea

Guvernului nr.837, la fel se aplică analogia celei existente, adică, a celei de șef al

serviciului economic. Iar aplicarea diferențiată se califică drept discriminare,

încălcarea unui drept fundamental protejat de art.14 CEDO și deposedare ilicită de

bunuri financiare prin încălcarea prevederilor art.1 al Protocolului Adițional nr. 1

CEDO.

În viziunea lui salariul șefului Serviciului economic ori a contabilului-șef în

prezența normelor mai sus citate nu poate fi mai mare decât a șefilor altor servicii a

2

administrației Dispensarului, fiind funcții similare și care cer pregătire identică,

studii superioare, experiență în domeniu, etc..

Stabilirea suplimentului la salariu după 1,5 ani cu 50% este o executare tardivă

a Hotărârii Guvernului nr. 837 din 06.07.2017 și astfel absolut unilateral și ilegal

pârâtul l-a prejudiciat considerabil.

La fel, ilegal și contrar prevederilor contractului individual de muncă și

contractului colectiv de muncă, prin folosirea retroactivă a legii și în mod abuziv și

unilateral de către instituție și la inițiativa dnei L. Marandici a fost prejudiciat cu

două salarii de funcție format din salariul de bază plus 50% pentru funcție de

conducere prin neplata ajutorului material la concediu.

Totodată, a mai precizat că întru soluționarea conflictului de muncă pe cale

amiabilă, extrajudiciară, la 10 august 2020 a înaintat cererea prealabilă, iar la data

de 20 august 2020 i s-a oferit un răspuns.

În instanță reclamantul a solicitat stabilirea cu exactitate că anume Anexa nr. 3

a Regulamentului aprobat prin hotărîrea Guvernului nr. 837 /2016 este aplicabilă la

stabilirea salariului șefului serviciului juridic al Dispensarului; de constatat faptul

neaplicării pe deplin a legii de către IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”

la stabilirea mărimii salariului brut și net al lui Șiman Ion - șef al serviciului juridic,

format din salariul tarifar și supliment la salariu pentru exercitarea funcției de șef al

serviciului juridic și prejudicierea sa cu sume considerabile în urma neaplicării pe

deplin și uniform a legii; obligarea IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”

să stabilească salariul pentru funcția de șef al Serviciului juridic în conformitate cu

prevederile anexei nr.3 a Hotărârii Guvernului nr. 837 din 06.07.2016, în mărime de

9160 lei/lună, identic cu salariul șefului serviciului economic, începând cu data

angajării sale în serviciu; obligarea IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie”

să stabilească suplimentul la salariul în mărime de 4580 lei/lună pentru șef al

serviciului juridic ce constituie 50% din salariul de funcție, în conformitate cu

prevederile contractului individual de muncă; dispunerea și obligarea IMSP

„Dispensarul Republican de Narcologie” la efectuarea recalculării și achitării

salariului, a indicatorilor de performanță, a ajutorului material, a indemnizațiilor

calculate la concediu, a concedialelor, reieșind din salariul tarifar de 9160 lei, plus

50% pentru funcție de conducere și pentru performanță 30% lei, precum și

efectuarea achitării sumei restante acumulate din vina angajatorului, începând cu

perioada 06 septembrie 2017 și până în prezent, inclusiv neplata ajutorului material

la concediu în mărimea unui salariu de funcție în anul 2019 și anul 2020, format din

salariul de bază plus 30% pentru performanță și 50% pentru funcție de conducere în

sumă totală de 474 536 lei; încasarea din contul IMSP „Dispensarul Republican de

Narcologie” a sumei de 474 536 lei drept plăți salariale restante; dispunerea și

obligarea IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” calcularea și achitarea a

0.3% drept penalități pentru fiecare zi de întârziere a plăților neefectuate și reținute

lunar dar ilegal, începând cu data angajării în câmpul muncii și până în prezent și

prezentarea calculului desfășurat privind calcularea 0,3% drept penalități; încasarea

din contul IMSP „Dispensarul Republican de Narcologie” în folosul reclamantului

a sumei de 50 000 lei drept pagube morale cauzate pe parcurs de 3 ani, realizate prin

stabilirea salariului, a indemnizației și a coeficienților de performanță contrar

normelor legale.

3

Prin hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău (sediul Centru),

cererea de chemare în judecată înaintată de Șiman Ion a fost respinsă, ca

neîntemeiată.

Prin decizia din 17 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă cererea

de apel depusă de Șiman Ion și menținută hotărârea din 25 martie 2021 a Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru).

Pentru a respinge acțiunea, instanțele ierarhic inferioare au reținut că potrivit

scrisorii nr.17/5233 din 16 septembrie 2020, Ministerului Sănătății, Muncii și

Protecției Sociale a comunicat IMSP ”Dispensarul Republican de Narcologie” că

salariile de funcție ale șefilor altor servicii (serviciilor resurse umane, juridic, audit

intern, serviciul gospodăresc) sunt stabilite prin însumarea salariului de funcție

corespunzător funcției de execuție prevăzute în anexa nr.1 a Regulamentului vizat și

majorării pentru conducerea subdiviziunii respective stabilite în pct.4 din Notele din

anexa nr.1. Au subliniat faptul că serviciile resurse umane, economic, juridic și audit

intern nu fac parte din personalul medical, nici din cel administrativ-gospodăresc și

nici din cadrul funcționarilor administrativi, iar aceasta nu le plasează la

administrația instituției, după cum în mod eronat pretinde Șiman Ion. Iar conform

fișei de post nr.33, în pct.4, 5 și 12 este expres indicat că funcția de șef al serviciului

juridic este una de execuție, care se subordonează directorului IMSP ”Dispensarul

Republican de Narcologie”, prin urmare nu face parte din aparatul de conducere.

Referitor la coloana 4 al anexei 3 a Regulamentului, unde este stabilit că salariul

de funcție lunar al vicedirectorilor-medici; adjuncților-(nemedici) ai

directorului/medic adjunctului șef/șefului; șefilor de departamente nemedici);

contabilului-șef; șefului serviciului economic-financiar, este o listă exhaustivă și se

referă stric la funcțiile menționate fără excepții, iar aplicarea ei prin analogie pentru

șefii altor servicii nu poate fi, deoarece pentru ceilalți șefi a altor servicii, salariul de

funcție este reglementat în anexa 1 a Regulamentului, ori analogia se aplică în cazul

nereglementării.

La 27 iulie 2021, Șiman Ion a contestat cu recurs decizia din 17 iunie 2021 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea acesteia și a hotărârii primei instanțe cu

emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului au invocat faptul că instanța de apel la emiterea deciziei

a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 17

iunie 2021, expediată părților la 23 iulie 2021, fără a se cunoaște cu certitudine data

recepționării acesteia de către părți. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în

termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către Șiman

Ion, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și

4

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de

procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de Șiman Ion, nu pot duce la admisibilitatea

recursului, ori acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de nelegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu

doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci

expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs

implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă

argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se

bazează.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

5

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către Șiman Ion.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Șiman Ion.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6