3ra-856/21 — anularea actelor administrative

3ra-856/21 — anularea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-856/2021

Prima instanță: Judecătoria Orhei, sediul Telenești (Gh. Popa)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (A. Minciuna, E. Palanciuc, I. Muruianu)

Î N C H E I E R E

13 octombrie 2021 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de Societatea pe Acțiuni „Servis”,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă

de Societatea pe Acțiuni „Servis” împotriva Primăriei municipiului Orhei, terț

Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru cu privire la

anularea actelor administrative,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

casată hotărârea din 06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, și

emisă hotărâre nouă prin care acțiunea a fost declarată inadmisibilă,

c o n s t a t ă :

La 13 februarie 2018, SA „Servis” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei municipiului Orhei, terț Serviciul Fiscal de Stat, Direcția

Generală Administrare Fiscală Centru, solicitând anularea deciziilor primarului

orașului Orhei nr. 56 din 23 ianuarie 2013 și nr. 632 din 17 iunie 2013.

În motivarea acțiunii a indicat că, SA „Servis” este proprietarul lotului de teren

cu nr. cadastral xxxx, amplasat pe adresa xxxx.

La 09 aprilie 2008, SA „Servis” a primit autorizație de funcționare nr. 22 din

23 ianuarie 2013, prin care întreprinderii SA „Servis” i se permite să îndeplinească

funcția de piață pe o suprafață de 2632 m2, în temeiul dispoziției primarului orașului

Orhei nr. 56 din 23 ianuarie 2013.

A comunicat reclamantul că, a înaintat dezacordul la autorizație de funcționare

nr. 22 din 23 ianuarie 2013, indicând că nu se ocupă cu comerțul, dar dă în arendă

terenuri de pământ, pentru a îndeplini diferite afaceri în conformitate cu contractele

de arendă.

La 17 iunie 2013, primarul orașului Orhei a eliberat autorizația modificată de

funcționare nr. 27 din 17 iunie 2013 în temeiul dispoziției nr. 632 din 17 iunie 2013,

1

prin care s-a menționat că permite SA „Servis” să organizeze o piață pe acest

teritoriu, din care considerente reclamantul apreciază că autorizația de funcționare

nr. 27 din 23 ianuarie 2013 și cea din 17 iunie 2013 modificată, au fost eliberate cu

încălcarea normelor de drept și procedura stabilită de legislație, solicitând anularea

acestora.

Prin hotărârea din 06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, a

fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către SA „Servis” împotriva

Primăriei municipiului Orhei, terț Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală

Administrare Fiscală Centru cu privire la anularea deciziei nr. 56 din 23 ianuarie

2013 și a deciziei nr. 632 din 17 iunie 2013, ca fiind ilegale.

A fost anulată dispoziția Primarului orașului Orhei nr. 56 din 23 ianuarie 2013

și autorizarea de funcționare a unității comerciale/prestări servicii nr. 27 din

23 ianuarie 2013, ca fiind ilegale.

A fost anulată decizia Primarului orașului Orhei nr. 632 din 17 iunie 2013 și

autorizarea de funcționare nr. 27 din 17 iunie 2013, ca fiind ilegale

(f.d. 169-172, vol. I).

La 07 octombrie 2020, avocatul Banaru Vadim, în interesele Primăriei

municipiului Orhei, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din

06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești, solicitând admiterea

cererii de apel, casarea hotărârii instanței de fond cu pronunțarea unei noi hotărâri

privind respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f.d. 160, vol. I).

La 30 octombrie 2020, Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru a depus prin intermediul poștei electronice, cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii din 06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești

(f.d. 162-163, vol. I).

La 11 ianuarie 2020, avocatul Banaru Vadim, în interesele Primăriei

municipiului Orhei, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din

06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, au fost admise cererile

de apel declarate de către Primăria municipiului Orhei și de către Serviciul Fiscal de

Stat, Direcția Generală Administrare Fiscală Centru împotriva hotărârii din

06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești.

A fost casată hotărârea din 06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul

Telenești și a fost emisă o hotărâre nouă prin care a fost declarată inadmisibilă, ca

fiind depusă după expirarea termenului prevăzut la art. 209 din Codul administrativ,

cererea de chemare în judecată depusă de SA „Servis” împotriva Primăriei

municipiului Orhei, terț Serviciul Fiscal de Stat, Direcția Generală Administrare

Fiscală Centru cu privire la anularea actelor administrative.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, SA „Servis” la 13 februarie

2018 a depus acțiune în contencios administrativ, solicitând anularea deciziilor

primarului orașului Orhei nr. 56 din 23 ianuarie 2013 și decizia nr. 632 din 17 iunie

2013, ca fiind ilegale (f.d. 1-4).

Instanța ierarhic inferioară a constatat că, prin decizia primarului Colun Vitalie

nr. 56 din 23 ianuarie 2013 „Cu privire la eliberarea autorizației de funcționare”, s-

a decis de a elibera autorizarea de funcționare întreprinderii SA „Servis”, pentru

unitatea de comercializare a mărfurilor industriale, cu suprafața totală de

2632,00 m2, situat în xxxx, de la 22 ianuarie 2013 până la 22 ianuarie 2016, iar la

2

data de 17 iunie 2013, primarul Colun Vitalie a emis dispoziția nr. 632, prin care s-

a modificat autorizația de funcționare nr. 27 din

23 ianuarie 2013, eliberată întreprinderii SA „Servis” după cum urmează: „genul de

activitate” se modifică din „Comercializarea mărfurilor industriale în prestarea

serviciilor de piață și acordarea locurilor pentru comerț”.

În această ordine de idei, instanța de apel a reținut că, la 22 decembrie 2017, la

Primăria municipiului Orhei a fost înregistrată cu nr. 02/1-7c-658, cererea prealabilă

depusă de SA „Servis”, prin care a solicitat declararea nulități deciziei nr. 56 din

23 ianuarie 2013 și nr. 27 din 17 iunie 2013. Prin răspunsul nr. C02/1-7e-103 din

18 ianuarie 2018, eliberat de Primarul municipiului Orhei, a informat despre

imposibilitatea satisfacerii cererii prealabile, întrucât lipsesc argumentele și probele

de rigoare, care ar justifica caracterul nelegitim al autorizației emise.

Instanța de apel a conchis că, actele administrative contestate de SA „Servis”

au fost emise la data de 23 ianuarie 2013 și la 17 iunie 2013, în conformitate cu

Legea contenciosului administrative nr. 793-XIV din 10 februarie 2000, care

guvernează litigiul dat. Prin urmare, a stabilit că, în cazul dezacordului cu deciziile

Primăriei municipiului Orhei nr. 56 din 23 ianuarie 2013 „Cu privire la eliberarea

autorizației de funcționare”, prin care s-a decis de a elibera autorizarea de

funcționare întreprinderii SA „Servis”, pentru unitatea de comercializare a

mărfurilor industriale, cu suprafața totală de 2632,00 m2, situat în xxxx, de la 22

ianuarie 2013 până la 22 ianuarie 2016 și autorizația de funcționare nr. 27 din 23

ianuarie 2013 eliberată întreprinderii SA „Servis” după cum urmează: „genul de

activitate” se modifică din „Comercializarea mărfurilor industriale în prestarea

serviciilor de piață și acordarea locurilor pentru comerț”, despre existența cărora

reclamanta SA „Servis” a cunoscut încă la momentul emiterii acestora, reclamanta

era în drept să se adreseze cu cerere prealabilă Primăriei municipiului Orhei, în

vederea anulării actelor administrative, ulterior, în termen de 30 zile de la primirea

răspunsului sau de la data care trebuia să primească răspuns, să înainteze acțiune în

instanța de judecată.

Analizând circumstanțele de fapt în coraport cu normele legale aplicabile

litigiului, Colegiul a concluzionat că instanța de fond eronat a dispus examinarea

cauzei în fond, or, acțiunea depusă de SA „Servis” urma a fi declarată inadmisibilă

ca fiind tardivă, din considerentul că, reclamanta a omis termenul de depunere a

cererii prealabile.

La 14 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SA „Servis” a depus recurs

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând anularea

deciziei contestate, pronunțarea unei decizii noi de menținere a hotărârii din

06 octombrie 2020 a Judecătoriei Orhei, sediul Telenești (f.d. 1-5, vol. II).

În motivarea recursului, recurentul și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, invocând că termenul de prescripție pentru depunerea cererii în instanța de

jduecată începe să curgă după 30 de zile, de la data recepționării de către pârât a

cererii prealabile, deoarece în conformitate cu art. 272 din Codul civil (până la

modificările din 01.01.2019) începutul termenului de prescripție este determinat de

săvârșirea unei acțiuni specifice - adică prin depunerea cererii prealabile.

Recurentul a specificat că, întrucât SA „Servis” până la 22 decembrie 2017, nu

a depus cerere prealabilă cu privire la subiectul acestei acțiuni, prin urmare, pentru

3

prima dată, termenul de prescripție pentru depunerea acțiunii a început să curgă din

momentul primirii răspunsului la cererea prealabilă.

Recurentul a menționat că cererea prealabilă a fost depusă la 22 decembrie

2017, iar la 18 ianuarie 2018, prin răspunsul său nr. C02/l-7e-103, viceprimarul a

informat că a refuzat în examinarea cererii prealabile. Astfel, la 10 februarie 2018,

SA „Servis” a depus acțiunea în judecată în termenul de prescripție – 30 de zile de

la data primirii răspunsului la cererea prealabilă, conform art. 17 alin. (1) lit. a) și (4)

din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

A conchis că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 258 din Codul

administrativ, a examinat problema admisibilității în temeiul dispozițiilor

art. 207, art. 209 din Codul administrativ. Astfel, instanța de apel a încălcat

prevederile art. 258 alin. (3) din Codul administrativ și la examinarea admisibilității

acestei acțiuni, nu a aplicat în mod corespunzător dispozițiile art. 15 alin. (2), art. 17

alin. (1) și (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

În conformitate cu prevederile art. 244 alin. (1) din Codul administrativ,

hotărîrile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot

fi contestate cu recurs.

Conform art. 245 din Codul administrativ, recursul se depune la instanța de apel

în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme

de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.

Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de

zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea

de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 19 mai 2021, fiind

notificată recurentului decizia motivată la 19 iulie 2021 (f.d. 252, vol. I).

Prin urmare, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că SA „Servis” s-a conformat prevederilor legale și a depus

cererea de recurs, în termenul prevăzut de art. 245 din Codul administrativ.

La 16 august 2021, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia

cererii de recurs, fiindu-le explicat dreptul de a depune referință asupra recursului

declarat.

La 24 august 2021, Serviciul Fiscal de Stat a depus referință pe marginea

recursului înaintat de către SA „Servis”, solicitând declararea recursului ca fiind

inadmisibil (f.d. 19-20, vol. II).

La 12 octombrie 2021, Primăria or. Orhei a depus referință, prin care a solicitat

declararea inadmisibiliă a recursului depus de SA „Servis”.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil,

recursul se declară ca atare printr-o încheiere, în acord cu alin. (2) din art. 246 Codul

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la

literele a)-f).

4

Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate ci urmează să

însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special” denotă

caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un

drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual

succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că din Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate,

într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs reține că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de

recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ.

În context, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la

formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și

filtrului de admisibilitate.

De asemenea, Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că, admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa

necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de

aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de

caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea

procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare

în acest sistem (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,

p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la

admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu

5

chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers

c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că recursul depus de SA „Servis”, este inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. art. 230, 246 din Codul administrativ,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e :

Recursul depus de Societatea pe Acțiuni „Servis”, se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Nina Vascan

judecători Aliona Miron

Victor Burduh

6