2ra-1274/21 — cu privire la încasarea datoriei, dobânzii contractuale, penalității, comisionului și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-1274/21

Prima instanță: Judecătoria Edineț sediul central (jud. C. Prisacari)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de

Valeriu Banari și Irina Banari

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Organizației de Creditare

Nebancară „Microinvest” Societate cu Răspundere Limitată împotriva lui Valeriu

Banari și a Irinei Banari cu privire la încasarea datoriei, dobânzii contractuale,

penalității, comisionului și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de Valeriu Banari și Irina Banari, reprezentați de avocatul

Alexandru Grosu și menținută hotărârea din 4 februarie 2021 a Judecătoriei

Edineț sediul central, prin care a fost admisă acțiunea

constată:

La 16 noiembrie 2020, OCN „Microinvest” SRL a depus cerere de chemare

în judecată împotriva lui Valeriu Banari și a Irinei Banari cu privire la încasarea

datoriei, dobânzii contractuale, penalității, comisionului și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la data de 26 noiembrie 2018, a încheiat

cu Valeriu Banari un contract de împrumut cu destinație specială cu dobândă

nr. 18280015975, în baza căruia ultimul a primit un împrumut sub formă de

mijloace bănești în valoare de 175 000 de lei, cu rata dobânzii aferentă

împrumutului stabilită în mărime de 24 % anual, conform pct. 1.7 din contract.

În scopul garantării executării corespunzătoare a obligației, a fost încheiat

un contract de fidejusiune nr. 18280015975 F1 din 26 noiembrie 2018 cu Irina

Banari, prin care ultima s-a obligat în mod solidar cu împrumutatul în fața

împrumutătorului.

A evidențiat că potrivit pct. 1.6 din contractul menționat, este prevăzut

comisionul lunar de administrare de 0,3 %, care se calculează la soldul

împrumutului în prima zi a lunii și, totodată, potrivit pct. 1.5., împrumutătorul se

1

obligă la plata unui comision unic, în mărime de 3,75 % din valoarea totală a

împrumutului.

La fel, potrivit pct. 6.1 din contractul de împrumut, în cazul neefectuării de

către împrumutat a plăților privind restituirea împrumutului și plata dobânzii

aferente în conformitate cu graficul de rambursare, sumele respective se

consideră restante, la ele fiind aplicată penalitatea în mărime de 1 % pentru fiecare

zi de întârziere a plății.

A precizat că până la depunerea prezentei acțiuni, Valeriu Banari a

înregistrat în repetate rânduri datorii la tranșele împrumuturilor și la dobânda

aferentă, fapt despre care pârâții au fost înștiințați prin telefon și în scris, însă fără

niciun rezultat.

A mai susținut că în scopul soluționării extrajudiciare a litigiului, Valeriu

Banari și Irina Banari au fost înștiințați despre existența datoriilor și mărimea

acestora, despre obligația acestora de a restitui suma împrumutului și a dobânzilor

aferente, precum și despre intenția OCN „Microinvest” SRL de a înainta o acțiune

în judecată, în cazul în care nu vor fi efectuate plățile, conform contractelor.

Astfel, deși procedura prealabilă de inițiere a acțiunilor civile a fost

respectată, până la depunerea cererii de chemare în judecată, datoriile acumulate

la contractul de împrumut nu au fost stinse.

Și-a întemeiat pretențiile în baza art. 28, 166, 167, 174, 175, 243 CPC,

art. 512, 513, 572, 617, 867, 869, 871, 1146, 1153, 1156 Cod civil.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la Valeriu Banari

și Irina Banari în beneficiul său a sumei de 174 017,05 lei, dintre care 128 033,26

de lei cu titlu de sold al împrumutului, 15 610,50 lei cu titlu de dobândă aferentă,

28 267,69 de lei cu titlu de penalități, 2 105,60 lei cu titlu de comision, precum și

5 220,52 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin hotărârea din 4 februarie 2021 a Judecătoriei Edineț sediul central, a

fost admisă acțiunea.

Au fost încasate în mod solidar de la Valeriu Banari și Irina Banari în

beneficiul OCN „Microinvest” SRL, datoria restantă în baza contractului de

împrumut nr. 18280015975 din 23 noiembrie 2018 și a contractului de fidejusiune

nr. 18280015975 F1 din 23 noiembrie 2018 în mărime de 174 017,05 lei și

cheltuielile de judecată sub forma taxei de stat în mărime de 5 220,51 de lei.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de Valeriu Banari și Irina Banari, reprezentați de avocatul Alexandru

Grosu și menținută hotărârea primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanțele ierarhic inferioare au ajuns la concluzia că

Valeriu Banari și Irina Banari și-au manifestat expres voința privind semnarea

contractului de împrumut și a contractului de fidejusiune, acceptând în totalitate

clauzele indicate atât în informația precontracuală, precum și în contract.

Totodată, instanțele inferioare au reținut că în adresa pârâților au fost

expediate mai multe notificări, unde ultimii au fost aduși la cunoștință în privința

sumei totale datorate, inclusiv a penalității, dobânzii și a comisionului, iar în

rezultat, nu au fost formulate pretenții privind dezacordul cu datoria existentă.

Instanțele de judecată au evidențiat și faptul că până în prezent, nici Valeriu

Banari și nici Irina Banari nu și-au executat obligațiile contractuale de plată a

2

datoriei, astfel încât ultima achitare, conform contractului de împrumut, a fost

efectuată la 27 februarie 2020, în mărime de 600 de lei.

La fel, instanțele ierarhic inferioare au apreciat penalitatea acumulată în

mărime de 28 267,69 de lei, ca aflându-se într-o proporție rezonabilă față de suma

datoriei prevăzute de contract și care reprezintă o anticipare echitabilă a

prejudiciului cauzat OCN „Microinvest” SRL.

La 23 iunie 2021, Valeriu Banari și Irina Banari, reprezentați de avocatul

Alexandru Grosu au declarat recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții

de Apel Bălți, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei noi hotărâri de constatare a nulității

clauzelor abuzive din pct. 1.3, 1.5, 1.6, 1.7, 1.8.1, 1.8.2, 4.1, 4.2 a contractului de

împrumut și respingere a cerințelor OCN „Microinvest” SRL cu privire la

încasarea penalității, comisionului și micșorarea taxei de stat în sumă de 4 309,31

lei, cu compensarea recurenților din partea intimatului a tuturor cheltuielilor de

judecată.

În motivarea recursului au invocat că OCN „Microinvest” SRL nu a

prezentat probe ce ar demonstra faptul negocierii individuale a clauzelor

contractuale, iar simplul fapt că Valeriu Banari a semnat contractul nu servește

temei suficient pentru a constata că contractul a fost negociat de fapt.

Au susținut că deși la materialele cauzei a fost anexat un antecontract din

26 noiembrie 2018, acesta este unul redactat și tipizat de către

OCN „Microinvest” SRL, nefiind indicată nicio mențiune din partea

consumatorului.

Astfel, actul juridic din 26 noiembrie 2018 ce include informația

precontractuală nu confirmă negocierea reală a clauzelor contractului de

împrumut, or, clauza propusă de una dintre părți nu este negociată individual dacă

cealaltă parte nu a putut să-i influențeze conținutul, în special deoarece aceasta a

fost elaborată anticipat.

Au relevat că instanțele de judecată au ezitat să menționeze că, de fapt,

contractul de împrumut care formează obiectul acestei cauze constituie un

contract de adeziune, în care clauzele sunt formulate în prealabil de către

împrumutător și consumatorul nu are posibilitatea de a influența conținutul lor,

fiind pus în situația fie de a accepta încheierea contractului în condițiile impuse,

fie de a renunța la încheierea sa.

Au opinat că atât prima instanță, cât și instanța de apel prematur au ajuns

la concluzia admiterii integrale a acțiunii, fără a elucida unele aspecte ce au

importanță pentru soluționarea justă a cauzei, or, acestea vin în contradicție cu

prevederile art. 3, 4 din Legea nr. 256 din 9 decembrie 2011 privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Mai mult, au considerat că atât hotărârea primei instanțe, cât și decizia

instanței de apel este pripită și din motivul neargumentării certe a soluției de

încasare a datoriei, dobânzilor, penalității și a comisioanelor, instanțele

rezumându-se, în linii generale, la argumentul că sumele pretinse sunt justificate.

La 1 septembrie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

OCN „Microinvest” SRL a depus referință la recursul depus de Valeriu Banari și

Irina Banari, solicitând declararea inadmisibilității acestuia.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu

prevede altfel.

Astfel, se constată că recurenții s-au conformat prevederilor legale și au

declarat recursul împotriva deciziei din 22 iunie 2021, la 23 iunie 2021 în

termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Valeriu Banari și Irina Banari,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care

se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Valeriu Banari și Irina

Banari, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu

constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în

fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

4

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în

materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

că nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului,

25 februarie 1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul

declarat de Valeriu Banari și Irina Banari, urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Valeriu Banari și Irina Banari.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5