2rac-247/21 — dizolvarea persoanei juridice

Dosarul nr. 2rac-247/21

Prima instanță - (Judecătoria Chișinău, sediul central) jud: A. Arhip

Instanța de apel - (Curtea de Apel Chișinău) jud: B. Bîrcă, V. Buhanaci, E. Clim

ÎNCHEIERE

13 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de lichidatorul Societății pe

Acțiuni „Casa de Comerț Expo”, Vladimir Balan,

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Agenția

Proprietății Publice cu privire la dizolvarea persoanei juridice,

împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 14 mai 2019, Agenția Proprietății Publice a depus cererea de chemare în

judecată cu privire la dizolvarea SA „Casa de Comerț Expo”.

Prin hotărârea din 10 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul central, s-

a dizolvat SA „Casa de Comerț Expo”, cu deschiderea procedurii de lichidare.

S-a păstrat personalitatea juridică a SA „Casa de Comerț Expo” în măsura în

care e necesar pentru finalizarea tuturor operațiunilor lichidării.

S-a desemnat în calitate de lichidator al SA „Casa de Comerț Expo”

administratorul autorizat Vladimir Balan, deținătorul autorizației nr.74 din 14

ianuarie 2015 eliberată de Ministerul Justiției.

S-au încetat împuternicirile administratorului SA „Casa de Comerț Expo”, Ion

Coptileț.

S-au obligat organele de conducere ale SA „Casa de Comerț Expo” să

transmită lichidatorului gestiunea societății pe bază de inventar și de bilanț, să

transmită patrimoniul societății, împreună cu registrele, cu actele (inclusiv de

constituire, contabile, financiare, corespondența ce ține de activitatea comercială)

și cu ștampilele acesteia.

S-a atribuit lichidatorului competența de a înceta operațiunile în curs ale SA

„Casa de Comerț Expo” de a reprezenta societatea în relațiile cu terții, în litigiile

aflate pe rolul instanțelor, de a urmări silit debitorii societății și de a încasa

creanțele ei, de a contesta creanțele creditorilor și a oricăror tranzacții sau

transferuri frauduloase, de a disponibiliza salariații societății și de angaja, după

caz, specialiști sau experți, de a transforma în numerar bunurile din patrimoniul

societății.

1

S-a atribuit lichidatorului dreptul de a recepționa corespondența adresată SA

„Casa de Comerț Expo” dreptul de a reține corespondența care se referă la

activitatea comercială a societății dizolvate, dar și obligația de a păstra secretul

comercial și nu a divulga conținutul corespondenței care nu se referă la activitatea

comercială a societății dizolvate.

S-a acordat creditorilor un termen de 2 luni pentru înaintarea creanțelor față

de SA „Casa de Comerț Expo”, care va începe să curgă de la publicarea în

Monitorul Oficial a avizului despre lichidarea debitorului.

S-a pus în sarcina lichidatorului obligația de a prezenta spre publicare avizul

în Monitorul Oficial, despre lichidarea societății și de a informa în 15 zile fiecare

creditor cunoscut despre lichidare și despre termenul de înaintare a creanțelor.

S-a pus în sarcina lichidatorului obligația de a întocmi un proiect al bilanțului

de lichidare în termen de 15 zile de la data expirării termenului de înaintare a

creanțelor și de a-l prezenta instanței.

S-a stabilit și s-a încasat de la SA „Casa de Comerț Expo” în folosul

lichidatorului Vladimir Balan o remunerație pentru fiecare lună de exercitare a

funcției de lichidator în mărime de 15 660 de lei.

La 10 martie 2021, Agenția Proprietății Publice a declarat apel împotriva

hotărârii, solicitând casarea parțială a acesteia, cu emiterea unei noi decizii în

partea ce ține de stabilirea onorariului în sumă de 15 660 de lei lunar, lichidatorului

Vladimir Balan.

Prin decizia din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis apelul

declarat de Agenția Proprietății Publice, s-a casat parțial hotărârea din 10 februarie

2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul central în partea ce ține de stabilirea

remunerației lichidatorului SA ,,Casa de Comerț Expo„ Vladimir Balan în sumă de

15 660 de lei lunar. În rest hotărârea s-a menținut fără modificări.

În motivarea deciziei, Colegiul instanței de apel a conchis că, remunerația

lichidatorului Vladimir Balan, în sumă de 15 660 de lei lunar, a fost stabilită de

prima instanță în mod pripit și fără ca o asemenea solicitare să fi fost în cererea sa

de chemare în judecată sau solicitată de lichidator.

Totodată, modul de calculare a sumei de 15 660 lei lunar nu este justificat

prin probe pertinente.

La 21 august 2021, lichidatorul SA „Casa de Comerț Expo”, Vladimir Balan a

declarat recurs împotriva deciziei din 22 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând să fie admis recursul, casată decizia menținută și hotărârea.

În motivarea recursului, a invocat că decizia este nefondată și pasibilă de a fi

casată în baza temeiurilor de recurs prevăzute de art. 432 alin. (2) și (4) din Codul

de procedură civilă.

A invocat că instanța de apel, formulându-și concluziile pe marginea apelului

declarat de Agenția Proprietății Publice și stabilind existența motivelor de casare a

hotărârii, nu a făcut referire nici la o normă legală încălcată sau interpretată eronat

de către instanța de fond, după cum și nu a stabilit că instanța de fond ar fi aplicat

eronat prevederile art. 227 alin. (4) și (10) din Codul civil.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

2

Colegiul constată că recursul a fost declarat în termen, la 21 august 2021,

având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată

recurentului la 22 iunie 2021 (f.d.122).

În conformitate cu art. din 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă,

după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Copia cererii de recurs a fost expediată pentru cunoștință intimatei la 13

septembrie 2021, însă, până la data examinării admisibilității recursului, intimata

nu a depus referință prin care să expună poziția.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea chestiunii privind

admisibilitatea recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate

în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură

civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării cauzei, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul

de apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei

probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în

urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se

invocă că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă, sau

în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

3

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza

Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se

bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva

Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât

pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten împotriva Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p.

141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse, Colegiul consideră că recursul declarat de

lichidatorul SA „Casa de Comerț Expo”, Vladimir Balan, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și,

drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de lichidatorul Societății pe Acțiuni

„Casa de Comerț Expo”, Vladimir Balan.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

4