2rac-252/20 — constatarea faptului stingerii obligatiilor creditare, radierea dreptului de ipotecă

2rac-252/20 — constatarea faptului stingerii obligatiilor creditare, radierea dreptului de ipotecă (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-252/20

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) L. Bagrin

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) L. Bulgac, V. Buhnaci și V. Sîrbu

Î N C H E I E R E

02 decembrie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de către Societatea cu

Răspundere Limitată ”ȘEL ȘI C” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Colaj” (în

proces de lichidare),

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată ”ȘEL ȘI C” împotriva ”Wise Guardian Ltd”, Societății cu

Răspundere Limitată ”Transfactor”, intervenienți accesorii Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice”, Banca Comercială ”Unibank” Societate pe Acțiuni (în

proces de lichidare), Banca Comercială ”Comerțbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la constatarea faptului stingerii obligațiilor creditare și radierea dreptului de

ipotecă,

la cererea intervenientului principal Societatea cu Răspundere Limitată

”Colaj” (în proces de lichidare) împotriva ”Wise Guardian Ltd” și Societății cu

Răspundere Limitată ”Transfactor”, intervenienți accesorii Instituția Publică

”Agenția Servicii Publice”, Banca Comercială ”Unibank” Societate pe Acțiuni (în

proces de lichidare), Banca Comercială ”Comerțbank” Societate pe Acțiuni cu

privire la constatarea faptului stingerii obligațiilor creditare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, prin care s-au

respins cererile de apel depuse de Societatea cu Răspundere Limitată ”ȘEL ȘI C”

și Societatea cu Răspundere Limitată ”Colaj” (în proces de lichidare) și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2020,

c o n s t a t ă :

La data de 01 noiembrie 2017, SRL ”ȘEL ȘI C” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva ”Wise Guardian Ltd” și SRL „Transfactor” cu privire la

constatarea faptului stingerii obligațiilor creditare și radierea dreptului de ipotecă.

1

În motivarea acțiunii, SRL ”ȘEL ȘI C” a invocat că, la 11 august 2014, a

încheiat cu BC „Unibank” SA contractul de credit în sumă de 3 200 000 lei, cu

rambursarea în rate până la data de 10 august 2018.

În vederea asigurării executării contractelor menționate, la 11 august 2014

SRL ”ȘEL ȘI C” a încheiat cu BC „Unibank” SA contractul de ipotecă nr. 6927,

prin care a gajat bunul imobil situat în XXXXX, cu numerele cadastrale XXXXX

și XXXXX.

La data de 17 octombrie 2016, sub pretextul insolvabilității, BC „Unibank”

SA a încheiat cu BC „Comerțbank” SA contractul de cesiune a creanțelor, prin

care a cesionat datoria SRL ”ȘEL ȘI C” față de BC „Unibank” SA în sumă de

3 427 286,18 lei și garanțiile prezentate în vederea asigurării executării creditelor

către BC „Comerțbank” SA.

Ulterior, la 04 noiembrie 2016, BC „Comerțbank” SA a încheiat cu

SRL „Transfactor” un nou contract de cesiune de creanță, prin care s-au cesionat

drepturile de creanță recent dobândite și garanțiile prezentate în vederea asigurării

rambursării creditelor.

La data de 10 noiembrie 2016, SRL „Transfactor” a încheiat cu ”Wise

Guardian Ltd” contractul de cesiune a creanței, prin care au fost transmise aceleași

drepturi de creanță recent cesionate, împreună cu garanțiile nominalizate, iar întru

stingerea obligației debitoriale, SRL ”ȘEL ȘI C” a înaintat scrisorile nr. 55 din

11 noiembrie 2016 și nr. 125/81 din 28 decembrie 2016, prin care a solicitat

comunicarea datelor bancare pe care urmează să fie transferate sumele datorate,

însă pârâții nu au furnizat informațiile solicitate.

Deci, reclamantul a invocat că deoarece nu a cunoscut datele bancare ale

creditorilor, a consemnat în folosul acestora suma de 3 934 026 de lei.

De asemenea, a specificat că deși creditorii au fost informați despre

consemnarea datoriei, iar de la momentul realizării acțiunii în cauză au trecut mai

mult de 5 luni, suma în cauză nu a fost ridicată.

Astfel, contrar prevederilor art. 645 din Codul civil și art. 28 din Legea cu

privire la ipotecă, asupra imobilelor în privința cărora a fost instituită ipoteca

continuă să fie aplicate notările în Registrul public, fapt ce îngrădește dreptul de

proprietate deținut de reclamant.

Totodată, a reiterat că, într-o altă procedură inițiată pe parcursul anului 2016,

SRL ”ȘEL ȘI C” a contestat refuzul executorului judecătoresc de încetare a

procedurii de executare, indicând drept argument faptul că datoria a fost stinsă.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 11 iulie 2017, s-a constatat că,

executorul judecătoresc nu este în drept să stabilească stingerea obligației, unica

autoritate competentă fiind instanța judecătorească, cauza urmând să fie examinată

într-o procedură distinctă.

Reclamantul SRL ”ȘEL ȘI C” a solicitat:

- constatarea faptului achitării integrale a obligațiilor creditare derivate din

contractul de credit nr. 90/14 din 11 august 2014 și a Acordurilor adiționale la

contract, încheiat între BC „Unibank” SA și SRL ”ȘEL ȘI C”;

2

- constatarea faptului stingerii obligațiilor creditare și ipotecare a SRL ”ȘEL

ȘI C” față de creditorii care au preluat drepturile în baza contractului de credit

nr. 90/14 din 11 august 2014;

- obligarea Oficiului Cadastral Teritorial Chișinău de a radia notările de

ipotecă aplicate asupra imobilelor cu numerele cadastrale XXXXX și XXXXX, ce

aparțin cu drept de proprietate SRL ”ȘEL ȘI C”.

La data de 19 aprilie 2019, SRL „Colaj” a depus cerere de intervenire în

proces în calitate de intervenient principal (coreclamant).

În motivarea cererii, a invocat că SRL „Colaj” a beneficiat de creditul acordat

de BC „Unibank” SA în baza contractului de credit din 11 august 2014, iar

garantul ipotecar în baza acestui contract a fost SRL ”ȘEL ȘI C”, care a ipotecat

doar bunurile sale imobile în vederea asigurării creditului.

Faptul achitării integrale a obligațiunilor creditare rezultate din contractul de

credit din 11 august 2014, a fost realizat prin depunerea și consemnarea

mijloacelor bănești atât de SRL ”ȘEL ȘI C”, cât și de SRL „Colaj”, astfel a invocat

că hotărârea judecătorească va influența drepturile sale în calitate de persoană

interesată.

La data de 11 iunie 2019, SRL „Colaj” a depus cerere de concretizare a

cerințelor, prin care a solicitat constatarea faptului achitării integrale a obligațiilor

creditare derivate din contractul de credit nr. 80/14 din 11 august 2014, încheiat

între BC „Unibank” SA și SRL „Colaj”.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2020,

cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”ȘEL ȘI C” și cererea

intervenientului principal SRL ”Colaj”, au fost respinse ca fiind nefondate.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei

a reținut că prin notificarea nr. 65 din 02 decembrie 2016, adresată de notarul

public Gladîș Oleg către biroul executorului judecătoresc Nistor Valerian și

SRL „Transfactor”, ultimii au fost informați despre faptul că la 02 decembrie 2016,

la contul de depozit al notarului Gladîș Oleg a fost înregistrată, primită și

depozitată din numele fidejusorului Lisnic Alexei suma de 900 872,12 lei, sumă

destinată stingerii integrale a datoriei acumulate de SRL „Colaj” pentru achitarea

creditului nr. 80/14 din 11 august 2014, contractat de la BC „Unibank” SA și

radierii obligațiilor prescrise SRL „Colaj” și debitorului ipotecar SRL ”ȘEL ȘI C”.

Totodată, destinatarii au fost informați și despre faptul că, achitarea datoriei

SRL „Colaj” acumulată la creditul nr. 80/14 din 11 august 2014 contractat de la SA

„Unibank”, se consideră consemnată din momentul depunerii, iar din momentul

consemnării, riscurile trec asupra creditorului, debitorul nefiind obligat să plătească

dobândă și penalități, ori să consemneze veniturile ratate.

Însă, din momentul depunerii sumei menționate și consemnării de către

SRL „Colaj”, nu a fost înregistrată nici o adresare în vederea ridicării sumelor

depuse.

De asemenea, instanța de fond a constatat că, prin încheierea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 05 decembrie 2016, s-au admis cererile SRL „Colaj”,

SRL ”ȘEL ȘI C” privind aplicarea măsurilor de asigurare, s-a obligat

BC „Comerțbank” SA și SRL „Transfactor” de a suspenda efectele executării

3

contractului de cesiune de creanță nr. CB-T/01 din 04 noiembrie 2016, încheiat

între BC „Comerțbank” SA și SRL „Transfactor” și a contractului de cesiune de

creanță nr. 5 din 10 noiembrie 2016, încheiat între SRL „Transfactor” și ”Wise

Guardian Ltd”.

Astfel, suspendarea actelor a fost aplicată în calitate de măsură asiguratorie în

temeiul prevederilor art. 174 din Codul de procedură civilă, în cauza civilă

intentată la cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Colaj” și SRL ”ȘEL ȘI

C” împotriva BC „Unibank” SA (în proces de lichidare), BC „Comerțbank” SA,

SRL „Transfactor” cu privire la nulitatea contractelor de cesiune de creanță.

Reieșind din aceste circumstanțe instanța a specificat că, suspendarea

efectelor executării contractului de cesiune de creanță nr. CB-T/01 din

04 noiembrie 2016, încheiat între BC „Comerțbank” SA și SRL „Transfactor” și a

contractului de cesiune de creanță nr. 5 din 10 noiembrie 2016, încheiat între

SRL „Transfactor” și ”Wise Guardian Ltd” presupune că, respectivele acte juridice

nu urmează să fie executate, deoarece părțile nu-și pot exercita drepturile și

obligațiile ce derivă din acestea, iar în aceste condiții, acțiunea a fost înaintată

împotriva unor pârâți necorespunzători, calitatea procesuală de pârâți a

SRL „Transfactor” și ”Wise Guardian Ltd” în prezentul proces nefiind certă, în

condițiile în care nici creanțele, pe care le solicită a fi executate de către reclamant

și intervenientul principal nu întrunesc condițiile prevăzute de lege, nefiind certe,

lichide și exigibile.

Or, așa cum contractele în baza cărora le-a fost cesionat dreptul de creanță în

raport cu SRL ”ȘEL ȘI C” și SRL „Colaj” au fost suspendate, primii nu pot

pretinde executarea în beneficiul propriu a obligațiilor care au constituit obiectul

cesiunii.

Pe cale de consecință, instanța de judecată a ajuns la concluzia de a respinge

pretențiile înaintate de SRL ”ȘEL ȘI C” și SRL „Colaj”.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020, s-au respins cererile de

apel depuse de SRL ”ȘEL ȘI C” și SRL ”Colaj” (în proces de lichidare) și s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 februarie 2020.

La 16 octombrie 2020, SRL ”ȘEL ȘI C” a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admise acțiunile depuse

de SRL ”ȘEL ȘI C” și SRL ”Colaj”.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că atât prima instanță, cât și

instanța de apel au apreciat arbitrar probele și nu au aplicat legea care trebuia să fie

aplicată.

Astfel a specificat că instanța de apel urma să țină cont de faptul că admiterea

constatării faptului stingerii datoriei derivate din contractele de credit bancar, nu

afectează valabilitatea contractelor de cesiune, or, sumele necesare spre achitare

rezultate din contractele de credit bancar rămân a fi certe și neschimbate.

Deci, circumstanțele în cauză fac posibilă admiterea acțiunii de constatare a

stingerii datoriilor derivate din contractele de credit, dat fiind faptul că contractul

de credit își păstrează efectul indiferent de contractul de cesiune.

4

Totodată, a susținut că litigiului în cauză sunt aplicabile prevederile art. 556

din Codul civil (în redacția de până la 01 martie 2019), care prevede că cesiunea

creanței nu poate aduce atingere drepturilor debitorului și nici nu poate face

obligația acestuia mai oneroasă.

Prin urmare, depozitarea surselor financiare suficiente pentru stingerea

împrumutului acordat, executarea corespunzătoare și necontestată a obligațiilor

derivate din contractele de credit, poate constitui temei de constatare a stingerii

datoriei și eliberarea ipotecii.

De asemenea, la 16 octombrie 2020, SRL ”Colaj” a declarat recurs împotriva

deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care să fie admise

acțiunile depuse de SRL ”ȘEL ȘI C” și SRL ”Colaj”.

Recurentul SRL ”Colaj”, în motivarea recursului a invocat ilegalitatea

deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe.

La 30 octombrie 2020, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților

copia recursului, fiind recepționat de BC „Unibank” SA, BC „Comerțbank” SA și

IP ”Agenția Servicii Publice” la 04 noiembrie 2020, conform avizelor de recepție

(f.d. 117-119 Vol. II).

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 08 iulie

2020, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursurile a fost declarate la 16 octombrie 2020, respectiv se consideră

depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursurilor completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

5

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursurilor sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursurile declarate nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), pct. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate

a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

6

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursurile declarate de SRL ”ȘEL ȘI

C” și SRL ”Colaj” (în proces de lichidare), nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept

urmare, sunt inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibile recursurile înaintate de Societatea cu Răspundere

Limitată ”ȘEL ȘI C” și Societatea cu Răspundere Limitată ”Colaj” (în proces de

lichidare).

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Galina Stratulat

7