2ra-1331/21 — recuperarea datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor comunale, repararea prejudiciului material si moral

2ra-1331/21 — recuperarea datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor comunale, repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1331/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul Central (jud. S. Dubceac)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către reprezentantul

recurentei Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Tatiana

Zbârcot împotriva lui Sandu Podlesnic, Andriana Țuțu cu privire la recuperarea

datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor comunale, repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către apelanta Tatiana Zbârcot, a fost menținută hotărârea

din 06 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

c o n s t a t ă:

La data de 11 ianuarie 2021, Tatiana Zbârcot a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Sandu Podlesnic, Andriana Țuțu cu privire la recuperarea

datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor comunale, repararea prejudiciului

material și moral.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, în calitate de deținător al

apartamentului situat în mun. XXX, str. XXX, a decis să-l dea în chirie unei familii

tinere: Sandu Podlesnic și Andriana Țuțu, care au locuit în apartamentul respectiv,

din luna octombrie 2018 până în luna februarie 2020.

Menționează reclamanta că, de la început chiriașii erau responsabili și aveau

un comportament decent. Ulterior, aceștia au plecat din apartament fără să achite

serviciile comunale. Mai mult decât atât, aceștia au lăsat apartamentul într-o stare

deplorabilă.

Afirmă reclamanta că, întru soluționarea acestei probleme, aceasta s-a

adresat la poliție. Ulterior, la fața locului a fost și ofițerul de poliție Macovețchi D.,

care a văzut starea apartamentului și a făcut poze.

Mai afirmă reclamanta că, a încercat de nenumărate ori să sune chiriașii, însă

fără rezultat. A sunat-o și pe mama lui Sandu Podlesnic și la fel fără niciun rezultat.

1

A mai indicat reclamanta că, la 10 iunie 2020, Andriana Țuțu a întocmit o

recipisă prin care se obligă să achite suma datoriei acumulate pe perioada în care a

locuit în apartament, dar datoria până în prezent n-a achitat-o. La cererea prealabilă

adresată pârâților, reclamanta, nu a primit niciun răspuns.

Susține reclamanta că, potrivit facturilor de plată pentru serviciile comunale,

s-a acumulat suma în mărime de 3524 lei și 28 bani; pentru mobila defectată - a fost

desfăcut colțarul de bucătărie și a fost luată o parte din el, costul acestei unități fiind

de 500 lei; la fel a fost deteriorată mașina automată de spălat, iar pentru reparația

curentă a mașinii respective, necesită suma în mărime de 1000 lei.

Pe lângă murdăria în care a fost lăsat apartamentul, era și un miros

insuportabil, deoarece au lăsat în frigider produse, care s-au alterat.

Astfel, pentru toate incomoditățile create, reclamanta cere repararea

prejudiciului moral suportat, în mărime de 5000 lei. De asemenea, Tatiana Zbârcot,

cere și încasarea din contul lui Sandu Podlesnic și Andrianei Țuțu a datoriei pentru

serviciile comunale în mărime de 3524 lei și 28 bani, suma în mărime de 1500 lei

pentru repararea mașinii de spălat și a colțarului de bucătărie, precum și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 06 aprilie 2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central,

acțiunea a fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 15 iunie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către apelanta Tatiana Zbârcot, a fost menținută hotărârea din 06 aprilie

2021 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele cauzei rezultă că, la 11 ianuarie 2021, Tatiana Zbârcot a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Sandu Podlesnic, Andriana Țuțu cu

privire la recuperarea datoriilor acumulate prin neachitarea serviciilor comunale,

repararea prejudiciului material și moral.

La caz, sa constatat că, reclamanta Tatiana Zbârcot fiind deținătoarea

apartamentului situat în mun. XXX, str. XXX, a decis să-l dea în chirie unei familii

tinere: Sandu Podlesnic și Andriana Țuțu, care au locuit în apartamentul respectiv,

din luna octombrie 2018 până în luna februarie 2020.

Așadar, inițial, chiriașii erau responsabili și aveau un comportament decent.

Ulterior, aceștia au plecat din apartament fără să achite serviciile comunale. Mai

mult decât atât, aceștia au lăsat apartamentul într-o stare deplorabilă.

Ulterior, la 10 iunie 2020, Andriana Țuțu a întocmit o recipisă prin care se

obligă să achite suma datoriei acumulate pe perioada în care a locuit în apartament,

dar datoria până în prezent n-a achitat-o. La cererea prealabilă adresată pârâților,

reclamanta, nu a primit niciun răspuns.

La caz, instanța de apel întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe,

motivând astfel că, reclamanta – recurentă, Tatiana Zbârcot nu a prezentat instanței,

contractul de locațiune încheiat între aceasta, în calitate de locator pe de o parte, și

Sandu Podlesnic, Andriana Țuțu, în calitate de locatari, pe de altă parte, a

apartamentului nr. X situat în mun. XXX, str. XXX, din care ar reieși drepturile și

2

obligațiile civile, inclusiv obligația locatarilor de a achita plata pentru serviciile

comunale.

Or, potrivit prevederilor legale, art. 776 Cod civil, în vigoare din 01 martie

2019, obligațiile se nasc din contract, fapt ilicit (delict) și din orice alt act sau fapt

susceptibil de a le produce în condițiile legii.

Mai mult decât atât, Tatiana Zbârcot, nu a demonstrat existența obligației

intimaților de a achita serviciile comunale, furnizate/consumate pe adresa: mun.

XXX, str. XXX, nr. X, ap. X, și că acestea ar fi fost în realitate achitate de către

reclamantă, în consecință, pretenția privind obligarea intimaților la achitarea

datoriei pentru serviciile comunale în mărime de 3524 lei și 28 bani, just a fost

respinsă de către prima instanță.

În acest sens, este neîntemeiată și proba prezentată de către reclamantă, și

anume, recipisa întocmită de către Andriana Țuțu, la data de 10 iunie 2020, prin

care aceasta se obligă să achite datoria în mărime de 3300 lei pentru chiria

apartamentului vizat, pentru lunile ianuarie - februarie a anului 2020, or, recipisa

confirmă doar existența unei datorii pentru chirie, nu și existența obligației de

achitare a serviciilor comunale de către intimați. Mai mult ca atât, această recipisă

nu constituie obiectul prezentei acțiuni, care conține pretențiile privind încasarea

datoriei la serviciile comunale, repararea prejudiciului material și moral.

Cu referire la acțiunea privind repararea prejudiciului material în mărime de

1500 lei, constituit din 1000 lei pentru reparația mașinii de spălat rufe și 500 lei

costul colțarului de bucătărie care a fost luat de către intimați, instanța de apel corect

a menționat că, în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. (1), (2) Cod civil, în

vigoare din 01 martie 2019, în condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei

sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului

patrimonial și nepatrimonial cauzat astfel. Se consideră prejudiciu patrimonial

cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la

restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau

deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum și profitul ratat ca urmare a

încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat).

Or, acțiunea privind repararea prejudiciului material în mărime de 1500 lei

pentru bunurile deteriorate, întemeiat a fost respinsă, deoarece Tatiana Zbârcot nu

a probat faptul că anume pârâții Sandu Podlesnic și Andriana Țuțu au deteriorat

bunurile acesteia, și că temei de reparare a prejudiciului material ar constitui

contractul de locațiune, care însă nu a fost prezentat instanței și anexat materialelor

cauzei.

În acest context, atât prima instanță cât și instanța de apel întemeiat au respins

și acțiunea privind repararea prejudiciului moral, calificând-o ca fiind neîntemeiată.

Întru consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a reiterat că, reclamanta-

apelantă Tatiana Zbârcot nu s-a conformat dispozițiilor legale referitor la contractul

de locațiune, nu a încheiat cu Sandu Podlesnic și Andriana Țuțu un contract de

locațiune a bunului imobil, care ar genera anumite obligații părților contractului, în

asemenea circumstanțe, în lipsa raportului obligațional, precum și a probelor

veridice și pertinente, care ar confirma cauzarea de prejudicii morale, pretențiile

reclamantei-apelante sunt vădit neîntemeiate.

3

De altfel, este notabil și faptul că, în condițiile speței, soluția pronunțată de

către prima instanță este una temeinică, rezultată din elucidarea tuturor

circumstanțelor speței și aplicarea corectă a cadrului legal pertinent cauzei deduse

judecății.

Prin urmare, Colegiul a constatat cu certitudine, lipsa probelor pertinente,

concludente și utile în sensul admiterii apelului declarat de către Tatiana Zbârcot,

astfel, întemeiat instanța de apel, a respins apelul depus, ca fiind lipsit de temei și

suport probatoriu, menținând integral hotărârea primei instanțe.

La 20 iulie 2021, reprezentantul recurentei Tatiana Zbârcot, avocatul Ina

Cepoi, a depus cerere de recurs, împotriva deciziei instanței de apel din 15 iunie

2021 a Curții de Apel Bălți, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului, reprezentantul recurentei a exprimat dezacordul cu

decizia recurată, calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul

prevederilor art. 432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul recurentei, a opinat că, instanța de apel a aplicat eronat

normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a apreciat arbitrar probele prezentate de către

participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în contradicție cu

circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 05 august 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 107).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 15 iunie 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 20 iulie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 13 iulie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 83), a fost recepționată de

către reprezentantul recurentei Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi, la data de 16

iulie 2021, fapt confirmat prin prezența la materialele dosarului a avizului de recepție

nr. DS8001565084AS, contrasemnat (f.d. 84). Astfel, recursul este declarat în

termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către reprezentantul recurentei

Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

4

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către reprezentantul

recurentei Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

5

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentei

Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către reprezentantul recurentei

Tatiana Zbârcot, avocatul Ina Cepoi, împotriva deciziei din 15 iunie 2021 a Curții

de Apel Bălți.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6