2ra-1310/21 — incasarea pensiei de intretinere a copiilor minori

Dosarul nr. 2ra-1310/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. I. Pulbere)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. V. Sârbu, V. Buhnaci, D. Dulghieru)

ÎNCHEIERE

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către recurentul Veaceslav

Sterpu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Carolina

Gorgan împotriva lui Veaceslav Sterpu cu privire la încasarea pensiei de întreținere

a copiilor minori,

împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost

respins apelul declarat de către apelantul Veaceslav Sterpu, a fost menținută

hotărârea din 28 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

c o n s t a t ă:

La data de 24 iulie 2020, Carolina Gorgan a depus cerere de chemare în

judecată împotriva lui Veaceslav Sterpu cu privire la încasarea pensiei de întreținere

a copiilor minori.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, a locuit în concubinaj cu pârâtul

Veaceslav Sterpu, iar în rezultatul acestei relații s-au născut copiii minori, XXX

XXX născută la XXX și XXX XXX, născută la XXX, fapt confirmat prin

certificatele de naștere nr. XXX și nr. XXX.

Comunică reclamanta că, începând cu luna ianuarie a anului 2020, pârâtul nu

a participat la întreținerea și educația copiilor minori din motive necunoscute, mai

mult, acesta consumă băuturi alcoolice în exces, iar la moment, concubinii locuiesc

separat.

De asemenea, relatează reclamanta că, Veaceslav Sterpu, fiind tatăl biologic

al copiilor minori, este obligat să participe la întreținerea materială a copiilor

comuni.

Cere reclamanta, încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în mărime

fixă de 2000 lei pentru fiecare copil, începând cu data de 01 ianuarie 2020.

Prin hotărârea din 28 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a dispus încasarea lunară a pensiei de întreținere a

copilului minor XXX XXX, născută la XXX, în mărime fixă de 2000 lei, și pensia

de întreținere a copilului minor, XXX XXX, născută la XXX, în mărime fixă de

1

1500 lei, din contul lui Veaceslav Sterpu în beneficiul Carolinei Gorgan, începând

cu data adresării reclamantei în instanța de judecată – 24 iulie 2020, până la

atingerea majoratului de către copiii minori. S-a încasat din contul lui Veaceslav

Sterpu în beneficiul statului, taxa de stat în mărime de 1260 lei. În rest, acțiunea a

fost respinsă, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins apelul

declarat de către apelantul Veaceslav Sterpu și a fost menținută hotărârea din 28

octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de prima

instanță, urmează a fi menținută, ca fiind legală și corectă, constituind rezultatul

examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Din materialele cauzei rezultă că, la 24 iulie 2020, Carolina Gorgan a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Sterpu cu privire la încasarea

pensiei de întreținere a copiilor minori.

La caz, sa constatat că, reclamanta Carolina Gorgan a locuit în concubinaj cu

pârâtul Veaceslav Sterpu, iar în rezultatul acestei relații s-au născut copiii minori,

XXX XXX născută la XXX și XXX XXX, născută la XXX, fapt confirmat prin

certificatele de naștere nr. XXX și nr. XXX.

Totodată, începând cu luna ianuarie a anului 2020, pârâtul Veaceslav Sterpu

nu a participat la întreținerea și educația copiilor minori din motive necunoscute,

mai mult, acesta consumă băuturi alcoolice în exces, iar la moment, concubinii

locuiesc separat.

Prin urmare, reieșind din faptul că, copiii minori locuiesc cu reclamanta-

intimată, instanța de apel întemeiat a reținut că, pârâtul-apelant urmează să achite

pensia pentru întreținerea copiilor minori până la atingerea majoratului acestora.

Respectiv, instanța de apel just a menținut concluzia primei instanțe cu

referire la stabilirea cuantumului pensiei de întreținere pentru copiii minori,

dispunând astfel încasarea acesteia.

Totodată, deși, pârâtul-recurent a pretins adjudecarea pensiei de întreținere

în cuantum de 1/3 din toate veniturile acestuia, pe motiv că ar fi fost încadrat în

grad accentuat de dizabilitate, la materialele dosarului însă, instanța de apel,

vizualizând certificatul de încadrare în grad de dizabilitate seria/nr. XXX și anexa

la acest certificat, precum și legitimația seria CN nr. XXX din 18 februarie 2020,

întemeiat a reținut că, termenul pentru care a fost stabilit gradul de dizabilitate

cuprinde perioada: 02 decembrie 2019 - 01 ianuarie 2021, iar pârâtul-recurent nu a

prezentat careva înscrisuri care să ateste faptul că acest termen a fost prelungit, fie

acesta este în imposibilitate de a munci.

Totodată, instanța de apel just a conchis că, Veaceslav Sterpu nu a prezentat

careva înscrisuri care să ateste veniturile încasate de acesta, pentru a putea pretinde

încasarea a 1/3 din toate veniturile, or, în astfel de situație, instanța de apel este în

imposibilitate de a stabili cuantumul veniturilor lunare ale pârâtului-apelant,

respectiv în acest sens instanța riscă să diminueze mărimea pensiei de întreținere

până la o sumă care este insuficientă pentru întreținerea a doi copii minori.

În acest context, instanța de apel a statuat că, potrivit reglementărilor legale

ambii părinți sunt obligați la întreținerea copilului minor, or, în cazul stabilirii

pensiei în mărime fixă, aceasta se calculează pornind de la valoarea minimului de

existență stabilit de Biroul Național de Statistică împărțită la doi.

2

Mai mult decât atât, instanța de apel întemeiat a conchis că, deși apelantul

Veaceslav Sterpu, pretinde că veniturile sale sunt disproporționale sumei pensiei de

întreținere a copiilor minori, adjudecată de către instanța de judecată, acesta, nu a

prezentat careva probe pertinente și utile, care ar atesta situația materială la

moment.

Totodată, Colegiul conchide ca fiind justă concluzia instanței de apel, cu

referire la faptul că, micșorarea cuantumului pensiei de întreținere a copiilor minori

ar putea leza grav drepturile copiilor apelantului și ar duce la reprimarea intereselor

lor în raport cu părinții.

Mai mult decât atât, Colegiul conchide că, cuantumul veniturilor apelantului

nu constituie un temei suficient pentru reducerea drastică a întreținerii copiilor

minori, de altfel, deși este în sarcina ambilor părinți creșterea și educarea copiilor,

acest fapt nu se poate prezuma doar la asigurarea nivelului minim de viață pentru

copiii minori. Indiferent de situația în care se află părinții, aceștia au obligația de a

întreprinde toate măsurile în vederea asigurării întreținerii copiilor săi, iar

materialele prezentei cauze, nu denotă la etapa actuală existența cărorva temeiuri

pentru micșorarea pensiei de întreținere a copiilor minori.

De altfel, este notabil și faptul că, în condițiile speței, soluția pronunțată de

către prima instanță este una temeinică, rezultată din elucidarea tuturor

circumstanțelor speței și aplicarea corectă a cadrului legal pertinent cauzei deduse

judecății.

Prin urmare, Colegiul a constatat cu certitudine, lipsa probelor pertinente,

concludente și utile în sensul admiterii apelului declarat de către Veaceslav Sterpu,

astfel, întemeiat instanța de apel, a respins apelul depus, ca fiind lipsit de temei și

suport probatoriu, menținând integral hotărârea primei instanțe.

La 21 iulie 2021, recurentul Veaceslav Sterpu, a depus cerere de recurs,

împotriva hotărârii primei instanțe din 28 octombrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru și deciziei instanței de apel din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii primei instanțe și

deciziei instanței de apel, cu emiterea în această parte a unei noi decizii privind

admiterea acțiunii depuse de către acesta, în sensul stabilirii și încasării pensiei de

întreținere a copiilor minori în cuantum de 1/3 din salariu și alte venituri ale

acestuia.

În motivarea recursului, recurentul a exprimat dezacordul cu decizia recurată,

calificând-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art.

432 alin. (1), (2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Recurentul, a opinat că, atât prima instanță cât și instanța de apel au aplicat

eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele

prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanțelor sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 02 august 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 68).

Referință la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin. (2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu a parvenit.

3

În conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 19 mai 2021, iar cererea de recurs

a fost depusă la 21 iulie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 28 iunie 2021, conform scrisorii de însoțire (f.d. 56), însă careva date ce ar

confirma recepționarea acesteia de către recurent la actele cauzei lipsesc. Astfel,

recursul este declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către recurentul Veaceslav

Sterpu, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stipulează că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În temeiul prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către recurentul Veaceslav

Sterpu, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod

de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul părții

recurente cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

4

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă,

însă din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a

regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera ca fiind inadmisibil recursul declarat de către recurentul Veaceslav

Sterpu.

În conformitate cu art. 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către recurentul Veaceslav

Sterpu împotriva deciziei din 19 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

5