2ra-1435/21 — restituirea cheltuielilor de instruire

2ra-1435/21 — restituirea cheltuielilor de instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1435/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) I. Pulbere

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) A. Panov, L. Pruteanu, I. Țurcan

Î N C H E I E R E

06 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Inspectoratul General

al Poliției de Frontieră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră împotriva lui Șolopa Iurie, intervenient accesoriu

Academia ”Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

restituirea cheltuielilor de instruire și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2021,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020,

c o n s t a t ă :

La 19 aprilie 2019, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Șolopa Iurie, intervenient accesoriu

Academia ”Ștefan cel Mare” a Ministerului Afacerilor Interne cu privire la

restituirea cheltuielilor de instruire și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a

menționat că prin ordinul rectorului Academiei ”Ștefan cel Mare” nr. 175 ef/st din

05 octombrie 2012, Șolopa Iurie a fost admis la studii, iar prin contractul

nr. 049809 încheiat cu Ministerul Afacerilor Interne și Acordul la contract din

25 august 2012, pârâtul s-a obligat după absolvirea instituției să activeze în cadrul

organelor afacerilor interne și subdiviziunilor subordonate Ministerului Afacerilor

Interne.

Ulterior, la 15 martie 2013, Șolopa Iurie a semnat angajamentul absolventului

Academiei ”Ștefan cel Mare”, prin care în cazul încetării raporturilor de serviciu în

primii 5 ani de activitate, urmează să restituie cheltuielile pentru instruirea sa din

contul bugetului de stat, proporțional cu perioada rămasă până la 5 ani.

1

După absolvirea instituției de învățământ, prin ordinul nr. 755/ps din 08 iulie

2016, pârâtul a fost numit în funcția de șef de schimb al unității de control al

frontierei a Sectorului Poliției de Frontieră ”Pervomaisc” al Direcției regionale Est,

cu conferirea gradului special primar ”locotenent”.

Totodată, potrivit angajamentului, Șolopa Iurie și-a asumat obligația să

activeze în Poliția de Frontieră o perioadă de 5 ani după absolvirea studiilor, însă

prin raportul din 03 ianuarie 2017, pârâtul a solicitat eliberarea din serviciu.

Astfel, prin ordinul șefului Departamentului Poliției de Frontieră nr. 97/ps din

27 ianuarie 2017, în temeiul art.39 alin.(1) lit. d) (transfer într-o altă autoritate

publică), Șolopa Iurie a fost eliberat din serviciu.

Totodată, prin ordinul respectiv, a fost stabilită obligațiunea pârâtului de a

restitui cheltuielile aferente pregătirii sale proporțional cu perioada rămasă până la

5 ani.

Prin urmare, reieșind din faptul că pârâtul și-a îndeplinit serviciul pe o

perioadă de 208 zile, acesta urmează să restituie cheltuielile pentru instruirea sa, ce

constituie suma de 93 172,82 de lei.

În acest sens, la 04 februarie 2019, în adresa pârâtului a fost expediată

somația privind restituirea benevolă a cheltuielilor pentru instruire, însă acestea nu

au fost restituite.

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a solicitat încasarea de la Șolopa

Iurie a sumei de 93 172,82 de lei cu titlu de cheltuieli pentru instruire și încasarea

cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 11 noiembrie 2019, s-a

admis cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră.

S-a încasat de la Șolopa Iurie în beneficiul Inspectoratului General al Poliției

de Frontieră suma de 93 172,82 de lei cu titlu de cheltuieli pentru instruire și suma

de 310 lei cu titlu cheltuieli de citare publică.

S-a încasat de la Șolopa Iurie în beneficiul statului suma de 2 795,16 lei cu

titlu de taxă de stat.

La 08 mai 2020, Șolopa Iurie a depus cerere de apel împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând totodată repunerea în termen a apelului (f.d.59).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2020, s-a admis cererea

lui Șolopa Iurie cu privire la repunerea în termenul de declarare a apelului și s-a

repus în termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 11 noiembrie 2019 (f.d. 110-112).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău di 13 aprilie 2021, s-a admis apelul

declarat de Șolopa Iurie, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 11 noiembrie 2019 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a respins cererea de chemare în judecată depusă de Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră.

Pentru a se decide astfel, instanța de apel cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că în temeiul ordinului nr.175 ef/st din 05 octombrie 2012, emis de rectorul

Academiei ”Ștefan cel Mare”, Șolopa Iurie a fost încadrat pe bază de contract în

2

organele afacerilor interne, cu înmatricularea în anul I de studii, secția învățământ

de zi a Facultății de Drept.

La data de 25 august 2012, între Ministerul Afacerilor Interne și Șolopa Iurie

a fost încheiat contractul individual de muncă pe o durată determinată și anume

25 august 2012 - 25 august 2019.

Prin ordinul nr.755/ps din 08 iulie 2016, Șolopa Iurie a fost angajat în funcția

de șef de schimb al unității control al frontierei a sectorului Poliției de Frontieră

„Pervomaisc” al Direcției regionale Est începând cu data de 06 iulie 2016, fiind

încheiat un contract de muncă pe o durată nedeterminată.

Concomitent, Șolopa Iurie a semnat un angajament, prin care și-a asumat

obligația de a activa în Poliția de frontieră o perioadă de 5 ani după absolvirea

Academiei ”Ștefan cel Mare”, precum și să restituie integral cheltuielile suportate

pentru instruirea profesională, în cazul în care nu va activa în serviciu după

absolvire, întreaga perioadă.

De asemenea, instanța de apel a constatat că la 03 ianuarie 2017, Șolopa Iurie

a depus raport privind eliberarea din serviciu în legătură cu transferul într-o altă

unitate publică.

Astfel, prin ordinul nr.97/ps din 27 ianuarie 2017, în temeiul art. 39 alin. (1)

lit. d) (transfer într-o altă autoritate publică), a fost eliberat din funcția deținută

începând cu 30 ianuarie 2017.

Conform certificatului eliberat de Departamentul Poliției de Frontieră,

pentru instruirea lui Șolopa Iurie cheltuielile au constituit suma de 105 157,94 de

lei.

La fel, instanța de apel a reiterat că potrivit pct.10 al contractului individual

de muncă din 15 august 2012, în cazul în care angajatul se transferă în altă funcție

în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, termenii și condițiile contractului rămân

în vigoare.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că Șolopa Iurie nu are obligația de plată

a cheltuielilor de instruire în mărime de 93 172,82 de lei, în condițiile în care

acesta nu s-a concediat din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, nu a încetat

raporturile de serviciu cu acesta în primii 5 ani de activitate, dar a fost transferat

din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră cu acordul acestei

instituții în cadrul Inspectoratului Național de Patrulare, instituție subordonată

Ministerului Afacerilor Interne, unde activează fără a încălca obligațiile

contractuale.

Astfel, instanța de apel a concluzionat că instanța de fond incorect a ajuns la

concluzia de admitere a acțiunii, în condițiile în care aceasta este una nejustificată

legal, or Șolopa Iurie s-a transferat la o instituție subordonată Ministerului

Afacerilor Interne, astfel că nu și-a încetat activitatea din cadrul ultimului.

La 12 august 2021 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat

recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei încheieri de

restituire a cererii de apel.

Recurentul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, în motivarea

recursului a invocat că instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele care

3

au importanță pentru soluționarea cauzei în fond, fapt ce a condiționat aplicarea

eronată a normelor de drept material.

De asemenea, recurentul a menționat că apelul a fost depus de Șolopa Iurie

împotriva hotărârii primei instanțe din 11 noiembrie 2019 numai la data de 08 mai

2020, și deci urma a fi restituit ca depus în afara termenului legal.

La fel, a specificat că intimatul fiind instruit conform planurilor de asigurare

cu resurse umane a Poliției de Frontieră și eliberat din cadrul ultimei, având

vechimea în serviciu mai puțin de 5 ani după absolvirea instituției de învățământ,

este obligat să restituie cheltuielile suportate pentru instruire.

Prin urmare, recurentul a relatat că reieșind din faptul că Șolopa Iurie și-a

îndeplinit serviciul o perioadă de 208 zile din cei 5 ani obligatorii, acesta urmează

să restituie cheltuielile pentru instruirea sa, în mărimea calculată prin împărțirea

sumei cheltuielilor generale la perioada aflării în serviciu, ceea ce constituie suma

de 93 172,82 de lei.

Totodată, recurentul a invocat că la examinarea cauzei, instanța de apel urma

să țină cont de practica judiciară uniformizată în raport cu obiectul litigiului dedus

judecății, prin care în cazurile cu același obiect de examinare, cererile de chemare

în judecată au fost admise cu încasarea cheltuielilor pentru instruire.

La 24 august 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului, fiind recepționat de către Academia ”Ștefan cel Mare” la 02 septembrie

2021 și de către Șolopa Iurie la 07 septembrie 2021, conform avizelor de recepție

(f.d. 192-193).

La 29 septembrie 2021, avocatul Balaban Mihail a depus în interesele lui

Șolopa Iurie referință la recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră, prin care a solicitat să fie considerat ca inadmisibil.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 13 aprilie

2021, însă date referitor la recepționarea de către părți a deciziei motivate, la

materialele cauzei lipsesc.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Recursul a fost declarat la 12 august 2021, respectiv se consideră depus în

termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a

temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de

judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

4

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune

verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile

prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din

Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa

constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări

implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva

Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a

unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea

statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai

stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten

v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

5

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Mariana Pitic

Dumitru Mardari

6