2ra-1350/21 — privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întretinere a copiilor minori si compensarea cheltuielilor de judecată,

2ra-1350/21 — privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de întretinere a copiilor minori si compensarea cheltuielilor de judecată, (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1350/2021

Prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul central (jud. A. Sârbu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. R. Petrov, N. Bondarenco, S. Pilipenco)

Î N C H E I E R E

01 octombrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Maria

Nichita, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Maria Nichita,

reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț împotriva lui Constantin Nichita,

intervenient accesoriu Direcția Generală Asistență Socială și Protecție a Familiei

Cahul privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori,

încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 14 iunie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care a fost

admis apelul declarat de Constantin Nichita, și a fost casată parțial hotărârea din

16 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central,

c o n s t a t ă:

La 24 decembrie 2020, Maria Nichita, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț

a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Constantin Nichita, prin care a

solicitat desfacerea căsătoriei încheiate între Nichita Constantin și Nichita

(Chetroi) Maria, la 14 mai 2005, înregistrată și trecută în registrul actelor de stare

civilă cu nr. XX de către Primăria satului XXXXX, raionul XXXX, stabilirea

domiciliul copiilor minori, XXXXXX și XXXXXX cu mama Nichita Maria,

încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori în sumă de 1500 lei pentru fiecare

copil până la atingerea majoratului și încasarea cheltuielilor de judecată suportate

în legătură cu prezenta cerere.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la 14 mai 2005 a încheiat

căsătoria cu Constantin Nichita la Primăria satului XXXXXX, raionul XXXX, act

de căsătorie cu nr. XX. Din căsătorie au trei copii minori, XXXXX, XXXXX și

XXXXX, care se află la întreținerea și educația reclamantei.

A menționat că, viața în comun cu pârâtul a eșuat, în anii de căsătorie a

acestora relațiile au devenit insuportabile, de neînțelegere, nu mai locuiesc

împreună ca o familie și duc gospodării diferite.

1

A mai adăugat că, motivul imposibilității păstrării familiei este datorată

comportamentului agresiv și violent al pârâtului, atât față de reclamantă cât și față

de copii.

A subliniat că, în privința pârâtului a fost emisă ordonanță de protecție a

victimei violenței în familie, iar ulterior pornită cauză penală de învinuire a lui

Nichita Constantin de comiterea infracțiunii prevăzute de art. XX alin. (X), litX)

din Cod penal, care se află pe rolul instanței de judecată.

A mai susținut că, incompatibilitatea caracterelor și viziunile contrare asupra

modului și principiilor de conviețuire în contextul atmosferei create au condus

reclamanta la convingerea fermă privind imposibilitatea păstrării familiei.

A menționat că, este inoportună menținerea familiei, deoarece au eșuând toate

căile de împăcare, fapt pentru care a solicitat instanței de judecată desfacerea

căsătoriei, fără acordarea unor termene de împăcare, întrucât locuiesc separate. Iar

dat fiind faptul că, dînsa cu pîrîtul nu au ajuns la un acord comun în privința

domiciliului copiilor minori, a solicitat determinarea domiciliul copiilor cu

reclamanta.

La fel, a menționat că, până la depunerea acțiunii, pârâtul a manifestat un total

dezinteres față de creșterea și educația copiilor, sarcina aceasta revenindu-i în

exclusivitate reclamantei.

A mai susținut că, copiii sunt foarte atașați de ea și a considerat că, cel mai

rațional ar fi să fie stabilit domiciliul copiilor XXXXX, XXXXX și XXXXX cu

reclamanta.

A menționat că, dispune de condiții materiale suficiente pentru a asigura un

nivel de trai decent și adecvat pentru sănătatea și dezvoltarea fizică, intelectuală și

spirituală, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor minori.

A mai invocat că, Constantin Nichita se eschivează și nu participă în nici într-

un mod la educarea și întreținerea copiilor comuni, acesta nu are salariu sau alte

venituri stabile, astfel a considerat că, pârâtul urmează să achite pensia de

întreținere pentru copiii minori XXXXX, XXXXX și XXXX în cuantum fix a câte

1500 de lei lunar pentru fiecare copil.

Prin hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost

admisă cererea de chemare în judecată depusă de Maria Nichita cu privire la

desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului copiilor minori, încasarea pensiei de

întreținere a copiilor minori și compensarea cheltuielilor de judecată. A fost

desfăcută căsătoria încheiată între Constantin Nichita și Maria Nichita, înregistrată

la 14 mai 2005 la Primăria XXXXX, trecută în registrul actelor de stare civilă la nr.

XX. A fost determinat domiciliul copiilor minori XXXXX, născută la XXXXX,

XXXXX, născut la XXXXX și XXXXX, născut la XXXXX, cu mama acestora

Maria Nichita. A fost încasat de la Constantin Nichita în beneficiul lui Maria

Nichita, pensia de întreținere a copiilor minori XXXXX, XXXXX, și XXXXXX,

în cuantum de 1500 de lei, pentru fiecare copil în parte, plătită lunar începând cu

data depunerii cererii în judecată până la atingerea majoratului de către copiii

minori. A fost încasat de la Nichita Constantin, în beneficiul statului taxa de stat în

mărime de 150 de lei. A fost încasat de la Nichita Constantin, în beneficiul statului

taxa de stat în mărime de 1620 de lei, conform art. 87 alin. (1) lit. c) din Codul de

procedură civilă, care reglementează că în acțiunile pentru plata pensiei de

2

întreținere, valoarea acțiunii se determină din suma totală a obligațiilor de plată pe

un an. A fost dispusă executarea imediată a hotărârii privind dispunerea încasării

pensiei pentru întreținerea copiilor minori XXXXX, XXXXX și XXXXX, în

cuantum de 1500 de lei, lunar, începând cu data adresării cererii de chemare în

judecată până la atingerea majoratului de către copiii minori.

La 17 martie 2021 și respectiv la 09 aprilie 2021, Constantin Nichita,

reprezentat de avocatul Victoria Palencu a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii din 16 martie

2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central, în partea încasării pensiei de întreținere a

copiilor minori, și să fie pronunțatăîn această parte o nouă hotărâre prin care să fie

dispusă încasarea pensiei de întreținere a copiilor minori XXXXX, XXXXX și

XXXXX, în sumă fixă a câte 1000 de lei fiecărui copil până la atingerea

majoratului.

Prin decizia din 14 iunie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost admis apelul

declarat de Constantin Nichita, reprezentat de avocatul Victoria Palencu. A fost

casată parțial hotărârea din 16 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, în

partea încasării pensiei de întreținere a copiilor minori, cu emiterea unei noi

hotărâri, în această parte, potrivit căruia a fost încasat de la Constantin Nichita, în

beneficiul lui Maria Nichita, pensia de întreținere a copiilor minori XXXXX,

născută la XXXXXX, în cuantum de 1122 de lei, XXXXXX, născut la XXXXX, în

cuantum de 1122 de lei și XXXXX, născut la XXXXX, în cuantum de 1000 de lei,

plătite lunar începând cu data depunerii cereri de chemare în judecată până la

atingerea majoratului de către copiii minori. În rest, hotărârea din 16 martie 2021 a

Judecătoriei Cahul, sediul central, a fost menținută.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 18, alin. (1)

din Legea privind drepturile copilului nr. 338 din 15 decembrie 1994, art. 74,

alin.(1), art. 76, alin.(1) din Codul familiei, și a conchis că, prima instanță la

stabilirea cuantumului pensiei alimentare nu a ținut cont de faptul că minimul de

existență stabilit de Biroul Național de Statistică pentru copii de de vârsta 1-6 ani

din orașe mici a constituit în medie suma de 1751 de lei, iar pentru copii de vârsta

7-17 ani din orașe mici a constituit în medie suma de 2244,10 de lei, iar suma de

1500 de lei încasată de prima instanță este una împovărătoare pentru apelant și

disproporționată în raport cu intimata și prin urmare nu a ținut cont de prevederile

art. 58, alin. (1) din Codul familiei, care stipulează că, “părinții au drepturi și

obligații egale față de copii, prin urmare părinții contribuie în mod egal la

întreținerea copilului minor”.

Instanța de apel a remarcat că, prin majorarea obligațiilor pârâtului în raport

cu egalitatea obligațiunilor părților la întreținerea copiilor, pentru asigurarea

nivelului minim necesar, de către prima instanță nejustificat a fost micșorată

obligația reclamantei.

La fel, instanța de apel a menționat că, deși achitarea pensiei alimentare poate

ieși din limitele minimului stabilit de către Stat pentru întreținerea copilului minor,

mai mult pentru copii cu necesități speciale respectivele sume pot crește

considerabil, cu toate acestea cerințele acțiunii civile trebuie să fie demonstrate

prin probe pertinente cazului judecat. În speță, se observă că reclamanta la

înaintarea acțiunii în instanța de judecată nu a prezentat instanței probe care ar

3

justifica cerințele înaintate și care în mod legal ar fi demonstrat că, Maria Nichita

suportă constant cheltuieli mult mai mari decât cele determinate de guvern -

minimul de existență la întreținerea copiilor minori avuți la întreținere.

În astfel de circumstanțe și pornind din prevederile art. 58, alin.(1) din Codul

familiei, care stipulează că părinții au drepturi și obligații egale față de copii,

indiferent de faptul dacă locuiesc împreună cu părinții sau separat, Colegiul

judiciar consideră că prima instanță neîntemeiat a făcut concluzia de admitere a

cerințelor reclamantei, iar cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor minori,

încasate de la apelantul Constantin Nichita în beneficiul intimatei Maria Nichita în

mărime de 1500 de lei lunar pentru copiii XXXXX, XXXXX, XXXXX este

disproporționat și nu corespunde cheltuielilor reale suportate pentru întreținerea

copiilor minori de ambii părinți.

Restabilirea echității se impune prin casarea hotărârii instanței de fond și

ajustarea cuantumului obligației apelantului Constantin Nichita, prin stabilirea

sumei încasate pentru întreținerea copiilor minori XXXXX și XXXXX în sumă de

1122 de lei. Referitor la încasarea pensie de întreținere pentru copilul XXXXX,

născut la XXXXXX, instanța de apel a reținut că, tatăl - Constantin Nichita a fost

de acord de a achita suma de 1000 lei lunar. Potrivit minimul de existență stabilit

de Biroul Național de Statistică în pentru copii de de vîrsta 1-6 ani din orașe mici a

constituit în medie suma de 1751 de lei (adică în jumătate ar constitui suma de

875,55 de lei). În acest sens, apelantul nu a prezentat probe privind schimbarea

situației financiare și că este în imposibilitate de a achita în continuare suma de

1000 de lei pentru copilul XXXXXX, motiv din care instanța de apel a stabilit că,

încasarea sumei de 1000 de lei lunar ar corespunde întocmai prevederilor art.74, 76

din Codul familiei.

Sub alt aspect, instanța de apel, având în vedere că minimul de existență

pentru copii de vârsta 1-6 ani din orașe mici a constituit în medie suma de 1751 de

lei, iar pentru copii de vârsta 7-17 ani din orașe mici a constituit în medie suma de

2244,10 de lei, iar părinții sunt obligați să contribuie în mod egal la întreținerea și

îngrijirea copilului minor, atunci cuantumul pensiei pentru întreținerea copiilor

minori XXXXX, XXXXX în mărime de 1122 de lei și respectiv pentru XXXXX în

mărime de 1000 de lei, la caz este una rezonabilă.

Astfel, ținând cont că, cuantumul sumei bănești fixe încasate în conformitate

cu art. 76, alin. (1) din Codul familiei, se determină de instanța judecătorească,

ținându-se cont de starea materială și familială a părților, de faptul că ambii părinți

urmează să contribuie la îngrijirea copiilor minori, păstrându-se pe cât este posibil,

nivelul anterior de asigurare materială a copiilor, instanța de apel a considerat că,

în cazul dat suma de 1122 de lei și respectiv 1000 de lei lunar ar fi una rezonabilă

pentru întreținerea copiilor minori și nu ar fi împovărătoare pentru apelant.

La 05 iulie 2021, Maria Nichita, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei din 14 iunie 2021 a Curții de Apel Cahul, cu emiterea unei decizii

de menținere a hotărârii din 16 martie 2021 a Judecătoriei Cahul, sediul central.

În motivarea recursului s-a indicat că, soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale de drept material ce

guvernează raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului,

4

deoarece nu au fost constate și elucitate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii în fond.

În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi

restabilit.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Cahul a pronunțat decizia la 14 iunie 2021 și a

expediat copia participanților la proces la 25 iunie 2021 (f.d.126), însă, la actele

cauzei lipsesc probe prin care s-ar confirma recepționarea acesteia de către

recurentă.

Astfel, având în vedere faptul că, recursul declarat împotriva deciziei din 14

iunie 2021 a Curții de Apel Cahul a fost înregistrat la 07 iulie 2021, fiind expediat

prin poștă la 05 iulie 2021 (f.d.137), în conformitate cu art. 434 din Codul de

procedură civilă, acesta se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 09 august 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a expediat în

adresa intimaților copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței (f.d.144), însă ultimii nu și-au valorificat acest drept și nu au

depus referință.

Examinând temeiurile recursului declarat de Maria Nichita, reprezentată de

avocatul Zinaida Gîrneț, în raport cu materialele pricinii civile, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră că recursul este inadmisibil, din considerentele de urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

5

Conform prevederilor art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de Maria Nichita, reprezentată

de avocatul Zinaida Gîrneț nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că, recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII din Codul de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de

către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul

dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în

afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă

a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Maria Nichita, reprezentată de avocatul

Zinaida Gîrneț.

6

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Maria Nichita, reprezentată de avocatul Zinaida Gîrneț,

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7