2ra-1249/21 — stabilirea domiciliului copilului minor, incasarea pensiei de intretinere

Dosarul nr. 2ra-1249/2021

Prima instanță: Judecătoria Strășeni, sediul Călărași (jud. V.Negurița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud.A.Pahopol, R.Pulbere, O.Cojocaru)

Î N C H E I E R E

22 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de Sedov Valeriy, reprezentat

de Diomid Gherman,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Sedov Cristina

împotriva lui Sedov Valeriy cu privire la desfacerea căsătoriei, stabilirea

domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 decembrie 2019, Sedov Cristina a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Sedov Valeriy privind desfacerea căsătoriei, stabilirea domiciliului

copilului minor comun și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea acțiunii a invocat faptul că, a încheiat căsătorie cu Sedov

Valeriy eveniment înregistrat și trecut în registrul actelor de stare civilă de către

XXXXX.

A menționat că, din căsătorie au un copil minor XXXXX care este la

întreținerea sa.

A notat că, viața în comun cu Sedov Valeriy a eșuat din diferite motive, în

cadrul familiei s-a creat o atmosferă insuportabilă, de neînțelegere, multiple

certuri și de o perioadă de timp locuiesc separat. De aceia, a considerat inoportun

menținerea relațiilor familiale și a solicitat desfacerea căsătoriei, stabilirea după

divorț a domiciliul copilului minor comun XXXXX anul nașterii XXXXX cu

dânsa, și încasarea pensiei de întreținere de la Sedov Valeriy în beneficiul

copilului minor comun în mărime fixă de 2000 lei, precum și cheltuielile de

judecată pentru plata taxei de stat și asistență juridică.

Prin hotărârea din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași), s-a

admis parțial acțiunea. S-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată între Sedov

Valeriy și Sedov Cristina (anterior Burduja) din 16 septembrie 2015 înregistrată

la XXXXX, cu nr.XXXXX. S-a încasat de la Sedov Cristina și Sedov Valeriy taxa

de stat pentru eliberarea certificatului de divorț în cuantum de 100 de lei de la

fiecare. S-a determinat domiciliul copilului minor comun XXXXX anul nașterii

1

XXXXX cu mama - Sedov Cristina. S-a încasat de la Sedov Valeriy în beneficiul

Cristinei Sedov pensia de întreținere a copilului minor XXXXX anul nașterii

XXXXX în mărime de 1500 lei/lunar începând cu 17 decembrie 2019 și până la

atingerea majoratului de către copil. S-a indicat că hotărârea în partea încasării

pensiei de întreținere urmează a fi executată imediat, titlul executoriu urmând a fi

eliberat la cererea reclamantei. S-a încasat de la Sedov Valeriy în beneficiul

Cristinei Sedov cheltuieli de judecată pentru achitarea taxei de stat în sumă de 140

lei. S-a încasat de la Sedov Valeriy în beneficiul statului taxa de stat în mărime de

234 lei, de la care reclamanta a fost scutită la depunerea cererii de chemare în

judecată pentru cerința încasării pensiei de întreținere.

Prin decizia din 18 mai 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Sedov Valeriy, reprezentat de Diomid Gherman și s-a menținut

hotărârea din 09 iulie 2020 a Judecătoriei Strășeni (sediul Călărași).

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, Sedov Valeriy nu este

angajat în câmpul muncii pe teritoriul țării, dar muncește peste hotarele țării, ceea

ce denotă că deține venituri neregulate, motiv pentru care cuantumul pensiei de

întreținere urmează a fi determinat în sumă fixă, ținându-se cont de starea

materială și familială a părților, de alte circumstanțe importante și păstrându-se

dacă este posibil, nivelul anterior de asigurare materială a copilului.

Instanța de apel a relatat că, instanța de fond a ținut cont de faptul că, potrivit

informației Biroului Național de Statistică, valoarea minimului de existență în

anul 2019, pentru copii cu vârsta cuprinsă între 1-6 ani a constituit 1682,90 lei.

Cu atât mai mult că, suma dispusă spre încasare de către instanța de fond, cu

titlu de pensie de întreținere, în opinia instanței de apel constituie o sumă

satisfăcătoare și necesară pentru un trai decent a copilului minor, or, fiind stabilit

locul de trai al copilului minor cu mama, în mod evident aceasta contribuie la

educația și întreținerea copilului, atât în plan material, cât și psihologic.

Or, în această privință instanța de judecată are obligația de a asigura copilului

protecția și îngrijirea necesară în vederea asigurării bunăstării sale, ținând seama

de drepturile și obligațiile părinților săi, ale reprezentanților săi legali sau altor

persoane cărora acesta le-a încredințat în mod legal și în acest scop va lua toate

măsurile corespunzătoare.

În același timp, din actele cauzei instanța de apel a relatat că apelantul a fost

de acord cu încasarea pensiei de întreținere a copilului într-o sumă bănească fixă,

doar că într-un cuantum mai mic și anume, nu mai mare de 1000 lei lunar.

Instanța de apel a invocat că, în cazul încasării pensiei de întreținere într-o

sumă bănească fixă, urmează să se țină cont și de starea materială și familială a

părților, de alte circumstanțe importante, astfel că necesitățile copilului prezumă,

pe lângă minimul de existență, cheltuieli legate de îmbrăcăminte, încălțăminte și

alimente, astfel acesta mai are nevoie și de condiții decente și optime de locuit, de

o bună pregătire educațională, de jucării, cărți potrivit vârstei sale, dar cel mai

important are nevoie de educație și îngrijire permanentă și constantă

Nu pot fi reținute alegațiile lui Sedov Valeriy potrivit cărora suma încasată

lunar pentru întreținerea copiilor minori este exagerată, or, întreținerea copiilor îi

revine fiecăruia dintre părinți, astfel încât ambii părinți urmează să aducă

contribuția la buna creștere și educație a acestuia.

2

La 08 iulie 2021, prin intermediul oficiului poștal Sedov Valeriy, reprezentat

de Diomid Gherman a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și parțial a hotărârii primei instanțe,

cu dispunerea micșorării cuantumului încasării pensiei de întreținere în sumă de

1000 de lei lunar.

În motivarea recursului s-a indicat că soluția instanței de apel în sensul

adoptat rezultată din interpretarea greșită a prevederilor legale ce guvernează

raportul juridic litigios și circumstanțele probatorii ale dosarului.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 18

mai 2021 și a expediat copia deciziei participanților la proces la 10 iunie 2021

(f.d.95). Prin urmare, cererea de recurs declarată la 08 iulie 2021 se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 21 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și

alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din

Codul de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că

reieșind din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în

3

sarcina recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și

argumentării acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică

la aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta

necesitatea declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de

procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța

de apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în

vedere faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui

control de legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a

recursului strict prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură

civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este

evidențiată în cererea de recurs declarată de Sedov Valeriy, reprezentat de Diomid

Gherman.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

din Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de Sedov Valeriy, reprezentat de Diomid Gherman, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4