2ra-730/22 — determinarea domiciliului copilului minor si încasarea pensiei de întretinere

2ra-730/22 — determinarea domiciliului copilului minor si încasarea pensiei de întretinere (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.2ra-730/22

2-19136739-01-2ra-23052022

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Centru ( jud.: M. Frunze )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud.: M. Anton, L. Pruteanu, I. Secrieru)

Î N C H E I E R E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii Mariana Pitic

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Budyak Grigory, reprezentat

de avocatul Glușcenco Eugeniu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Budyak Nelli

împotriva lui Grigory Budyak, intervenient accesoriu Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Botanica cu privire la desfacerea căsătoriei,

determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, prin care

s-a respins apelul lui Budyak Grigory și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 23 noiembrie 2020,

c o n s t a t ă :

La 20 august 2019, Budyak Nelli a depus o cerere de chemare în judecată

împotriva lui Grigory Budyak, intervenient accesoriu, Direcția pentru Protecția

Drepturilor Copilului sectorul Botanica cu privire la desfacerea căsătoriei,

determinarea domiciliului copilului minor și încasarea pensiei de întreținere.

În motivarea a indicat că Budyak Nelli din cauza neînțelegerilor apărute în

cuplul, căsătorită cu Budyak Grigory a eșuat.

Din căsătorie au un copil minor, XXX născut la XXX. Deja de timp

îndelungat locuiesc separat, reclamanta împreună cu copilul minor în Republica

Moldova, iar pârâtul în Federația Rusă, având fiecare viața sa personală.

Astfel, ținând cont de împrejurările date și vârsta copilului care nevoie de

îngrijirea și educația mamei, atașamentul deosebit față de mamă, condițiile

locative, situația materială și personalitatea reclamantei, care dispune de toate

calitățile și condițiile pentru a-i garanta un mediu de trai decent, faptul că copilul

locuiește cu mama, ea îl întreține și are grijă de el, se află în grija și educația

reclamantei, punând la baza cererii interesul și beneficiul copilului minor,

consideră necesar determinarea domiciliului copilului minor XXX cu reclamanta

Budyak Nelli.

1

Reclamanta a susținut că pârâtul locuiește peste hotarele Republicii Moldova,

are venituri neregulate și fluctuabile. În asemenea condiții a considerat că suma de

5000 lei este rezonabilă pentru a acoperi proporțional cheltuielile de întreținere a

copilului.

Suma respectivă este necesară pentru nevoile alimentare ale copilului,

obligația legală de întreținere a copilului, resursele necesare împlinirii și a altor

trebuințe, precum cele privind asigurarea unei instruiri corespunzătoare, a unei

locuințe, a tratamentelor medicale și altele.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 23 noiembrie 2020,

cererea de chemare în judecată înaintată Budyak Nelli, a fost admisă parțial.

S-a desfăcut căsătoria încheiată între Budyak Grigory și Budyak Nelli,

înregistrată în Registrul actelor de stare civilă cu nr. 71-T la 09 august 2012 de

OSC Orhei.

La eliberarea certificatelor de divorț s-a încasat taxa de stat de la Budyak

Grigory, și Budyak Nelli, în mărime de 1000 % din unitatea convențională

stabilită, ce constituie 200 lei.

S-a determinat domiciliul copilului minor, XXX, născut la XXX cu mama,

Budyak Nelli.

S-a încasat de la Budyak Grigory în beneficiul lui Budyak Nelli, pensie

pentru întreținerea copilului minor, XXX în mărime fixă de 2000 lei lunar,

începând cu data de 20 august 2019 și până la atingerea majoratului copilului

minor.

S-a încasat de la Budyak Grigory în beneficiul Statului taxa de stat în sumă de

720 lei. În rest acțiunea s-a respins, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că:

Referitor la pretenția reclamantei de a stabili domiciliul copilului minor XXX

cu mama Budyak Nelli, instanța a conchis că copilul minor al cărui domiciliu se

solicită a fi determinat, are o vârstă fragedă, 6 ani și 5 luni, vârstă la care copilul

are nevoie de supraveghere, întreținere, dragoste și educație din partea părinților.

Potrivit avizului Direcției pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Botanica mun. Chișinău din 22 ianuarie 2020 cu privire la determinarea

domiciliului copilului minor, XXX, născut la XX, s-a constatat că, mama Budyak

Nelli dispune de condiții necesare pentru creșterea, întreținerea, educația și

instruirea copilului său, XXX, născut la XXX.

Totodată, în ședința de judecată reprezentantul pârâtului a recunoscut parțial

pretenția privind determinarea domiciliului copilului minor cu mama, fiind de

acord ca domiciliul copilului minor, să fie stabilit cu reclamanta, Budyak Nelli,

doar cu condiția ca în dispozitivul hotărârii de judecată să fie indicată țara în care

va domicilia copilul minor împreună cu mama acestuia, și anume în Republica

Moldova, deoarece consideră că există riscul ca reclamanta Budyak Nelli să plece

peste hotarele Republicii Moldova împreună cu copilul minor, stabilindu-și locul

de trai permanent în străinătate.

Astfel, instanța a ținut cont de vârsta fragedă a copilului, atașamentul acestuia

față de fiecare dintre părinți dar și posibilitățile părinților de a-i crea condiții

adecvate pentru educația și dezvoltarea fizică, intelectuală și spirituală.

Referitor la pretenția privind încasarea pensiei de întreținere, instanța a reținut

că la caz suma de 2000 lei plătibilă lunar, ar fi una rezonabilă pentru întreținerea

2

copilului minor, această sumă ar asigura, pe cât se poate, un trai decent al copilului

și totodată nu este o sumă împovărătoare, raportată la realitățile economico-

financiare și necesităților de întreținere a copilului.

Suma de 2000 lei lunar corespunde în mod real nevoilor minorului și

necesităților de întreținere la această vârstă. Totodată, la stabilirea cuantumului

pensiei de întreținere a copilului minor, instanța în mod evident a ținut cont de

veniturile pârâtului care au un caracter fluctuabil, având locul de trai și de lucru în

Federația Rusă și păstrarea pe cât este posibil a nivelului anterior de asigurare

materială a copilului.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 18 decembrie 2020

avocatul Glușcenco Eugeniu, în numele și interesele pârâtului Budyak Grigory, a

declarat apel solicitând casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

23 noiembrie 2020 și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, s-a respins

apelul declarat de Budyak Grigory și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 23 noiembrie 2020.

La 03 mai 2022, Budyak Grigory, reprezentat de avocatul Glușcenco Eugeniu

a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanței în partea admiterii pretențiilor privind încasarea pensiei de

întreținere și stabilirea domiciliului copilului și emiterea unei noi hotărâri de

respingere a acțiunii depusă de Budyak Nelli, în această parte.

În subsidiar, trimiterea cauzei la rejudecare, în instanța de apel.

În motivare a invocat că nu este de acord cu decizia Curții de Apel Chișinău,

o consideră ilegală, cu interpretarea eronată a normelor de drept material.

Instanța de apel, a interpretat eronat prevederile art. 58 alin. (1) și art. 74 alin.

(1) al Codului familiei, în raport cu materialele dosarului și situația de fapt, la data

examinării cauzei.

Recurentul a susținut că nu se eschivează de la obligația de întreținere a

copilului, astfel încasarea pensiei de întreținere pe cale judecătorească este

neîntemeiată și contrară legii.

Astfel, în opinia recurentului, instanțele învestite cu judecarea fondului au

interpretat eronat normele de drept material aplicabile în speță și neîntemeiat au

încasat pensia alimentară.

Referitor la pretenția privind determinarea domiciliului copilului cu mama

recurentul a susținut că instanțele inferioare au stabilit domiciliul copilului cu

mama, fără a indica țara de domiciliu a copilului.

Instanțele inferioare au omis să indice țara unde copilul își va avea

domiciliul, iar în astfel de situație hotărârile instanțelor învestite cu judecarea

fondului generează incertitudini și riscuri suplimentare.

Astfel, la stabilirea domiciliului copilului, instanțele urmau să indice țara de

domiciliu a copilului și anume, Republica Moldova.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei 01

decembrie 2021.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Instanța de apel a comunicat recurentului și reprezentantului acestuia decizia

motivată la 09 martie 2022, prin intermediul poștei electronice (f.d.212).

Prin hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 41 din 24 februarie

2022, s-a declarat stare de urgență pe întreg teritoriul Republicii Moldova pentru o

perioadă de 60 de zile.

La 02 martie 2022, a fost emisă Dispoziția nr. 5 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, prin care la pct. 5.1.2 a prevăzut că termenele

de exercitare a căilor de atac în cauzele civile se suspendă de drept, aflate în curs la

data intrării în vigoare la data intrării în vigoare a dispoziției, se întrerup, urmând a

curge noi termene, de aceiași durată, de la data încetării stării de urgență.

Prin Dispoziția Comisiei Situații Excepționale nr.13 din 31 martie 2022,

termenele de exercitare a căilor de atac întrerupte prin Dispoziția nr. 5 din 02

martie 2022, au fost substituite cu noi termene, de aceiași durată, care au început a

curge de la 04 aprilie 2022,

Astfel, termenul de prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă a început a

curge de la data de 04 aprilie 2022.

Respectiv, cererea de recurs declarată la 03 mai 2022, este depusă în termen.

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2

luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Cererea de recurs declarată la 11 februarie 2022, este depusă întremen legal,

ținând cont că instanța de apel a expediat-o părților decizia motivată la 21

decembrie 2021.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

La 23 mai 2022, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data

primirii scrisorii, fiind recepționat la 26 mai 2022, potrivit avizelor de recepție de

la fila dosarului 11-12, Vol. II.

La 22 iunie 2022, Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului sectorul

Botanica a depus referință invocând la examinarea recursului instanța trebuie să

țină cont de art.3 din Convenția cu privire la drepturile copilului și să fie luate în

considerare interesele superioare ale copilului.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de

4

recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în

cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material

și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică

modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită

unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile

făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură

civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva

Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în

special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura

sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de

o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de

admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages

Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea

Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de

fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Budyak Grigory,

reprezentat de avocatul Glușcenco Eugeniu, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și drept

urmare, este inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Budyak Grigory, reprezentat de

avocatul Glușcenco Eugeniu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari

judecătorii

Mariana Pitic

Victor Burduh

6