2ra-346/21 — acordarea spațiului locativ, evacuarea silită

2ra-346/21 — acordarea spațiului locativ, evacuarea silită (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-346/21

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: L. Barbos)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V. Buhnaci, A. Malîi, V. Sîrbu)

DECIZIE

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Boico

Galina Stratulat

examinând recursurile declarate de Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul

Veaceslav Ropot, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” și

Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, reprezentate de avocatul Ceban Vasile,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vitalie

Mursa împotriva Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”,

intervenient accesoriu Liudmila Mursa, cu privire la acordarea spațiului locativ și

eliberarea actelor necesare privatizării, și la cererea reconvențională înaintată de

către Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui

Vitalie Mursa, intervenient principal Centrul Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, cu privire la evacuarea

silită din spațiul locativ fără acordarea altui spațiu locativ, încasarea sumei și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 17 octombrie 2016, Vitalie Mursa a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” , intervenient

accesoriu Liudmila Mursa, cu privire la acordarea spațiului locativ și eliberarea

actelor necesare privatizării.

Circumstanțele de fapt, prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum

urmează.

Reclamantul Vitalie Mursa este invalid de gradul XXXXX, fiind XXXXX în

totalitate. La moment, el locuiește cu soția Liudmila Mursa și copilul minor comun

invalid (XXXXX) XXXXX, născut la XXXXX.

1

Începând cu anul 2002, Vitalie Mursa activează în cadrul „Lumintehnica”

S.R.L. al cărui asociat unic este Societatea Orbilor din Moldova, care și-a modificat

denumirea în Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” la 10

noiembrie 2015. Potrivit adeverinței nr. 85/15 din 24 noiembrie 2015, acesta

îndeplinește funcția de asamblator de categoria I al Secției de Asamblare. Din același

an, angajatorul l-a inclus în rândul prioritar al invalizilor de gradul I și gradul II

pentru îmbunătățirea condițiilor de trai. Ulterior, la 12 mai 2006, în ședința

administrației, comitetului sindical și biroului al „Lumintehnica” S.R.L. s-a decis să-

l includă pe reclamant în rândul prioritar al invalizilor de gr. I și II de muncă.

În aceeași ordine de idei, Vitalie Mursa a locuit anterior cu familia pe adresa

șos. XXXXX, nr. XXXXX, mun. XXXXX, însă locuința respectivă a fost repartizată

în proprietate privată altor persoane, urmare a cărui fapt el și familia au rămas fără

spațiu locativ. Din cauza acestor împrejurări, ei au fost nevoiți să ocupe un alt spațiu

liber la 14 septembrie 2016, în special, camera nr. XXXXX, situată în căminul din

str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX, aflat în gestiunea Centrului Național de

Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”.

Astfel, în anul 2016, reclamantul a adresat Asociației Obștești ,,Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” o cerere, prin care a solicitat repartizarea spațiului

locativ, deoarece familia sa nu are unde locui, iar el continuă să activeze în cadrul

„Lumintehnica” S.R.L. Petiția a rămas fără răspuns.

În acest context, Vitalie Mursa a explicat că, prin decizia nr. 36/22 din 9

decembrie 2005, Consiliul municipal Chișinău a transmis Direcției Centrale a

Societății Orbilor din Moldova încăperile din str. XXXXX, nr. XXXXX „XXXXX”

lit. XXXXX (parter), în care este inclus apartamentul nr. XXXXX de mai sus. Prin

urmare, în opinia lui, pârâtul Societatea Orbilor din Moldova, fiind o organizație de

stat, este responsabilă de îmbunătățirea spațiului locativ și repartizarea încăperilor

aflate la balanța ei.

Cu titlu de mențiune, reclamantul a comunicat că, pe un caz similar, instanțele

de judecată au obligat Societatea Orbilor din Moldova de a-i acorda unui alt lucrător

al „Lumintehnica” S.R.L., Ion Toma, spațiu locativ în imobilul amplasat în căminul

din str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX. Motivele unei asemenea hotărâri au

constat în lipsa spațiului locativ al reclamantului și imposibilității achitării chiriei

pentru imobil. Prin încheierea din 31 octombrie 2012, Judecătoria Centru, mun.

Chișinău a dispus expres instalarea lucrătorului menționat în locuința indicată.

În completarea argumentelor inițiale, reclamantul a subliniat că instanțele de

judecată urmează să ia în serios situația deplorabilă al acestuia ce vizează lipsa

condițiilor de trai. Împrejurarea respectivă se încadrează în obligațiile pozitive ale

statului prevăzute la art. 28 alin. (1) și (2) lit. d) din Convenția privind drepturile

persoanelor cu dizabilități, transpusă în Republica Moldova prin Legea pentru

ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor

cu dizabilități nr. 166 din 9 iulie 2010.

Pentru motivele evocate, reclamantul Vitalie Mursa a solicitat acordarea cu titlu

de spațiu locativ camera nr. (XXXXX) XXXXX situată în imobilul (căminul) din

str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX, aflat în gestiunea Centrului Național de

2

Informare și Reabilitare al Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și eliberarea actelor necesare privatizării acestuia și a cheltuielilor de

judecată.

Prin încheierea din 12 noiembrie 2016, Judecătoria Centru, mun. Chișinău a

interzis pârâtului Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” de a

crea impedimente reclamantului Mursa Vitalie și familiei lui, la folosirea spațiului

locativ, camera nr. XXXXX, situată în imobilul din mun. XXXXX, str. XXXXX,

nr. XXXXX, până la adoptarea unei soluții definitive pe marginea litigiului (vol. I,

f. d. 34 - 35). Actul judecătoresc a fost menținut și a obținut caracterul irevocabil

prin decizia din 7 februarie 2017 a Curții de Apel Chișinău (vol. I, f. d. 72 – 76).

La 26 ianuarie 2017, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” a intentat o acțiune reconvențională împotriva lui Vitalie Mursa,

intervenient principal Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației

Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, cu privire la evacuarea silită din

spațiul locativ fără acordarea altui spațiu locativ, încasarea silită a prejudiciului

material și compensarea cheltuielilor judiciare.

În motivarea acțiunii, asociația reclamantă a indicat circumstanțe de fapt

suplimentare celor furnizate de către Vitalie Mursa.

La 14 septembrie 2016, Vitalie Mursa a ocupat abuziv camera nr. (XXXXX)

XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX. Încăperea

nu are statut de „locuință liberă”. Căminul respectiv nu este predestinat pentru

locuirea permanentă a persoanelor, ci pentru cazarea temporară a persoanelor, fiind

utilizat de Centru pentru cazarea persoanelor, participante la diferite seminare și

întruniri de instruire organizate pentru cei cu dizabilități de vedere.

De fapt, imobilul este proprietatea Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor

din Moldova”, fiind construit cu suportul Ambasadei Turciei în Republica Moldova.

Potrivit Hotărârii Plenarei Direcției Centrale a SOM nr. 34/8.1 din 25 mai 2010,

căminul a fost transmis în gestiunea Centrului Național de Informare și Reabilitare

al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” (C.N.I.R. A. O.

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova). Așadar, bunul respectiv are statut de cămin

de tip pat – loc cu destinație specială și nu este de tip odaie.

Asociația reclamantă a notat că imobilul din litigiu nu aparține „Lumintehnica”

S.R.L. În acest sens, salariații acestei societății nu dispun de nici un drept în privința

căminului.

Pe această cale, Asociația Obșteștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

a sugerat că Vitalie Mursa urmează a fi evacuat din imobil și obligat să achite costul

serviciilor comunale ce i-au fost acordate, inclusiv plata pentru chiria imobilului

pentru toată perioada de utilizare. În susținerea acestei cerințe, asociația reclamantă

a invocat că pârâtul a ocupat încăperea în lipsa unei decizii și a altor documente

emise de autoritățile competente, ceea ce atestă caracterul ilegal al acțiunilor lui. Mai

mult, pârâtul dispune de apartament privat cu două odăi, în care locuiește mama lui

Mursa Parascovia, situat în r-nul XXXXX, sat. XXXXX, str. XXXXX, casa nr.

XXXXX, ap. XXXXX. Apartamentul respectiv se află la o distanță de 26 km de

mun. Chișinău, făcând imposibilă admiterea acțiunii lui, de vreme ce spațiu locativ

3

în cămin poate fi acordat salariatului atunci când el locuiește în altă localitate la o

distanță mai mare de 40 km de la locul de muncă.

De asemenea, reclamanta a notat că nu poate purta răspundere pentru obligațiile

întreprinderilor și organizațiilor subordonate. Așadar, salariații „Lumintehnica”

S.R.L. nu au drepturi de creanțe în privința patrimoniului Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”.

Cuantumul pretențiilor ce vizează încasarea chiriei au fost excluse pe parcursul

judecării cauzei în fond în favoarea gestionarului căminului, Centrului Național de

Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”.

Pe baza împrejurărilor enunțate, Asociația Obșteșteasă „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” a solicitat respingerea acțiunii formulate de către

Vitalie Mursa ca fiind nefondată și admiterea acțiunii reconvenționale cu evacuarea

silită a lui Vitalie Mursa din camera nr. (XXXXX) XXXXX, situată în căminul din

str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX aflat în gestiunea Centrului Național de

Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”. La fel, asociația reclamantă a cerut încasarea din contul pârâtului în

beneficiul său a cheltuielilor suportate pentru acordarea serviciilor juridice în

cuantum de 10 000 de lei (vol. II, f. d. 93).

În cadrul judecării cauzei, Asociația Obșteștească „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” a formulat referință în întâmpinarea cererii de chemare în judecată depusă

de Vitalie Mursa, reiterând solicitările din acțiunea reconvențională (vol. I, f. d. 164

– 166).

Prin referință, intervenientul accesoriu Liudmila Mursa a subliniat că imobilul,

al cărui proprietar pe ¼ cotă – parte este soțul ei Vitalie Mursa, cuprinde o suprafață

totală de 36 m.p., ceea ce include suprafața locativă în mărime de 19 m.p. De altfel,

acolo locuiește sora reclamantului Mursa Svetlana împreună cu 2 copii, precum și

mama lui Mursa Parascovia. Respectiv, dacă ea va trăi cu soțul și copilul minor

alături de persoanele menționate, atunci vor locui 7 persoane în cei 19 m.p., fiind

contrar normelor locative în vigoare. Mai mult, activitatea reclamantului la

„Lumintehnica” S.R.L. este unica sursă de existență pe lângă pensia de invaliditate

de 855,02 lei și se află la 200 – 300 de metri de locuința litigioasă. Conjunctura

descrisă succint implică admiterea acțiunii inițiale și respingerea celei

reconvenționale ca fiind neîntemeiată (vol. I, f. d. 200 – 202, 248 - 250).

La 21 septembrie 2017, Centrul Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” a depus cerere de

atragere în calitate de intervenient principal de partea Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, prin care a avansat pretenții proprii față de Vitalie

Mursa.

În motivarea cererii, intervenientul principal Centrul Național de Informare și

Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” a reiterat

circumstanțele de fapt și de drept din acțiunea reconvențională. Așadar, elementul

de bază pe care s-a axat acesta a constat în faptul că pârâtul Vitalie Mursa nu are

niciun drept de a pretinde asupra imobilului în care s-a instalat ilegal cu traiul,

deoarece acesta nu aparține „Lumintehnica” S.R.L., ci unei alte persoane juridice.

4

Pârâtul a fost luat la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor de trai de către

angajator - „Lumintehnica” S.R.L., care este responsabil pentru pretențiile acestuia.

Pe baza calculului prezentat, Centrul Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” a sugerat că Vitalie

Mursa nu a achitat chiria în cuantum de 140 500 de lei, acumulată pentru perioada

14 septembrie 2016 – 20 martie 2018. Din suma menționată, pârâtul a plătit doar

300 de lei potrivit ordinului de plată nr. 1297 din 15 noiembrie 2017.

Având în vedere ultima cerere de majorare a cuantumului pretențiilor, Centrul

Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor

din Moldova” a solicitat încasarea din contul lui Vitalie Mursa a sumei bănești

formată din plățile pentru serviciile comunale și pentru chiria imobilului utilizată de

Vitalie Mursa în perioada 14 septembrie 2016 – 29 martie 2018, în sumă totală de

140 200 de lei și compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 000 de lei

(vol. II, f. d. 77). Totodată, intervenientul principal a cerut respingerea acțiunii

inițiale.

Prin hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea formulată de către Vitalie Mursa s-a respins, iar acțiunea reconvențională

intentată de către Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” s-a

admis parțial, după cum urmează.

Astfel, s-a dispus evacuarea lui Vitalie Mursa din camera nr. ( XXXXX)

XXXXX al căminului Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației

Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” din str. XXXXX XXXXX, mun.

XXXXX.

S-a dispus încasarea de la Vitalie Mursa în beneficiul Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova” a cheltuielilor de asistență juridică în sumă

de 1000 lei. În rest, pretențiile Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și a Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui Vitalie Mursa s-au respins ca

neîntemeiate.

Măsura de asigurare, aplicată prin încheierea din 12 noiembrie 2016 s-a

menținut până la definitivarea hotărârii.

În susținerea soluției sale, instanța de fond a indicat că pretențiile lui Vitalie

Mursa împotriva Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” sunt

neîntemeiate, deoarece asociația obștească nu are față de el obligații de a-i acorda și

de a-l asigura cu spațiu locativ. Prima instanță a conchis că proprietar al imobilului

litigios este asociația pârâtă, iar Vitalie Mursa este angajat al „Lumintehnica” S.R.L.,

care l-a luat la evidență pentru îmbunătățirea condițiilor de trai. „Lumintehnica”

S.R.L. nu are drepturi asupra imobilului la care pretinde Vitalie Mursa.

Instanța de fond a concluzionat că asociația nu are obligația de a-l asigura pe

Vitalie Mursa cu spațiu locativ și ultimul nu poate pretinde asupra imobilului în care

s-a instalat samavolnic. Totodată, instanța de fond a conchis că pretențiile asociației

împotriva lui Vitalie Mursa cu privire la evacuarea acestuia din imobil, fără

acordarea altui spațiu locativ sunt întemeiate, deoarece reclamantul a ocupat

imobilul ilegal, în lipsa unui temei legal.

5

Referitor la pretențiile Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și a Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova” de a fi încasate plățile pentru chiria

imobilului de la Vitalie Mursa, instanța de fond a concluzionat despre netemeinicia,

în măsura în care părțile nu au încheiat un contract de locațiune.

Împotriva acestui act judecătoresc, Centrului Național de Informare și

Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” și Vitalie

Mursa au depus cereri de apel, care au fost puse pe rol la 8 noiembrie 2018. Totodată,

apelul formulat de către Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

a fost restituit prin încheierea din 8 noiembrie 2018 a Curții de Apel Chișinău,

menținută de decizia din 19 decembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție.

La 26 februarie 2019, Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației

Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” reprezentat de avocatul Iacob

Cupcic, a depus cerere privind micșorarea cuantumului pretențiilor în partea achitării

chiriei în valoare de 140 200 de lei. Astfel, potrivit cererii respective, prețul de

locațiune a unui pat – loc per/zi în căminul din speță constituie 50 de lei pentru un

locatar. Prin urmare, luând în considerare că Vitalie Mursa ocupă un singur loc și nu

a achitat chiria integral în perioada 14 septembrie 2016 – 15 februarie 2019, el

urmează să achite suma restantă de 43 900 de lei. Tot el, urmează să recupereze

cheltuielile judiciare în cuantum de 2 000 de lei. Prin aceeași cerere, Centrul

Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor

din Moldova” a cerut compensarea cheltuielilor judiciare suportate de către

Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” în mărime de 10 000

de lei.

Prin decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de avocatul Veaceslav Ropot, în interesele lui Vitalie Mursa, s-a admis

apelul depus de avocatul Iacob Cupcic, în interesele Centrului Național de Informare

și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, s-a

casat parțial hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, în

partea respingerii pretenției de încasare a prejudiciului material. În aceasta parte, s-

a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a încasat de la Vitalie Mursa în beneficiul

Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” prejudiciul material pentru utilizarea ilegală a

imobilului camera nr. XXXXX din căminul situat pe str. XXXXX XXXXX mun.

XXXXX în perioada 14 septembrie 2016 – 15 februarie 2019 în sumă de 43 900 de

lei.

S-a încasat de la Vitalie Mursa în beneficiul Centrului Național de Informare și

Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

cheltuielile de judecată suportate de ultima în cadrul actualului proces, în sumă de 2

000 lei. În rest, s-a menținut hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru.

Prin decizia din 11 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție s-a admis

recursul declarat de către Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot,

s-a casat decizia din 14 martie 2019 a Curții de Apel Chișinău, și s-a trimis cauza

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

6

Prin decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, s-a admis apelul depus de Mursa Vitalie, s-

a casat integral hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată a lui Mursa Vitalie, s-a obligat Asociația Obștească ,,Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” să-i acorde lui Mursa Vitalie spațiu locativ în imobilul

de pe str. XXXXX, mun. XXXXX.

În rest cererea de chemare în judecată depusă de Mursa Vitalie împotriva

Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” de a elibera extrasul

tabelului nominal, extrasul din fișa locuinței și ordinul de repartiție în privința

camerei nr. XXXXX, s-a respins ca neîntemeiată.

Cererea reconvențională înaintată de către Asociația Obștească „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui Vitalie Mursa, intervenient principal

Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, cu privire la evacuarea silită din spațiul locativ fără

acordarea altui spațiu locativ, încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, s-a

respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1 alin. (2), 59 alin. (6) Codul cu privire

la locuințe, art. 22 al Legii nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a

persoanelor cu dizabilități, art. 47 alin. (1) din Constituția RM, art. 28 alin. (1) și (2)

lit. d) al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, transpusă în

Republica Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenției Organizației Națiunilor

Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități nr. 166 din 09 iulie 2010, instanța

de apel a considerat ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe.

Totodată, Colegiul a reținut că conform extrasului din Registrul bunurilor

imobile, respectivul cămin este proprietatea Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, finanțată de la bugetul de stat, iar prin Hotărârea

Plenarei Direcției Centrale a Societății Orbilor din Moldova (a cărei succesor de

drept în prezent este Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”)

nr. 34/8.1 din 25 mai 2010, acest bun a fost transmis în gestiunea, Centrului Național

de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”.

Astfel, se atestă că Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

are atribuții care depășesc interesele ei particulare, urmărind scopuri internaționale

de protecție asumate de către Republica Moldova în privința persoanelor cu

dizabilități de vedere.

Deci, caracterul strict privat al asociației, este pus la dubii, cât timp este o

asociație republicană și oferă servicii publice pentru o categorie dezavantajată a

societății noastre, iar căminul este întreținut din bugetul de stat.

La acest capitol, instanța de apel a relevat că orice persoană care riscă să își

piardă locuința socială sau deținută de stat ar trebui, în principiu, să poată să ceară

să se aplice proporționalitatea măsurii determinată de un tribunal independent, în

pofida faptului că, în conformitate cu dreptul intern, el sau ea nu are dreptul să ocupe

apartamentul. Lipsă unui astfel de exercițiu conduce la încălcarea clară a art. 8 din

7

Convenție (a se vedea, de exemplu, Stanková vs Slovacia, 9 octombrie 2007;

McCann citată mai sus; Paulić vs Croația, 22 octombrie 2009; Yevgeniy Zakharov ,

Ibidem, Shvidkiye, Ibidem sau Panyushkiny vs Federația Rusă, 21 noiembrie 2017).

În acest context, Colegiul a reținut că, prima instanță s-a bazat pe concluzia că,

în acord cu Codul cu privire la locuințe, Mursa Vitalie nu avea dreptul legal să ocupe

camera nr. (XXXXX) XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX, XXXXX mun.

XXXXX, astfel, limitându-se să constate că posesia apelantului nu avea nici un

temei legal, dar prima instanță nu a ținut cont de faptul că, Asociația Obștească

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova” este unicul fondator și asociat al S.R.L.

„Lumintehnica”, unde activează și a activat Mursa Vitalie, iar administrarea

activității societății și gestiunea patrimoniului acesteia este efectuat de Asociație.

De asemenea a fost lăsată fără apreciere și proporționalitatea măsurii care

trebuie aplicată împotriva lui Mursa Vitalie, respectiv, în viziunea Colegiului,

neîntemeiat s-a dispus evacuarea lui Mursa Vitalie dintr-un apartament deținut de

stat, fără acordarea altui spațiu locativ, în condițiile când apelantul este o persoană

cu nevoi speciale și neasigurat cu alt domiciliu pe teritoriul mun. Chișinău.

Colegiul a reținut că, la caz, pornind de la faptul că, suntem în prezența unei

proprietăți finanțate din bugetul de stat, de tip - cameră de cămin, obținerea dreptului

de a locui în aceste spații, precum și dreptul proprietarului de a solicita evacuarea

vor avea loc sub egida Legii nr.75 din 30.04.2015.

Or, potrivit actului din 10 mai 2006, angajatorul apelantului, ”Lumintehnica”

SRL, a stabilit că Mursa Vitalie necesită îmbunătățirea condițiilor de trai (f.d. 147,

vol. I).

Iar, la 12 mai 2006, în ședința administrației, Comitetului sindical și biroului al

„Lumintehnica” S.R.L. s-a decis să-l includă pe apelantul-reclamant în rândul

prioritar al invalizilor de gr. I și II de muncă pentru asigurarea cu spațiu locativ (f.d.

148, vol. I). Nici angajatorul și nici fondatorul acestuia, Asociația Obștească

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, nu au venit cu o soluție adecvată timp de

circa 10 ani. În schimb, după intentarea acțiunii, angajatorul „Lumintehnica” S.R.L.

a încercat să se exonereze de responsabilitatea de mai sus prin ordinul nr. 14/17 din

12 iulie 2017.

Potrivit acestuia, administratorul Romanenco Alexei a ordonat de a lichida

rândurile persoanelor, care au stat la evidență pentru îmbunătățirea spațiului locativ

în cadrul „Lumintehnica” S.R.L. al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” (f.d. 23, vol. II).

Totodată, instanța de apel a notat că, asociația intimată și-a apărat interesul

asupra încăperii prin intermediul mai multor scrisori semnate de niște persoane cu

dizabilități similare cu ale apelantului, care au condamnat acțiunile lui Mursa Vitalie

de a se instala în camera de cămin.

Cu referire la solicitarea lui Mursa Vitalie privind acordarea anume a camerei

nr. XXXXX din imobilul situat pe adresa str. XXXXX, mun. XXXXX, instanța de

apel a menționat că nu este în drept să oblige societatea pârâtă să-i acorde lui Mursa

Vitalie, anume camera nr. XXXXX din imobilul situat pe adresa str. XXXXX

XXXXX, mun. XXXXX, dat fiind faptul că, aceasta ar reprezenta o ingerință

nejustificată a instanței în activitatea AO „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, de

8

altfel, instanța nu se poate substitui în realizarea acțiunilor care constituie dreptul

discreționar al intimatului, în a cărui gestiune se află imobilul respectiv, astfel,

intimatul urmează să-i acorde lui Mursa Vitalie unul dintre spațiile locative care sunt

disponibile la moment, pentru a-l asigura pe Mursa Vitalie cu spațiu locativ pe

perioada activității sale la unitatea respectivă în condițiile art. 25 al legii cu privire

la locuințe (Monitorul Oficial al R. Moldova, 131-138/249, 29.05.2015), care indică

că, în perioada studiilor și activității de muncă, persoanele au dreptul să beneficieze

de spațiu locativ în cămine, în limita spațiilor disponibile, în temeiul contractului de

locațiune încheiat în condițiile cap. VIII.

Colegiul civil consideră că cerințele lui Mursa Vitalie privind obligarea

intimatului la eliberarea extrasului tabelului nominal, extrasul din fișa locuinței și

ordinul de repartiție în privința camerei nr. XXXXX sunt nefondate și pasibile de a

fi respinse, pe motivul că aceasta este o pretenție subsidiară acordării lui Mursa

Vitalie, cu titlu de spațiu locativ, anume a camerei nr. XXXXX situată în imobilul

din str. XXXXX, mun. XXXXX, care a fost respinsă de către instanța de judecată.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei de fapt nici nu se regăsește un refuz al

pârâtului de a elibera actele solicitate. Or, instanța de judecată poate interveni în

obligarea eliberării actelor solicitate, doar atunci când partea a depus o

cerere/solicitare conform rigorilor legale, iar pârâtul refuză neîntemeiat sau în

general nu răspunde la cererea depusă. Atare informație la dosar nu există, pentru a

da posibilitatea instanței de judecată să analizeze temeiul refuzului, fie

nesoluționarea unei cereri.

Cu referire la cerința din acțiunea reconvențională, privind evacuarea

apelantului Mursa Vitalie din căminul respectiv, fără acordarea altui spațiu locativ,

instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, din care considerent, aceasta necesită

a fi respinsă, or, deși dreptul prevăzut la art.8 CEDO nu este unul absolut, limitările

urmează a fi privite prin prisma triplului test, în speță, deși o atare măsură, evacuarea,

este prevăzută de lege, ea nu poate fi aplicată în cazul de față, nefiind una

proporțională scopului urmărit.

Astfel, solicitarea Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

privind evacuarea lui Mursa Vitalie din odaia nr. XXXXX a căminului Centrului

Național de Informare și Reabilitare din str. Pietrarilor 2A, fără acordarea altui spațiu

locativ, contravine prevederilor art. 22 al Legii nr. 60 din 30.03.2012 privind

incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, art. 47 alin. (1) din Constituție și

art. 28 alin. (1) și (2) lit. d) al Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

transpusă în Republica Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenției

Organizației Națiunilor Unite, presupunând în acest sens un tratament diferențiat al

apelantului Mursa Vitalie, prin ignorarea calității sale de invalid de gradul XXXXX

cu XXXXX (XXXXX), fapt care reprezintă o violare gravă a prevederilor art. 8

CEDO.

Cu referire la cererea de apel înaintată de către Centrul Național de Informare

și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” privind

încasarea de la Mursa Vitalie a sumei de 43 900 lei, precum și compensarea

cheltuielilor judiciare în cuantum de 2 000 de lei și a cheltuielilor judiciare suportate

de către Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” în mărime de

9

10 000 de lei, instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi

respinsă, deoarece la caz, nu se atestă nici un temei al răspunderii civile, care ar

institui obligația lui Mursa Vitalie de a achita sumele solicitate, dat fiind faptul că în

conduita ultimului nu s-au constatat careva acțiuni ilicite.

La 31 decembrie 2020, Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot

a declarat recurs, prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel cu

adoptarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii în sensul declarat.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constatat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

La 21 ianuarie 2021, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, reprezentate de avocatul Ceban Vasile, au

declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu adoptarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de

chemare în judecată depusă de Mursa Vitalie împotriva Asociației Obștești

,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” cu privire la acordarea spațiului locativ și

eliberarea actelor necesare privatizării, ca neîntemeiată și admiterea integrală a

cererii reconvenționale înaintate de către Asociația Obștească „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui Vitalie Mursa, intervenient principal

Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, cu privire la evacuarea silită din spațiul locativ fără

acordarea altui spațiu locativ, încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată.

În susținerea recursului s-a invocat că, circumstanțele importante pentru

soluționarea pricinii nu au fost constatate și elucidate pe deplin, nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de prima instanță ca fiind stabilite și concluziile primei

instanțe sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii, precum și au fost încălcate și

aplicate greșit normele de drept material și normele de drept procedural.

Recurenții au opinat că, atât în decizia instanței de apel, cât și în hotărârea

primei instanțe, nu s-a expus concret în privința căror temeiuri legale s-a

concluzionat că, imobilul din str. Pietrarilor este proprietatea Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, finanțate de la bugetul de stat, acest bun

fiind transmis în gestiunea Centrului Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” or, bunul imobil din str.

Pietrarilor are statut de imobil nelocativ.

Concluziile instanței de fond vin în contradicție directă cu circumstanțele

veridice ale pricinii și se combat prin probele prezentate, care, deși, au fost cercetate

în procesul examinării cauzei, însă nu au fost analizate obiectiv și apreciate just de

către instanță. Astfel, soluția instanței de apel este rezultatul unor aprecieri și

10

interpretări unilaterale și eronate a circumstanțelor veridice ale cauzei, dar nu rezultă

din probele examinate în cadrul procesului de judecată, fiind făcută vădit tendențios,

în defavoarea sa, cu derogare de la prevederile art.4 al Codului de procedură civilă,

ceea ce a condus la pronunțarea unor hotărâri cu încălcarea dreptului la un proces

echitabil în sensul art.6 paragr. 1 din Convenție.

Circumstanțele cauzei demonstrează că, instanța de apel a judecat pricina

imparțial și neobiectiv, cu încălcarea normelor de drept material și procedural, a

apreciat incorect situația de fapt și probele administrate și a concluzionat greșit

despre temeinicia pretențiilor invocate de către reclamant, a respins cererea de apel

depusă și în așa fel a pronunțat o hotărâre ilegală.

La 28 ianuarie 2021, prin intermediul poștei, a declarat recurs, Mursa Vitalie,

prin care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel cu adoptarea unei noi

hotărâri de admitere integrală a acțiunii în sensul declarat.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 19 martie 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 176).

Prin referința depusă la 23 februarie 2021, Vitalie Mursa, reprezentat de

avocatul Veaceslav Ropot, a subliniat că consideră recursul Centrului Național de

Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”, neîntemeiat și care urmează a fi respins ca inadmisibil.

La 24 februarie 2021, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” și Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, reprezentate de avocatul Ceban Vasile au

depus referință la cererea de recurs, exprimând poziția în favoarea declarării

recursului depus de Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul Veaceslav Ropot, ca

inadmisibil sau respingerii ca neîntemeiat.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 21 octombrie 2020 și

a expediat-o participanților la proces la 09 noiembrie 2020 (f.d. 51, Vol. IV), însă

dovada că aceasta a fost recepționată de către recurenți și la ce dată, la materialele

cauzei lipsește. Astfel, recursurile sunt declarate în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

11

Prin încheierea din 16 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursurile admisibile și a decis examinarea acestora în fond

de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursurile declarate de Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul Veaceslav

Ropot și Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” și Centrul

Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor

din Moldova”, reprezentate de avocatul Ceban Vasile, și va casa integral decizia

instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând

recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele

invocate în recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii

atacate, fără a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, săvârșirea

altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aici, Colegiul menționează că din economia art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul

de procedură civilă, rezultă cu suficientă precizie că trimiterea la rejudecare doar o

singură dată pentru erori ce nu pot fi corectate de către instanța de recurs se referă în

exclusivitate la retrimiterile repetate ale proceselor cauzate de erori anterior

constatate de către instanța de recurs pe fondurile acțiunilor examinate.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție reține că netrimiterea cauzei spre rejudecare a doua oară, a fost

12

concepută de legiuitor ca o dispoziție edictată în favoarea părților, urmărindu-se

soluționarea într-un termen rezonabil a cauzelor, însă, în speță, aplicarea acestei

dispoziții este în defavoarea recurenților, aplicarea ei producându-le daune mult mai

mari decât trimiterea spre o nouă rejudecare.

În speță, prin decizia din 19 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție,

instanța de recurs nu a examinat fondul cauzei.

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Astfel, pe baza constatărilor instanțelor ierarhic inferioare, se observă că Vitalie

Mursa este invalid de gradul XXXXX, cu XXXXX (XXXXX). Membrii familiei lui

sunt soția Liudmila Mursa și copilul minor invalid (XXXXX) XXXXX. Începând

cu anul 2002, Vitalie Mursa este angajat al „Lumintehnica” S.R.L., iar din anul 2006,

în ședința comună a administrației și Comitetului sindical al „Lumintehnica” S.R.L.

s-a decis includerea recurentului în rândul prioritar a invalizilor de gr. I și II de

muncă pentru îmbunătățirea condițiilor de trai. Din cauză că a rămas fără locuință,

la 14 septembrie 2016, recurentul alături de familia sa a ocupat camera nr. (XXXXX)

XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX, aflat în

gestiunea Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”. El a pretins de la A.O. ,,Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” acordarea cu titlu de spațiu locativ a încăperii

menționate și eliberarea actelor necesare pentru privatizare. Pe de altă parte, A.O.

,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” a sugerat că recurentul trebuie să achite

costurile pentru perioada de trai în camera de cămin și să fie evacuat, cât timp nu are

niciun temei legal de a ocupa imobilul.

Colegiul lărgit amintește că, prima instanță a hotărât că pretențiile înaintate de

Vitalie Mursa sunt neîntemeiate și au decis respingerea integrală a acțiunii înaintate

de el. În schimb, instanța de judecată a admis acțiunea reconvențională, în special,

au dispus evacuarea recurentului din încăpere și repararea prejudiciului material în

mărime de 43 900 de lei în legătură cu utilizarea ilegală a încăperii. În acest context,

instanța de judecată a constatat că Vitalie Mursa nu dispune de un temei legal pentru

instalarea și locuirea în continuare în imobilul vizat, iar proprietarul A.O. ,,Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” nu permite tulburarea proprietății sale.

Prin decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, s-a admis apelul depus de Mursa Vitalie, s-

a casat integral hotărârea din 27 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care s-a admis parțial cererea de chemare în

judecată a lui Mursa Vitalie, s-a obligat Asociația Obștească ,,Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” să-i acorde lui Mursa Vitalie spațiu locativ în imobilul

de pe str. XXXXX, mun. XXXXX.

În rest cererea de chemare în judecată depusă de Mursa Vitalie împotriva

Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” de a elibera extrasul

tabelului nominal, extrasul din fișa locuinței și ordinul de repartiție în privința

camerei nr. XXXXX, s-a respins ca neîntemeiată.

13

Cererea reconvențională înaintată de către Asociația Obștească „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui Vitalie Mursa, intervenient principal

Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” cu privire la evacuarea silită din spațiul locativ fără

acordarea altui spațiu locativ, încasarea sumei și a cheltuielilor de judecată, s-a

respins ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 1 alin. (2), 59 alin. (6) Codul cu privire

la locuințe, art. 22 al Legii nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a

persoanelor cu dizabilități, art. 47 alin. (1) din Constituția RM, art. 28 alin. (1) și (2)

lit. d) al Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, transpusă în

Republica Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenției Organizației Națiunilor

Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități nr. 166 din 09 iulie 2010, instanța

de apel a considerat ca fiind neîntemeiată soluția primei instanțe.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că conform extrasului din

Registrul bunurilor imobile, respectivul cămin este proprietatea Asociației Obștești

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, finanțată de la bugetul de stat, iar prin

Hotărârea Plenarei Direcției Centrale a Societății Orbilor din Moldova (a cărei

succesor de drept în prezent este Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”) nr. 34/8.1 din 25 mai 2010, acest bun a fost transmis în gestiunea,

Centrului Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”.

Astfel, a menționat că Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” are atribuții care depășesc interesele ei particulare, urmărind scopuri

internaționale de protecție asumate de către Republica Moldova în privința

persoanelor cu dizabilități de vedere.

Deci, caracterul strict privat al asociației, este pus la dubii, cât timp este o

asociație republicană și oferă servicii publice pentru o categorie dezavantajată a

societății noastre, iar căminul este întreținut din bugetul de stat.

La acest capitol, instanța de apel a relevat că orice persoană care riscă să își

piardă locuința socială sau deținută de stat ar trebui, în principiu, să poată să ceară

să se aplice proporționalitatea măsurii determinată de un tribunal independent, în

pofida faptului că, în conformitate cu dreptul intern, el sau ea nu are dreptul să ocupe

apartamentul. Lipsa unui astfel de exercițiu conduce la încălcarea clară a art. 8 din

Convenție (a se vedea, de exemplu, Stanková vs Slovacia, 9 octombrie 2007;

McCann citată mai sus; Paulić vs Croația, 22 octombrie 2009; Yevgeniy Zakharov ,

Ibidem, Shvidkiye, Ibidem sau Panyushkiny vs Federația Rusă, 21 noiembrie 2017).

În acest context, Colegiul a reținut că, prima instanță s-a bazat pe concluzia că,

în acord cu Codul cu privire la locuințe, Mursa Vitalie nu avea dreptul legal să ocupe

camera nr. XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX mun. XXXXX, astfel,

limitându-se să constate că posesia apelantului nu avea nici un temei legal, dar prima

instanță nu a ținut cont de faptul că, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor

din Moldova” este unicul fondator și asociat al S.R.L. „Lumintehnica”, unde

activează și a activat Mursa Vitalie, iar administrarea activității societății și

gestiunea patrimoniului acesteia este efectuat de Asociație.

14

De asemenea a fost lăsată fără apreciere și proporționalitatea măsurii care

trebuie aplicată împotriva lui Mursa Vitalie, respectiv, în viziunea Colegiului,

neîntemeiat s-a dispus evacuarea lui Mursa Vitalie dintr-un apartament deținut de

stat, fără acordarea altui spațiu locativ, în condițiile când apelantul este o persoană

cu nevoi speciale și neasigurat cu alt domiciliu pe teritoriul mun. Chișinău.

Colegiul a reținut că, la caz, pornind de la faptul că, suntem în prezența unei

proprietăți finanțate din bugetul de stat, de tip - cameră de cămin, obținerea dreptului

de a locui în aceste spații, precum și dreptul proprietarului de a solicita evacuarea

vor avea loc sub egida Legii nr.75 din 30.04.2015.

Or, potrivit actului din 10 mai 2006, angajatorul apelantului, ”Lumintehnica”

SRL, a stabilit că Mursa Vitalie necesită îmbunătățirea condițiilor de trai (f.d. 147,

vol. I).

Iar, la 12 mai 2006, în ședința administrației, Comitetului sindical și biroului al

„Lumintehnica” S.R.L. s-a decis să-l includă pe apelantul-reclamant în rândul

prioritar al invalizilor de gr. I și II de muncă pentru asigurarea cu spațiu locativ (f.d.

148, vol. I). Nici angajatorul și nici fondatorul acestuia, Asociația Obștească

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, nu au venit cu o soluție adecvată timp de

circa 10 ani. În schimb, după intentarea acțiunii, angajatorul „Lumintehnica” S.R.L.

a încercat să se exonereze de responsabilitatea de mai sus prin ordinul nr. 14/17 din

12 iulie 2017.

Potrivit acestuia, administratorul Romanenco Alexei a ordonat de a lichida

rândurile persoanelor, care au stat la evidență pentru îmbunătățirea spațiului locativ

în cadrul „Lumintehnica” S.R.L. a Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova” (f.d. 23, vol. II).

Totodată, instanța de apel a notat că, asociația intimată și-a apărat interesul

asupra încăperii prin intermediul mai multor scrisori semnate de niște persoane cu

dizabilități similare cu ale apelantului, care au condamnat acțiunile lui Mursa Vitalie

de a se instala în camera de cămin.

Cu referire la solicitarea lui Mursa Vitalie privind acordarea anume a camerei

nr. XXXXX (XXXXX) din imobilul situat pe adresa str. XXXXX, mun. XXXXX,

instanța de apel a menționat că nu este în drept să oblige societatea pârâtă să-i acorde

lui Mursa Vitalie, anume camera nr. XXXXX (XXXXX) din imobilul situat pe

adresa str. XXXXX, mun. XXXXX, dat fiind faptul că, aceasta ar reprezenta o

ingerință nejustificată a instanței în activitatea AO „Asociația Nevăzătorilor din

Moldova”, de altfel, instanța nu se poate substitui în realizarea acțiunilor care

constituie dreptul discreționar al intimatului, în a cărui gestiune se află imobilul

respectiv. Astfel, intimatul urmează să-i acorde lui Mursa Vitalie unul dintre spațiile

locative care sunt disponibile la moment, pentru a-l asigura pe Mursa Vitalie cu

spațiu locativ pe perioada activității sale la unitatea respectivă în condițiile art. 25 al

Legii cu privire la locuințe (Monitorul Oficial al R. Moldova, 131-138/249,

29.05.2015), care indică că, în perioada studiilor și activității de muncă, persoanele

au dreptul să beneficieze de spațiu locativ în cămine, în limita spațiilor disponibile,

în temeiul contractului de locațiune încheiat în condițiile cap. VIII.

Astfel, instanța de apel a considerat că, cerințele lui Mursa Vitalie privind

obligarea intimatului la eliberarea extrasului din tabelul nominal, extrasul din fișa

15

locuinței și ordinul de repartiție în privința camerei nr. XXXXX sunt nefondate și

pasibile de a fi respinse, din motiv că aceasta este o pretenție subsidiară acordării lui

Mursa Vitalie, cu titlu de spațiu locativ, anume a camerei nr. XXXXX situată în

imobilul din str. XXXXX, mun. XXXXX, care a fost respinsă de către instanța de

judecată.

Mai mult ca atât, la materialele cauzei de fapt nici nu se regăsește un refuz al

pârâtului de a elibera actele solicitate. Or, instanța de judecată poate interveni în

obligarea eliberării actelor solicitate, doar atunci când partea a depus o

cerere/solicitare conform rigorilor legale, iar pârâtul refuză neîntemeiat sau în

general nu răspunde la cererea depusă. Atare informație la dosar nu există, pentru a

da posibilitatea instanței de judecată să analizeze temeiul refuzului, fie

nesoluționarea unei cereri.

Cu referire la cerința din acțiunea reconvențională privind evacuarea

apelantului Mursa Vitalie din căminul respectiv, fără acordarea altui spațiu locativ,

instanța de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, și a respins-o, or, deși dreptul prevăzut

la art.8 CEDO nu este unul absolut, limitările urmează a fi privite prin prisma

triplului test, în speță, deși o atare măsură, evacuarea, este prevăzută de lege, ea nu

poate fi aplicată în cazul de față, nefiind una proporțională scopului urmărit.

Astfel, solicitarea Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”

privind evacuarea lui Mursa Vitalie din odaia nr. XXXXX (XXXXX) a căminului

Centrului Național de Informare și Reabilitare din str. XXXXX, fără acordarea altui

spațiu locativ, contravine prevederilor art. 22 al Legii nr. 60 din 30.03.2012 privind

incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, art. 47 alin. (1) din Constituție și

art. 28 alin. (1) și (2) lit. d) al Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

transpusă în Republica Moldova prin Legea pentru ratificarea Convenției

Organizației Națiunilor Unite, presupunând în acest sens un tratament diferențiat al

apelantului Mursa Vitalie, prin ignorarea calității sale de invalid de gradul XXXXX

cu XXXXX (XXXXX), fapt care reprezintă o violare gravă a prevederilor art. 8

CEDO.

Cu referire la cererea înaintată de către Centrul Național de Informare și

Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” privind

încasarea de la Mursa Vitalie a sumei de 43 900 lei, precum și compensarea

cheltuielilor judiciare în cuantum de 2 000 de lei și a cheltuielilor judiciare suportate

de către Asociația Obștească ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” în mărime de

10 000 de lei, instanța de apel a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de a fi

respinsă, deoarece la caz, nu se atestă nici un temei al răspunderii civile, care ar

institui obligația lui Mursa Vitalie de a achita sumele solicitate, dat fiind faptul că în

conduita ultimului nu s-au constatat careva acțiuni ilicite.

Prin prisma criticilor aduse de către recurenți, Colegiul relevă că, instanța de

apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanță în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii, fără a elucida circumstanțele

cauzei, apreciind superficial circumstanțele cauzei, pripit s-a pronunțat în favoarea

respingerii apelului declarat de Centrul Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, admiterii apelului depus

de Mursa Vitalie, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea a fost admisă

16

parțial, cu obligarea Asociației Obștești ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” să-

i acorde lui Mursa Vitalie spațiu locativ în imobilul de pe str. XXXXX, mun.

XXXXX și a respins cererea reconvențională înaintată de către Asociația Obștească

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, prin ce se impune casarea deciziei instanței

de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de

judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că anterior s-a reiterat esența litigiului, în continuare urmează

a fi accentuate aspectele care au fost ignorate de instanța ierarhic inferioară la

soluționarea cauzei în ordine de apel, deși, o obligație în acest sens îi revenea în

temeiul legii procesuale.

De altfel, în virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa

ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu

poate trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real

ascultate, adică în mod real si concret examinate de către instanța sesizata. Altfel

spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația de a proceda

la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor si elementelor de proba

ale părților.

Incontestabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de

a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă

sau cel puțin de a le aprecia. Singura garanție că instanța a analizat susținerile

părților, argumentele si probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii

judecătorești.

În continuare, Colegiul reiterează că, Vitalie Mursa s-a instalat în camera nr.

(XXXXX) XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX , XXXXX mun. XXXXX

în anul 2016, din motiv că nu deține în mun. Chișinău un alt spațiu locativ. Faptul

respectiv este recunoscut de către intimații A.O. ,,Asociația Nevăzătorilor și

C.N.I.R. A. O. „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, care i-au calculat plata

pentru chirie pentru 878 de zile (vol. III, f. d. 42). În plus, prin încheierea irevocabilă

din 12 noiembrie 2016, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a interzis intimaților de

a crea impedimente lui Vitalie Mursa de a se folosi de camera de cămin până la

soluționarea litigiului de evacuare în fond.

Concomitent Colegiul notează că, de altfel, circumstanțele reținute de instanțele

ierarhic inferioare nu răspund, într-un mod clar, cum au calificat juridic statutul

camerei nr. (XXXXX) XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX, XXXXX mun.

XXXXX. Împrejurarea dată este una decisivă pentru soluționarea litigiului, cât timp,

în funcție de proprietate, sunt aplicabile legi diferite, iar Vitalie Mursa beneficiază

17

de anumite garanții. Or, opinia promovată de instanțele de judecată poartă un

caracter inconsistent, dacă nu chiar contradictoriu.

Mai mult, materialele cauzei nu conțin informații cu privire la fondatorii A.O.

,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, iar statutul este anexat în variantă

incompletă (vol. II, f. d. 72). Este imperios de atras atenția că societatea intimatului

este un succesor în drepturi al Societății Orbilor din Moldova, înregistrată în baza

Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 144 din 22 martie 1991.

Mai mult, la 5 august 2016, prin hotărârea Consiliului de Administrare al A.O.

,,Asociația Nevăzătorilor” s-a transmis, fără plată, căminul de mai sus în gestiunea

C.N.I.R. A. O. „Asociația Nevăzătorilor din Moldova. Drept motiv a fost invocat

faptul că C.N.I.R. A. O. „Asociația Nevăzătorilor din Moldova este finanțată de la

bugetul de stat al Republicii Moldova, iar defalcările întreprinderilor fondate de

A.O. ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” în fondul centralizat sunt foarte mici

și nu acoperă nici salarizarea personalului. Cu alte cuvinte, asociația obștească nu

dispune de surse financiare. Deci, în scopul prevenirii stopării prestării serviciilor

către beneficiarii asociației, societatea intimată a adoptat hotărârea dată (vol. II, f. d.

11 – 12).

Astfel, se atestă că A.O. ,,Asociația Nevăzătorilor din Moldova” are atribuții

care depășesc interesele ei particulare, urmărind scopuri internaționale de protecție

asumate de către Republica Moldova în privința persoanelor cu dizabilități de

vedere. Așadar, caracterul strict privat al asociației și al camerei nr. (XXXXX)

XXXXX, situată în căminul din str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX, este pus la

dubii, cât timp este o asociație republicană și oferă servicii publice pentru o categorie

dezavantajată a societății noastre, iar căminul este întreținut din bugetul de stat.

Prin urmare, în dependență de proprietate publică sau proprietate privată,

analiza criteriului impus de jurisprudența Ct.E.D.O. „necesar într-o societate

democratică” va fi diferită. Or, așa cum a fost indicat supra, a doua și cea mai

importantă întrebare din litigiu este dacă ingerința a fost proporțională cu scopul

urmărit. Punctul de vedere respectiv va răspunde dacă instanțele de judecată au

acordat corect prioritate exclusivă numai dreptului de proprietate al A.O. „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” asupra camerei nr. (XXXXX) XXXXX, situată în

căminul din str. XXXXX, XXXXX mun. XXXXX. Colegiul lărgit își propune să

dezvolte teza evocată în cele ce urmează.

În această ordine de idei, Colegiul consideră necesar de a evoca că, în cazul

unei proprietăți publice, după caz, locuință socială (art. 9), locuință de serviciu (art.

21) sau cameră de cămin (art. 25), obținerea dreptului de a locui în aceste imobile

sau dreptul proprietarului de a solicita eliberarea sau evacuarea din ele au loc

conform prescripțiilor legale din Legea nr. 75 din 30 aprilie 2015. În același timp,

legislatorul a prevăzut pentru fiecare tip de locuință procedura de evacuare a

locatarilor în acord cu art. 20, 22 sau art. 44 – 46 din Legea sus-citată.

Subsecvent, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție constată că, orice persoană care riscă să își piardă locuința

socială sau deținută de stat ar trebui, în principiu, să poată să ceară să se aplice

proporționalitatea măsurii determinată de un tribunal independent, în pofida faptului

că, în conformitate cu dreptul intern, el sau ea nu are dreptul să ocupe apartamentul.

18

Lipsă unui astfel de exercițiu conduce la încălcarea clară a art. 8 din Convenție (a se

vedea, de exemplu, Stanková vs Slovacia, 9 octombrie 2007; McCann citată mai sus;

Paulić vs Croația, 22 octombrie 2009; Yevgeniy Zakharov , ibidem, Shvidkiye,

ibidem sau Panyushkiny vs Federația Rusă, 21 noiembrie 2017).

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție reține că, Vitalie Mursa a prezentat în fața instanțelor de judecată

argumente legate de proporționalitatea evacuării lui. Mai întâi, circumstanțele

sensibile și excepționale ale speței redau ipoteza potrivit căreia Vitalie Mursa, care

este invalid de gradul XXXXX, cu dizabilitate XXXXX (XXXXX), împreună cu

soția lui și copilul minor sunt lipsiți de un loc permanent de trai. Apoi, în

apartamentul privat cu două odăi situat în r-nul XXXXX, sat. XXXXX, str.

XXXXX, casa nr. XXXXX, ap. XXXXX, Vitalie Mursa este proprietar al ¼ cotă –

parte. Imobilul dat cuprinde o suprafață totală de 36 m.p., ceea ce include suprafața

locativă în mărime de 19 m.p., unde locuiește mama și tatăl recurentului, sora lui,

Mursa Svetlana împreună cu soțul și 2 copii (vol. II, f. d. 140).

De asemenea, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție evidențiază că, imobilul se află la o distanță de 26 km de

mun. Chișinău. În opinia intimatului, spațiu locativ în cămin poate fi acordat

salariatului atunci când el locuiește în altă localitate la o distanță mai mare de 40 km

de la locul de muncă. Totuși, instanța de judecată este conștientă că o deplasare

zilnică la o asemenea distanță impune cheltuieli considerabile, iar ținând cont de

dizabilitatea recurentului, transportul trebuie să aibă o acomodare rezonabilă pentru

el. Factorii dați nu au fost verificați. Mai mult, nu există certitudine că recurentul ar

avea posibilitate să-și găsească un loc de muncă adaptat pentru necesitățile speciale

ale acestuia în sat. Romănești. Spre deosebire de cele indicate, căminul din speță se

află la o distanță de 200 – 300 de metri de locul de muncă, ceea ce face deplasarea

lui mult mai ușoară și mai puțin costisitoare.

Totodată, conform art. 28 alin. (1) și (2) lit. d) din Convenția privind drepturile

persoanelor cu dizabilități, transpusă în Republica Moldova prin Legea pentru

ratificarea Convenției Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor

cu dizabilități nr. 166 din 9 iulie 2010, Statele Părți recunosc dreptul persoanelor cu

dizabilități la un standard adecvat de viață pentru ele și familiile lor, inclusiv la

locuință, la îmbunătățirea continuă a condițiilor de trai și vor lua măsurile

corespunzătoare pentru a proteja și promova realizarea acestui drept fără

discriminare pe criteriu de dizabilitate. Statele Părți recunosc dreptul persoanelor cu

dizabilități la protecție socială și posibilitatea de a se bucura de acest drept fără

discriminare pe criteriu de dizabilitate și trebuie să ia măsurile corespunzătoare

pentru a proteja și promova realizarea acestui drept, inclusiv măsuri pentru: (d) A

asigura accesul persoanelor cu dizabilități la programele publice de locuințe.

Cu referire la normele de drept material enunțate, Colegiul relevă că, instanța

ierarhic inferioară nu a reușit să depună diligență pentru examinarea acestor

circumstanțe esențiale și cu efect direct asupra soluționării juste a cauzei. De altfel,

Curtea de Apel Chișinău a trebuit să apere dreptul de proprietate privată al A.O.

„Asociația Nevăzătorilor din Moldova” prin intermediul art. 374 sau capitolului ce

reglementează „Locațiunea” din Codul civil. Totodată, luând în considerare

19

împrejurările de mai sus, instanța de apel a omis să constate caracterul de bună –

credință sau de rea – credință în acțiunile de posesie de fapt a încăperii din partea lui

Vitalie Mursa. Or, potrivit art. 307 alin. (1) din Codul civil, orice persoană este

îndreptățită să posede un bun în urma unei examinări diligente, necesare în

raporturile civile caracteristice speței.

În ansamblu, ținând cont de natura litigiului și de marja de apreciere a instanței

de judecată, Colegiul judiciar opinează că a examinat principalele întrebări juridice

puse în prezenta cerere de recurs. Restul alegațiilor invocate de recurent poartă un

caracter secundar și nu au forță juridică de a influența decisiv considerentele de mai

sus (a se vedea, printre alte altele, Kamil Uzun vs Turcia, 10 mai 2007, parag. 64 din

10 mai 2007; Centrul pentru Resurse Juridice în numele lui Valentin Câmpeanu vs

România (Marea Cameră), 17 iulie 2014, parag. 156).

Drept consecință, instanța de recurs acceptă criticile recurentului potrivit cărora

instanțele de judecată inferioare au omis să pună în echilibru drepturile concurente

ale părților implicate în proces, în special, dreptul de proprietate al A.O. „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova” și dreptul la respectarea domiciliului al lui Vitalie

Mursa într-o măsură compatibilă cu art. 8 din C.E.D.O. Efectul acestor încălcări de

legalitate și anume, devierile de administrare a dreptului material afectează echitatea

procedurii în ansamblu și calitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în prima și a

doua instanță impusă de articolul 130 alin. (4) și art. 239 din Codul de procedură

civilă. Or, la deliberarea deciziei, Curtea de Apel Chișinău nu a decis, în mod

convingător, legea aplicabilă speței și nu a apreciat just ansamblul de probe anexat

la materialele cauzei.

La caz, instanța de recurs constată că, contrar prevederilor legale menționate,

concluziile instanței de apel sunt expuse într-o formă incertă, neavând putere de

convingere, fără a fi dată o apreciere cuvenită pretențiilor formulate în prezentul

litigiu, precum și în raport cu normele de drept ce reglementează acest aspect.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în normele enunțate supra,

instanța de recurs constată că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând

apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina sub

toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu regulile

și legislația în vigoare.

Deci, analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de

drept, care i-au format convingerea în sensul unei anumite soluții, trebuie să fie clară

și simplă, precisă, conchisă și fermă, să aibă putere de convingere.

Instanța de recurs reține că, în sensul art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanțele de judecată

trebuie să indice cu suficientă claritate motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar

având în vedere caracterul determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile,

ce implică o apreciere a faptelor supuse judecării. De asemenea, noțiunea de proces

echitabil impune ca instanța de judecată să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa,

ci să examineze efectiv problemele esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se

mulțumească de a proba pur și simplu concluziile uneia dintre părți. Se accentuează

că, dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prezumă dreptul la o

20

hotărâre și decizie motivată. Motivarea este o parte a hotărârii în care instanța

judecătorească în mod obligatoriu își expune concluziile formulate în privința cauzei

diferite spre soluționare.

Pentru considerentele date, ținând cont de imposibilitatea instanței de recurs de

a corecta respectiva omisiune, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează asupra necesității

remiterii cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru a asigura părților o

judecare efectivă a cauzei în ordine de apel, ca garanție a legalității și temeiniciei

actului judecătoresc ce va fi adoptat.

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, ignorate

anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții

reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe ambele acțiuni formulate în raport

cu probele prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să

fie certă și coerentă, atât pe marginea acțiunii inițiale, cât și celei reconvenționale și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursurile declarate și

va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admit recursurile declarate de Vitalie Mursa, reprezentat de avocatul

Veaceslav Ropot, Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” și

Centrul Național de Informare și Reabilitare al Asociației Obștești „Asociația

Nevăzătorilor din Moldova”, reprezentate de avocatul Ceban Vasile.

Se casează integral decizia din 21 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Vitalie Mursa

împotriva Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, intervenient

accesoriu Liudmila Mursa, cu privire la acordarea spațiului locativ și eliberarea

actelor necesare privatizării, și la cererea reconvențională înaintată de către

Asociația Obștească „Asociația Nevăzătorilor din Moldova” împotriva lui Vitalie

Mursa, intervenient principal Centrul Național de Informare și Reabilitare al

Asociației Obștești „Asociația Nevăzătorilor din Moldova”, cu privire la evacuarea

silită din spațiul locativ fără acordarea altui spațiu locativ, încasarea sumei și a

cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

21

Judecătorii Svetlana Filincova

Dumitru Mardari

Victor Boico

Galina Stratulat

22