2ra-1270/21 — Repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii si ale instantelor de judecată

2ra-1270/21 — Repararea prejudiciului material si moral cauzat prin actiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii si ale instantelor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1270/21

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) A. Ojoga

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) M. Anton, V. Cotorobai, I. Secrieru

D E C I Z I E

15 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Dumitru Mardari

examinând recursurile declarate de către Nicolaev Roman, reprezentat de

avocatul Dragomir Aliona, Ministerul Justiției și Procuratura Generală,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolaev Roman

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

Procuratura Generală cu privire la cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021,

c o n s t a t ă:

La 05 august 2019, Nicolaev Roman a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și

Procuratura Generală cu privire la cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Nicolaev Roman a menționat că la 15 septembrie 2017,

a fost reținut pe un termen de 72 de ore, fiind bănuit în comiterea infracțiunii

prevăzută de art. 190 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal.

Ulterior, prin ordonanța din 17 septembrie 2017, a fost pus sub învinuire, iar

prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 18 septembrie 2017, i-a fost

aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 de zile.

De asemenea, a invocat că prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din

29 septembrie 2017, a fost scos de sub urmărire penală din motiv că faptele nu

întrunesc elementele infracțiunii, cu clasarea dosarului penal.

1

Reclamantul a reiterat că în rezultatul intentării cauzei penale, a suportat

prejudiciu material ce constă din suma de 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, 30 800 lei cu titlu de cheltuieli suportate pentru cauza penală, achitată în

beneficiul părților vătămate – Iațco Adrian și Veștiman Cătălin, 4 200 lei cu titlu de

cheltuieli pentru produsele alimentare procurate de rudele sale.

Mai mult ca atât, fiind plasat în Penitenciarul nr. 13 din mun. Chișinău, a fost

deținut în condiții inumane și degradante, astfel fiindu-i cauzat prejudiciu moral.

Reclamantul Nicolaev Roman a solicitat încasarea de la bugetul de stat a sumei

de 45 000 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de 10 000 euro cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 iulie 2020, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de Nicolaev Roman.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021, s-a admis apelul

declarat de Nicolaev Roman, s-a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

din 22 iulie 2020 și s-a emis o nouă hotărâre, prin care:

S-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Nicolaev Roman.

S-a încasat de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției în

beneficiul lui Nicolaev Roman suma de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și

suma de 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică.

În rest, acțiunea a fost respinsă.

La 08 iulie 2021, Nicolaev Roman, reprezentat de avocatul Dragomir Aliona a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin care a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

Recurentul Nicolaev Roman, în motivarea recursului a invocat că instanța de

apel a interpretat eronat normele de drept material.

Astfel, a menționat că unul din criteriile orientative generale de apreciere a

prejudiciului moral, este criteriul echității, care exprimă că îndemnizația trebuie să

prezinte o justă și integrală despăgubire, iar conform jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să

primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă afect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor

și nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Prin urmare, a reiterat că concluzia instanței de apel privind repararea

prejudiciului în mărime de 11 000 lei ca fiind nemotivată și care necesită o analiză

mai amplă a circumstanțelor cauzei.

La 02 august 2021, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Ministerul Justiției, în motivarea recursului, a invocat că instanța de

apel a aplicat eronat normele de drept material, precum și faptul că a apreciat arbitrar

probele anexate la materialele cauzei.

2

Astfel, a specificat că pentru angajarea răspunderii statului pentru prejudiciul

cauzat prin erori judiciare și de urmărire penală, sunt necesare unele condiții speciale

și anume existența faptei ilicite.

Or, la materialele cauzei nu există nici un act definitiv și irevocabil al instanței

de judecată sau a organului ierarhic superior, prin care s-a stabilit ca fiind ilegale

acțiunile organului de urmărire penală.

Deci, a reiterat că persoana care pretinde că a fost vătămată într-un drept al său

urmează a dovedi faptul că acțiunile organelor de stat au purtat un caracter ilicit, or

însuși actele judecătorești privind pornirea urmăririi penale, ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit, învinuit sunt niște procedee legate de

desfășurarea normală a urmăririi penale care nu afectează drepturile sau libertățile

constituționale.

La fel, a specificat că Roman Nicolaev nu a prezentat probe ce ar demonstra

prezența unor suferințe cauzate, iar argumentele invocate întru motivarea pretenției

de încasare a prejudiciului moral, poartă un caracter declarativ.

Prin urmare, instanța de apel eronat a dispus încasarea din contul bugetului de

stat în beneficiul reclamantului a sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, în

cazul în care nu sunt întrunite condițiile necesare de aplicabilitate a prevederilor

Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

La 17 august 2021, Procuratura Generală a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe.

Recurentul Procuratura Generală, în motivarea recursului, a invocat că

Nicolaev Roman a fost supus unui control legal de către organele de resort ghidat de

legea procesuală penală, ingerință admisă atât de legislația națională, cât și de cadrul

normativ internațional, or, Nicolaev Roman nu se poate opune acestei ingerințe

atunci când interesul suprem al persoanei, societății și/sau al statului în sensul

protejării împotriva comiterii infracțiunii îl cere.

Prin urmare, Nicolaev Roman nu a fost tras la răspundere penală, nu i s-a

acordat statutul de condamnat, fiind doar bănuit/învinuit (15 septembrie 2017 – 29

septembrie 2017) de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c) și

d) din Codul penal în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale.

Respectiv, emiterea unei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală nu

reprezintă o încălcare a dreptului ultimului, care necesită a fi despăgubit prin prisma

Legii nr. 1545, deoarece nu au fost declarate ca fiind ilegale acțiunile procurorului,

judecătorului de instrucție sau ale organului de urmărire penală.

Mai mult ca atât, Nicolaev Roman nu a dovedit prin probe admisibile faptul

vătămării drepturilor personale nepatrimoniale privind integritatea morală,

prezumție valabilă până la proba contrarie, totodată nefiind justificată și mărimea

compensației solicitate.

3

Astfel, nu au fost prezentate probe care ar confirma că a suportat careva

prejudicii.

La 26 iulie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului declarat de Roman Nicolaev, fiind recepționat de către Ministerul

Finanțelor și Procuratura Generală la 30 iulie 2021 conform avizelor de recepție (f.d.

186-187).

La 02 august 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului declarat de Ministerul Justiției.

La 18 august 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimaților copia

recursului declarat de Procuratura Generală.

La 18 august 2021, Procuratura Generală a depus referință la recursul declarat

de Nicolaev Roman, prin care a solicitat să fie considerat inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Cu referire la termenul de declarare a recursurilor, instanța de recurs

menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 22 aprilie

2021, iar la 29 iunie 2021, inastanța de apel a expediat în adresa părților prin

intermediul poștei electronice decizia motivată a istanței de apel (f.d. 170).

Recursul a fost declarat la 08 iulie 2021 de către Nicolaev Roman, la

02 august 2021 de către Ministerul Justiției și la 17 august 2021 de către Procuratura

Generală, respectiv se consideră depuse în termenul prevăzut de art.434 din Codul

de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 08 septembrie 2021, recursurile

declarate de către Nicolaev Roman, reprezentat de avocatul Dragomir Aliona,

Ministerul Justiției și Procuratura Generală au fost considerate admisibile.

În conformitate cu art. 444 din Codul de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători

decide asupra oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților

acestora pentru a se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în

cererea de recurs.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recursurile

declarate, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Ministerul Justiției și

Procuratura Generală urmează a fi respinse, iar recursul declarat de Nicolaev

Roman, reprezentat de avocatul Dragomir Aliona urmează a fi admis, cu modificarea

deciziei instanței de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul și să modifice

decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție menționează că la speță, sunt aplicabile prevederile art. 1405

alin. (1) din Codul civil și art. 1423 din Codul civil (în redacția de până la 01 martie

2019), precum și prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de

4

reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală,

ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

S-a constatat, că prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 15 septembrie

2017, s-a dispus începerea urmăririi penale conform semnelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal.

Ulterior, prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 17 septembrie 2017,

Nicolaev Roman a fost pus sub învinuire, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal, iar prin încheierea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 18 septembrie 2017, în privința lui Nicolaev Roman a

fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 de

zile.

Prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 29 septembrie 2017, Nicolaev

Roman a fost scos de sub urmărire penală din motiv că faptele nu întrunesc

elementele infracțiunii, cu clasarea dosarului penal și încetarea de drept a măsurii

preventive – arestul preventiv, aplicat prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 18 septembrie 2017.

Făcând uz de remediul intern, în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998

privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor

de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, Nicolaev Roman

a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient

accesoriu Procuratura Generală, solicitând încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției a sumei de 10 000 euro cu titlu de prejudiciu moral

cauzat prin tragerea ilegală la răspundere penală și încasarea sumei de 45 000 lei cu

titlu de prejudiciu material (30 000 lei pentru cu titlu de prejudiciu material achitat

părților vătămate, 10 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și 4 200 lei

pentru procurarea alimentelor).

Prima instanță, judecând cauza, a dispus respingerea acțiunii.

Instanța de apel, prin decizia din 22 aprilie 2021, a casat hotărârea instanței de

fond și a emis o nouă hotărâre, prin care a admis parțial cererea de chemare în

judecată depusă de Nicolaev Roman, cu încasarea de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Nicolaev Roman a sumei de

10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral și 1 000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență

juridică, iar în rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a concluzionat referitor la

tragerea ilegală la răspundere penală a lui Nicolaev Roman, iar ca urmare dreptul

ultimului de a solicita repararea prejudiciului cauzat prin prisma Legii nr. 1545 din

25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile

ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

Astfel, instanța de apel a constatat că instanța de fond eronat a aplicat normele

de drept material ce țin de încasarea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, or,

măsurile aplicate în privința reclamantului pot determina suferințe psihice, prin

privarea sa de libertate și limitarea dreptului la libera circulație, inclusiv prin

5

sentimentul de anxietate, stres, neliniște, perturbare a vieții, disconfort și retrăire,

stări apreciate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului ca fiind elemente ale

prejudiciului nepatrimonial.

La caz, instanța de apel a considerat că suma de 10 000 lei este una rezonabilă

și echitabilă, fiind o despăgubire suficientă, compensatoare pagubelor de ordin

moral cauzat reclamantului și corespunzătoare criteriilor de despăgubire stabilite de

Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența sa, iar cuantumul pretins

de reclamant este vădit disproporțional și excesiv în raport cu criteriile stabilite la

caz și principiul general al echității.

Totodată, instanța de apel a concluzionat că suma de 1 000 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică este o sumă reală, necesară și rezonabilă, care

corespunde volumului serviciilor prestate realmente confirmate de către avocat în

cadrul judecării cauzei și constituie o satisfacție echitabilă.

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că instanța de apel întemeiat a concluzionat că

Nicolaev Roman este îndreptățit să pretindă repararea prejudiciului moral cauzat în

urma acțiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești, însă, în opinia instanței de recurs suma de 10 000 de lei

încasată cu titlu de prejudiciu moral nu corespunde caracterului și gravității

suferințelor psihice și fizice cauzate ultimului, nefiind proporțională prejudiciului

moral suferit și pe măsură să îi aducă satisfacție.

În susținerea opiniei enunțate, colegiul reține următoarele.

Conform art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești nr. 1545 din 25 februarie 1998, acțiunile ilicite sunt acele acțiuni sau

inacțiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenții,

ale organului de urmărire penală sau ale instanței de judecată, care exclud vinovăția

acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general,

potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere și nu poate

fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcție de răspundere din organul de

urmărire penală sau din instanța de judecată, manifestate prin încălcarea intenționată

a normelor procedurale și materiale în timpul procedurii penale sau contravenționale

(infracțiuni).

Conform art. 3 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din Legea nr. 1545 din 25 februarie

1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, este

reparabil prejudiciul material și moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma

tragerii ilegale la răspundere penală și a condamnării ilegale, eliberării sau

suspendării ilegale din lucru (funcție), precum și în urma altor acțiuni de procedură

care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice.

Prejudiciul cauzat se repară integral, indiferent de culpa persoanelor cu funcție

de răspundere din organele de urmărire penală, din procuratură și din instanțele

judecătorești.

6

Conform art.6 lit. b) din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul

de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire

penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, dreptul la repararea

prejudiciului, în mărimea și modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul scoaterii

persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de

reabilitare.

Conform art. 11 alin. (1) și (3) din legea menționată, mărimea compensației

pentru repararea prejudiciului moral se stabilește de instanța de judecată în modul

prevăzut de prezenta lege.

Mărimea concretă a compensației se determină luîndu-se în considerare

gravitatea infracțiunii de a cărei săvîrșire a fost învinuită persoana respectivă;

caracterul și gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală și la

examinarea cauzei penale în instanța de judecată; rezonanța pe care a avut-o în

societate informația despre învinuirea persoanei; durata urmăririi penale, precum și

durata examinării cauzei penale în instanța de judecată; natura dreptului personal

lezat și locul lui în sistemul de valori al persoanei; suferințele fizice, caracterul și

gradul suferințelor psihice; măsura în care compensația bănească poate atenua

suferințele fizice și psihice cauzate; durata aflării nelegitime a persoanei în detenție.

În toate cazurile, instanța de judecată se va baza pe principiile compensării

rezonabile și echitabile a prejudiciului moral.

Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire.

Prin prisma Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea

vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit, iar

cuantumul despăgubirilor trebuie în așa fel stabilit, încât să aibă efect compensatoriu

și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și nici venituri

nejustificative pentru victime.

Aici, urmează a menționa că, instanța de apel, corect a aplicat legea materială

care guvernează raportul juridic litigios, just a constatat faptul că, este reparabil

prejudiciul moral cauzat lui Nicolaev Roman în urma tragerii ilegale la răspundere

penală și întemeiat a concluzionat referitor la încasarea prejudiciului moral.

Astfel, reieșind din faptul că răspunderea pentru prejudiciul moral are un

caracter compensator, acesta urmează să se determine de instanța judecătorească în

raport cu circumstanțele concrete ale cauzei, ținându-se cont de persoana

reclamantului și de măsura în care această compensație poate să-i aducă satisfacție.

La caz, Colegiul reține că la 15 septembrie 2017, Nicolaev Roman a fost reținut

de către Procuratura mun. Chișinău pe motivul existenței rezonabile de a presupune

că se va sustrage de la urmărirea penală și va împiedica aflarea adevărului cunoscând

despre circumstanțele care-i sunt incriminate în temeiul art. 190 alin. (2) lit. b), c) și

d) din Codul penal, prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din

18 septembrie 2017, fiindu-i aplicată măsura preventivă sub formă de arest preventiv

pe un termen de 30 de zile.

7

Prin ordonanța Procuraturii mun. Chișinău din 29 septembrie 2017, Nicolaev

Roman a fost scos de sub urmărire penală din motiv că faptele nu întrunesc

elementele infracțiunii, cu clasarea dosarului penal și încetarea de drept a măsurii

preventive – arestul preventiv, aplicat prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 18 septembrie 2017.

Colegiul reține că actele cauzei denotă cu certitudine tragerea ilegală la

răspundere penală a lui Nicolaev Roman și aflarea în arest preventiv în perioada

15 septembrie 2017 – 29 septembrie 2017 (încetarea de drept a măsurii preventive).

Deci, instanța de recurs consideră că, cuantumul prejudiciului moral încasat de

către instanța de apel în mărime de 10 000 lei este vădit disproporțional și diminuat

în raport cu circumstanțele stabilite la caz, or, la determinarea cuantumului acestuia

urmează să se respecte criteriul echității, care presupune că despăgubirile pentru

prejudiciul moral trebuie să fie juste, raționale și echitabile, adică trebuie stabilite în

așa fel încât să asigure efectiv o compensare suficientă a prejudiciului moral cauzat,

cu menținerea echilibrului între daunele efectiv pricinuite și suma acordată.

Luând în considerație suferințele psihice suportate de către Nicolaev Roman în

urma tragerii ilegale la răspundere penală și aflării în arest preventiv o perioadă de

14 zile, gradul trăirilor negative și disconfortul suportat odată cu supunerea acestuia

urmăririi penale, consecințele produse familiei, de stresul precum și de efectele

psihice provocate, compensația bănească încasată de instanța de apel nu este în

măsură de a-i atenua suferințele fizice și psihice cauzate.

Prin urmare, prejudiciul moral se acordă în raport cu consecințele negative

suferite de parte, măsura în care au fost lezate acest și afectată situația socială și

materială, iar în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, aceste criterii

se aplică prin necesitatea ca partea lezată să primească o satisfacție echitabilă pentru

prejudiciul moral suferit, iar suma apreciată să nu fie vădit disproporțională cu

sumele acordate de Curtea Europeană.

La speță, urmează a se invoca cauza Cucu și alții contra Moldovei, în care

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat în unanimitate încălcarea

dreptului la libertate și siguranță pentru trei reclamanți: Cucu Alexandru, Tanasiev

Eugeniu și Vladarcic Vadim.

La fel, Curtea a notat că instanțele naționale și Guvernul au acordat

reclamanților despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, însă problema principală

este aprecierea dacă compensația acordată a fost proporțională cu prejudiciul suferit

de către reclamanți, iar nivelul compensației nu trebuie să fie disproporționat în

comparație cu cel acordat de Curte în cazuri similare.

Astfel, Curtea a reiterat că în prezenta cauză, statutul de victimă și prin urmare,

existența unei încălcări este legată de compensația financiară acordată la nivel

național, or, aprecierea Curții implică o comparație dintre acestea cu cea pe care

Curtea o acordă în cazuri similare.

Prin urmare, Curtea a reținut că Curtea Supremă de Justiție și Guvernul au

acordat primului reclamant echivalentul a 1 460 de euro (pentru 15 zile de arest),

862 de euro celui de-al doilea reclamant (pentru 7 zile de arest) și 317 euro celui

8

de-al treilea reclamant (pentru 9 zile de arest), drept prejudiciu moral, sume care sunt

inferioare celor acordate de Curte în cazuri similare.

În final, Curtea a acordat fiecărui reclamant câte 4 000 euro cu titlu de

prejudiciu moral.

La caz, urmează a se face referire și la deciziile de radiere de pe rol a cererilor

Ciornea și Buzu versus Moldova.

Cererea Ciornea vs Moldova se referă la detenția reclamantului timp de 23 de

zile în detenție preventivă și 17 zile în arest la domiciliu. Curtea Supremă de Justiție

i-a acordat suma de 535 de euro cu titlu de prejudiciu moral, iar Guvernul s-a oferit

să plătească reclamantului 3 000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și

moral.

Cererea Buzu vs Moldova se referă la detenția reclamantului timp de o noapte,

fapt pentru care a solicitat despăgubiri de aproximativ 914 euro pentru încălcarea

drepturilor sale garantate de art. 5 și 11 din Convenție. Curtea Supremă de Justiție a

oferit echivalentul sumei de aproximativ 444 de euro, iar Guvernul s-a angajat să

plătească 470 de euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral în limita

cerințelor înaintate de reclamant.

În circumstanțele expuse și având în vedere principiul compensării echitabile

și rezonabile a prejudiciului moral, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că suma de 3 000 euro,

care urmează a fi convertită în valută națională a Republicii Moldova, la rata de

schimb din data plății, va constitui o satisfacție pentru prejudiciul cauzat

reclamantului, care este una rezonabilă și echitabilă, fiind o despăgubire utilă și

suficientă, compensatoare pagubelor de ordin moral cauzat reclamantului, această

despăgubire fiind corespunzătoare și criteriilor de despăgubire stabilite de Curtea

Europeană a Drepturilor Omului prin jurisprudența similară (Buzadji vs Republica

Moldova), fiind exagerată suma de 10 000 euro solicitată de către ultimul cu titlu de

prejudiciu moral.

Prin urmare, instanța de recurs apreciază neîntemeiate argumentele

Ministerului Justiției și Procuraturii Generale cu referire la faptul că Nicolaev

Roman nu a prezentat probe care ar confirma prejudiciul moral cauzat prin acțiunile

organelor de urmărire penală și astfel lipsa temeiului de a genera obligațiunea

statului la repararea acestuia, dat fiind că acest argument poartă un caracter

declarativ și formal, fiind contrar prevederilor Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998.

De asemenea, instanța de recurs menționează că la materialele cauzei este

anexat bonul de plată, din care rezultă că Nicolaev Roman a achitat avocatului

Dragomir Aliona suma de 10 000 lei pentru asistența juridică în cadrul prezentei

cauze civile (f.d. 9).

În acest sens, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție consideră necesar, în conformitate cu prevederile

art. 94 și 96 din Codul de procedură civilă, de a majora și cuantumul sumei încasate

de către instanța de apel cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, de la 1 000 de lei

până la 5 000 lei, ca fiind reale, necesare și rezonabile.

9

Totodată, Colegiul reține că prin cererea de chemare în judecată, Nicolaev

Roman a solicitat încasarea sumei de 45 000 lei cu titlu de prejudiciu material și

anume 30 800 lei cu titlu de prejudiciu material achitat părților vătămate, 10 000 lei

cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și 4 200 lei pentru procurarea alimentelor.

Instanța de recurs reiterează că referitor la pretențiile menționate, relevanță au

prevederile art. 4 alin. (1) din Legea Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind

modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, care stipulează că

prejudiciul cauzat prin acțiunile ilicite specificate în prezenta lege nu se repară de

către stat în cazul împăcării bănuitului, învinuitului, inculpatului cu partea vătămată,

precum și în cazul în care persoana, în procesul urmăririi penale sau cercetării

judecătorești, împiedică, prin autodenunț, stabilirea adevărului.

După cum rezultă din recipisele (xero-copii) întocmite la 19 septembrie 2019,

Nicolaev Roman, prin intermediul avocatului Cebotari Serghei, benevol a achitat

părților vătămate Veștiman Cătălin și Iațco Claudia - reprezentantul legal al lui Iațco

Adrian, suma de 20 000 lei și respectiv 10 800 lei în contul compensării prejudiciului

material și moral (f.d. 33-34).

Având în vedere prevederile legale menționate, este întemeiată soluția

instanțelor ierarhic inferioare referitor la respingerea pretenției cu privire la

repararea prejudiciului material achitat părților vătămate în cadrul dosarului penal.

Cu referire la cerința privind încasarea cheltuielilor pentru procurarea

alimentelor, instanța de recurs menționează că reclamantul nu a prezentat probe întru

susținerea pretenției respective.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a respinge recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, de a

admite recursul declarat de Nicolaev Roman, reprezentat de avocatul Dragomir

Aliona, cu modificarea deciziei instanței de apel în partea încasării de la bugetul de

stat prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Nicolaev Roman a

prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică, prin majorarea

cuantumului sumei încasate de la 10 000 de lei până la 3 000 euro, care urmează a fi

convertită în valută națională a Republicii Moldova, la rata de schimb din data plății

și a cheltuielilor de asistență juridică de la 1 000 de lei până la 5 000 lei. În rest,

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe urmează a fi menținute.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ lărgit al Curții Supreme

de Justiție

d e c i d e:

Se resping recursurile declarate de Ministerul Justiției și Procuratura Generală.

Se admite recursul declarat de Nicolaev Roman, reprezentat de avocatul

Dragomir Aliona.

10

Se modifică decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021, în cauza civilă,

la cererea de chemare în judecată depusă de Nicolaev Roman împotriva Ministerului

Justiției, intervenienți accesorii Ministerul Finanțelor și Procuratura Generală cu

privire la cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale

organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești și

încasarea cheltuielilor de judecată, în partea încasării de la bugetul de stat prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Nicolaev Roman a prejudiciului

moral și a cheltuielilor de asistență juridică, prin majorarea cuantumului sumei

încasate de la 10 000 de lei până la 3 000 (trei mii euro), care urmează a fi convertită

în valută națională a Republicii Moldova, la rata de schimb din data plății și a

cheltuielilor de asistență juridică de la 1 000 de lei până la 5 000 (cinci mii lei).

În rest, decizia Curții de Apel Chișinău din 22 aprilie 2021 și hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22 iulie 2020, se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Victor Burduh

Dumitru Mardari

11