2rac-165/21 — încasarea datoriei
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea datoriei
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2rac-165/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2raс-165/21
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru, Judecător - A. Sandu
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, Judecători - A. Pahopol, V. Mihaila, I. Cotruța
Î N C H E I E R E
08 septembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
În componența:
Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL “Bebelux”, reprezentată de
avocatul Tonu Alexandru,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL “Centrul
Comercial Jumbo” către SRL “Bebelux” cu privire la încasarea datoriei pentru
serviciile de publicitate, serviciile comunale și compensarea cheltuielilor de
judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2021, prin care a fost
casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 septembrie 2020 și
emisă o nouă hotărâre,
c o ns ta tă :
La 04 februarie 2020, SRL “Centrul Comercial Jumbo” a depus cerere de
chemare în judecată (concretizată pe parcurs) împotriva SRL “Bebelux” cu privire la
încasarea datoriei pentru serviciile de publicitate, serviciile comunale și încasarea
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a indicat că între ÎM ”Leutis” SRL, în calitate de
prestator, și SRL “Bebelux”, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de
prestări servicii nr.415 din 01 februarie 2011, a serviciilor comunale precum și de
publicitate pentru imobilul cu nr. cadastral xxxxx, situat în ”Centrul Comercial
Jumbo”, amplasat pe adresa: xxxxx.
Conform deciziei Camerei Înregistrării de Stat din 24 octombrie 2014, în urma
schimbului proprietarului imobilului - construcției comerciale situate în xxxxx, prin
actul de predare-primire, la 01 martie 2015, SRL ”Centrul Comercial Jumbo” a
preluat toate contractele de locațiune și prestări servicii încheiate anterior cu ÎM
”Leutis” SRL și, respectiv, a preluat toate drepturile și obligațiunile care rezultă din
aceste contracte.
Prin contractul de prestări servicii nr. 415 din 01 februarie 2011, SRL “Bebelux”
și-a asumat obligația de a achita cu regularitate plata pentru chirie în zilele de la 05-
10 ale lunii curente pentru luna următoare, iar pentru serviciul publicitate și alte
1
servicii locativ-comunale până la data de 10 a lunii următoare, pe care nu le execută
în mod corespunzător. Astfel, la 11 august 2020, suma datorată de SRL “Bebelux”
conform actului de verificare, constituia 41819,64 lei.
Reclamanta a invocat că societatea pârâtă refuză în continuare onorarea
obligațiunilor sale conform contractului nr. 415 din 01 februarie 2011, fapt care a
impus-o să se adreseze în instanța de judecată.
În instanță reclamanta a solicitat încasarea de la SRL “Bebelux” în beneficiul
SRL ”Centrul Comercial Jumbo” a datoriei în mărime de 41819,64 lei și
compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 1522 lei.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24 septembrie 2020,
cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată.
S-a perceput de la SRL ”Centrul Comercial Jumbo” în folosul SRL “Bebelux”
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 7692 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit actului de verificare
pentru perioada din 01 decembrie 2017 până la 16 decembrie 2019, eliberat de SRL
”Centrul Comercial Jumbo”, precum și a facturilor fiscale, rezultă că reclamanta a
eliberat facturi pentru prestarea serviciilor publicitare în beneficiul SRL “Bebelux”,
care de fapt nu au fost prestate conform pct.1.2 din contractul nr.145 din 01
februarie 2011. Or, din pct. 1.2 a contractului în coroborare cu prevederile art. 970
alin.(1) al Codului civil, nu rezultă că prestatorul s-a obligat să presteze
beneficiarului servicii de reclama continuu.
Instanța a constatat că, SRL “Centrul Comercial Jumbo”, nejustificat, a început să
acopere restanța serviciilor de publicitate conform Contractului de prestări servicii și
reclamă nr.415 din 01 februarie 2011 din costul serviciilor comunale, fapt confirmat
prin somația expediată de către societatea reclamantă, calculând nejustificat o
restanță în sumă de 41819,64 lei. Deși sarcina probațiunii revine reclamantei, pe
parcursul examinării cauzei aceasta nu a prezentat probe în vederea dovedirii
faptului că au fost organizate ori efectuate careva promoții de publicitare de care a
beneficiat SRL “Bebelux” și despre care ultima a fost informată în prealabil.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 25 februarie 2021, a fost respins apelul
incident declarat de SRL “Bebelux”, admis apelul declarat de SRL “Centrul
Comercial Jumbo”, casată hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 24
septembrie 2020 și emisă o hotărâre nouă de admitere a acțiunii.
Au fost încasate de la SRL “Bebelux” în beneficiul SRL “Centrul Comercial
Jumbo” datoria în mărime de 41819,64 lei, cheltuielile suportate pentru achitarea
taxei de stat în prima instanță în sumă de 1522 lei și cheltuielile suportate pentru
achitarea taxei de stat în apel în sumă de 941 lei.
În susținerea soluției pronunțate Curtea de Apel Chișinău a reținut că prima
instanță la examinarea cauzei, nu a luat în considerație toate prevederile contractuale
și greșit a ajuns la concluzia că în contract nu este prevăzută prestarea serviciilor de
publicitate.
La 30 aprilie 2021 (prin oficiul poștal), SRL “Bebelux”, reprezentată de avocatul
Tonu Alexandru, a contestat cu recurs decizia Curții de Apel Chișinău din 25
februarie 2021, solicitând casarea acesteia, modificarea hotărârii primei instanțe în
partea descriptivă și motivare referitor la existența raportului contractual între părți
și menținerea dispozitivului hotărârii primei instanțe.
2
În motivarea cererii de recurs, reiterând circumstanțele de fapt și normele de drept
indicate în prima instanță și în instanța de apel, recurenta a invocat că instanța de
apel a aplicat eronat normele de drept material, nu a constatat și elucidat pe deplin
circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a apreciat arbitrar probele
prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în
contradicție cu circumstanțele pricinii.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se
declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.
Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 25
februarie 2021, expediată părților la 17 martie 2021, astfel, se constată că recurenta
s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul împotriva deciziei instanței
de apel în termenul stabilit de lege.
Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele cauzei
și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de către SRL
“Bebelux”, reprezentată de avocatul Tonu Alexandru, inadmisibil, din
considerentele ce urmează.
În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți
participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă
încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a
normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de
procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs
se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile
prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3
judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de
apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de
procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din
prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina
recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării
acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În speță, însă criticile invocate de SRL “Bebelux”, reprezentată de avocatul Tonu
Alexandru, nu pot duce la admisibilitatea recursului, or acestea nu pot fi reținute
prin prisma art. 432 al Codului de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în
mod exclusiv asupra reaprecierii circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii
ilegalității soluției instanței de apel.
Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care
evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de
apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere
3
faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de
legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict
prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.
Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe
care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a
pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă
indicare a textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs
implicând determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se
bazează.
Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia
cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea
omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.
Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a
îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată
în cererea de recurs declarată de către SRL “Bebelux”, reprezentată de avocatul
Tonu Alexandru.
Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea
considerării recursului ca fiind admisibil.
În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale
Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e:
Se consideră inadmisibil recursul declarat de SRL “Bebelux”, reprezentată de
avocatul Tonu Alexandru.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului,
Judecătorul Svetlana Filincova
Judecătorii Galina Stratulat
Iurie Bejenaru
4