2rac-163/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2raс-163/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central, Judecător - S. Dubceac

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți, Judecători - I. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu

Î N C H E I E R E

08 septembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele completului, Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului declarat de SRL ”Turmedgaz-Teh”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SRL ”Turmedgaz-Teh”

împotriva SRL ”Agro-Dias” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 04 martie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

admisă cererea de apel declarată de SRL ”Agro-Dias”, casată parțial hotărârea din 13

noiembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central și în partea casată a fost emisă

hotărâre de respingere a pretenției cu privire la încasarea penalității,

c o ns ta tă :

La 31 decembrie 2019, SRL ”Turmedgaz-Teh” a înaintat cerere de chemare în

judecată împotriva SRL ”Agro-Dias” cu privire la încasarea datoriei, penalității și a

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a indicat că între SRL “Turmedgaz-Teh”, în

calitate de locator, și SRL “Agro-Dias”, în calitate de locatar, a fost încheiat

contractul de locațiune nr. 4 din 18 iunie 2018 a încăperii nelocuibile cu suprafața de

34 m2, situată în clădirea amplasată în xxxxx, str. Xxxxx.

Transmiterea încăperii se confirmă prin actul din 18 iunie 2018 de predare-primire

în locațiune a încăperii nelocuibile.

Conform p.5.1 a contractului de locațiune, chiria lunară pentru încăperea în cauză

constituia 166 de euro, inclusiv TVA. Societatea pârâtă urma să achite chiria lunară

anticipat, în lei moldovenești, la cursul oficial al BNM la data achitării.

La 25 februarie 2019, părțile contractante au semnat un acord cu privire la

rezilierea, din aceeași dată, a contractului de locațiune nr. 4 din 18 iunie 2018, iar în

conformitate cu actul de predare-primire din 25 februarie 2019, încăperea nelocuibilă

a fost predată locatorului.

Conform procesului-verbal de verificare a decontărilor reciproce din 26 februarie

2019, societatea pârâtă a recunoscut datoria sa față de reclamantă în mărime de

12539,70 lei.

1

În conformitate cu scrisorile de garanție din 26 februarie 2019 și 15 mai 2019,

pârâta și-a asumat obligația de a achita reclamantei datoria de 12539,70 lei în cel mai

scurt timp. Totuși, până la depunerea acțiunii în instanță, nu a fost efectuată nicio

plată în vederea stingerii datoriei.

Conform p.8.2 a contractului de locațiune, în cazul neachitării chiriei în termenul

limită, indicat în factura corespunzătoare, locatarul va achita locatorului o penalitate

în mărime de 1,0% de la suma achitată pentru fiecare zi de întârziere.

Pentru perioada 26 februarie 2019 - 16 septembrie 2019, adică 200 zile,

penalitatea constituie 25079,40 lei.

Societatea reclamantă a expediat în adresa pârâtei somația nr. 5 din 16 septembrie

2020 cu privire la achitarea benevolă a datoriei de 12539,70 lei și a penalității în

mărime de 25079,40 lei, somație recepționată la 19 septembrie 2019, însă pârâta nu a

achitat nici datoria, nici penalitatea, nici nu a dat răspuns la această somație.

În fața instanței de judecată, reclamanta a solicitat încasarea de la SRL “Agro-

Dias” în beneficiul SRL “Turmedgaz-Teh” a datoriei la plata chiriei în sumă de

12539,70 lei, a penalității în mărime de 25079,40 lei și compensarea cheltuielilor de

judecată legate de achitarea taxei de stat în sumă de 1128,57 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 13 noiembrie 2020, acțiunea a

fost admisă integral.

A fost încasată de la SRL ”Agro-Dias” în beneficiul SRL ”Turmedgaz-Teh”

datoria în mărime de 12539,70 lei și penalitatea în mărime de 25079,40 lei.

A fost încasată de la SRL ”Agro-Dias” în beneficiul SRL ”Turmedgaz-Teh” suma

de 1128,57 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în hotărârea sa că între părțile

litigante s-a stabilit un raport juridic în baza contractului sinalagmatic în care fiecare

dintre părți s-a obligat reciproc, astfel încât obligația fiecăreia din ele să fie corelativă

obligației celeilalte. Deși reclamanta și-a executat pe deplin obligația de transmitere

în folosință a încăperii nelocuibile, societatea pârâtă, fiind obligată la plata chiriei, nu

a executat obligația asumată, iar pe parcursul examinării cauzei nu a prezentat probe

ce ar demonstra lipsa datoriei.

Cu privire la pretenția de încasare a penalității, instanța a evidențiat că aceasta este

prevăzută în contractul semnat de părți, iar în cazul existenței datoriei reclamanta are

dreptul de a solicita încasarea inclusiv a penalității. Astfel, instanța a hotărât

admiterea acestei pretenții, respingând alegațiile societății pârâte cu privire la

cuantumul excesiv al penalității ca fiind lipsite de suport probatoriu.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 04 martie 2021, a fost admis apelul declarat de

SRL ”Agro-Dias”, casată parțial hotărârea Judecătoriei Bălți, sediul central din 13

noiembrie 2020, în partea încasării sumei de 25079,40 lei cu titlu de penalitate, și în

partea casată a fost emisă hotărâre de respingere a pretenției cu privire la încasarea

penalității.

Totodată, a fost micșorată suma de 1128,57 lei, încasată cu titlu de cheltuieli de

judecată, până la suma de 376,19 lei.

În susținerea soluției pronunțate instanța de apel a reținut că, odată cu rezilierea

contractului de locațiune a încăperii nelocuibile, prin acordul de reziliere din 25

februarie 2019, părțile au realizat un nou acord de voință, prevederile contractului de

locațiune din 18 iunie 2018 nefiind operabile pentru viitor. Acordul de reziliere

2

prevede stingerea datoriei la plata chiriei și nu conține clauze cu privire la încasarea

penalității, astfel, nefiind stipulată expres în contract, penalitatea nu poate fi

solicitată.

La 30 aprilie 2021 (prin poștă electronică și prin oficiul poștal), SRL ”Turmedgaz-

Teh” a contestat cu recurs decizia Curții de Apel Bălți din 04 martie 2021, solicitând

casarea acesteia în partea pretenției cu privire la încasarea penalității cu menținerea în

această parte a hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat faptul că la emiterea deciziei instanța de apel a

interpretat în mod eronat legea și a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia

dreptului.

La 10 iunie 2021 (prin oficiul poștal), SRL ”Agro-Dias” a depus o referință la

recursul declarat de către SRL ”Turmedgaz-Teh”, solicitând considerarea acestuia ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele dosarului rezultă că decizia recurată a fost pronunțată la 04 martie

2021, expediată părților 06 aprilie 2021 și recepționată de SRL ”Turmedgaz-Teh” la

18 aprilie 2021, astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei instanței de apel în termenul stabilit de lege.

Analizând temeiurile invocate în cererea de recurs, referință în raport cu

materialele cauzei și prevederile legale, Completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

către SRL ”Turmedgaz-Teh”, inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) al Codului de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) al Codului de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) al Codului de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții de

apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al Codului de

procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind din

prevederile art. 437 alin.(1) lit. f) al Codului de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de SRL ”Turmedgaz-Teh”, nu pot duce la

admisibilitatea recursului, or acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 al Codului

3

de procedură civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentei cu soluția dată de instanța de apel,

precum și lipsa temeiurilor legale de declarare al recursului, având în vedere faptul

că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de legalitate a

deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict prevăzute de

art. 432 alin. (2), (3) și (4) al Codului de procedură civilă.

Or, nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind

necesară motivarea recursului cu indicarea amănunțită a motivelor de ilegalitate pe

care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului înseamnă nu doar

exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o

hotărâre neîntemeiată. Aderent, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a

textelor de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând

determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel, o minimă argumentare a

criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează.

Abordarea recurentei, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul acesteia cu

soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit identificarea

omisiunilor sau erorilor care ar impune considerarea acestuia ca fiind admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de către SRL ”Turmedgaz-Teh”.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

considerării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) ale

Codului de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către SRL ”Turmedgaz-Teh”.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

4