2ra-893/21 — recunoasterea încălcării drepturilor consumatorului si repararea prejudiciului material si moral

2ra-893/21 — recunoasterea încălcării drepturilor consumatorului si repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-893/21

Prima instanță: Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni (jud. V. Olărescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea cu răspundere limitată „Maximum Auto”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Alexandru

Sanduța împotriva Societății cu răspundere limitată „Maximum Auto”, intervenient

accesoriu Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu

privire la recunoașterea încălcării drepturilor consumatorului și repararea

prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de către Alexandru Sanduța, a fost casată hotărârea din

11 martie 2020 a Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni și a fost emisă o nouă hotărâre

cu privire la admiterea parțială a acțiunii,

constată:

La 04 iunie 2018 Alexandru Sanduța a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Maximum Auto”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorilor cu privire la constatarea încălcării drepturilor consumatorului și

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 10 noiembrie 2012 a procurat

de la SRL „Maximum Auto” o baterie de acumulatoare, care a funcționat timp de 4

ani.

A menționat că, fiind satisfăcut de calitatea produsului, la 19 octombrie 2016

a procurat de la SRL „Maximum Auto” o altă baterie de acumulatoare de tip Win

Max seria BA-677022366, cu certificat și termen de garanție de 18 luni.

A susținut că, bateria procurată la 19 octombrie 2016 a fost exploatată și a

funcționat doar până la 09 martie 2018, dată la care a ieșit din funcție.

A afirmat că, deoarece bateria de acumulatoare enunțată a ieșit din funcțiune

în interiorul termenului de garanție, s-a adresat la SRL „Maximum Auto” cu cerere,

prin care a solicitat înlocuirea gratuită sau restituirea contravalorii bateriei

acumulatoare.

A notat că, bateria a fost recepționată de către reprezentantul SRL „Maximum

Auto” în stare curată, fără deteriorări mecanice, termice, chimice ale capacului

corpusului și clamelor.

1

A relevat că, bacteria a fost verificată de reprezentantul vânzătorului la

următorii parametri funcționali: presiunea bateriei cu și fără suprasolicitare, curent

de pornire la rece, tensiunea pe generator, consumul de curent cu motorul oprit și

careva deficiențe la acest capitol nu au fost depistate, în acest sens fiind întocmit

actul de primire nr. 8518 din 21 martie 2018.

A declarat că, ulterior, de către reprezentantul pârâtului i-a fost prezentată

concluzia specialistului nr. 132 din 04 aprilie 2017, în baza căreia verbal i-a fost

refuzat în satisfacerea revendicărilor înaintate, fără prezentarea unui refuz în scris.

A invocat că, nefiind de acord cu refuzul pârâtului, la 19 aprilie 2018 s-a

adresat la Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței cu o

reclamație, prin care a solicitat verificarea și constatarea încălcării dreptului său de

consumator.

A mai invocat că, conform răspunsului nr. 27/05-1557 din 14 mai 2018,

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței i-a recomandat să

se adreseze în instanța de judecată în vederea apărării drepturilor sale de consumator.

A relatat că, la cererea SRL „Maximum Auto”, Centrul expertize

independente „Cexin” SRL a efectuat expertiza extrajudiciară, în urma căreia a

constatat că, el a încălcat regulile de exploatare și deservire în timpul exploatării

bateriei de acumulatoare și deci se face vinovat de ieșirea din funcțiune a

acumulatorului.

A menționat că, nu este de acord cu concluzia specialistului, deoarece este una

îndoielnică, superficială, neîntemeiată și neargumentată, care se bazează doar pe

presupuneri.

A susținut că, specialistul, la efectuarea expertizei extrajudiciare, nu s-a bazat

pe instrucțiunea de instalare, utilizare, regulile de păstrare, prevăzute de

documentația de însoțire a bateriei acumulatoare și nu a indicat la concret care reguli

din Instrucțiunea pentru exploatarea bateriei de acumulatoare au fost încălcate de

consumator.

A afirmat că, este eronată concluzia specialistului precum că, bateria a ieșit

din funcțiune din cauza încălcării regulilor de exploatare și deservire, în cazul în care

bateria era de tip închis și nu a avut posibilitatea să intervină, să o deservească sau

să controleze nivelul și densitatea electrolitului din bacteria de acumulatoare.

A declarat că, a respectat întru totul instrucțiunea de instalare, utilizare,

regulile de păstrare, prevăzute în documentația de însoțire a bateriei acumulatoare,

iar vânzătorul nu a dovedit vina consumatorului în ceea ce privește deficiențele

apărute la produsul vândut, caz în care concluzia specialistului nr. 132 din 04 aprilie

2017 nu poate fi reținută cu titlu de probă în vederea respingerii revendicărilor

consumatorului.

A subliniat că, deoarece i-a fost refuzată înlocuirea gratuită sau restituirea

contravalorii produsului defectat, la 18 aprilie 2018 a cumpărat de la alt vânzător o

baterie de acumulatoare nouă, suportând cheltuieli în sumă de 1400 de lei, fapt ce se

confirmă prin cardul de garanție și bonul de plată a cumpărăturii, anexate la cererea

de chemare în judecată, astfel, prin încălcarea drepturilor de consumator i-a fost

cauzat un prejudiciu material în sumă de 1400 de lei.

2

A specificat că, prin acțiunile pârâtului i-a fost cauzat și un prejudiciu moral

în sumă de 3000 de lei, or, fiind de vârstă înaintată de la 09 martie 2018 până 18

aprilie 2018 a fost lipsit de posibilitatea de a se folosi de automobil, fiind nevoit să

se folosească de serviciile de taxi, să suporte incomodități și cheltuieli suplimentare,

fapt care l-a afectat emoțional.

A invocat că, locuind în or. Ialoveni a fost nevoit să se deplaseze de 4 ori la

sediul pârâtului în mun. Chișinău, de 2 ori la Agenția pentru protecția

Consumatorilor și Supravegherea Pieței și de 3 ori la Inspectoratul de poliție

Botanica, suportând cheltuieli de transport în sumă de 350 de lei.

A solicitat constatarea încălcării drepturilor sale de către pârât și încasarea din

contul pârâtului a sumei de 1400 de lei, cu titlu de prejudiciu material, a sumei de

3000 de lei, ci titlu de prejudiciu moral, a sumei de 1500 de lei, cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică și a sumei de 350 de lei, cu titlu de cheltuieli de transport.

Prin hotărârea din 11 martie 2020 a Judecătoriei Hâncești, sediul Ialoveni, a

fost respinsă acțiunea depusă de către Alexandru Sanduța ca neîntemeiată.

La 27 mai 2020 Alexandru Sanduța a declarat apel nemotivat, iar la 05 august

2020 și 08 octombrie 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de către Alexandru Sanduța, a fost casată hotărârea primei instanțe și

a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, a fost

recunoscută încălcarea drepturilor consumatorului Alexandru Sanduța și au fost

încasate de la SRL „Maximum Auto” în beneficiul lui Alexandru Sanduța suma de

1400 de lei, cu titlu de prejudiciu material, suma de 1400 de lei, cu titlu de prejudiciu

moral și suma de 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. În rest acțiunea

a fost respinsă.

Instanța de apel a reținut pe de o parte că, SRL „Maximum Auto” a refuzat

atât înlocuirea gratuită a produsului necorespunzător, cât și desființarea raportului

juridic constituit cu restituirea contravalorii produsului necorespunzător, iar, pe de

altă parte, nu a efectuat expertiza produsului din contul său, or, concluzia

specialistului nr. 132 din 04 aprilie 2017 nicidecum nu poate înlocui prin sine

raportul de expertiză, ceea ce denotă încălcarea drepturilor consumatorului

Alexandru Sanduța. Mai mult, consumatorul Alexandru Sanduța nici nu a fost

înștiințat despre data efectuării expertizei pentru a fi prezent la ea sau să fie prezent

un reprezentant de al său, ceea ce în viziunea instanței de apel denotă faptul că,

concluzia specialistului, la caz, nu a fost una independentă.

Așadar, instanța de apel a concluzionat că, SRL „Maximum Auto”, în calitatea

sa de profesionist, căruia îi incumbă obligația de dovedire a vinei consumatorului, a

eșuat să demonstreze că, defecțiunile bateriei au survenit drept consecință a

încălcării de către consumatorul Alexandru Sanduța a regulilor de exploatare și

deservire.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic concluzia specialistului nr. 132 din

04 aprilie 2017, invocată de către SRL „Maximum Auto” cu titlu de probă, care nu

generează opozabilitate instanței atât timp cât aceste date nu au fost confirmate prin

3

alte probe relevante și admisibile.

În argumentarea acestei poziții, instanța de apel a mai reținut că, această

concluzie a specialistului poartă un caracter generalist în condițiile în care nu au fost

indicate concret care reguli din „Instrucțiunea pentru exploatarea BA” au fost

încălcate de către consumator.

Instanța de apel a menționat că, nu pot fi reținute nici argumentele

specialistului precum că, bateria a ieșit din funcție din cauza încălcării regulilor de

exploatare și deservire, în cazul în care bateria era de tip închis, nefiind posibilă

intervenția apelantului la deservirea sau controlul nivelului și densității electrolitului

din BA. În plus, la efectuarea expertizei extrajudiciare nu s-a luat în considerare

instrucțiunea de instalare, utilizare, regulile de păstrare, prevăzute de documentația

de însoțire a bateriei acumulatoare, omisiuni ale specialistului care nu pot fi imputate

consumatorului.

Astfel, instanța de apel a calificat comportamentul prestatorului drept o

tentativă de distorsionare a adevărului în condițiile pretinsei calități de bună-

credință, or, în acest mod, SRL „Maximum Auto” confirmă că, este în cunoștință de

cauză vizavi de caracterul doar formal al expertizei prezentate în speță, lipsind

suportul factologic justificativ suficient, ce ar exclude dubiile unui observator

rezonabil vizavi de obligația pozitivă de prestator de bună-credință. Deci, în

condițiile în care vânzătorul nu a dovedit vina consumatorului în ceea ce privesc

deficiențele apărute la produsul vândut, vânzătorul avea obligația să îndeplinească

cerințele prevăzute la art. 18 alin. (2) și 181 alin. (1) conform opțiunii

consumatorului, ceea ce nu a fost realizat de către ultimul.

În aceste împrejurări, instanța de apel a apreciat ca fiind nejustificată

concluzia primei instanțe privind respingerea cerinței de constatare a încălcării

dreptului, în condițiile în care materialele cauzei denotă încălcarea drepturilor

consumatorului, Alexandru Sanduța, fiind necesară afirmarea dreptului a cărui

protecție se solicită.

Instanța de apel, făcând trimitere la art. 20 alin. (1) din Legea privind protecția

consumatorului, art. 14 alin. (1) și 1416 alin. (2) din Codul civil și ținând cont de

faptul că, consumatorului i-a fost refuzată înlocuirea gratuită sau restituirea

contravalorii produsului defectat și din acest motiv, la 18 aprilie 2018 a cumpărat de

la alt vânzător o baterie de acumulatoare nouă, suportând, astfel, cheltuieli în sumă

de 1400 de lei, fapt ce se confirmă prin cardul de garanție și bonul de plată a

cumpărăturii anexate la cererea de chemare în judecată (f. d. 19), a considerat că,

solicitarea de reparare a prejudiciului material este îndreptățită legal. Astfel, în

condițiile în care apelantul a făcut dovada suportării prejudiciului material pretins în

sumă de 1400 de lei, instanța de apel a consider necesară admiterea acestei cerințe,

cu încasarea de la intimat în beneficiul apelantului a sumei de 1400 de lei, cu titlu

de prejudiciu material.

Făcând trimitere la art. 20 alin. (3)-(6) din Legea privind protecția

consumatorului, art. 1422 alin. (1) și 1423 alin. (1) și (2) din Codul civil, instanța de

apel a conchis că, în speță se întrunesc temeiurile stabilite de cadrul legal enunțat

pentru adjudecarea compensației pentru prejudiciul moral cauzat prin starea de stres

și de frustrare, iar cu referire la valoarea acestei compensații, aceasta urmează a fi

4

stabilită de către instanță în raport cu caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau

fizice, precum și statutul social al persoanei vătămate.

Totodată, instanța de apel a conchis că, în contextul raționamentelor Curții

Europene a Drepturilor Omului referitoare la satisfacțiile echitabile acordate prin

prisma Convenției, în prezenta cauză suferințele cauzate apelantului depășesc pragul

de veritate a satisfacției acordate prin simpla constatare a încălcării dreptului apărat,

iar drept urmare, a considerat că, apelantul este îndreptățit la o compensație bănească

de 1400 de lei, cu titlu de prejudiciu moral, aceasta fiind o sumă rezonabilă de

evaluare pertinentă a daunelor compensatoare, echitabilă în raport cu suferințele

cauzate apelantului.

La 06 aprilie 2021, prin intermediul oficiului poștal, SRL „Maximum Auto”

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, cu încasarea

de la intimat a cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată.

A menționat că, instanța de apel a operat exclusiv cu prevederile legale, care

stabilesc drepturile consumatorilor, ignorând normele care stipulează și anumite

obligații pentru aceștia.

A susținut că, instanța de apel nu a ținut cont de prevederile art. 185 alin. (1)

și (5) din Legea privind protecția consumatorilor și pct. 10 din Regulamentul cu

privire la modul de gestionare a Registrului de reclamații, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 1141 din 04 octombrie 2006.

A afirmat că, prevederile legale enunțate instituie o procedură extrajudiciară,

pe care trebuie să o întreprindă consumatorul înainte de a intenta o acțiune în

judecată și, anume, depunerea reclamației, însă în speță, o astfel de reclamație

lipsește.

A relevat că, intimatul nu a prezentat dovada respectării procedurii prealabile

prin depunerea reclamației către recurent, iar în conformitate cu art. 267 lit. a) CPC,

instanța judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care reclamantul nu a

respectat procedura, prevăzută prin lege sau prin contractul părților, de soluționare

prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, inclusiv prin mediere.

A notat că, prin actul de predare-primire din 21 martie 2018 a fost transmis

spre reparație produsul achiziționat de către intimat.

A relevat că, având încheiat un contract pentru deservirea tehnică a produselor

comercializate pe teritoriul țării în perioada de garanție și postgaranție cu Centrul de

deservire tehnică „Ultra Sonic” SRL, s-a adresat către aceasta pentru efectuarea

reparației bunului, însă în urma diagnosticului produsului, s-a depistat că, viciul

existent a fost cauzat în procesul de exploatare.

A declarat că, a solicitat o a doua opinie Centrului expertize independente

„Cexin” SRL, care prin raportul nr. 132 din 04 aprilie 2018 a confirmat ipoteza

Centrului de deservire tehnică „Ultra Sonic” SRL.

A invocat că, deși intimatul și-a expus dezacordul față de concluzia oferită de

către centrul de expertize, nu a solicitat efectuarea unei expertize judiciare și nici

instanța de apel nu a dispus din oficiu acest fapt.

5

A mai invocat că, prin actul administrativ din 14 mai 2018, eliberat de către

Agenția pentru Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței, s-a refuzat

tragerea la răspundere a recurentului, iar intimatul nu a contestat acest act

administrativ.

Prin referința depusă la 08 iunie 2021 și 10 iunie 2021 Agenția pentru

Protecția Consumatorilor și Supravegherea Pieței a solicitat declararea recursului ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa participanților la proces copia deciziei contestate la 23 martie 2021 (f. d. 124).

Astfel, recursul declarat la 06 aprilie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

6

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SRL „Maximum Auto”

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către SRL „Maximum Auto”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SRL „Maximum Auto” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată „Maximum Auto”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

7