2ra-2105/19 — încasarea contravalorii serviciului

Dosarul nr. 2ra-2105/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud. V. Chiselița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov)

ÎNCHEIERE

20 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Evgheni Sterlețchi,

reprezentat de avocatul Mihail Balaban,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Evgheni Sterlețchi

împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Catol Lux”, intervenient accesoriu

Agenția pentru Protecția Consumatorului și Supravegherea Pieții cu privire la încasarea

contravalorii serviciului prestat necorespunzător, a prejudiciului material, moral și a

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins apelul declarat de Evgheni Sterlețchi și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie

2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani,

c o n s t a t ă :

La 13 aprilie 2018 Evgheni Sterlețchi a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Catol Lux”, intervenient accesoriu Agenția pentru Protecția

Consumatorului și Supravegherea Pieții cu privire la încasarea contravalorii serviciului

prestat necorespunzător, a prejudiciului material, moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 01 septembrie 2017, s-a prezentat cu

automobilul de model Lexus n/î XXXXX, la autoservice-ul SRL „Catol Lux” amplasat

în mun. XXXXX, pentru efectuarea lucrărilor de reparație al automobilului.

A specificat că în rezultatul diagnosticării preliminare, angajații pârâtului au

comunicat că urmează a fi executate lucrări tehnice și anume: schimbarea și instalarea

casetei de direcție, schimbarea și instalarea discurilor de frânare față, schimbarea

suportului din față a stabilizatorului, schimbarea mânecii de spate a stabilizatorului,

schimbarea plăcuțelor de frâna din față, pivotarea discurilor de la frâna din față,

reparația suporturilor din față.

După pretinsa executare a lucrărilor, reclamantul recepționând automobilul a

constatat că „de facto” starea autoturismului s-a înrăutățit.

În acest sens, reclamantul s-a adresat cu о reclamație pârâtului prin care a solicitat

remediere serviciilor prestate necalitativ, însă acesta prin răspunsul din 11 septembrie

2017, a refuzat în efectuarea unei expertize independente, motivând faptul că nu este

împotriva unei expertize independente, doar cu condiția ca reclamantul să о achite din

1

contul său, fapt care contravine prevederilor art. 181 alin. (1) din Legea nr. 105 din 13

martie 2003 privind protecția consumatorului.

Evgheni Sterlețchi a relatat că s-a adresat unei companie independente SRL

Sefriod Auto „Avalon Club”, în prezența reprezentanților autoservisului pârât -

mecanicul Vitalie, responsabil nemijlocit de reparație și administratorul filialei SRL

„Catol Lux” – Vlad, care după întelegerea verbală între reclamant și pârât au convenit

ca partea vinovată să achite diagnostica mașinii și reparația.

Prin actele de constatare-diagnostică, Avalon Club a stabilit un șir de deficiențe

ale automobilului care au survenit anume în urma prestării serviciilor necalitative de

către SRL „Catol Lux”, în sumă de 13261 de lei pentru sistema de frână și aproximativ

33335 de lei prejudiciu cauzat automobilului ca urmare a reparării necorespunzătoare,

deoarece în urma pseudo reparației la caseta de direcție (reparata de SRL „Catol Lux”

la un service anonim) nu a fost instalat corect un element care a cauzat defecțiunea

cutiei de transmisie.

Totodată a afirmat că, atât SRL Sefriod Auto „Avalon Club” cât și Toyota Centru

au refuzat să repare automobilul, motivând ca nu au mai întâlnit așa defecțiuni cauzate

de servicii necorespunzătoare, și nu au putut garanta ca este soluționabilă problema.

Astfel că reclamantul fiind nevoit sa se adreseze companiei din Ukraina, or. Odessa,

care e specializată anume în acest domeniu, achitând suma de 1530 dolari SUA pentru

restabilirea cutiei și 80 dolari SUA pentru piesa de pe caseta de direcție, care nu

corespunde poziției corecte.

De asemenea a specificat că suma de 1530 dolari SUA este mai mica decât suma

de 33335 de lei care a fost menționată de către SRL Sefriod Auto „Avalon Club”.

A considerat că în speță, părțile au încheiat un contract de prestare a serviciilor de

reparație, conform căruia pârâtul s-a obligat să repare automobilul reclamantului în

contra costul serviciilor de 5526 lei, însă de facto a prestat un serviciu necorespunzător,

fapt care în esență constituie neexecutarea contractului de prestare a serviciilor.

A mai indicat că reieșind din faptul că pârâtul din 11 septembrie 2017, era obligat

să întreprindă acțiunile prescrise în art. 181 din Legea 105 din 13 martie 2003 privind

protecția consumatorilor, acesta urmează a fi supus răspunderii legale sub forma

încasării penalității legale de 5% pe zi, din costul serviciului neprestat, ceea ce

constituie, începând cu data de 12 septembrie 2017 suma de 49734 de lei.

Reclamantul a declarat că în urma prestării serviciilor necorespunzătoare de

reparație auto, i-a fost cauzat un prejudiciu material în valoare de 13621 de lei defecte

frâna, 600 lei pentru diagnostica Avalon Club, 1530 dolari SUA reparație cutie

transmisie, 200 dolari SUA piese schimb hidrobloc, 200 euro cheltuieli de drum spre

Odessa, Ukraina pentru procurarea pieselor și reparația automobilului.

A solicitat încasarea din contul SRL „Catol Lux” a contravalorii serviciului

prestat necorespunzător în cuantum de 5526 de lei, a penalității legale de 5% pe zi în

sumă de 49734 de lei, a prejudiciul cauzat în mărime de 13621 de lei pentru defecte

frâna, 600 lei pentru diagnostica Avalon Club, 1530 dolari SUA reparație cutie

transmisie, 80 dolari SUA achitați pentru piesa de pe caseta de direcție, 350 dolari

SUA pentru programarea computerului la automobil, 200 dolari SUA pentru piese

schimb hidrobloc, 200 euro cheltuieli de drum, a prejudiciul moral în mărime de 50

000 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-

a respins acțiunea.

2

La 21 noiembrie 2018 Evgheni Sterlețchi a declarat apel împotriva hotărârii din

24 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, solicitând casarea acesteia

și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 11 iunie 2019 a Curții de Apel s-a respins apelul declarat de

Evgheni Sterlețchi și s-a menținut hotărârea din 24 octombrie 2018 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani.

Prin prisma art.10, 12, alin. (4), 16 lit.b), e), 185, alin. (1) – (3) din Legea nr.105

din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor ( în vigoare la data de referință) a

relevat că este corectă concluzia instanței de fond referitor la netemeinicia pretențiilor

lui Evgheni Sterlețchi privind încasarea contravalorii serviciului prestat

necorespunzător, din considerentul că, lucrările necesare reparației autoturismului

Lexus GS300 cu n/î XXXXX, nu se regăsesc în actul lucrărilor îndeplinite nr. 28592

din 01 septembrie 2017 eliberat de SC „Catol Lux” SRL, cu exepția pivotarea

discurilor de la frâna din față.

Astfel, Colegiul civil a menționat că prima instanță just a conchis că conform

actului de defectoscopie a cutiei de viteze automate A760 datat cu 06 noiembrie 2017,

întocmit de persoana fizica, antreprenor Loanici O.M., pisele necesare sunt

„Overhaul”, piese fricțiune, ulei ATF, filtru, însa, este de remarcat că, lucrările de

reparație vizează restaurarea hidrotransformatorului și reparația blocului hidraulic. De

asemenea, a fost ajustat senzorul unghiului de întoarcere a volanului, a fost reparat

blocul electronic de comandă a cutiei de viteză automată și actualizat softwar. Deci, nu

au prezentat probe prin care să confirme existența temeiurilor prevăzute de art. 185

alin. (1) - (3) din Legea 105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor, și

anume că SRL „Catol Lux” poartă răspundere pentru prestarea incorecta sau

necalitativă a serviciului.

Totodată, instanța de apel a decelat că este neîntemeiata și urmează a fi respinsă și

cerința reclamantului privind încasarea contravalori: serviciului prestat

necorespunzator în cuantum de 5526 de lei și penalitatea legala de 5% pe zi în mărime

de 49734 de lei, sau, în speță, instanța a conchis asupra netemeiniciei cerinței de

încasare a prejudiciului material, și astfel, în situația respingerii cerinței de bază nu

poate fi admisă о cerința subsecventă acesteia.

Colegiul a mai considerat că este neîntemeiata și corect a fost respinsă pretenția

reclamantului Evgheni Sterlețchi privind încasarea prejudiciului moral, dat fiind faptul

că reclamantul nu a prezentat probe prin care să confirme că SRL „Catol Lux” i-a

cauzat un prejudiciu moral.

Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că instanța de fond a dat о apreciere

corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile primei instanțe

expuse în hotărâre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de drept

material fiind aplicate corect.

La 15 iulie 2019 Evgheni Sterlețchi, reprezentat de avocatul Mihail Balaban a

declarat recurs împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat dezacordul cu hotărârile instanțelor ierarhic

inferioare, menționând că instanțele la emiterea acestora au aplicat eronat normele de

drept material și au apreciat arbitrar probele.

3

În contextul prevederilor art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 11 iunie 2019.

Materialele cauzei atestă că decizia instanței de apel a fost expediată părților la

data de 08 iulie 2019.

Astfel, recursul declarat la 18 iulie 2019, este în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Evgheni Sterlețchi, reprezentat

de avocatul Mihail Balaban, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sânt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Evgheni Sterlețchi,

reprezentat de avocatul Mihail Balaban, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității

constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

4

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile

de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă, din recursul

declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a

probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența sa

constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebai și alții contra Franței,

Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de către Evgheni Sterlețchi, reprezentat de avocatul Mihail

Balaban, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Evgheni Sterlețchi, reprezentat

de avocatul Mihail Balaban împotriva deciziei din 11 iunie 2019 a Curții de Apel

Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Svetlana Filincova

Galina Stratulat

5