2ra-961/21 — evacuarea din imobil

2ra-961/21 — evacuarea din imobil (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-961/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. A. Ojoga)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță)

ÎNCHEIERE

28 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul Vladislav Pantaz,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Svetlana

Viștac împotriva lui Valerian Stratulat cu privire la evacuarea din imobil,

împotriva deciziei din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost respins apelul declarat de către Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul

Vladislav Pantaz și a fost menținută hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru,

constată:

La 21 mai 2019 Svetlana Viștac a depus cerere de chemare în judecată în

împotriva lui Valerian Stratulat cu privire la evacuarea din imobil.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, este unicul proprietar legal al

bunurilor imobile compuse din casă de locuit și lotul de teren aferent cu nr.cadastrale

xxxx, fapt confirmat și prin informația din Registrul bunurilor imobile.

A menționat că, deși ea este unicul proprietar al bunurilor imobile, acolo

locuiește Valerian Stratulat, care îi creează obstacole și nu îi permite exercitarea

dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, care-i aparțin.

A susținut că, pârâtul a adus bunurile la condiții dezastruoase, degradând

starea lor.

A afirmat că, ea dorește să facă reparație capitală a bunului imobil, însă pârâtul

o împiedică, din acest motiv are de suferit prejudicii financiare și morale.

A relevat că, pârâtul creează situații de conflict, iar încercările de a soluționa

problema pe cale amiabilă au eșuat.

A declarat că, în legătură cu faptul că, pârâtul a refuzat categoric să părăsească

locuința, după rugămintea verbală și nu permite exercitarea dreptului de proprietate,

la 18 februarie 2019 avocatul său s-a adresat către pârât, repetat, cu o somație în

scris, transmisă cu aviz recomandat, prin care a solicitat eliberarea imobilului în

1

termen de 14 zile. Concomitent, pârâtul a fost înștiințat că, în cazul neeliberării

bunului imobil în termenul indicat, va întreprinde măsuri de restabilire forțată a

ordinii de drept, precum și de apărare a dreptului de proprietate prin înaintarea

acțiunii în instanța de judecată privind evacuarea din bunul imobil.

A invocat că, până la moment, pârâtul nu a plecat din locuință și nici nu a

binevoit să recepționeze somația, se eschivează și continuă abuziv să locuiască în

imobil.

A mai invocat că, nimeni nu are dreptul să intervină abuziv în exercitarea

dreptului de proprietate, decât în cazurile și în ordinea stabilită de lege. Astfel, nici

o altă persoană, decât proprietarul, nu poate exercita în nume propriu, atributele

dreptului de proprietate, apărat și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, fără

a-l deține conform cadrului legal.

A menționat că, odată ce ea deține dreptul de proprietate asupra imobilului,

dar nu poate să-și exercite acest drept din vina pârâtului, care domiciliază în acesta

și îi creează obstacole, aceste obstacole urmează a fi înlăturare prin evacuarea

pârâtului din imobilul dat.

A solicitat evacuarea pârâtului, împreună cu bunurile sale, de pe terenul și din

construcția cu nr. cadastrale xxxx și încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 29 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

a fost admisă acțiunea depusă de către Svetlana Viștac, a fost evacuat Valerian

Stratulat, împreună cu bunurile sale, de pe terenul și din construcția cu nr. cadastrale

xxxx și a fost încasată de la Valerian Stratulat în beneficiul Svetlanei Viștac suma

de 100 de lei, cu titlu de taxă de stat.

La 27 noiembrie 2019 Valerian Stratulat a declarat apel nemotivat, iar la 31

iulie 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și restituirea cauzei

spre rejudecare în primă instanță.

Prin decizia din 04 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de către Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul Vladislav

Pantaz și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a constatat cu certitudine că, conform extrasului din Registrul

bunurilor imobile, dreptul de proprietate al Svetlanei Viștac asupra terenului și

construcției din str. xxxx, a fost înregistrat la 03 decembrie 2013, în baza contractului

de vânzare-cumpărare nr. 18403 din 02 decembrie 2013 (f. d. 10). Astfel, dreptul de

folosință acordă intimatei posibilitatea de a sustrage din bun calitățile utile ale

acestuia în scopul satisfacerii necesităților materiale.

Totodată, instanța de apel a reținut că, folosirea ca atribut al dreptului de

proprietate este inseparabilă de alt atribut al dreptului de proprietate – posesia.

Instanța de apel a relevat că, din materialele cauzei rezultă că, apelantul nu are

careva drepturi asupra bunurilor imobile. Or, apelantul, în termenul de decădere

stabilit de instanța de judecată (nefiind solicitată prelungirea termenului de

decădere), nu a prezentat instanței de judecată vreun mijloc de probă cu privire la

legitimitatea folosirii imobilelor litigioase sau, după caz, un alt temei de drept în

acest sens.

2

Prin urmare, instanța de apel a considerat că, intimata este îndreptățită să

intenteze acțiune cu privire la evacuarea apelantului. Or, orice persoană fizică sau

juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel a conchis că, prima instanță

corect a constatat că, apelantul nu deține dreptul de proprietate asupra imobilelor

litigioase. La fel, nu a fost stabilit un alt careva drept, ce ar permite apelantului

ocuparea acestor bunuri imobile și nu au fost prezentate probe, ce ar justifica

ocuparea legitimă a acestor bunuri.

În urma analizei efectuate, instanța de apel a concluzionat că, apelantul

nelegitim deține bunurile imobilele, care sunt proprietate exclusivă a intimatei, fapt

confirmat prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, copia căruia este anexată la

materialele cauzei (f. d. 10).

Cât privește afirmațiile apelantului despre faptul că, la 28 octombrie 2019 a

depus cerere de amânare a ședinței de judecată din 29 octombrie 2019 pentru

soluționarea pe cale amiabilă a cauzei, iar prima instanță a respins cererea dată,

instanța de apel a considerat corectă decizia luată de prima instanță. Or, în mod direct

apelantul intenționa tergiversarea cauzei date, mai mult, părțile au avut suficient

timp la dispoziție pentru a depune referință sau cerere reconvențională și alte probe

precum a menționat apelantul, însă din motive necunoscute nu au depus. Astfel,

instanța de judecată nu a îngrădit nici un drept al apelantului, în adresa acestuia au

fost expediate toate materialele cauzei care au fost înaintate de către intimată pentru

a lua cunoștință și pentru a prezenta poziția sa. Mai mult ca atât, apelantul putea să

încheie contract de asistență juridică cu un avocat, care să-i reprezinte interesele în

cadrul ședinței de judecată în cazul în care nu avea posibilitatea de a se prezenta.

Instanța de apel a respins ca nefondat argumentul apelantului precum că,

examinarea cauzei și adoptarea hotărârii în absența uneia dintre părți nu reprezintă

nimic altceva decît o încălcare concomitentă a mai multor principii fundamentale ale

procedurii civile. Or, apelantul a fost citat și informat despre examinarea cauzei în

modul corespunzător. Astfel, în cadrul ședinței de judecată, prima instanță a pus în

discuție cererea privind amânarea ședinței de judecată din 29 octombrie 2019, prin

care a fost respinsă din simplul fapt că, aceasta ar fi o încercare de tergiversare a

cauzei date. Totodată, cît privește examinarea cauzei în lipsa unei părți, la fel, prima

instanță a pus în discuție aceasta cu reprezentantul intimatei, care a menționat că,

consideră posibilă examinarea în lipsa apelantului. Iar art. 205 CPC prevede expres

efectele neprezentării participanților la proces în ședință de judecată. Astfel, prima

instanță corect a dispus examinarea cauzei în lipsa apelantului.

Cît privește expunerea apelantului cu privire la plângerea înaintată la

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, instanța de apel a menționat că, nu se

va expune din motiv că, cele relatate nu au nici o tangență cu fondul cauzei date și

nu este vreun motiv, care ar combate poziția primei instanțe.

La 16 aprilie 2021 Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul Vladislav

Pantaz, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și trimiterea

cauzei spre rejudecare în primă instanță.

3

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este

neîntemeiată, deoarece instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, nu au fost dovedite

circumstanțele considerate de către instanță ca fiind stabilite și concluziile instanței

de apel, expuse în decizie, sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei.

A menționat că, instanța de apel a încălcat normele de drept material și,

anume, nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat

legea, precum și a încălcat normele de drept procedural – încălcările comise de

instanța de apel au dus la soluționarea greșită a cauzei, instanța de apel a apreciat

arbitrar probele, iar erorile comise de instanța de apel au dus la încălcarea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

A susținut că, instanța de apel neîntemeiat a respins solicitarea recurentului cu

privire la suspendarea procesului.

A afirmat că, la 02 februarie 2020 recurentul a depus o plângere la

Inspectoratul de poliție Botanica al Direcției de poliție mun. Chișinău în privința

intimatei privind faptul sustragerii bunurilor din casa de locuit din str. Cetatea

Albă,44, mun. Chișinău, iar la 02 iulie 2020, în temeiul acestei plângeri, a fost

pornită cauza penală nr. 2020420704 conform componenței de infracțiune prevăzute

la art. 186 alin. (2) lit. b), c) și d) din Codul penal.

A relevat că, ulterior, la 11 martie 2020 recurentul a mai depus o plângere la

Procuratura mun. Chișinău, oficiul Botanica, prin care a solicitat tragerea intimatei

la răspundere penală conform elementelor infracțiunii prevăzute la art. 190 alin. (5)

din Codul penal, iar în temeiul acestei plângeri a fost pornită cauza penală

nr.2020420904 conform componenței de infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (5)

din Codul penal.

A declarat că, prezenta cauză nu poate fi judecată înainte de soluționarea

cauzelor penale enunțate.

A notat că, prin încheierea din 27 mai 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, au fost convocați participanții la proces în ședința de pregătire a cauzei

pentru eventualele dezbateri judiciare pentru 29 octombrie 2019, ora 10.30.

A comunicat că, această ședință de judecată a avut loc doar exclusiv cu

participarea unei singure părți - reprezentantul intimatei, avocatul Eugeniu

Glușcenco.

A invocat că, la 28 octombrie 2019 recurentul a depus o cerere, prin care a

solicitat amânarea ședinței de judecată din 29 octombrie 2019, deoarece are o vârstă

înaintată (71 de ani), este încadrat în gradul III de invaliditate, pensionar, starea

sănătății este nesatisfăcătoare, anterior a fost internat la Institutul de Medicină

Urgentă, a suportat o intervenție chirurgicală, cu diagnoza infarct miocardic vechi al

ventriculului stâng stadiul C, astm cardiac, hipertensiune arterială gr. III risc

adițional foarte înalt, cardiopatie hipertensivă, diabet zaharat tip II formă gravă,

anemie ferodeficitară, incizia abcesului subpectoral pe stânga și la acel moment

primea un tratament medical pentru care era necesar de a nu face efort fizic și

psihologic, de liniște.

A mai invocat că, a solicitat amânarea ședinței de judecată pe un termen

minim de o lună, deoarece ar putea să se însănătoșească și să participe la ședințele

4

de judecată.

A relatat că, prima instanță, deliberând pe loc, a dispus desfășurarea ședinței

de judecată în lipsa părții neprezente, a încetat medierea judiciară, iar ulterior, a pus

în discuție cererea înaintată de către recurent cu privire la amânarea ședinței de

judecată, care a fost respinsă ca neîntemeiată.

A accentuat că, hotărârea primei instanțe a fost adoptată doar prin prisma

poziției intimatei, argumentelor acesteia, probelor prezentate de intimată, lipsind

cealaltă parte de dreptul de a participa la examinarea cauzei, de a depune cerere

reconvențională, de a prezenta probe.

A declarat că, recurentul nu a avut nici o posibilitate de a-și formula,

argumenta și dovedi poziția în proces, de a prezenta probe în susținerea poziției sale,

de a da explicații, de a înainta obiecții, adică de a se bucura de toate drepturile

garantate de art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului

și a Libertăților Fundamentale și art. 26, 55 și 60 CPC.

A menționat că, examinarea cauzei și adoptarea hotărârii în absența uneia din

părți nu reprezintă nimic altceva decât o încălcare concomitentă a mai multor

principii fundamentale ale procedurii civile - contradictorialitatea procesului,

egalitatea și disponibilitatea părților în drepturile procesuale.

Prin notificarea din 17 mai 2021 Curtea Supremă de Justiție a expediat în

adresa intimatei copia recursului, înștiințând-o despre necesitatea depunerii

referinței (f. d. 134), însă ultima nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Chișinău a expediat în

adresa părților copia deciziei contestate la 16 februarie 2021 (f. d. 120).

Astfel, recursul declarat la 16 aprilie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

5

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Valerian Stratulat,

reprezentat de către avocatul Vladislav Pantaz, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul Vladislav Pantaz,

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul

Vladislav Pantaz, ca inadmisibil.

6

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Valerian Stratulat, reprezentat de către avocatul

Vladislav Pantaz, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

7