2ra-1113/21 — încasarea cheltuielilor pentru instruire

2ra-1113/21 — încasarea cheltuielilor pentru instruire (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1113/21

Prima instanță: Judecătoria Drochia, sediul Rîșcani (jud. M. Sajin)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, N. Chircu, E. Grumeza)

ÎNCHEIERE

21 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Inspectoratul

General al Poliției de Frontieră împotriva lui Cristian Guțu cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru instruire,

împotriva deciziei din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a fost

menținută hotărârea din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

constată:

La 06 noiembrie 2020 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Cristian Guțu cu privire la încasarea

cheltuielilor pentru instruire.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 01 iulie 2019 pârâtul a

înaintat cerere la Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la angajarea

în serviciu în cadrul Politiei de Frontieră, iar în aceeași zi, prin ordinul șefului

Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 550/ps, pârâtul a fost angajat în

serviciu în funcția de subofițer superior al unității de control al frontierei a sectorului

Poliției de Frontieră „Criva” al Direcției regionale Nord.

A menționat că, conform ordinului directorului adjunct al Centrului de

Excelență în Securitatea Frontierei nr. 114 din 27 iunie 2019, pârâtul a fost

considerat absolvent al Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei. Respectiv,

conform ordinului șefului Inspectoratului General al Poliției de Frontieră nr. 561/ps

din 01 iulie 2019, pârâtul a fost delegat la Centrul de Excelență în Securitatea

Frontierei al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

A susținut că, conform angajamentului, pârâtul și-a asumat obligația să

activeze în cadrul Poliției de Frontieră o perioadă de 5 ani după absolvirea unei

instituții de învățământ din cadrul Ministerului Afacerilor Interne sau a Poliției de

1

Frontieră, iar, în caz contrar, s-a obligat să restituie cheltuielile suportate pentru

instruirea sa.

A afirmat că, conform art. IV pct. 2 din Legea nr. 94 din 02 iunie 2017 pentru

modificarea și completarea unor acte legislative, Departamentul Poliției de Frontieră

și-a schimbat denumirea instituției, devenind Inspectoratul General al Poliției de

Frontieră.

A relevat că, la 12 iunie 2020, prin ordinul Ministrului Afacerilor Interne

nr.74ef, pârâtul a fost transferat în funcția de subofițer superior al Serviciului

patrulare al Secției securitate publică a Inspectoratului de Poliție Rîșcani al

Inspectoratului General al Poliției (cu statut de departament) al MAI, eliberându-l

din funcția de subofițer superior al unității de control al frontierei a sectorului Poliției

de Frontieră „Criva” al Direcției regionale Nord.

A notat că, pârâtul, fiind instruit conform planurilor de asigurare cu resurse

umane a Poliției de Frontieră și fiind concediat din cadrul Poliției de Frontieră, având

vechimea în serviciu mai puțin de 5 ani după absolvirea instituției de învățământ

menționată, este obligat să restituie cheltuielile suportate pentru instruirea acestuia.

A declarat că, conform certificatului calcul nr. 21/2020 din 23 iunie 2020,

pentru instruirea pârâtului la Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei,

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a suportat cheltuieli în mărime de

65996,53 de lei.

A invocat că, termenul obligatoriu de a activa în Poliția de Frontieră după

absolvirea instituției de învățământ este de 5 ani sau, respectiv, 1825 de zile, însă

pârâtul a activat doar 347 de zile. Prin urmare, având în vedere faptul că, pârâtul, din

cei 5 ani obligatorii, și-a îndeplinit serviciul doar 347 de zile, acesta urmează să

restituie cheltuielile pentru instruirea sa la Centrul de Excelență în Securitatea

Frontierei în mărimea calculată prin împărțirea sumei cheltuielilor generale la

perioada aflării în serviciu, ceea ce constituie suma de 53448,15 lei.

A mai invocat că, în scopul prevenirii unui eventual litigiu și soluționării

cauzei pe cale amiabilă, la 21 august 2020 în adresa pârâtului a fost expediată

somația cu nr. 35/20/2-3160, prin care s-a solicitat restituirea benevolă a cheltuielilor

pentru instruire, informându-1 că, în caz contrar, va fi înaintată o acțiune în instanța

de judecată pentru repararea prejudiciului material, însă până în prezent, suma

datorată nu a fost achitată.

A solicitat încasarea de la pârât a cheltuielilor suportate pentru instruire în

sumă de 53448,15 lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 16 decembrie 2020 a Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani,

a fost respinsă acțiunea depusă de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră

ca neîntemeiată.

La 04 ianuarie 2021 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat

apel nemotivat, iar la 01 martie 2021 a declarat apel motivat împotriva hotărârii

primei instanțe, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanțe și

emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

Prin decizia din 13 aprilie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

2

Instanța de apel, făcând trimitere la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 288 din 16

decembrie 2016 cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne, a reținut că, s-a constatat cu certitudine faptul că,

intimatul Cristian Guțu a activat 347 de zile în funcția de subofițer superior al

Unității control al frontierei a Sectorului poliției de frontieră „Criva” al Direcției

regionale Nord, iar la 12 iunie 2020 a fost eliberat din funcția dată în legătură cu

transferul în altă autoritate publică - Inspectoratul de Poliție Rîșcani al IGP al MAI.

Astfel, în contextul pretențiilor sale, instanța de apel a relevat că, apelantul a

invocat raportul obligațional pe care intimatul și l-a asumat prin angajamentul

semnat la 01 iulie 2019.

Aici instanța de apel a reținut că, angajamentul este actul prin care

funcționarul public își asumă obligația de a activa în serviciul public după absolvirea

cursurilor sau programelor de dezvoltare profesională, inclusiv studiilor de masterat,

în țară sau în străinătate, însă cheltuielile de instruire se restituie doar în cazul în care

persoana și-a încetat activitatea în serviciul public, condiții ce nu se întrunesc în

cazul din speță.

În acest context, instanța de apel a menționat că, nu poate fi stabilită

obligativitatea restituirii cheltuielilor de instruire în cazul încetării activității în

serviciul public în cadrul entității ce l-a delegat pe funcționar la instruire și a suportat

cheltuieli în acest sens, această obligație fiind stabilită doar într-un caz - încetarea

activității în serviciul public. Or, după cum s-a constatat, intimatul Cristian Guțu și-

a încetat raporturile de serviciu cu Inspectoratul General al Poliției de Frontieră nu

din cauza încetării activității în serviciul public, ci din motiv de transfer în alt

serviciu public – Inspectoratul de Poliție Rîșcani al IGP al MAI, respectiv, intimatul

își continue activitatea în serviciul public, or, Inspectoratul General al Poliției și

Inspectoratul General al Poliției de Frontieră sunt subdiviziuni ale aceleași autorități

publice centrale - Ministerul Afacerilor Interne. Respectiv, relațiile de serviciu cu

MAI au continuat prin transferul angajatului la o altă autoritate publică. Prin urmare,

faptul că, intimatul nu mai activează în cadrul Inspectoratului General al Poliției de

Frontieră nu constituie temei de restituire a cheltuielilor de instruire, fiind necesară

la caz întrunirea condiției de încetare a serviciului public, indiferent de entitate,

condiție care la caz nu s-a întrunit.

Astfel, în cazul în care apelantul nu a prezentat careva probe pertinente și

concludente în susținerea poziției sale, instanța de apel a conchis că, prima instanță

în mod just și legal a respins pretenția acestuia cu privire la recuperarea cheltuielilor

pentru instruire.

La 28 mai 2021 Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei

instanței de apel și pronunțarea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu a elucidat pe deplin circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei, ceea ce a condiționat aplicarea eronată a normelor de drept material.

A menționat că, Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei este o instituție

de învățământ din subordinea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

3

A susținut că, conform pct. 8 din Regulamentul de organizare și funcționare a

Centrului de Excelență în Securitatea Frontierei al Poliției de Frontieră, aprobat prin

ordinul IGPF nr. 469 din 12 iulie 2018, Centrul de Excelență în Securitatea

Frontierei asigură formarea inițială și continuă a subofițerilor pentru Poliția de

Frontieră.

A afirmat că, intimatul a fost instruit la Colegiul Național al Poliției de

Frontieră (actual Centrul de Excelență în Securitatea Frontierei – instituție de

învățământ din subordinea Poliției de Frontieră) în domeniul „Securității Frontierei”,

iar pe cale de consecință, instruirea, pentru care intimatul este obligat să restituie

cheltuielile, a fost efectuată în domeniul Securității Frontierei, domeniu care nu are

tangență cu activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani, entitate unde s-a

transferat intimatul.

A relevat că, nu urmează a fi confundat obiectul prezentului litigiu cu alte

situații. Or, conform art. 38 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la funcționarul public

cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, raportul de serviciu al

funcționarului public cu statut special poate să înceteze în următoarele situații: în

cazul transferului la o altă autoritate publică.

A notat că, conform pct. 3 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, aprobat prin Hotărârea

Guvernului RM nr. 1145 din 21 noiembrie 2018, Inspectoratul reprezintă unitatea

centrală de administrare și control a Poliției de Frontieră cu personalitate juridică și

cu competență pe întreg teritoriul Republicii Moldova, are sediul în municipiul

Chișinău, dispune de ștampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii Moldova și

denumire în limba de stat, precum și de cont trezorerial și alte atribute specifice, în

modul stabilit. Iar, conform art. 12 alin. (1) din Legea nr. 320 din 27 decembrie 2012

cu privire la Poliție și statutul polițistului, Inspectoratul General al Poliției reprezintă

unitatea centrală de administrare și control a Poliției cu statut de persoană juridică și

cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova. Totodată, este organ de apărare

și ordine publică. Respectiv, indiferent de faptul că, aceste două instituții sunt în

subordinea aceluiași Minister, acestea au scopuri și sarcini diferite, precum și

pregătirea profesională a angajaților se face prin metode diferite și au ca obiect

îndeplinirea unui serviciu care diferă unul de celălalt.

A subliniat că, instanța de apel a interpretat în mod eronat prevederile pct. 15

din Regulamentul privind modalitatea de restituire a cheltuielilor pentru instruire de

către funcționarul public cu statul special din cadrul Poliției de Frontieră, aprobat

prin ordinul nr. 27 din 22 ianuarie 2018, precum și cele ale art. 38 alin. (1) lit. a), g)–

r) și t) – w) din Legea cu privire la funcționarul public cu statut special din cadrul

Ministerului Afacerilor Interne.

A invocat că, la materialele cauzei nu este anexat nici un act, care să certifice

faptul că, intimatul, fiind angajat în cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani al

Inspectoratului General al Poliției al Ministerului Afacerilor Interne, a semnat un

angajament, prin care s-a obligat să restituie prejudiciul cauzat Poliției de Frontieră.

A mai invocat că, decizia instanței de apel a fost emisă în detrimentul

intereselor statului. Or, o astfel de decizie poate conduce în egală măsură atât la

prejudicierea bugetului statului, cât și la încălcarea principiului forței obligatorii a

contractului.

4

Prin referința depusă la 05 iulie 2021 Cristian Guțu a solicitat respingerea

recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

părților copia deciziei contestate la 12 mai 2021 (f. d. 96).

Astfel, recursul declarat la 28 mai 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

5

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Inspectoratul General al

Poliției de Frontieră nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, asemenea aspecte nu

se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Mariana Pitic

6