3ra-400/21 — anularea actului administrativ defavorabil, obligarea recalcularii si achitarii pensiei

Dosarul nr. 3ra-400/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani (jud. V. Chisilița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Bostan, G. Dașchevici, V. Negru)

Î N C H E I E R E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale,

în cauza de contencios administrativ la acțiunea înaintată de Vasile Sturza

împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la anularea actului

administrativ individual defavorabil și obligarea de a recalcula și achita pensia,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 13 mai 2019, Vasile Sturza a depus acțiune în ordinea contenciosului

administrativ împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale cu privire la

recunoașterea ilegalității refuzului și obligarea recalculării și achitării pensiei (f.d.3-5).

În motivarea acțiunii a indicat că, începând cu 6 octombrie 2009, i-a fost stabilită

pensia pentru vechime în muncă ca procuror, conform Legii cu privire la Procuratură

nr. 294-XVI din 25 decembrie 2008, în mărime de 80% față de salariul funcției de

procuror, pe care o primea regulat, cu respectarea obligatorie a principiului recalculării

pensiei, la fiecare majorare ordinară a salariului procurorului în exercițiu, proces ce a

durat până la sfârșitul anului 2011.

Cuantumul pensiei i-a fost calculat și ulterior recalculat în mărime de 80%

din salariul mediu lunar potrivit funcției deținute, cu recalcularea acesteia la

fiecare majorare a salariului mediu lunar a procurorului în funcție.

Conform Legii nr. 37 din 07 martie 2013 pentru modificarea și completarea Legii

nr.355 din 23 decembrie 2003 cu privire la sistemul de salarizare în sistemul bugetar,

salariul procurorului și pensia pentru vechime în munca s-au majorat cu 35%, începând

cu 01 ianuarie 2013.

În opinia reclamantului, conform legislației în vigoare, dreptul la recalcularea

pensiei l-a obținut începând cu data de 5 aprilie 2013.

Prin hotărârea instanței de judecată nr. 3- 1497/16 din 31 mai 2017, Casa

Națională de Asigurări Sociale a fost obligată să recalculeze pensia în conformitate cu

salariul actual al adjunctului Procurorului General în funcție.

1

Prin decizia din 01 februarie 2018 a Curții de Apel Chișinău, cererea de apel

depusă de Casa Națională de Asigurări Sociale a fost respinsă și menținută hotărârea

primei instanțe, prin încheierea din 12 septembrie 2018 a Curții Supreme de Justiție,

hotărârea instanței de fond devenind definitivă și executorie.

Reclamantul a mai indicat că hotărârea nominalizată a fost pusă în executare de

Casa Națională de Asigurări Sociale începând cu 31 mai 2017, data emiterii

hotărârii de către instanța de fond, ceea ce contravine legislației în vigoare, practicii

judiciare pe cauzele civile la cererile procurorilor de recalculare a pensiei, precum și

legilor care au stat la baza admiterii cererii sale de recunoaștere a dreptului de a i se

recalcula pensia.

Casa Națională de Asigurări Sociale a efectuat executarea hotărârii judecătorești

din 31 mai 2017, fără a ține cont că dreptul legal l-a obținut la data 5 aprilie 2013 și că

executarea recalculării pensiilor majorității procurorilor ce au dobândit acest drept

tot pe cale judecătorească, a fost efectuată de către Casa Națională de Asigurări Sociale

corect, cum prevede legislația în vigoare, din 5 aprilie 2013.

Reclamantul a mai comunicat că, la 29 martie 2019, a depus o petiție către Casa

Națională de Asigurări Sociale, prin care a solicitat efectuarea achitării pensiei pentru

vechime în muncă reieșind din salariul de funcție al adjunctului Procurorului General

începând cu 5 aprilie 2013 până la data de 31 mai 2017, perioada ce nu a fost achitată.

Prin răspunsul nr. 1-848 din 26 aprilie 2019, Casa Națională de Asigurări Sociale

a respins solicitările privind recalcularea pensiei pentru perioada 5 aprilie 2013 până la

31 mai 2017. Prin refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale de a recalcula pensia

pe perioada indicată, i se încalcă un drept prevăzut de lege, drept dobândit prin

hotărârea irevocabilă a instanței de judecata la momentul stabilirii pensiei și care nu

poate fi restrâns pe viitor.

Reclamantul a solicitat recunoașterea ilegalității răspunsului Casei Naționale de

Asigurări Sociale nr. 1848 din 26 aprilie 2019, repunerea în dreptul lezat, cu obligarea

Casei Naționale de Asigurări Sociale să recalculeze și să-i achite pensia pentru

vechime in munca, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului

Procurorului General, cu efectuarea achitării începând cu data dobândirii dreptului

de recalculare din 5 aprilie 2013 până la data de 31 mai 2017, perioadă ce nu

a fost achitată.

Prin hotărîrea din 22 iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-a

admis acțiunea, s-a anulat refuzul Casei Naționale de Asigurări Sociale nr. 1-848

din 26 aprilie 2019 cu privire la recalcularea pensiei lui Vasile Sturza și s-a

obligat Casa Națională de Asigurări Sociale să recalculeze și să achite lui Vasile Sturza

pensia pentru vechime în muncă, reieșind din salariul mediu lunar achitat adjunctului

Procurorului General, începând cu data de 5 aprilie 2013 până la 31 mai 2017 (f.d.112).

La data de 30 iunie 2020 (f.d.114), reprezentantul Casei Naționale de Asigurări

Sociale a declarat apel împotriva hotărîrii instanței de fond, solicitînd admiterea

cererii de apel, casarea hotărîrii Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 22 iunie

2020, cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. Ulterior, la data de 30

septembrie 2020, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus apel motivat.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Casa Națională de Asigurări Sociale și menținută hotărîrea din 22

iunie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, prin prisma normelor de drept

material ce reglementează raportul juridic litigios, în raport cu circumstanțele cauzei,

2

a reținut ca fiind întemeiată soluția primei instanțe referitoare la temeinicia acțiunii,

având în vedere că, la caz, sînt aplicabile prevederile alin. (3), lit. b) al art. 51 din Legea

nr. 328 din 23 decembrie 2013 „Privind salarizarea judecătorilor și procurorilor”, ale

Legii nr. 294 din 25 decembrie 2008 „Cu privire la Procuratură”, dar și ale hotărârii

Curții Constituționale nr. 9 din 30 martie 2004, conform căreia dreptul subiectiv

constituit în baza unei legi anterioare nu poate fi atins de cel născut sub imperiul unei

legi posterioare. Legea nouă nu este susceptibilă aplicării unor fapte din trecut, cazurile

contrare intrând în contradicție cu art. 22 din Constituție. Conform regulii generale,

legea nouă poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, îl poate suprima sau

îl poate înlocui cu un alt drept, însă legea nouă nu poate desființa modalitatea prin care

legea anterioară a instituit dreptul respectiv și efectele lui.

Instanța de apel a statuat că dreptul social invocat de reclamant se materializează

prin aceea că, în conformitate cu Legea nr. 37 din 7 martie 2013 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 355 din 23 decembrie 2005 cu privire la sistemul de salarizare în

sistemul bugetar, începând cu 1 ianuarie 2013, salariul procurorului s-a majorat

cu 35%, ținându-se cont de nivelul procuraturii în care își desfășoară activitatea și

de vechimea în muncă în funcție de procuror

Raportînd normele citate la circumstanțele cauzei, instanța de control judiciar

a concluzionat asupra ilegalității răspunsului Casei Naționale de Asigurări Sociale,

precum că la momentul actual, temei legitim de a recalcula pensia ca procuror din

salariul majorat al procurorilor în exercițiu, nu există. Or, Casa Națională de

Asigurări Sociale, la examinarea cerințelor prealabile, nu a determinat corect

raportul juridic în cauză, a interpretat eronat prevederile legale, circumstanțe care,

în esență, au și generat aplicarea incorectă a prevederilor legale ce reglementează

raporturile juridice legate de stabilirea și recalcularea pensiei reieșind din salariul

mediu lunar achitat procurorilor în exercițiu, ținându-se cont de majorarea generală a

salariului procurorului în funcție. În așa fel, i-a fost încălcat dreptul de proprietate

(pensie) al reclamantului, dobândit anterior licit, prin aplicarea obligatorie pentru

procurori a principiului recalculării pensiei la majorarea ordinară a salariului lunar

al procurorului în funcție.

La 17 februarie 2021, Casa Națională de Asigurări Sociale a depus cerere de

recurs motivată împotriva deciziei din 19 ianurie 2021 a Curții de Apel Chișinău.

Pledînd pentru admiterea recursului în sensul declarat, aceasta a menționat că

soluția instanței de apel este una ilegală, datorită aplicării eronate a normelor de drept

material, or, instanța nu a aplicat prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 100/2017 cu

privire la actele normative, care stipulează expres că actul normativ produce efecte doar

cît este în vigoare și, de regulă, nu poate avea efect pe viitor, nu poate fi ultraactivă. La

moment, o lege care să prevadă dreptul la recalcularea pensiei procurorilor nu există,

deoarece a fost abrogată în anul 2011 și nu poate avea efect pe viitor.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

emiterea unei noi decizii.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) Cod administrativ, hotărârile curții de apel ca

instanță de fond, precum și deciziile instanței de apel, pot fi contestate cu recurs.

În conformitate cu art. 245 alin. (1) și (2) Cod administrativ, recursul se depune

la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel,

dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Motivarea recursului se prezintă Curții

Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel.

3

Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la

instanța de apel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 ianuarie 2021, fiind

notificată recurentei pe 15 februarie 2021, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție

anexat la dosar (f.d. 158). Astfel, recursul depus la 17 februarie 2021 este în termen.

La 02 martie 2021, în adresa intimatului Vasile Sturza, a fost expediată copia

recursului, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței, însă, pînă la

momentul emiterii prezentei încheieri, intimatul nu și-a valorificat acest drept

procedural.

Examinând temeiurile invocate în recursul depus de Casa Națională de Asigurări

Sociale, în raport cu materialele cauzei, completul specializat pentru examinarea

acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție îl consideră inadmisibil, din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 246, alin. (1) Cod administrativ, Curtea Supremă de Justiție

examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul

se declară ca atare printr-o încheiere, iar, în acord cu alin. (2) din art. 246 Cod

administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în cazurile enumerate la literele

a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea

recursului, în special, nu se limitează doar la temeiurile menționate, ci urmează să

însușească, în condițiile Codului administrativ, exercitarea efectivă a unui control de

legalitate, veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de

inadmisibilitate și, în același timp, oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a

filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale

de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în

completul de 5 judecători.

În această ordine de idei, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ reține că Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul

nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării

unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să

răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel

ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de

drept.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ

notează că, pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină

o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. Acest

argument rezultă și din particularitățile de formă ale reglementării recursului în Codul

administrativ, și anume din sintagma „motivarea recursului” de la art. 245 alin. (2) din

Codul administrativ. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele

expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

De asemenea, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în

contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în

4

special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de

contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină

cont, pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin

legal fundamental.

În acest sens, CtEDO, în jurisprudența sa constantă, statuează că dreptul de acces

la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor

în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale

procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de

drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel, conform

jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și

procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme

cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, § 31,

Seria A, nr. 212-A).

În circumstanțele menționate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor

în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a declara inadmisibil recursul depus

de Casa Națională de Asigurări Sociale.

În conformitate cu art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul

specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul depus de Casa Națională de Asigurări Sociale se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

5