2ra-967/21 — încasarea datoriei

2ra-967/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-967/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. V. Holban)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan)

DECIZIE

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Iurie Zubic,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea

Comercială „Axedum” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu

Capital Străin „Gramex International” Societate cu Răspundere Limitată, în proces

de insolvabilitate, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic cu privire la încasarea datoriei,

penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, cererea

reconvențională depusă de Ivan Cosînțev împotriva Societății Comerciale

„Axedum” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulității actului

juridic și cererea reconvențională depusă de Iurie Zubic împotriva Societății

Comerciale „Axedum” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienți accesorii

Ivan Cosînțev, Întreprinderea cu Capital Străin „Gramex International” Societate cu

Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate, cu privire la declararea nulității

actului juridic,

împotriva deciziei din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 02 noiembrie 2011, Societatea Comercială „Axedum” Societate cu

Răspundere Limitată (în continuare SC „Axedum” SRL) a depus cerere de chemare

în judecată împotriva Întreprinderii cu Capital Străin „Gramex International”

Societate cu Răspundere Limitată (în continuare ÎCS „Gramex International” SRL),

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, solicitând încasarea, în mod solidar, a datoriei în

mărime de 189066,25 de lei, a penalității în mărime de 45375,90 de lei și a taxei de

stat în mărime de 7033,26 de lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 11 martie 2011 a

încheiat cu ÎCS „Gramex International” SRL contractul de vânzare-cumpărare

nr.AX 11.03/11, în temeiul căruia ÎCS „Gramex International” SRL a procurat

carcase de pui broiller și pulpe în valoare totală de 459096,85 de lei. În acest sens,

fiind eliberate facturile fiscale seria/nr:FV1009672 din 05 aprilie 2011; FV1009705

din 12 aprilie 2011; FV1009766 din 06 mai 2011 și FV1009817 din 27 mai 2011.

Conform pct.4.1 din contract, ÎCS „Gramex International” SRL s-a obligat să

1

achite costul bunului în termen de 5 zile bancare din momentul recepționării

acestuia, adică până la data de 07 iunie 2011.

În vederea asigurării obligațiilor asumate de către ÎCS „Gramex International”

SRL prin contractul de vânzare-cumpărare menționat, la data de 06 mai 2011 a fost

încheiat contractul de fidejusiune cu Ivan Cosînțev, iar la data de 27 mai 2011 a fost

încheiat contractului de fidejusiune nr.4 cu Iurie Zubic.

Reclamantul a afirmat că, până la depunerea cererii de chemare în judecată, în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare, a fost achitată doar suma 299175,60 de

lei, datoria restantă fiind de 189066,25 de lei, conform actului de verificare.

Totodată, în pct. 5.4 din contractul de vânzare-cumpărare s-a convenit că, în

cazul în care sumele datorate nu sunt achitate în termen, pârâtul va achita o penalitate

în mărime de 0,3% din suma datorată pentru fiecare zi de întârziere. Astfel,

penalitatea datorată constituie suma de 45375,90 de lei, având în vedere datoria

restantă de 189066,25 de lei.

Întru soluționarea pe cale extrajudiciară a litigiului, reclamantul a înștiințat

pârâții despre neexecutarea obligațiilor, inclusiv a expediat în adresa pârâților

pretențiile: nr.32 din 14 iulie 2011, nr.33 din 14 iulie și nr.40 din 25 iulie 2011, care

au rămas fără răspuns și executare.

Ulterior, la 20 ianuarie 2012, SC „Axedum” SRL a depus cerere de modificare,

în temeiul art. 60 Cod de procedură civilă, formulând aceleași pretenții doar față de

pârâții Ivan Cosînțev și Iurie Zubic și a solicitat încasarea, în mod solidar, de la Ivan

Cosînțev și Iurie Zubic a datoriei în mărime de 189066,25 de lei, a penalității în

mărime de 45375,90 de lei și a taxei de stat în mărime de 7033,26 de lei.

În motivarea acesteia a indicat că, în temeiul pct.3.1 din contractul de

fidejusiune din 06 mai 2011 și pct.3.1 din contractul de fidejusiune nr.4 din 27 mai

2011, în cazul în care debitorul nu execută obligațiile sale contractuale, fidejusorii

s-au obligat să execute integral cerințele creditorului față de debitor gratuit în

mărime deplină și în termenii prevăzuți de contract.

În contextul dat, precum și a prevederilor art.1156 Cod civil, a susținut că este

îndreptățit să solicite încasarea sumelor datorate de la debitor sau de la fidejusori.

Drept urmare, prin cererea de modificare, reclamantul a solicitat încasarea sumelor

de la fidejusori.

Ivan Cosînțev, reprezentat de avocatul Dinu Cazacu, a depus cerere

reconvențională, datată cu 15 decembrie 2011, împotriva SC „Axedum” SRL,

solicitând declararea nulității contractului de fidejusiune încheiat la 06 mai 2011

între Ivan Cosînțev și SC „Axedum” SRL.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul a invocat că la 06 mai 2011

aflându-se în autocamion în mun.Chișinău, a fost angajat de Galina Enachi, care s-a

prezentat ca fiind contabila ÎCS „Gramex International” SRL, de a transporta

produse alimentare de la SC „Axedum” SRL din sat. Iurievca, r-nul Cimișlia în

mun.Chișinău. La locul de destinație, Galina Enachi sosise cu un alt autombil și a

mers în incinta firmei pentru a negocia condițiile livrării produselor alimentare.

După aproximativ 90 de minute s-a apropiat cu mai mult documente, afirmând că

sunt facturile pentru produsele alimentare (carcase de pui) și trebuie semnate de el

în calitate de șofer transportator. Documentele le-a semnat fără a le citi și a primit o

factură, a încărcat produsele alimentare și le-a transportat la destinație. În așa mod,

fiind înșelat de Galina Enachi a semnat contractul de fidejusiune din 06 mai 2011,

2

considerând că semnează una dintre facturi, fără a primi oferta directorului SC

„Axedum” SRL, care nu l-a văzut vreodată, de fapt, în lipsa acordului său, contrar

prevederilor art. 679 alin.(1) Cod civil.

Reclamantul a susținut că, nu corespunde prevederilor art. 1150 Cod civil,

deoarece nu deține bunuri, nu are loc permanent de muncă și sau alte venituri,

lucrează ocazional, când este angajat ca șofer pentru transportarea mărfurilor.

Prin hotărârea din 05 mai 2012 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a

respins ca fiind neîntemeiată acțiunea reconvențională înaintată de Ivan Cosînțev

împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la declararea nulității contractului de

fidejusiune, semnat la 06 mai 2011, între SC „Axedum” SRL și Ivan Cosînțev; s-a

admis integral cererea de chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL și s-a

încasat de la Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, în mod solidar, în beneficiul SC „Axedum”

SRL suma de 189066,25 de lei cu titlu de datorie, suma de 45375,90 de lei cu titlu

de penalitate și suma de 7033,26 de lei cu titlu de taxă de stat.

Prin decizia din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Chișinău s-a admis apelul

declarat de Iurie Zubic și Ivan Cosînțev și s-a casat hotărârea din 05 mai 2012 a

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău; s-a trimis pricina civilă spre rejudecare în

aceeași instanță de judecată, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 03 martie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a

scos de pe rol cererea de chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL

împotriva ÎCS „Gramex International” SRL, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic cu privire

la încasarea datoriei; s-a explicat SC „Axedum” SRL că, este în drept de a depune o

nouă cerere conform dispozițiilor generale; s-a explicat SC „Axedum” SRL că, este

în drept să depună la Judecătoria Botanica, mun. Chișinău, o cerere cu privire la

anularea încheierii privind scoaterea cererii de pe rol, prezentând probe care să

confirme imposibilitatea prezentării în ședință de judecată și a înștiințării instanței.

Prin cererea înregistrată la 18 mai 2015, SC „Axedum” SRL și-a concretizat

cerințele, formulând pretenții față de ÎCS „Gramex Internațional” SRL, Ivan

Cosînțev și Iurie Zubic și a solicitat încasarea, în mod solidar, de la pârâți a datoriei

în mărime de 189066,25 de lei, a penalității în mărime de 45375,90 de lei, a taxei de

stat în mărime de 7033,26 de lei.

Prin încheierea din 12 iunie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, s-a

admis cererea reprezentantului reclamantului, Leonid Tverdun și s-a anulat

încheierea din 03 martie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, prin care a

fost scoasă de pe rol cererea de chemare în judecată; s-a respins cererea pârâților

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic cu privire la anularea măsurilor de asigurare a acțiunii

aplicată prin încheierea din 17 noiembrie 2011 a Judecătoriei Botanica.

Prin încheierea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, s-a

încetat procesul în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de SC

„Axedum” SRL împotriva ÎCS „Gramex Internațional” SRL cu privire la încasarea

datoriei; s-a menționat că nu se admite o nouă adresare în judecată a SC „Axedum”

SRL cu privire la același obiect și pe aceleași temeiuri; s-a atras ÎCS „Gramex

Internațional” SRL în calitate de intervenient accesoriu.

Prin decizia din 12 septembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a admis

recursul declarat de reprezentantul lui Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, avocatul Denis

Grecu și s-a casat încheierea din 08 iunie 2016 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

3

Prin încheierea din 30 noiembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău,

s-a strămutat spre judecare Curții de Apel Chișinău, cauza civilă la cererea de

chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL împotriva ÎCS „Gramex

International” SRL, în proces de insolvabilitate, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic cu

privire la încasarea datoriei și cererea reconvențională depusă de Ivan Cosînțev către

SC „Axedum” SRL cu privire la declararea nulității actului juridic.

Prin decizia din 23 martie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de SC „Axedum” SRL și s-a casat integral încheierea din 30 noiembrie 2016

a Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău, restituind cauza civilă spre examinare în

fond în aceeași instanță.

La 06 februarie 2018, Iurie Zubic a depus cerere reconvențională,

contrasemnată de avocatul Denis Grecu, împotriva SC „Axedum” SRL, intervenienți

accesorii Ivan Cosînțev, ÎCS „Gramex International” SRL, în proces de

insolvabilitate, administratorul insolvabilității Oleg Iovu, solicitând declararea nulă

a contractului de fidejusiune nr. 4 din 27 mai 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL

și Iurie Zubic.

În motivarea cererii reconvenționale, reclamantul a invocat că, contractul de

fidejusiune nr. 4 din 27 mai 2011 nu-i poate fi opus, deoarece este victima acțiunilor

dolosive din partea reprezentanților ÎCS „Gramex International” SRL, cu precădere

Galina Enachi, fiind convins că, de fapt, semnează acte de transport. În calitate de

conducător auto, doar a transportat marfa.

Totodată, a menționat că, a fost angajat de Galina Enachi, care s-a prezentat

contabila ÎCS „Gramex International” SRL, de a transporta produse alimentare de la

SC „Axedum” SRL din sat. Iurievca, r-nul Cimișlia în mun.Chișinău. La locul de

destinație, Galina Enachi s-a apropiat cu mai mult documente, afirmând că sunt

documentele de transport și trebuie semnate de el în calitate de șofer transportator.

Documentele le-a semnat fără a le citi, a încărcat produsele alimentare și le-a

transportat la destinație.

În cadrul examinării cauzei civile a aflat că în privința factorilor de decizie ai

ÎCS „Gramex International” SRL a fost intentat o cauză penală în baza semnelor

componente ale infracțiunii de escrocherie.

Reclamantul a declarat că, legalitatea contractului de fidejusiune nr. 4 din 27

mai 2011 a fost viciată datorită cauzei sale false, ca urmare a acțiunilor dolosive din

partea Galinei Enachi, care contravin prevederilor art.207 Cod civil. Scopul

contractului de fidejusiune are o falsă reprezentare, manifestată prin intenția Galinei

Enachi de a însuși ilicit bunurile SC „Axedum” SRL, circumstanțe ce atrag după

sine incontestabil nulitatea absolută a actului juridic în litigiu, cu aplicarea efectelor

nulității, ce generează desființarea retroactivă a acestuia.

Invocând nulitatea absolută a contractului de fidejusiune, a precizat că, este

important că prin acesta a fost garantat contractul de vânzare-cumpărare nr.AX

11.03/11 din 11 martie 2011, care după cum s-a stabilit ulterior a fost încheiat prin

escrocherie de Galina Enachi, care urmărea dobândirea bunurilor în interes personal.

Drept urmare, dacă ar fi cunoscut intențiile reale, din start nu ar fi putut garanta

executarea contractului în cauză, fiind lipsit de eventualul drept de regres, dar și de

cauza contractului de fidejusiune.

Prin încheierea protocolară din 06 februarie 2018 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Central, nu s-a dat curs cererii reconvenționale depuse de Iurie Zubic și s-a

4

acordat un termen de 5 zile pentru plata taxei de stat.

Prin încheierea din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, s-a

restituit cererea reconvențională depusă de Iurie Zubic.

Prin decizia din 03 mai 2018 a Curții de Apel Chișinău s-a admis recursul

declarat de Iurie Zubic, reprezentat de avocatul Denis Grecu și s-a casat încheierea

din 12 martie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central, cu remiterea în prima

instanță la etapa primirii pe rol a cererii reconvenționale, pentru a fi examinată cerere

de scutire de la plata taxei de stat.

Prin încheierea protocolară din 18 iulie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Central, s-a pus pe rol cererea reconvențională depusă de Iurie Zubic.

Prin încheierea protocolară din 05 februarie 2019 a Judecătoriei Chișinău s-a

respins demersul SC „Axedum” SRL, reprezentată de avocatul Angela Dolea, cu

privire la invocarea excepției de tardivitate.

Prin hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL și s-a

încasat de la ÎCS „Gramex International” SRL în beneficiul SC „Axedum” SRL

datoria în mărime de 189066,25 de lei, penalitatea în mărime de 45375,90 de lei și

cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în mărime de 7033,26 de lei, în total suma

de 241475,41 de lei; în rest a fost respinsă cererea de chemare în judecată; s-au

respins ca neîntemeiate cererile reconvenționale depuse de Ivan Cosînțev și Iurie

Zubic împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la declararea nulității actului juridic.

Prin hotărârea suplimentară din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru, s-a admis parțial cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare și s-a

încasat de la SC „Axedum” SRL în beneficiul lui Ivan Cosînțev cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 2000 de lei; în rest a fost respinsă cerința cu privire

la încasarea cheltuielilor de asistență juridică; s-a încasat de la SC „Axedum” SRL

în beneficiul lui Iurie Zubic cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 de

lei; în rest a fost respinsă cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică; s-au anulat măsurile de asigurare a acțiunii aplicate prin încheierea din 17

noiembrie 2011 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, pe bunurile lui Ivan

Cosînțev și Iurie Zubic.

Prin decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Iurie Zubic; s-a respins cererea de alăturare la apel depusă de Ivan

Cosînțev; s-a admis apelul declarat de SC „Axedum” SRL și s-a casat hotărârea din

27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și hotărârea suplimentară din

17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și s-a adoptat o nouă hotărâre

prin care s-a admis cererea de chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL și

s-a încasat, în mod solidar, de la ÎCS „Gramex International” SRL, Ivan Cosînțev și

Iurie Zubic în beneficiul lui SC „Axedum” SRL datoria în mărime de 189066,25 de

lei, penalitatea în mărime de 45375,90 de lei, taxa de stat în mărime de 7033,26 de

lei; s-au respins ca fiind tardive acțiunile reconvenționale înaintate de Ivan Cosînțev

și Iurie Zubic împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la declararea nulității relative

a actului juridic; s-au respins ca fiind neîntemeiate acțiunile reconvenționale

înaintate de Ivan Cosînțev și Iurie Zubic împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la

declararea nulității absolute a actului juridic.

La 23 aprilie 2021, Iurie Zubic a depus cerere de recurs împotriva deciziei din

16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea recursului, casarea

5

integrală a deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe în partea respingerii

cererii reconvenționale înaintate de Iurie Zubic cu pronunțarea în această parte a unei

noi hotărâri de admitere a acțiunii în sensul formulat.

În motivarea recursului s-a invocat că, instanța de apel a ignorat prevederile art.

373 alin.(1), art. 376 alin.(1) Cod de procedură civilă, or, partea motivată a actului

de dispoziție criticat este doar o copie a poziției SC „Axedun” SRL. Probele au fost

apreciate arbitrar și fără a fi apreciate materialele dosarului sub toate aspectele.

Totodată, a precizat că, în cadrul examinării cauzei s-a cerut prezentarea în

original a contractului de fidejusiune din 06 mai 2011, a contractului de fidejusiune

nr.4 din 27 mai 2011, având în vedere că în ședință de judecata în prim a instanță a

declarat că la indicația Galinei Enachi a semnat niște acte de expediție a mărfurilor,

întrucât era șoferul camionului închiriat pentru transportare mărfii, însă nu cunoaște

anume care acte au fost semnate, deoarece nu i-a fost lăsat al doilea exemplar. Cu

toate că, prima instanța a admis demersul dat, partea obligată nu a respectat indicația

instanței de a prezenta originalele actelor solicitate, fără a aduce motive legale și

suficiente în acest sens, iar argumentul reprezentantului SC „Axedum” SRL privind

ridicarea actelor de organele de urmărire penală nu poate absolvi partea de la sarcina

probațiunii, având în vedere ca SC „Axedum” SRL avea un termen suficient pentru

restituirea originalelor actelor după finalizarea examinam dosarului penal și nici nu

s-a prezent vreo dovadă că s-a întreprins vreo măsurăm acest sens. Lipsa originalelor

actelor menționate demonstrează că de, fapt, contractul de fidejusiune urmează a fi

declarat nul din motivele indicate în cererea reconvențională. Copia contractului de

vânzare-cumpărare, la fel, nu conține informații despre preț, nu are ștampila

reclamantei.

Recurentul a opinat că, lipsa actelor în original este un incident fundamental

pentru că este lipsit de posibilitatea de a cere verificarea veridicității acestora cu

înaintarea, după caz, a unei cereri privind declararea probelor ca fiind false cu

aplicarea tuturor efectelor procedurale prevăzute de art. 227 Cod de procedură civilă.

Astfel, în cazul în care, în final, la baza hotărârii judecătorești definitive vor fi puse

doar copiile actelor criticate, va fi inevitabil încălcat dreptul său la un proces

echitabil.

De asemenea, a opinat că, nu poate să răspundă pentru o obligație viciată.

Cauza a fost examinat superficial, soluția instanței de apel nu este motivată, or, în

partea ce ține de constatarea nulității absolute a contractelor de fidejusiune s-a limitat

la concluzia precum că instanța de fond întemeiat a respins aceste pretenții ca fiind

neîntemeiate, fără a se pronunța asupra motivelor din apelul declarat.

Recurentul a susținut că, este greșită concluzia instanței de apel la capitolul

tardivității acțiunii cu privire la declararea nulității relative a actelor juridice, or, în

pofida poziției instanței de apel, termenul începe a curge din momentul în care

persoana îndreptățită a avut posibilitatea obiectivă să cunoască despre temeiul

anularii și nu din data când a devenit scadentă obligația garantată.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimaților conform scrisorii

de însoțire datate cu 17 mai 2021 (Vol.IV, f.d.31) și a fost recepționată de către SC

„Axedum” SRL la 23 mai 2021, conform avizului de recepție (Vol.IV, f.d.33). Din

adresa intimaților Ivan Cosînțev și ÎCS „Gramex International” SRL s-a restituit

corespondența cu mențiunea „nereclamat” (Vol.IV, f.d.35-38), iar din adresa

6

administratorului insolvabilității Oleg Iovu cu mențiunea „plecat” (Vol.IV, f.d.34-

34a).

Referințe la cererea de recurs, în temeiul art. 439 alin.(2) Cod de procedură

civilă, până la data judecării cauzei în ordine de recurs, nu au parvenit.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 16 februarie 2021, iar cererea de

recurs a fost depusă la 23 aprilie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale a instanței de apel

către participanții la proces la 31 martie 2021, prin scrisoare de însoțire (Vol.III,

f.d.247), însă lipsesc date despre recepționarea aceste de către recurent. Astfel,

recursul este declarat în termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

Prin încheierea din 30 iunie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din 3

judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de Iurie Zubic și va casa integral decizia instanței de apel

cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În sensul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

7

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, în esență, au reținut

că, la 11 martie 2011 între SC „Axedum” SRL și ÎCS „Gramex International” SRL

fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. AX11.03/11, în baza căruia s-a

vândut și respectiv s-a procurat carcase de pui broiller și pulpe în valoare totală de

459096,85 de lei (Vol.I, f.d.5).

În acest sens, au fost întocmite facturile fiscale seria/nr: FV1009672 din 05

aprilie 2011, FV1009705 din 12 aprilie 2011, FV1009766 din 06 mai 2021,

FV1009817 din 27 mai 2011 (Vol.I, f.d.6-9).

La 06 mai 2011 între SC „Axedum” SRL și Ivan Cosînțev a fost încheiat

contractul de fidejusiune, fără număr, prin care ultimul s-a obligat solidar față de

creditor în executarea obligațiilor asumate în baza contractului de vânzare-

cumpărare a cărnii de la SC „Axedum” SRL (Vol.I, f.d.10).

La 27 mai 2011 între SC „Axedum” SRL și Iurie Zubic a fost încheiat

contractul de fidejusiune nr.4, prin care ultimul s-a obligat solidar față de creditor în

executarea obligațiilor asumate în baza contractului de vânzare-cumpărare (Vol.I,

f.d.11).

Prin pretențiile nr.32 din 14 iulie 2011, nr. 33 din 14 iulie 2011, nr.40 din 25

iulie 2011, SC „Axedum” SRL a solicitat ÎCS „Gramex International” SRL, Ivan

Cosînțev și lui Iurie Zubic achitarea datoriei restante în sumă de 400806,85 de lei,

în termen de 5 zile de la recepționare, în caz contrar se va adresa în instanța de

judecată pentru încasarea silită a datoriei, penalității, compensarea pierderilor, taxei

de stat și a cheltuielilor de asistență juridică (Vol.I, f.d.12-13,15).

Prin cererea de chemare în judecată cu concretizările ulterioare, formulată de

către SC „Axedum” SRL împotriva ÎCS „Gramex Internațional” SRL, Ivan Cosînțev

și Iurie Zubic, s-a solicitat încasarea, în mod solidar, de la pârâți a datoriei în mărime

de 189066,25 de lei, a penalității în mărime de 45375,90 de lei, a taxei de stat în

mărime de 7033,26 de lei (Vol.I, f.d.2-3, 67, Vol.II, f.d.24).

Ivan Cosînțev, reprezentat de avocatul Dinu Cazacu, a depus cerere

reconvențională, datată cu 15 decembrie 2011, împotriva SC „Axedum” SRL,

solicitând declararea nulității contractului de fidejusiune încheiat la 06 mai 2011

între Ivan Cosînțev și SC „Axedum” SRL (Vol.I, f.d.52-53).

La 06 februarie 2018, Iurie Zubic a depus cerere reconvențională,

contrasemnată de avocatul Denis Grecu, împotriva SC „Axedum” SRL, intervenienți

accesorii Ivan Cosînțev, ÎCS „Gramex International” SRL, în proces de

insolvabilitate, administratorul insolvabilității Oleg Iovu, solicitând declararea nulă

a contractului de fidejusiune nr. 4 din 27 mai 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL

și Iurie Zubic (Vol.III, f.d.68-70).

Judecând cauza în fond, prima instanță, prin hotărârea din 27 martie 2019, a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL și a

încasat de la ÎCS „Gramex International” SRL în beneficiul SC „Axedum” SRL

datoria în mărime de 189066,25 de lei, penalitatea în mărime de 45375,90 de lei și

cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în mărime de 7033,26 de lei, în total suma

de 241475,41 de lei; în rest a fost respinsă cererea de chemare în judecată; s-au

respins ca neîntemeiate cererile reconvenționale depuse de Ivan Cosînțev și Iurie

Zubic împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la declararea nulității actului juridic

(Vol.III, f.d.112,126-130).

În ordine suplimentară, prima instanță s-a pronunțat prin hotărârea din 17 iunie

8

2019, prin care a admis parțial cererea privind emiterea unei hotărâri suplimentare

și a încasat de la SC „Axedum” SRL în beneficiul lui Ivan Cosînțev cheltuielile de

asistență juridică în mărime de 2000 de lei; în rest a fost respinsă cerința cu privire

la încasarea cheltuielilor de asistență juridică; a încasat de la SC „Axedum” SRL în

beneficiul lui Iurie Zubic cheltuielile de asistență juridică în mărime de 2000 de lei;

în rest a fost respinsă cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență juridică;

a anulat măsurile de asigurare a acțiunii aplicate prin încheierea din 17 noiembrie

2011 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, pe bunurile lui Ivan Cosînțev și Iurie

Zubic (Vol.III, f.d.136).

Judecând cauza în ordine de apel, prin decizia din 16 februarie 2021, Curtea de

Apel Chișinău a respins apelul declarat de Iurie Zubic; a respins cererea de alăturare

la apel depusă de Ivan Cosînțev; a admis apelul declarat de SC „Axedum” SRL și a

casat hotărârea din 27 martie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și hotărârea

suplimentară din 17 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru și a adoptat o

nouă hotărâre prin care a admis cererea de chemare în judecată depusă de SC

„Axedum” SRL și a încasat, în mod solidar, de la ÎCS „Gramex International” SRL,

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic în beneficiul lui SC „Axedum” SRL datoria în mărime

de 189066,25 de lei, penalitatea în mărime de 45375,90 de lei, taxa de stat în mărime

de 7033,26 de lei; a respins ca fiind tardive acțiunile reconvenționale înaintate de

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic împotriva SC „Axedum” SRL cu privire la declararea

nulității relative a actului juridic; a respins ca fiind neîntemeiate acțiunile

reconvenționale înaintate de Ivan Cosînțev și Iurie Zubic împotriva SC „Axedum”

SRL cu privire la declararea nulității absolute a actului juridic (Vol.III, f.d.235-246).

În consolidarea deciziei, instanța de apel a reținut că, prin contractul de

vânzare-cumpărare din 11 martie 2011, a fost instituită obligația principală, care

constă în procurarea de la SC „Axedum” SRL a carcaselor de pui broiller și pulpe în

valoare totală de 459096,85 de lei și achitarea pentru bunurile procurate, calitatea de

vânzător având-o SC „Axedum” SRL, iar calitatea de cumpărător-ÎCS „Gramex

International” SRL, iar contractele de fidejusiune din 06 mai 2011 și 27 mai 2011

reprezintă raporturi de drept accesorii față de obligația principală.

Astfel, cu referire la acțiunea reconvențională înaintată de Zubic Iurie la data

de 06 februarie 2018 și acțiunea reconvențională înaintată de Cosînțev Ivan la data

de 15 decembrie 2011, prin care solicită constatarea nulității relative a contractelor

de fidejusiune, contrar aserțiunilor instanței de fond, instanța de apel le-a apreciat ca

fiind tardive.

În argumentarea acestei poziții, instanța de apel a reținut că, după natura

interesului ocrotit prin norma încălcată, art.216 Cod civil distinge nulitatea absolută

și relativă a actului juridic.

Prin nulitate absolută se înțelege acea nulitate care sancționează nerespectarea,

la încheierea actului juridic civil, a unei norme, care ocrotește un interes general,

obștesc, iar nulitatea relativă, a fost instituită pentru ocrotirea unor interese

individuale.

La înaintarea acțiunilor reconvenționale reclamanții-pârâți Ivan Cosînțev și

Iurie Zubic au invocat vicierea la încheierea contractelor de fidejusiune din 06 mai

2011 și 27 mai 2011 sus-indicate consimțământul acestora prin dol, datorită cauzei

false ca urmare a acțiunilor dolosive din partea cet. Enachi Galina.

9

Totodată, instanța de apel a reținut că, convenția afectată de viciul de

consimțământ precum dolul, constituie temei de nulitate relativă a actului juridic.

În această ordine de idei, acțiunea în nulitate relativă, spre deosebire de cea în

nulitate absolută este prescriptibilă, termenul căreia în temeiul prevederilor art.267

Cod civil în redacția de până la 01.04.2019 este de 3 ani.

Prin derogare de la regula generală, art.233 alin.(1) Cod civil stabilește termene

de prescripție extinctivă speciale pentru acțiunile în anularea actelor juridice,

inclusiv încheiate prin dol (art.228 Cod civil în redacția de până la 01.04.2019).

Conform art.233 alin.(1) Cod civil, persoana îndreptățită are dreptul să ceară

anularea actului juridic pentru temeiurile stipulate la art.227, 228 și 230 în termen

de 6 luni de la data când a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării.

Deci, în cazul acțiunilor cu privire la anularea actului juridic încheiat prin dol,

termenul de prescripție, care este unul special, începe să curgă de la data când cel

îndreptățit a aflat sau trebuia să afle despre temeiul anulării, la caz din data de 07

iunie 2011. Or, potrivit pct.4.1 al contractului de vânzare-cumpărare nr.AX 11.03/11

din 11 martie 2011, ÎCS „Gramex International” SRL s-a obligat să achite costul

bunului în termen de 5 zile bancare din momentul recepționării acestuia și anume

până la data de 07 iunie 2011.

În vederea asigurării obligațiilor asumate de către ÎCS „Gramex International”

SRL prin contractul de vânzare-cumpărare nr.AX 11.03/11 din 11 martie 2011, la

data de 06 mai 2011 a fost încheiat contractul de fidejusiune cu Ivan Cosînțev, la

data de 27 mai 2011 a fost încheiat contractului de fidejusiune nr.4 cu Iurie Zubic.

Instanța de apel a constatat că Ivan Cosînțev și Iurie Zubic trebuiau să afle

despre temeiul privind constatarea nulității relative a contractelor de fidejusiune la

data de 07 iunie 2011, dar au înaintat acțiunea reconvențională de declarare a nulității

contractelor de fidejusiune susmenționate la data de 15 decembrie 2011 și respectiv

06 februarie 2018, adică în afara termenului special de prescripție extinctivă de 6

luni.

Astfel, dat fiind că reclamanții-pârâți nu au formulat solicitare de repunere în

termen a acțiunilor reconvenționale, pârâta-reclamantă a invocat tardivitatea

acțiunilor reconvenționale, instanța de apel a conchis privind respingerea acțiunilor

reconvenționale privind constatarea nulității relative a contractelor de fidejusiune ca

fiind tardive.

În partea ce ține de constatarea nulității absolute a contractelor de fidejusiune,

parte la care sunt Cosînțev Ivan și Zubic Iurie, instanța de apel a ajuns la concluzia

că instanța de fond întemeiat a respins aceste pretenții ca fiind neîntemeiate

Totodată, contrar aserțiunilor instanței de fond, instanța de apel a apreciat ca

fiind întemeiată acțiunea inițială depusă de SC „Axedun” SRL.

Astfel, în condițiile în care pârâta ÎCS „Gramex International” SRL nu și-a

executat în volum deplin obligațiunile asumate în temeiul contractului de vânzare

cumpărare nr.AX11.03/11 din 11 martie 2011, la caz se instituie garanția de plată a

prețului mărfii sub forma garanției personale a fidejusorilor, care asigură în caz de

neexecutare totală sau parțială de către cumpărător obligația de plată în termenii

stipulați în contract, creditorul fiind în drept să urmărească datoria atât din contul

debitorului cât și a fidejusorilor.

Respectiv, atât timp cât există acte juridice valabile până la momentul de față

(contractul de vânzare cumpărare din 11 martie 2011, contractele de fidejusiune din

10

06 mai 2011 și 27 mai 2011), condiții de valabilitate a cărora generează și efectele

juridice, pe care le produce un act juridic perfect legal, ÎCS „Gramex International”

SRL, Ivan Cosînțev, Iurie Zubic nu sunt degrevați de obligația de achitare solidară

a datoriei pentru marfa livrată.

Subsecvent, Colegiul relevă că, instanța de apel pripit și fără elucidarea

completă a circumstanțelor cauzei, s-a pronunțat în favoarea admiterii cererii de

chemare în judecată depusă de SC „Axedum” SRL cu încasarea în mod solidar, de

la ÎCS „Gramex International” SRL, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic în beneficiul lui

SC „Axedum” SRL a datoriei, penalității și taxei de stat în cuantumul dispus, precum

și în favoarea respingerii cererilor reconvenționale înaintate de Ivan Cosînțev și Iurie

Zubic cu privire la nulitatea relativă a actelor juridice, ca fiind tardive, iar cu privire

la nulitatea absolute, ca fiind neîntemeiate.

Prin prisma criticilor aduse actului judecătoresc contestat de către partea

recurentă, Colegiul va casa decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În dezvoltarea soluției sale, instanța de recurs va reitera că, cerințele formulate

de către SC „Axedum” SRL privind încasarea solidară de la ÎCS „Gramex

International” SRL, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic a datoriei, penalității, precum și a

taxei de stat, au la bază trei acte juridice și anume contractul de vânzare-cumpărare

nr. AX11.03/11 din 11 martie 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL și ÎCS

„Gramex International” SRL, precum și contractul de fidejusiune, fără număr, din

06 mai 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL și Ivan Cosînțev și contractul de

fidejusiune nr. 4 din 27 mai 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL și Iurie Zubic

(Vol.I, f.d.5,10,11).

Or, SC „Axedum” SRL a pretins că prin contractele de fidejusiune încheiate cu

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, ultimii au garantat obligațiile asumate de către ÎCS

„Gramex International” SRL conform contractului de vânzare-cumpărare nr.

AX11.03/11 din 11 martie 2011, încheiat între SC „Axedum” SRL și ÎCS „Gramex

International” SRL.

În această ordine de idei, Colegiul accentuează că, în conformitate cu art. 376

alin.(1) Cod de procedură civilă, dispozițiile de procedură privind judecarea cauzelor

civile în primă instanță se aplică și în instanța de apel în măsura în care nu sunt

contrare dispozițiilor prezentului capitol.

Art. 167 alin. (1) Cod de procedură civilă, în redacția în vigoare la data

înaintării acțiunii, stipula că, la cererea de chemare în judecată se anexează: a)

copiile de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisuri, certificate în modul

stabilit, într-un număr egal cu numărul de pârâți și de intervenienți, dacă ei nu dispun

de aceste acte, plus un rând de copii pentru instanță. Dacă înscrisurile sunt făcute

într-o limbă străină, instanța poate dispune prezentarea traducerii lor în modul

stabilit de lege; c) documentele care certifică circumstanțele pe care reclamantul își

întemeiază pretențiile și copiile de pe aceste documente pentru pârâți și intervenienți,

dacă aceștia nu dispun de ele.

În conformitate cu art. 138 alin. (4) Cod de procedură civilă, în aceeași redacție,

înscrisul se depune în original sau în copie autentificată în modul stabilit de lege,

indicîndu-se locul de aflare a originalului. Înscrisul se depune în original cînd,

conform legii sau unui alt act normativ, circumstanțele pricinii trebuie confirmate

numai cu documente în original sau cînd copiile de pe documentul prezentat au

11

cuprinsuri contradictorii, precum și în alte cazuri cînd instanța consideră necesară

prezentarea originalului.

Aici Colegiul punctează că, în esență, textul alineatului dat și-a păstrat și în

redacția actuală conținutul.

În temeiul art. 118 alin (4) Cod de procedură civilă, în cazul nerespectării

prevederilor legii privind legalizarea probelor ori al pierderii unui document

autentic, efectul defavorabil al nedovedirii afirmațiilor referitoare la circumstanțele

de fapt ale pricinii va cădea asupra părții sau altui participant la proces care a avut

posibilitatea și care trebuia să se asigure pînă la judecată cu probă veridică fără a

suscita îndoieli.

La caz, Colegiul notează că, la cererea de chemare în judecată înaintată de către

SC „Axedum” SRL, într-adevăr au fost anexate copia certificată a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu ÎCS „Gramex International” SRL și copiile

contractelor de fidejusiune încheiate cu Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, doar că, pe

lângă faptul că contractele de fidejusiune sunt doar niște copii certificate de către SC

„Axedum” SRL, fiind aplicată și ștampila acesteia, contractul de fidejusiune încheiat

cu recurentul Iurie Zubic nu este lizibil (Vol.I, f.d.11). De altfel, copia acestui

contract de fidejusiune, anexată și pusă la baza cerințelor SC „Axedum” SRL nu

reflectă clauzele (punctele) contractuale integral.

Pornind de la faptul că pretențiile au fost formulate de către SC „Axedum” SRL

față de Ivan Cosînțev și Iurie Zubic prin prisma prevederilor art. 1146, art. 1156 Cod

civil, în redacția în vigoare la data încheierii contractelor, contractele de fidejusiune

urmau a fi prezentate în original, or, copiile prezentate nu sunt lizibile.

Mai mult, având în vedere că valabilitatea acestora a fost contestată de către

Ivan Cosînțev și Iurie Zubic, se impunea obligatoriu prezentarea acestora, ceea ce,

la caz, la judecarea cauzei în ordine de apel, s-a ignorat, or, instanța de apel obligând

solidar pârâții la stingerea datoriei și penalității, a eludat faptul că copiile

contractelor de fidejusiune nu sunt lizibile, în special, copia contractului pe numele

recurentului Iurie Zubic.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevante argumentele recurentului

precum că lipsa actului în original îl lipsește de posibilitatea de a verifica

veridicitatea acestuia, după caz, cu aplicarea prevederilor art. 227 Cod de procedură

civilă.

În virtutea art. 227 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, în cazul în care se

declară că proba din dosar este falsă, persoana care a prezentat-o poate cere instanței

judecătorești să o excludă ca mijloc de probațiune și să soluționeze cauza în baza

altor probe. Pentru verificarea declarației de defăimare a probei ca fiind falsă,

instanța judecătorească poate dispune efectuarea unei expertize sau poate propune

părților să prezinte alte probe.

În conformitate cu art.117 alin. (1) Cod de procedură civilă, probe în cauze

civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care servesc la

constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților, precum și

altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

Art. 130 alin.(1)-(5) Cod de procedură civilă prevede că instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța

12

judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se

apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate

probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru

soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța judecătorească este

obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor

probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față

de altele. Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanța constată prin cercetare

și comparare cu alte probe că datele pe care le conține corespund realității.

De asemenea, Colegiul reține ca fiind relevantă alegația recurentului precum

că prin prisma prevederilor art. 1153 Cod civil condiția obligatorie referitor la

stabilirea sumei până la care răspunde fidejusorul nu poate fi înlocuită cu clauze

abstracte.

Or, în sensul art. 1153 alin. (1) Cod civil, în redacția în vigoare la data încheierii

contractului, fidejusorul răspunde în toate cazurile doar până la suma maximă

menționată în contractul de fidejusiune.

În aceste circumstanțe, suplimentar se confirmă necesitatea prezentării

contractelor de fidejusiune, inclusiv cel încheiat cu Iurie Zubic în original, în situația

în care din copia prezentată nu sunt lizibile clauzele acestuia.

De altfel, clauzele contractului de fidejusiune trebuie să fie clar formulate, din

care să rezulte voința reală a părților. Fidejusiunea este de strictă interpretare și

aceasta va fi făcută tot timpul în favoarea fidejusorului. Dacă n-au fost stabilite

anumite limite ale răspunderii fidejusorului, acesta răspunde până la suma maximă,

menționată în contract.

Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că guvernul

pârât nu a respectat cerințele art. 38, în cazul în care nu a oferit explicații pentru a-

și justifica refuzul de a depune documente care i-au fost solicitate (a se vedea, de

exemplu, Maslova și Nalbandov împotriva Rusiei, § 128-129) sau a depus o copie

incompletă sau modificată, refuzând să predea originalul pentru examinarea lui de

către Curte (a se vedea, de exemplu, Trubnikov împotriva Rusiei, § 50-57).

Colegiul precizează că, deși, la caz, nu se deduce un refuz expres de a fi

prezentate originalele actelor solicitate, însă această obligație nu a fost respectată de

către SC „Axedum” SRL, în situația în care instanța de fond a admis demersul în

acest sens.

În context Colegiul apreciază ca fiind justificată aserțiunea recurentului precum

că, ridicarea actelor de către organul de urmărire penală, alegație invocată de partea

reclamantă, nu exclude obligația pârâtului de a confirma circumstanțele invocate.

Or, în conformitate cu art.118 alin. (1) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel.

În temeiul art. 121 Cod de procedură civilă, instanța judecătorească reține spre

examinare și cercetare numai probele pertinente care confirmă, combat ori pun la

îndoială concluziile referitoare la existența sau inexistența de circumstanțe,

importante pentru soluționarea justă a cazului.

De altfel, nici nu au fost prezentate anumite înscrisuri care să ateste măsurile

întreprinse de către SC „Axedum” SRL pentru a obține originalele actelor juridice

de la organul de urmărire penală.

13

Adițional, Colegiul învederează că, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în

cauza Cottin împotriva Belgiei, hotărârea din 02 iunie 2005, § 29, a reamintit că,

unul dintre elementele unei proceduri echitabile în temeiul art. 6 § 1 din Convenție

este caracterul contradictoriu al acesteia: fiecare parte trebuie să aibă, în principiu,

posibilitatea nu doar de a prezenta elementele necesare apărării sale și succesului

pretențiilor sale, ci și de a lua cunoștință și de a discuta toate dovezile sau observațiile

prezentate judecătorului, în scopul de a influența decizia instanței (a se vedea,

mutatis mutandis, hotărârea din 18 martie 1997, pronunțată în Cauza Mantovanelli

împotriva Franței, § 33, Hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în Cauza Lobo

Machado împotriva Portugaliei, § 31, hotărârea din 20 februarie 1996, pronunțată în

Cauza Vermeulen împotriva Belgiei, § 33 și hotărârea din 18 februarie 1997,

pronunțată în Cauza Nideröst-Huber împotriva Elveției, § 24). Totodată, Curtea de

la Strasbourg, prin aceeași hotărâre, § 30, a subliniat că este de competența

instanțelor naționale să evalueze dovezile pe care le-au obținut și pertinența celor pe

care părțile doresc să le prezinte, de vreme ce Convenția pentru apărarea drepturilor

omului și a libertăților fundamentale nu reglementează regimul probelor ca atare.

Sarcina Curții Europene a Drepturilor Omului este aceea de a stabili dacă procedura

în ansamblu, inclusiv modul în care au fost luate probele, a respectat caracterul

echitabil impus de prevederile art. 6 § 1 (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea din

12 iulie 1988, pronunțată în Cauza Schenk împotriva Elveției, § 46). Ca atare, Curtea

de la Strasbourg a afirmat (§ 30) că principiul contradictorialității, ca și celelalte

garanții procedurale prevăzute de art. 6 § 1, are ca scop o procedură în fața unei

instanțe. Esențial este faptul că părțile pot participa într-o manieră adecvată la

procedura în fața instanței (a se vedea, mutatis mutandis, și Hotărârea din 19 iulie

1995, pronunțată în Cauza Kerojӓrvi împotriva Finlandei, § 42).

Drept urmare, instanța de apel având în materialul probator doar copia, deși,

certificată, însă nelizibilă a contractului de fidejusiune, pripit și fără elucidarea

completă a circumstanțelor cauzei, s-a pronunțat în favoarea răspunderii solidare

inclusiv a recurentului Iurie Zubic.

Mai mult, recurentul a pretins că nici nu a fost informat despre faptul că

semnează un astfel de contract de fidejusiune, deoarece i s-a solicitat de a semna cât

mai rapid mai multe documente, care nu le-a citit, în situația în care a fost indus în

eroare de Galina Enachi, care s-a prezentat ca fiind contabila ÎCS „Gramex

International” SRL, precum că semnează documentele de transport, având în vedere

că a fost angajat ca șofer de a transporta produse alimentare.

În altă ordine de idei, pornind de la poziția recurentului Iurie Zubic, de altfel,

redată și în cererea reconvențională referitor la acțiunile dolosive din partea Galinei

Enachi, precum și intentarea cauzei penale în privința acesteia în sensul pretins,

Colegiul relevă că, la caz, se impune o analiză mai detaliată, completă și

multiaspectuală și un răspuns cert, cu scopul de a fi infirma împrejurările pretinse de

recurent a fi probate sau, după caz, a confirma.

Impunerea unui răspuns cert la această problemă ridicată este determinant

pentru soluționarea corectă a litigiului, în situația în care din aserțiunile recurentului

se deduce că ultimul nu ar fi putut garanta executarea contractului de vânzare-

cumpărare prin încheierea unui contract de fidejusiune.

Or, în virtutea art.1150 alin. (2) Cod civil, debitorul obligat să furnizeze o

fidejusiune trebuie să propună o persoană fizică cu domiciliu sau reședință în

14

Republica Moldova sau o persoană juridică înregistrată în Republica Moldova, care

să dispună de bunuri suficiente pentru a garanta obligația.

În virtutea art. 373 alin.(5) Cod de procedură civilă, instanța de apel este

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

La acest aspect, Colegiul accentuează că, având în vedere problemele ridicate

de către apelantul/recurentul referitor la valabilitatea actului juridic contestat, se

impunea un răspuns explicit, or, instanța de apel s-a limitat de a concluziona că

instanța de fond întemeiat a respins aceste pretenții (constatarea nulității absolute)

ca fiind neîntemeiate, însă nu a redat și considerentele care au condus la o atare

concluzie, având în vedere și argumentele apelanților.

În opinia recurentului, contractele de fidejusiune sunt viciate, având în vedere

cauza falsă a contractului de bază, invocând în acest sens și prevederile art.207 Cod

civil.

Astfel, instanța de apel avea obligația de a motiva poziția sa pornind de la

alegațiile apelantului la acest capitol, în situația în care acesta reprezintă un argument

care necesita un răspuns cert, având în vedere că obiectul litigiului vizează

valabilitatea contractului de fidejusiune.

Instanța de apel, în contextul prevederilor art. 373 alin. (1), (2) Cod de

procedură civilă, verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor

înaintate, legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

În temeiul art. 240 alin.(1) Cod de procedură civilă, la deliberarea hotărârii,

instanța judecătorească apreciază probele, determină circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul

raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei și admisibilitatea

acțiunii.

În virtutea art. 241 alin.(5) Cod de procedură civilă, în motivare se indică:

circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se întemeiază

concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de instanță la

respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța.

În atare circumstanțe, pornind de la aceste aspecte, având în vedere și rolul

diriguitor al instanței, precum și continuitatea examinării cauzei în apel prin prisma

efectului devolutiv, instanța are sarcina, în baza rolului activ, să ceară părții să facă

precizările necesare, să pună în discuția părților orice împrejurare de fapt sau de

drept care duce la soluționarea litigiului peste apărările și susținerile părților din

acțiune, referință și alte obiecții, luând în considerare faptul că, în conformitate cu

art. 240 alin. (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească adoptă hotărârea

în limitele pretențiilor înaintate de reclamant. De altfel, în cazul în care părțile au o

atitudine confuză în privința circumstanțelor care au importanță pentru soluționarea

justă a cauzei, instanța, în temeiul legii materiale care urmează a fi aplicată, va

explica părților care circumstanțe au importanță pentru soluționarea litigiului și cui

îi revine obligația de a le dovedi.

15

Astfel, conform rolului său activ, instanța poate să ceară părților să

administreze toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a

cauzei, împuternicire ce rezultă și din art.9 Cod de procedură civilă, precum și art.

372 Cod de procedură civilă. Or, prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul acestui

și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe, pertinente

și concludente a situației de fapt, or, concluzia instanței de apel este rezultatul

examinării pripite a litigiului dedus judecății.

La rejudecarea cauzei, instanța urmează să se conducă nemijlocit de principiul

adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea multilaterală, completă și

obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță pentru justa soluționare a

cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în sensul respectării cerințelor

6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor esențiale relevate în speță,

cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde cerințelor procesului

echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat

chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva României din 15

februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19 februarie 1997,

paragraful 60).

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, ignorate

anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții

reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe marginea acțiunilor formulate în

raport cu probele prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să

fie certă și coerentă, atât pe marginea acțiunii inițiale, cât și celor reconvenționale și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Iurie Zubic.

Se casează integral decizia din 16 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea Comercială

„Axedum” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Întreprinderii cu Capital

Străin „Gramex International” Societate cu Răspundere Limitată, în proces de

insolvabilitate, Ivan Cosînțev și Iurie Zubic cu privire la încasarea datoriei,

penalității de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, cererea

reconvențională depusă de Ivan Cosînțev împotriva Societății Comerciale

„Axedum” Societate cu Răspundere Limitată cu privire la declararea nulității actului

juridic și cererea reconvențională depusă de Iurie Zubic împotriva Societății

Comerciale „Axedum” Societate cu Răspundere Limitată, intervenienți accesorii

Ivan Cosînțev, Întreprinderea cu Capital Străin „Gramex International” Societate cu

16

Răspundere Limitată, în proces de insolvabilitate, cu privire la declararea nulității

actului juridic, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în

alt complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

17