2r-385/21 — Încasarea despăgubirilor de asigurare

2r-385/21 — Încasarea despăgubirilor de asigurare (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2r–385/21

Prima instanță: Judecătoria Anenii Noi, (jud. M. Chiperi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău, (jud. Iu. Cotruță, V. Sîrbu, V. Mihaila)

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Examinând recursul declarat de către Oglinda Eduard,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de CA

”Donaris Vienna Insurance Group” SA împotriva lui Oglinda Eduard cu privire la

restituirea despăgubirilor de asigurare în ordine de regres,

împotriva încheierii din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită

cererea de apel depusă de Oglinda Eduard împotriva hotărârii din 06 martie 2017 a

Judecătoriei Anenii Noi,

c o n s t a t ă:

La 24 iulie 2012, SA ”Donaris Group” SA (în prezent CA ”Donaris Vienna

Insurance Group” SA) s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată împotriva lui

Oglinda Eduard cu privire la restituirea despăgubirilor de asigurare în ordine de

regres.

Prin hotărârea din 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei Anenii Noi, acțiunea a fost

admisă.

Prin decizia din 15 iulie 2014 a Curții de Apel Comrat, a fost respins apelul

declarat de către SA ”Donaris Group” SA, a fost admis apelul declarat de către

Oglinda Eduard, casată hotărârea din 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei Anenii Noi

cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

Prin încheierea din 05 decembrie 2014 a Judecătoriei Anenii Noi, procesul în

cauza civilă a fost suspendat până la examinarea cauzei contravenționale în privința

lui Oglinda Eduard.

Prin încheierea din 04 octombrie 2016 a Judecătoriei Anenii Noi procesul a fost

reluat.

Prin hotărârea din 06 martie 2017 a Judecătoriei Aneni Noi, acțiunea a fost

admisă.

La 13 noiembrie 2020, Oglinda Eduard, reprezentat de avocatul stagiar Cotogoi

Vasile, a depus cererea de apel solicitând admiterea apelului, repunerea în termen a

cererii de apel, casarea integral a hotărârii Judecătoriei Aneni Noi din 06 martie

2017.

În motivarea cererii de repunere a menționat că Oglinda Eduard a aflat despre

existența hotărârii abia la 22 octombrie 2020, când a luat cunoștință cu materialele

1

cauzei.

A mai invocat că Oglinda Eduard nu a cunoscut despre existența litigiului și

respectiv despre hotărârea judecătorească din motiv că nu i-au fost comunicate actele

de procedură, citațiile.

Astfel, Oglinda Eduard a fost lipsit de posibilitatea de a-și apăra poziția

procedurală de pârât, prin prezentarea referinței și anexarea probelor ce dovedesc

netemeinicia cererii. Totodată, avizele de recepție, ale scrisorilor expediate de

instanța de judecată către Eduard Oglinda, și care s-au returnat cu semnătură, și care

se regăsesc la dosar, nu sunt semnate personal de către Oglinda Eduard, or semnătura

aplicată pe avize nu este executată de către acesta.

În viziunea lui citarea prin aviz public este greșită, având în vedere că în

conformitate cu art. 108 Cod de procedură civilă: înștiințarea prin aviz public este

pertinentă doar dacă locul de aflare a pârâtului nu este cunoscut, iar reclamantul dă

asigurări că deși a făcut tot posibilul nu a reușit să afle domiciliul acestuia.

Prin încheierea din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respinsă

cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și restituită cererea de apel

depusă de Oglinda Eduard împotriva hotărârii din 06 martie 2017 a Judecătoriei

Anenii Noi.

La 30 aprilie 2021, Oglinda Eduard a declarat recurs împotriva încheierii din

15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea încheierii recurate,

soluționarea în fond a cerinței de repunere în termenul de atac și restituirea cauzei în

instanța de apel pentru examinarea apelului în fond.

În susținerea recursului declarat a menționat că la soluționarea cererii de

repunere în termenul de atac instanța a cercetat în mod arbitrar probatoriul livrat în

susținerea acestei cereri. În acest sens a menționat că în perioada 19 februarie 2016

– 31 decembrie 2020, ba chiar și cu mult timp înainte de acest termen, nu se află în

țară.

Cu privire la faptul că fratele lui Oglinda Eduard ar fi recepționat materialele

procedurii de executare de la executorul judecătoresc, a menționat că această acțiune

a fost făcută în baza unei procuri eliberate de recurent pe numele fratelui, însă

procura a fost una specială cu acordarea dreptului de a-l reprezenta doar în cadrul

unei cauze legate de moștenire.

Mai mult ca atât, a menționat că argumentele instanței cu privire la faptul că

odată fiind admis apelul lui Oglinda Eduard, acesta cunoștea de litigiu, recurentul a

evidențiat că în urma admiterii apelului cauza a fost remisă la rejudecare în prima

instanță urmând ca toate procedurile să fie efectuate din nou, cu respectarea

drepturilor părților, în special de a-i fi comunicată data, locul și ora ședinței. Or, la

rejudecarea cauzei procesul a fost suspendat aproape 2 ani (22 luni).

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Având în vedere că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 15

aprilie 2021, iar recursul a fost declarat prin la 30 aprilie 2021, instanța de recurs

consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul în

termen.

Conform art. 426 alin. (3) al Codului de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului și a referinței la

2

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Examinând temeiurile invocate în cererea de recurs în raport cu materialele

cauzei și prevederile legale aplicabile speței, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de Oglinda Eduard, urmează a fi respins, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

Conform art. 10 alin. (1) al Codului de procedură civilă, sancțiunile procedurale

sunt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin

pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de

îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum și în caz de exercitare

abuzivă a unui drept procedural.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului hotărârii,

dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) al Codului de procedură civilă,

persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act

de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de repunere în

termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului.

Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să

fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul hotărârii Judecătoriei Anenii

Noi, a fost pronunțat la 06 martie 2017.

La fel, este cert și faptul că, Oglinda Eduard a fost citat legal la ședințele de

judecată ce au avut loc în cadrul rejudecării cauzei în prima instanță prin aviz

publicitar.

Recurentul Oglinda Eduard, a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei

instanțe, la 13 noiembrie 2020, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de art.

362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea corectă a

prevederilor normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului

curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși, recurentul Oglinda Eduard în cerere de repunere în termenul de atac a

invocat precum că, a aflat de hotărârea la 22 octombrie 2020, când avocatul lui ales

a făcut cunoștință de materialele cauzei, solicitând repunerea în termenul de

declarare a apelului, instanța de apel însă a respins această cerere ca neîntemeiată.

Așadar, alegațiile din cererea de recurs referitoare la faptul că, declararea la 13

noiembrie 2020 a apelului se datorează aflării cu întârziere despre hotărâre ceea ce

în opinia lui Oglinda Eduard îl îndreptățește să solicite repunerea în termenul de

atac, se apreciază critic de către Colegiu, or termenul stabilit de lege pentru

exercitarea căii de atac (apelul) se calculează exclusiv din momentul pronunțării

dispozitivului hotărârii.

La caz, se atestă că instanța de apel just a concluzionat despre faptul că după

remiterea cauzei la rejudecare, Oglinda Eduard a fost citat atât prin citații, cât și prin

aviz publicitar. Or, recurentul deține un rol de participant activ la proces prin faptul

3

că a contestat cu apel hotărârea din 13 noiembrie 2012 a Judecătoriei Anenii Noi, iar

procesul în cauza civilă a fost suspendat în legătură cu examinarea contestației lui

Oglinda Eduard, depusă împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție

întocmit pe numele lui. Este cert că Oglinda Eduard cunoștea despre existența în

principiu a unei cauze civile de încasare a despăgubirii de asigurare de la el, urmând

să urmărească soarta cauzei ce îl viza, indiferent de locul aflării lui pe întreaga

perioadă a procesului.

Ad absurdum în ipoteza în care Oglinda Eduard nu ar cunoaște despre procesul

civil în cauză, data informării sale despre el nicidecum nu poate fi considerată data

luării cunoștinței de materialele cauzei prin avocatul ales, la 22 octombrie 2020, or

materialele cauzei denotă cert că în cadrul procedurii de executare a hotărârii

contestate cu apel de Oglinda Eduard, executorul judecătoresc a adus la cunoștința

despre existența hotărârii din 06 martie 2017 a Judecătoriei Anenii Noi fratelui lui

Oglinda Eduard, la 02 octombrie 2017.

În acest context se resping argumentele recurentului cu privire la faptul că

fratele lui a acționat cu depășirea împuternicirilor acordate anterior printr-o procură,

când a primit de la executorul judecătoresc materialele procedurii de executare, or

potrivit regulilor de comunicare a actelor de procedură dacă nu îl va găsi pe

destinatar la domiciliu sau la locul de muncă, persoana împuternicită să înmâneze

actul o va înmâna unuia dintre membrii adulți ai familiei care locuiește împreună cu

destinatarul și care și-a dat acordul să o primească, iar în lipsa acestora, o va remite

organizației de exploatare a locuințelor, primăriei satului (comunei) ori

administrației de la locul lui de muncă. Așadar, informația despre existența a unei

hotărâri defavorabile lui Oglinda Eduard a fost transmisă printr-o rudă, prezumându-

se fără echivoc cunoașterea recurentului atât despre existența litigiului, cât și despre

o hotărâre pe caz, care se află la etapa executării.

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza SA

Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Urmează a fi menționat caracterul public al informației cu privire la ședințele

de judecată fixate într-o cauză civilă, cu privire la rezultatul examinării cauzei și

actele judecătorești emise pe marginea acestor cauze. Toată informația respectivă se

plasează pe portalul național al instanțelor de judecată, obligație care a fost la caz

respectată de personalul instanței, iar Oglinda Eduard și reprezentantul ales urmau

să monitorizeze, după trimiterea cauzei la rejudecare în prima instanță, în continuare

soarta ei, în situația în care s-ar afla peste hotarele țării și ar fi în imposibilitate să fie

prezent la examinarea ei și la emiterea hotărârii.

Astfel, deși dispozitivul hotărârii a fost pronunțat public la 06 martie 2017,

acesta a fost publicat la 06 aprilie 2017, Colegiul identifică, la caz, prezumția

cunoașterii de către Oglinda Eduard a rezultatului examinării propriei cauze și

emiterii hotărârii cel puțin din această dată, iar cel târziu la data comunicării acesteia

fratelui lui Oglinda Eduard, 02 octombrie 2017.

În corespundere cu prevederile art. 116 alin. (4) al Codului de procedură civilă,

repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în

4

care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depășirea

termenului de procedură.

După cum a fost reiterat supra, cunoscând despre o hotărâre defavorabilă,

Oglinda Eduard nu a livrat nici un argument plauzibil din care cauză a așteptat până

la 13 noiembrie 2020 pentru a-și exercita dreptul de a contesta hotărârea.

Din acest motiv cererea Oglinda Eduard cu privire la repunerea în termenul de

atac al hotărârii a fost corect respinsă de instanța de apel, or din momentul din care

recurentul trebuia să afle despre o hotărâre defavorabilă, și până la depunerea cererii

de apel, au trecut mai mult de 30 de zile prevăzute de art. 116 alin. (4) al Codului de

procedură civilă.

Reținând cele constatate, precum și obligația părților și participanților la proces

de a se folosi cu bună-credință de drepturile procedurale Oglinda Eduard urma să

depună cererea de apel în conformitate cu exigențele legii în termenul stabilit de

lege.

Completul subliniază că în materie civilă Convenția nu garantează un drept de

recurs, dar că o eventuală procedură de examinare a admisibilității acestuia face

incident articolul 6 (a se vedea, inter alia, Erik ØVLISEN vs. Danemarca, hotărârea

din 30 august 2006, sau Kukkonen vs. Finlanda (nr. 2), hotărârea din 13 ianuarie

2009, § 24).

În același context, un stat care dispune de astfel de instanțe de recurs are

obligația să se asigure că justițiabilii se bucură de principiile unui proces echitabil

garantate de art. 6 alin. (1), în special de dreptul de acces la o instanță, de dreptul de

a fi audiat (a se vedea, inter alia, Lebedinschi vs. Republica Moldova, hotărârea din

16 septembrie 2015, § 32).

Cu privire la primul aspect, instanța de recurs observă că, în proceduri civile, o

persoană poate cu greu să conceapă preeminența dreptului fără existența posibilității

de acces la instanțele de judecată (a se vedea, Golder vs. the United Kingdom,

hotărâre din 21 ianuarie 1975; Z and Others vs. the United Kingdom, hotărâre din

10 mai 2001; și Kreuz vs. Poland, hotărârea din 19 iunie 2001).

Totuși, „dreptul la o instanță” nu este absolut. Acesta poate fi, prin natura sa,

supus limitărilor, deoarece dreptul de acces, prin sine, cere reglementare din partea

statului. Garantând părților în litigiu un drept efectiv de acces la o instanță care să

hotărască asupra „drepturilor și obligațiilor lor cu caracter civil”, articolul 6 § 1

acordă statului dreptul de a alege liber mijloacele care să fie utilizate în acest scop.

În acest sens, Curtea Europeană a statuat că restricția impusă accesului la o

instanță judecătorească sau un tribunal nu va fi compatibilă cu articolul 6 § 1, decât

dacă aceasta urmărește un scop legitim și există o proporționalitate rezonabilă între

mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (a se vedea, Tinnelly & Sons Ltd and

Others și McElduff and Others vs. the United Kingdom, hotărârea din 10 iulie 1998).

Astfel, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție atestă că, soluția emisă de către instanța de apel este una

întemeiată legal și în corespundere cu circumstanțele cauzei, or argumentele și

probele invocate în susținerea cererii de recurs sunt contrare legislației procesuale și

lipsite de relevanță.

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că cererea de recurs

împotriva încheierii din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău, urmează a fi

respinsă cu menținerea încheierii instanței de apel.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a), art. 428 ale Codului de

5

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul depus de Oglinda Eduard.

Se menține încheierea din 15 aprilie 2021 a Curții de Apel Chișinău emisă în

cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de CA

”Donaris Vienna Insurance Group” SA împotriva lui Oglinda Eduard cu privire la

restituirea despăgubirilor de asigurare în ordine de regres.

Decizia este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6