2rac-176/21 — cu privire la incasarea datoriei, a penalitatii, a dobinzii de intirziere si a cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2rac-176/21

Prima instanță: Judecătoria Strășeni sediul central (jud. M. Grosu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. M. Guzun, A. Malîi, I. Dutca)

ÎNCHEIERE

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Natalia

Ursu (Verdeș)

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu Răspundere

Limitată „Vielnax” împotriva Întreprinzătorului Individual „Ursu Natalia”, Nataliei

Ursu și Evdochiei Ursu cu privire la încasarea datoriei, a dobânzii de întârziere, a

penalității și a cheltuielilor de judecată

împotriva deciziei din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Natalia Ursu, Evdochia Ursu și Întreprinzătorul

Individual „Ursu Natalia”, reprezentați de avocatul Mihail Cucu și menținută

hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, prin care acțiunea

a fost admisă parțial

constată:

La 13 noiembrie 2019, SRL „Vielnax” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva ÎI „Ursu Natalia”, Nataliei Ursu și Evdochiei Ursu cu privire la încasarea

datoriei, a dobânzii de întârziere, a penalității și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 3 ianuarie 2017, între SRL „Vielnax”, în

calitate de vânzător și ÎI „Ursu Natalia”, în calitate de cumpărător, a fost încheiat

contractul de vânzare-cumpărare, în baza căruia vânzătorul s-a obligat să livreze

produse alimentare, iar cumpărătorul s-a obligat să recepționeze marfa livrată și să

achite prețul acesteia în termenele și condițiile stabilite de contract.

A menționat reclamanta că și-a îndeplinit pe deplin obligațiile contractuale

asumate și în perioada 3 martie 2017 – 26 mai 2018, a efectuat livrări în sumă de

299 658,50 de lei, fapt ce se confirmă prin facturile fiscale semnate de ambele părți.

ÎI „Ursu Natalia” nu și-a executat în modul corespunzător obligația de plată,

achitând parțial și cu întârziere doar o parte din prețul mărfii recepționate, iar

1

adresările verbale repetate în vederea stingerii datoriei au fost lăsate fără atenția

cuvenită.

În vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, SRL „Vielnax” a expediat

în adresa pârâților pretenția din 10 octombrie 2019, fapt confirmat prin avizele de

recepție, solicitând achitarea datoriei și a sancțiunilor pecuniare, însă, obligațiunile

pecuniare nu au fost executate.

A precizat că datoria restantă a ÎI „Ursu Natalia” constituie suma de

273 604,50 de lei.

Respectiv, deoarece pârâții nu și-au onorat obligațiile asumate în baza

contractului, aceștia urmează să achite în temeiul art. 942 Cod civil și dobânda de

întârziere în mărime de 86 254,89 de lei, pentru perioada 19 martie 2017 –

25 octombrie 2019.

Reieșind din prevederile pct. 5.2. din contract, în temeiul art. 268, 947 Cod

civil și potrivit reglementărilor din Legea nr. 133/2018 privind modernizarea

Codului civil (în vigoare din 1 martie 2019), a evidențiat reclamanta că este în drept

să solicite plata penalității în mărime de 496 552,06 de lei, pentru perioada

3 septembrie 2018 – 28 februarie 2019.

La fel, a indicat că necesitatea atragerii în proces a copârâtei Evdochia Ursu

este condiționată de prevederile pct. 5.5. din contract, potrivit căruia în caz de

neexecutare a obligațiilor contractuale de către cumpărător, fidejusorul va răspunde

solidar cu cumpărătorul pentru executarea obligațiunilor născute din contract.

De asemenea, a considerat necesară atragerea în proces și a Nataliei Ursu în

calitate de copârât, reieșind din prevederile art. 34 alin. (1) Cod civil și art. 14, pct. 1,

2 din Legea nr. 845 din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi,

întrucât Natalia Ursu, căreia îi aparține ÎI „Ursu Natalia”, răspunde cu tot

patrimoniul său pentru obligațiile întreprinderii.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 7, 34, 775, 776, 858, 942,

947 Cod civil, art. 94, 166, 167 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar, de la ÎI „Ursu Natalia”,

Natalia Ursu și Ursu Evdochia în beneficiul SRL „Vielnax” a datoriei în mărime de

273 604,50 de lei, a dobânzii de întârziere în mărime de 86 254,89 de lei, a penalității

contractuale în mărime de 496 552,06 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, a fost

admisă acțiunea parțial.

Au fost încasate, în mod solidar, de la ÎI „Ursu Natalia” și Evdochia Ursu în

beneficiul SRL „Vielnax” suma datoriei în mărime de 273 604,50 de lei, dobânda

de întârziere în mărime de 86 254,89 de lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii

de chemare în judecată, proporțional părții admise, în sumă de 10 795,78 de lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 9 000 de lei.

În rest, pretențiile au fost respinse ca fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Natalia Ursu, Evdochia Ursu și ÎI „Ursu Natalia”, reprezentați de

avocatul Mihail Cucu și menținută hotărârea primei instanțe.

2

Întru consolidarea soluției adoptate, instanțele de judecată ierarhic inferioare

au stabilit că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 3 ianuarie 2017,

executarea obligației a fost garantată de fidejusorul Evdochia Ursu, care și-a

exprimat acordul în acest sens, aplicând semnătura sa și prin urmare, achitarea

produselor livrate în conformitate cu condițiile contractului de vânzare-cumpărare

de către SRL „Vielnax” a fost garantată de către fidejusorul Evdochia Ursu.

Astfel, au reținut instanțele de judecată ierarhic inferioare că creditorul este în

drept să ceară executarea obligației (repararea prejudiciului) fie de la debitor, fie de

la fidejusor sau de la ambii concomitent, creditorul putând alege modalitatea

exercitării dreptului său și în acest sens, a fost constatată temeinicia și legalitatea

pretențiilor înaintate și față de Evdochia Ursu.

Având în vedere că ÎI „Ursu Natalia” nu și-a onorat obligațiunile de plată

asumate în mod corespunzător, cu bună-credință, la locul și în momentul stabilit,

prima instanță și instanța de apel au conchis asupra temeiniciei pretenției de încasare

de la ÎI „Ursu Natalia” și Evdochia Ursu în beneficiul SRL „Vielnax” a sumei de

273 604,50 de lei cu titlu de datorie contractuală.

În consecință, fiind stabilit cu certitudine că ÎI „Ursu Natalia” nu a executat

obligația de achitare a prețului mărfurilor livrate, Evdochia Ursu garantând

executarea obligației, în calitate de fidejusor, prin urmare aceștea urmează să achite

creditorului fie dobânda de întârziere, fie penalitate, instanțele de judecată ajungând

la concluzia de a încasa dobânda de întârziere în mărime de 86 254,89 de lei, în rest,

cerința cu privire la încasarea penalității în mărime de 496 552,06 de lei fiind

respinsă.

La 13 mai 2021, Natalia Ursu (Verdeș) a declarat recurs împotriva deciziei

din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel.

În susținerea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanței de apel,

considerând că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele din materialele

cauzei ceea ce a dus la soluționarea greșită a cauzei.

Instanțele de judecată ierarhic inferioare au soluționat greșit cauza apreciind

probele în mod arbitrar, luând în considerare și fiind apreciate doar cele prezentate

de intimată.

La 27 mai 2021, în adresa SRL „Vielnax” și Evdochiei Ursu a fost expediată

copia cererii de recurs depusă de Natalia Ursu (Verdeș), cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

anexată la materialele dosarului (f. d. 194).

La 29 iunie 2021, Evdochia Ursu a depus referință la recursul declarat de

Natalia Ursu (Verdeș), considerând recursul întemeiat și care urmează a fi admis.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

SRL „Vielnax” să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată la

17 martie 2021 la adresa electronică a reprezentantului recurentei, avocatului Mihail

Cucu, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat la actele cauzei

(f. d. 176).

Astfel, se constată că recurenta s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 13 mai 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Natalia Ursu (Verdeș), completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Natalia Ursu (Verdeș), nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Așadar, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentei cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Mai mult că prin decizia din 3 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

contestată cu recurs de către Natalia Ursu (Verdeș), a fost menținută hotărârea din

30 iunie 2020 a Judecătoriei Strășeni sediul central, prin care datoria a fost încasată,

în mod solidar, de la ÎI „Ursu Natalia” și Evdochia Ursu în beneficiul

SRL „Vielnax”, Natalia Ursu (Verdeș), ca persoană fiind exonerată de răspundere

materială.

Astfel fiind, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform

secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

4

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Natalia Ursu (Verdeș) urmează a fi considerat ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Natalia Ursu (Verdeș).

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5