2ra-1089/21 — încasarea prejudiciului material si moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- încasarea prejudiciului material si moral
- Temei legal
- Temeiurile declarării recursului
2ra-1089/21 — încasarea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 2ra-1089/21
Prima instanță: (Judecătoria Ungheni) V. Stratulat
Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) N. Budăi, V. Mihaila, Iu. Cotruță
Î N C H E I E R E
07 iulie 2021 mun. Chișinău
Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al
Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
examinând admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Russu Vitalie
în interesele lui Lungu Ion,
în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Ion
împotriva lui Costru Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material și moral
și a cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2021,
c o n s t a t ă :
La 28 noiembrie 2018, Lungu Ion a depus cerere de chemare în judecată
împotriva lui Costru Andrei cu privire la încasarea prejudiciului material și moral
și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, Lungu Ion a menționat că la 15 martie 2013, în temeiul
contractului individual de muncă, a fost angajat la ÎS ”Calea Ferată din Moldova”
în calitate de însoțitor de vagon pasageri, care efectua ruta regulată Chișinău-Iași.
La 01 septembrie 2018, efectuând ruta Chișinău-Iași, în timpul verificării
locomotivei de către colaboratorii vamali ai României, au fost depistate în
ascunzișul unui scaun și ridicate conform procesului-verbal mai multe pachete de
țigări, care urmau să ajungă pe teritoriul României.
Reclamantul a invocat că, în urma depistării pachetelor de țigări, colaboratorii
vamali au ajuns la o bănuială rezonabilă că pachetele respective au fost tăinuite de
persoana responsabilă a vagonului, astfel în privința sa a fost întocmit procesul-
verbal de sancționare, prin care i-a fost aplicată o amendă în mărime de 5 000 lei
românești și interdicția de a intra pe teritoriul României pe o perioadă de 5 ani.
Mai mult ca atât, a fost lipsit de un salariu decent și retrogradat din funcție.
În urma vizualizării filmărilor video, de către serviciul de pază al ÎS ”Calea
Ferată din Moldova”, s-a constatat de reclamantul nu are nici o tangență cu
acțiunile ilegale imputate, fiind stabilit că persoana care deținea biletul nr. 10
1
(pârâtul Costru Andrei), a avut intenția de a trece ilegal frontiera de stat a
pachetelor de țigări.
Reclamantul Lungu Ion a solicitat încasarea de la Costru Andrei a sumei de
5 000 lei românești, încasarea sumei de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu moral,
încasarea sumei de 5 800 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică și încasarea
sumei de 150 de lei cu titlu de taxă de stat.
Prin hotărârea Judecătoriei Ungheni din 07 septembrie 2020, s-a respins
cererea de chemare în judecată depusă de Lungu Ion.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei
a reținut că, Lungu Ion activează în funcția de însoțitor vagon pasageri a rezervării
însoțitorilor de vagon din cadrul Direcției pentru deservirea călătorilor ÎS din
”Calea Ferată din Moldova” din 15 martie 2013.
La fel, instanța de fond a stabilit că, prin procesul-verbal de constatare și
sancționare a contravențiilor nr.40 din 01 septembrie 2018, întocmit de către
Autoritatea Națională a vămilor, Direcția Regională pentru Accize și Operațiunii
Vamale Iași, Biroul Vamal de Frontieră Iași, în localitatea Ungheni, Județul Iași,
Lungu Ion a fost sancționat în baza art. 653 alin. (2) din Anexa nr. 1 a Hotărârii
Guvernului nr. 707/2006 cu modificările în vigoare, stabilindu-i o amendă în
cuantum de 5 000 lei românești.
Totodată, Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a dispus în privința lui
Lungu Ion măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru încălcarea
reglementărilor vamale pe o perioadă de 5 ani în intervalul 01 septembrie 2018- 31
august 2023.
La 11 septembrie 2018, Lungu Ion a depus plângere pe faptul că la
01 septembrie 2018, Costru Andrei a ascuns în banchetele nr. 11-18 ale vagonului
nr. 3 al trenului nr. 821, ruta Chișinău-Iași-Socola, 185 de pachete cu țigări, fapt
confirmat în urma analizei înregistrărilor video din interiorul vagonului, din care
rezultă că Lungu Ion nu are nici o tangență cu tăinuirea pachetelor de țigări.
Astfel, din conținutul secvențelor video s-a constat că, țigările au fost aduse și
camuflate în banchetele vagonului de către un pasager, a cărui identitate nu era
cunoscută, în acest sens a fost remis un demers Direcției de Poliție mun. Chișinău.
La 18 iunie 2019 în privința lui Costru Andrei a fost întocmit procesul-verbal
cu privire la contravenție și emisă decizia nr. 2384 din aceiași zi, prin care a fost
sancționat conform prevederilor art. 287 alin. (10) Cod contravențional și a fost
aplicată amendă în mărime de 90 de unități convenționale cu confiscarea în folosul
statului a echivalentului valorii a 185 de pachete de țigări de marca ”Ashima” fără
timbru de acciz, în sumă de 3 885 de lei.
Deci, instanța de judecată a reținut că suma solicitată de reclamant în mărime
de 5 000 lei românești, nu constituie un prejudiciu cauzat de către pârâtul Costru
Andrei reclamantului Lungu Ion, dar constituie amenda stabilită reclamantului pe
cauza contravențională intentată de statul român, unde Lungu Ion a avut calitatea
de contravenient și nu a avut nici o obiecție la întocmirea procesului-verbal și la
stabilirea amenzii.
Totodată, reclamantul nu a contestat procesul-verbal cu privire la contravenție
și decizia de sancționare emise de Biroul Vamal de Frontieră Iași.
2
Mai mult ca atât, nu a fost probat faptul achitării de către Lungu Ion a amenzii
stabilită de autoritățile române.
Cu privire la argumentul reclamantului precum că Costru Andrei a fost
sancționat contravențional de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova pentru
fapta imputată reclamantului în statul român, instanța l-a apreciat ca fiind
neîntemeiat, din motiv că prin decizia asupra cazului de contravenție vamală din
18 iunie 2019, Costru Andrei a fost sancționat contravențional, iar partea
prejudiciată în acel proces a fost Statul, dar nu reclamantul Lungu Ion, deci faptele
contravenționale ale lui Costru Andrei nu sunt în legătură cauzală cu amenda
achitată de către Lungu Ion în cauza contravențională intentată în statul român,
unde ultimul nu a avut obiecții și nici nu a contestat amenda stabilită.
Prin urmare, prima instanță a constatat lipsa unei legături de cauzalitate între
fapta săvârșită de Costru Andrei și amenda contravențională stabilită reclamantului
în baza unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor în vigoare,
care nu a fost contestat.
Mai mult ca atât, instanța de fond a concluzionat că, în cauza contravențională
din Republica Moldova, unde pârâtul a fost contravenient, Lungu Ion nu a fost
recunoscut ca victimă sau ca parte vătămată, deci comiterea de către pârât a unei
fapte ilicite în raport cu reclamantul, nu a avut loc.
În consecință, instanța a specificat că, suma de 5 000 lei românești stabilită cu
titlu de amendă reclamantului Lungu Ion nu poate fi încasată din contul lui Costru
Andrei, deoarece în speță nu se întrunesc elementele constitutive ale răspunderii
delictuale, iar probe întru susținerea poziției reclamantului că ar fi suportat real un
prejudiciu material cauzat de Costru Andrei, nu au fost prezentate.
În concluzie, instanța a reținut că drept temei pentru plata despăgubirilor
materiale constituie comiterea faptei delictuale, vinovăția persoanei răspunzătoare
de cauzarea prejudiciului, legătura cauzală între faptă și prejudiciu, însă aceste
elemente în speță nu au fost constatate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 februarie 2021, s-a respins apelul
depus de avocatul Russu Vitalie în interesele lui Lungu Ion și s-a menținut
hotărârea Judecătoriei Ungheni din 07 septembrie 2020.
La 12 mai 2021, prin intermediul oficiului poștal, avocatul Russu Vitalie a
declarat în interesele lui Lungu Ion recurs împotriva deciziei instanței de apel, prin
care a solicitata admiterea recursului, casarea hotărârilor judecătorești cu emiterea
unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă.
Recurentul Lungu Ion, în motivarea recursului a invocat că la examinarea
cauzei, nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzei în fond, precum și faptul că au fost aplicate
eronat normele de drept material.
La 09 iunie 2021, instanța de recurs a expediat în adresa intimatului copia
recursului, însă plicul expediat în adresa lui Costru Andrei a fost restituit cu
mențiunea ”nereclamat” (f.d. 178-179).
Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la
3
18 februarie 2021, iar la 25 martie 2021, decizia motivată a fost expediată în adresa
avocatului Russu Vitalie, prin intermediul poștei electronice (f.d. 166).
În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară
în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă
legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.
Recursul a fost declarat la 12 mai 2021, respectiv se consideră depus în
termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după
parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității
recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea
despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data
primirii acesteia. Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a
temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de
judecată instituit în conformitate cu alin. (2).
Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de
Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4) din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de
recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).
Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune
verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile
prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.
La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se
încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de
casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în
cadrul judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu
constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform
secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și
procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din
Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de
apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența
probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței
de recurs.
Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se
invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod
flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură
civilă.
4
Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.
În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa
constantă statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări
implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, p.38; Stanev împotriva
Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a
unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai
stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața
instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor
respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten
v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).
La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea
căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de
fapt pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9
octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în
care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din
3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra
inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu
conține nici o referire cu privire la fondul recursului.
Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Russu
Vitalie în interesele lui Lungu Ion, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.
432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este
inadmisibil.
În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios
Administrativ al Curții Supreme de Justiție
d i s p u n e :
Se declară inadmisibil recursul înaintat de avocatul Russu Vitalie în interesele
lui Lungu Ion.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu
judecătorii Iurie Bejenaru
Dumitru Mardari
5