2ra-1051/21 — cu privire la incasarea cheltuielilor de judecata

Dosarul nr. 2ra-1051/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. Z. Talpalaru)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Panov, V. Sîrbu, I. Țurcan)

ÎNCHEIERE

7 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Ion

Lungu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ion Lungu împotriva lui

Ivan Roșca, Ion Bulican și Vladimir Madan cu privire la încasarea cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Ivan Roșca, Ion Bulican și Parascovia Miron și

modificată hotărârea din 2 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

constată:

La 5 martie 2019, Ion Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Ivan Roșca, Parascoviei Miron, Ion Bulican, Vladimir Madan, Galinei Doncea,

Raisei Untilă, Parascoviei Gorgoja, Alexandru Onofrei și Alexandru Parfion cu

privire la încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că Ivan Roșca, Parascovia Miron, Ion Bulican,

Vladimir Madan, Galina Doncea, Raisa Untilă, Parascovia Gorgoja, Alexandru

Onofrei și Alexandru Parfion s-au adresat în instanța de judecată cu o cerere în

contencios administrativ împotriva lui, prin care au solicitat anularea deciziei

nr. 1.11.20 din 31 ianuarie 2007 cu privire la vânzarea-cumpărarea terenului și

contractului de vânzare-cumpărare a surplusului de teren.

Astfel, prin hotărârea din 29 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

1

Având în vedere prevederile art. 94 alin.(1)-(2) CPC, a menționat că pârâții

urmează să-i restituie cheltuielile de judecată suportate de el în cadrul procesului

menționat.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 90, 94, 166-168 CPC.

A solicitat admiterea acțiunii, încasarea în mod solidar de la pârâți în

beneficiul lui a cheltuielilor de judecată ce constau din suma de 3 500 de lei, cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza anterioară și a sumei de 500 de

lei pentru perfectarea acțiunii (pregătirea actelor) pentru instanța de judecată în

prezenta cauză.

La 22 iulie 2019, Ion Lungu a depus cerere de chemare în judecată împotriva

lui Ivan Roșca, Ion Bulican și Vladimir Madan, prin care a solicitat încasarea în mod

solidar de la pârâți în beneficiul lui a cheltuielilor de judecată ce constau din suma

de 3 500 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza anterioară

și a sumei de 500 de lei pentru perfectarea acțiunii (pregătirea actelor) pentru instanța

de judecată în prezenta cauză.

Prin hotărârea din 2 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea parțial.

A fost încasată în mod solidar de la Ivan Roșca, Ion Bulican și Vladimir

Madan în beneficiul lui Ion Lungu cu titlu de asistență juridică suma de 3 000 de lei.

În rest, a fost respinsă acțiunea.

În susținerea soluției emise, prima instanță a constatat că materialul probator

atestă că Ion Lungu, la 22 mai 2018, a achitat conform bonului de plată seria PL

nr. 667887 suma de 3 500 de lei pentru apărarea intereselor sale în instanța de

judecată în cauza civilă intentată de Ivan Roșca, Parascovia Miron, Ion Bulican,

Vladimir Madan, Galina Doncea, Raisa Untilă, Parascovia Gorgoja, Alexandru

Onofrei și Alexandru Parfion.

Apreciind complexitatea cauzei și volumul de muncă depus de avocat, prima

instanță a considerat că onorariul avocațial de 3 500 de lei este unul nerezonabil, în

legătură cu ce acțiunea urmează a fi admisă parțial cu încasarea sumei de 3 000 de

lei compusă din suma de 2 500 de lei – asistența juridică acordată în cauza anterioară

și 5 000 de lei – asistența juridică acordată în prezenta cauză.

Prin decizia din 24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Ivan Roșca, Ion Bulican și Parascovia Miron și modificată

hotărârea din 2 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, prin micșorarea

sumei cheltuielilor de judecată încasate de la Ivan Roșca, Ion Bulican și Vladimir

Madan în beneficiul lui Ion Lungu de la 3 000 de lei la 1 000 de lei.

În rest, a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Întru consolidarea soluției adoptate, reieșind din dovezile prezentate de către

avocatul reclamantului în cumul cu materialele cauzei, instanța de apel a constatat

ca fiind corectă soluția primei instanțe cu referire la compensarea din contul pârâților

a cheltuielilor de asistență juridică în beneficiului lui Ion Lungu, dar nefiind

justificată în partea cuantumului acestora, fiind una exagerată ca mărime, motiv

2

pentru care urmează a fi modificată hotărârea primei instanțe și suma cheltuielilor

de asistență juridică de la 3 000 de lei la 1 000 de lei, sumă necesară, reală și

rezonabilă ca mărime.

La 17 mai 2021, Ion Lungu a declarat recurs împotriva deciziei din

24 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea acestuia, casarea

deciziei instanței de apel, cu menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că la adoptarea soluției, instanța de apel a

ținut cont de recomandările Uniunii Avocaților, care au fost adoptate doar cu titlu de

recomandare pentru avocați și nu pot constitui un temei legal la adoptarea hotărârilor

judecătorești.

A evidențiat recurentul că la momentul încheierii contractului de asistență

juridică, nu este posibil de prevăzut ce acțiuni vor fi întreprinse de către avocat pe

durata executării obligațiilor contractuale, precizând că dânsul a suportat real

cheltuielile legate de asistența juridică.

A considerat că suma de 3 000 de lei este una rezonabilă în funcție de

perfectarea cererii - 1 000 de lei, reprezentarea pentru fiecare ședință de judecată -

1 000 de lei, consultația juridică 500 - 1 000 de lei.

La 15 iunie 2021, Ivan Roșca, Vladimir Madan și Ion Bulican au depus

referință la recursul declarat de Ion Lungu, solicitând respingerea recursului.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 6 ianuarie 2021, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 150), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 17 mai 2021 în termenul legal.

Examinând temeiurile recursului declarat de Ion Lungu, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ion Lungu, nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Distinct de aceste constatări, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII CPC, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) CPC, instanța de recurs poate interveni în materia

probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a

apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a

probelor stabilite în art. 130 CPC, însă, din recursul declarat nu rezultă argumentul

privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr. 26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat

de Ion Lungu urmează a fi considerat ca inadmisibil.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Ion Lungu.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecătorii Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

5