3ra-768/21 — contestarea actului administrativ

3ra-768/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 3ra-768/21

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău – A. Minciuna, I. Muruianu, E. Palanciuc

ÎNCHEIERE

05 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului depus de către Ion Stegărescu,

în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către Ion

Stegărescu împotriva Comisiei Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii

Comisiei Electorale Centrale nr. 5037 din 18 iunie 2021 „privind demersul de

înregistrare a domnului Ion Stegărescu în calitate de candidat independent la

funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a simbolului electoral și

de confirmare a reprezentantului cu drept de vot consultativ în Comisia Electorală

Centrală și a persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)” și obligarea

înregistrării și includerii pe lista electorală în calitate de candidat independent la

funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a simbolului electoral și

de confirmare a reprezentantului cu drept de vot consultativ și a persoanei

responsabile de finanțe (trezorier) în locul lui Pavel Rotari pe Sergiu Pleșca,

împotriva hotărârii din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, prin care s-a

respins acțiunea depusă de către Ion Stegărescu, ca neîntemeiată,

constată:

La 21 iunie 2021, Ion Stegărescu a depus contestație împotriva Comisiei

Electorale Centrale cu privire la anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale

nr. 5037 din 18 iunie 2021 „privind demersul de înregistrare a domnului Ion

Stegărescu în calitate de candidat independent la funcția de deputat în

Parlamentul Republicii Moldova, a simbolului electoral și de confirmare a

reprezentantului cu drept de vot consultativ în Comisia Electorală Centrală și a

persoanei responsabile de finanțe (trezorierul)” și obligarea înregistrării și

includerii pe lista electorală în calitate de candidat independent la funcția de

deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a simbolului electoral și de

confirmare a reprezentantului cu drept de vot consultativ și a persoanei

responsabile de finanțe (trezorier) în locul lui Pavel Rotari pe Sergiu Pleșca.

În motivarea contestației a invocat că, la 11 iunie 2021, a depus la Comisia

Electorală Centrală demers privind înregistrarea sa în calitate de candidat

independent la alegerile Parlamentare anticipate din 11 iulie 2021, anexând listele

1

de subscripție numerotate și sistematizate; datele biografice ale candidatului;

declarația candidatului privind consimțământul de a candida la aceste alegeri,

declarația pe propria răspundere despre lipsa interdicțiilor legale/judecătorești de

candidat; declarația privind lipsa interdicțiilor stabilite la art. 2 alin. (61) din

Legea despre statutul deputatului în Parlament nr. 39 din 07 aprilie 1994;

declarația de avere și interese personale a candidatului la funcția de deputat

pentru ultimii 2 ani anteriori anului în care se desfășoară alegerile, inclusiv

versiunea electronică a declarației care nu conține datele personale cu acces

limitat; declarația pe propria răspundere privind inexistența restricțiilor

legale/judecătorești de a candida sau ocupa funcții publice și inexistența actelor

de constatare rămase definitive referitoare la regimul declarării averilor și

intereselor personale, la stările de incompatibilitate și la confiscarea averii

nejustificate, acte care nu sunt prescrise; copia de pe actul de identitate al

candidatului.

Ulterior, prin demersul înregistrat sub nr. CEC-7/13191 din 12 iunie 2021, a

prezentat simbolul electoral pentru imprimarea în buletinul de vot și s-a desemnat

pe sine însuși în calitate de reprezentant cu drept de vot consultativ în Comisia

Electorală Centrală, pe durata campaniei electorale, precum și în calitate de

persoană responsabilă de finanțe (trezorier)

Reclamantul a notat că potrivit actului de predare-recepționare a

documentelor și listelor de subscripție prezentate, Comisia Electorală Centrală a

recepționat spre verificare 92 de liste de subscripție cu 1 870 de semnături ale

susținătorilor.

La 15 iunie 2021, Comisia Electorală Centrală i-a prezentat sub semnătură

nota informativă privind rezultatele verificării listelor de subscripție și a

rezultatelor verificării setului de documente prezente, conform cărora din 1 870

de semnături de pe listele de subscripție a fost confirmată valabilitatea doar a

1 470 de semnături, iar 400 de semnături sunt nule și neavenite, după cum

urmează:

1) lipsește seria și/sau numărul actului de identitate ale susținătorilor – 61

de cazuri;

2) lipsește data semnării listei de subscripție – 47 de cazuri;

3) lipsesc semnăturile susținătorilor – 2 cazuri;

4) data semnării în listele de subscripție este în afara perioadei de colectare

– 7 cazuri;

5) datele de pe actul de identitate sunt incorecte – 196 de cazuri;

6) datele personale ale susținătorilor sunt incorecte și/sau incomplete – 84

de cazuri;

7) în lista de subscripție au fost incluși susținători care nu domiciliază în

localitatea din care au fost colectate semnăturile – 119 cazuri;

8) susținătorul se repetă pe listele de subscripție ale candidatului – 5 cazuri;

9) susținătorul se repeta pe aceleași liste de subscripție ale candidatului – 4

cazuri;

10)susținătorul are statut de decedat – 3 cazuri.

Astfel, Comisia Electorală Centrală a constatat că numărul semnăturilor

prezentate nu se încadrează în limitele stabilite de lege.

2

Totodată, prin aceiași notă informativă, Comisia Electorală Centrală i-a

comunicat și deficiențele la setul de documente depuse în vederea înregistrării, și

anume:

declarației care nu conține date personale cu acces limitat, care nefiind

completate cu informația solicitată;

prin care Ion Stegărescu s-a desemnat în calitate de reprezentant cu drept

de vot consultativ în Comisia Electorală Centrală și în calitate de

persoană responsabilă de finanțe (trezorier), Comisia Electorală Centrală

a notificat că potrivit art. 41 alin. (2) lit. a) și art. 49 alin.(5) din Codul

electoral, candidatul în alegeri nu poate fi desemnat în calitate de

trezorier și nu poate desfășura activități în cadrul unui organ electoral.

Reclamantul a menționat că, pentru a lichida neajunsurile indicate în nota

informativă din 15 iunie 2021, în data de 16 iunie 2021 a înregistrat un demers

prin care a prezentat declarațiile de avere și interes personal completate.

Totodată, l-a desemnat pe Pavel Rotari în calitate de reprezentant cu drept de vot

consultativ și persoană responsabilă de finanțe (trezorier) pentru campania

electorală, anexând actul de identitate și copia diplomei prin care se confirmă că

acesta deține studii superioare economice.

În urma verificării documentelor electronice, inclusiv a celor prezentate

suplimentar, s-a constatat că persoana desemnată în calitate de reprezentant cu

drept de vot consultativ nu deține studii superioare juridice sau în administrație

publică, ceea ce contravine prevederilor pct. 2 din Regulamentul cu privire la

activitatea reprezentanților cu drept de vot consultativ ai concurenților electorali,

aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 383/2006, cu modificările

ulterioare.

De asemenea, Comisia Electorală Centrală a reținut că materialele indicate

la lit. b)-g) au fost verificate și s-a constatat că acestea corespund cerințelor

Codului electoral.

Ion Stegărescu a indicat că, pentru a se asigura că va fi înregistrat în calitate

de candidat independent, la 17 iunie 2021, a depus la Comisia Electorală Centrală

demersul înregistrat sub nr. CEC-7/13366, prin care a solicitat emiterea unei

hotărâri negative sau pozitive, de a prevedea și respecta procedura de

nediscriminare și asigurare a egalității, or, derogarea de la art. 86 alin. (2) din

Codul electoral prevede că un candidat independent de sex masculin prezintă

listele de subscripție care conțin semnăturile a cel puțin 2 000 și cel mult 2 500 de

susținători cu drept de vot, iar un candidat de sex feminin prezintă semnăturile a

cel puțin 1 000 și cel mult 2 500 de susținători cu drept de vot. Deși, conform

art. 16 alin. (2) din Constituție, toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața

legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etică,

limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială.

În acest context, invocă reclamantul că, a provocat autoritatea publica

(Comisia Electorala Centrala) fiind subiect cu atribuiți în domeniul prevenirii și

combaterii discriminării și asigurării egalității, de a nu-l discrimina și de a-l

înregistra în calitate de candidat independent la alegerile parlamentare anticipate

din 11 iulie 2021, or, potrivit art. 38 alin. (3) din Constituție, dreptul de a fi aleși

3

le este garantat cetățenilor Republicii Moldova, cu drept de vot, în condițiile

legii, fără a fi discriminați și asigurându-le egalitatea.

Acest drept este garantat și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

care la art. 14 prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de

prezenta Convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special,

pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine

națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau

orice altă situație.

În opinia reclamantului o situație total diferită este în cazul candidaților

independenți și partidelor politice, care conform Legii privind partidele politice

nr. 294 din 21 decembrie 2007 se pot înregistra prin actul de constituire însoțit de

lista membrilor partidului politic, al căror număr nu poate fi mai mic de o 1 000

de semnături.

Însă, Comisia Electorala Centrală a rămas indiferentă de cele invocate și,

bazându-se doar pe rezultatele recepționarii și verificării listelor de subscripție, a

constatat că la caz nu a fost prezentat numărul necesar de semnături conform

plafonului minim prevăzut la art. 86 alin. (2) din Codul electoral, fapt pentru care

s-a propus refuzarea înregistrării lui Ion Stegărescu în calitate de candidat

independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, fără a se

mai expune asupra discriminări și asigurări egalități.

Astfel, prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 5037 din 18 iunie

2021 s-a respins cererea de înregistrare a domnului Ion Stegărescu în calitate de

candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a

simbolului electoral și de confirmare a reprezentantului cu drept de vot

consultativ și a persoanei responsabile de finanțe (trezorier).

Considerând hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 5037 din 18 iunie

2021 ca nefondată, neîntemeiată și lipsită de temei juridic, reclamantul Ion

Stegărescu a depus în instanța de judecată prezenta contestație, prin care a

solicitat:

-anularea hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr. 5037 din 18 iunie 2021

„privind demersul de înregistrare a domnului Ion Stegărescu în calitate de

candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, a

simbolului electoral și de confirmare a reprezentantului cu drept de vot

consultativ în Comisia Electorală Centrală și a persoanei responsabile de finanțe

(trezorierul)”;

-obligarea înregistrării și includerii lui Ion Stegărescu pe lista electorală în

calitate de candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova, a simbolului electoral și de confirmare a reprezentantului cu drept de

vot consultativ și a persoanei responsabile de finanțe (trezorier) în locul lui Pavel

Rotari pe Sergiu Pleșca.

Fiind învestită cu judecarea cauzei în fond, Curtea de Apel Chișinău prin

hotărârea din 01 iulie 2021 a respins contestația depusă de către Ion Stegărescu,

ca neîntemeiată (f.d. 151, 152-163).

În consolidarea soluției prima instanță a reținut că Comisia Electorală

Centrală just a conchis respingerea cererii lui Ion Stegărescu de înregistrare în

calitate de candidat independent la funcția de deputat în Parlamentul Republicii

Moldova, din considerentul neprezentării numărului necesar de semnături

conform plafonului minim prevăzut de art. 86 alin. (2) din Codul electoral, care

4

stipulează că pentru a fi înregistrat de către Comisia Electorală Centrală,

candidatul independent prezintă liste de subscripție care conțin semnăturile a cel

puțin 2 000 și cel mult 2 500 de susținători cu drept de vot. Prin derogare de la

această prevedere, un candidat femeie poate fi înregistrat dacă prezintă

semnăturile a cel puțin 1 000 și cel mult 2 500 de susținători cu drept de vot.

Totodată, art. 82 alin. (4) din Codul electoral prevede că, dacă, după

verificare, se constată că nu a fost prezentat numărul necesar de semnături sau,

după excluderea semnăturilor nevalabile, numărul acestora s-a redus față de

plafonul minim prevăzut la alin. (2), candidatul independent nu este înregistrat,

comunicându-i-se hotărârea respectivă în termen de 24 de ore de la adoptare.

Curtea de Apel Chișinău a apreciat critic argumentele reclamantului privind

admiterea discriminării în privința sa, pornind de la derogarea art. 86 alin. (2) din

Codul electoral, care prevede că un candidat independent de sex masculin

prezintă listele de subscripție care conțin semnăturile a cel puțin 2 000 și cel mult

2 500 de susținători cu drept de vot, iar un candidat de sex feminin prezintă

semnăturile a cel puțin 1 000 și cel mult 2 500 de susținători cu drept de vot.

La acest capitol, instanța de judecată a reținut aprecierile Curții

Constituționale de la §§20-27 din decizia nr. 101 din 29 iunie 2021, prin care s-a

declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 86 alin. (2) din Codul

electoral.

Așa, Curtea a constat că „măsurile de incluziune a femeilor în viața politică

și asigurarea unui echilibru de reprezentare pe criteriu de sex în organele puterii

reprezintă obligații pozitive ale statului care rezultă din actele internaționale la

care Republica Moldova este parte.

De exemplu, Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare

față de femei, ratificată prin Hotărârea Parlamentului nr. 87 din 28 aprilie 1994,

stabilește la articolul 3 că statele părți iau în toate domeniile – politic, social,

economic și cultural – toate măsurile corespunzătoare, inclusiv prin dispoziții

legislative, pentru a asigura deplina dezvoltare și progresul femeilor, în scopul de

a le garanta exercitarea și beneficiul drepturilor omului și libertăților

fundamentale, pe baza egalității cu bărbații.

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a reținut în preambulul

Recomandării nr. 3 (2003) din 12 martie 2003 privind participarea proporțională

a femeilor și bărbaților la luarea deciziilor politice și publice că, în ciuda

declarării de jure a egalității între bărbat și femeie, distribuția puterii, a

responsabilităților și accesul la resursele economice, sociale și culturale între sexe

încă nu este una echilibrată din cauza stereotipurilor tradiționale predominante. În

această Recomandare, Comitetul de Miniștri a menționat că statele trebuie să ia

măsuri de ordin legislativ pentru a se asigura că reprezentarea femeilor sau a

bărbaților în orice autoritate publică sau politică nu ar trebui să fie sub 40%.

De asemenea, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a menționat în

Recomandarea nr. 1676 (2004) că statele trebuie să-și stabilească obiectivul, ca

până în 2020, cota de reprezentare a femeilor în organele legislative să nu fie mai

mică de 40%.

În continuare, Curtea constată că acest obiectiv se regăsește în Hotărârea

Guvernului nr. 259 din 28 aprilie 2017 cu privire la aprobarea Strategiei pentru

asigurarea egalității între femei și bărbați în Republica Moldova pe anii 2017-

2021 și a Planului de acțiuni privind implementarea acesteia. În această Hotărâre,

5

Guvernul a conchis că femeile din Moldova continuă să fie subreprezentate în

procesele politice și publice de luare a deciziilor, în materie de relații externe și în

mediul de afaceri.

În același context, Biroul National de Statistică a constatat că majoritatea

deputaților din Parlamentul Republicii Moldova sunt bărbați, femeile continuând

să fie subreprezentate în Parlament. La începutul anului 2019, din 101 deputați,

21 erau femei[1].

Având în vedere cele menționate, Curtea constată că tratamentul preferențial

al femeilor instituit de norma contestată reprezintă o acțiune afirmativă care

urmărește scopul incluziunii femeilor în viața politică și scopul realizării unui

echilibru al reprezentării pe criteriu de sex în Parlament.

Potrivit Legii nr. 5 din 9 februarie 2006 cu privire la asigurarea egalității de

șanse între femei și bărbați, nu se consideră discriminatorii acțiunile afirmative

[articolul 5 alin. (6)], adică acțiunile cu caracter special și temporar, care

urmăresc scopul accelerării obținerii unei egalități reale între femei și bărbați, cu

intenția de eliminare și de prevenire a discriminării ori a dezavantajelor ce rezultă

din atitudinile, comportamentele și structurile existente [articolul 2]”.

Succesiv, Curtea de Apel Chișinău a apreciat ca fiind declarativ argumentul

reclamantului privind admiterea discriminării sale în raport cu candidatul

independent Veaceslav Valico, care în viziunea reclamantului a prezentat un

număr de semnături de susținători cu drept de vot sub limita admisibilă. Or, din

conținutul hotărârii Comisiei Electorale Centrale nr .5038 din 18 iunie 2021

privind înregistrarea lui Veaceslav Valico în calitate de candidat independent la

funcția de deputat în Parlamentul Republicii Moldova rezultă indubitabil că

ultimul a prezentat 95 de liste de subscripție cu 2 174 de semnături ale

susținătorilor.

Cu referire la respingerea confirmării reprezentantului cu drept de vot

consultativ și a persoanei responsabile de finanțe (trezorier) în persoana lui Pavel

Rotari, prima instanță a relevat că persoana desemnată în calitate de reprezentant

cu drept de vot consultativ nu deține studii superioare juridice sau în

administrație publică, ceea ce contravine prevederilor pct. 2 din Regulamentul cu

privire la activitatea reprezentanților cu drept de vot consultativ ai concurenților

electorali, aprobat prin hotărârea Comisiei Electorale Centrale nr. 383/2006, cu

modificările ulterioare. Cu atât mai mult că, însuși reclamantul nu neagă acest

fapt, deoarece prin acțiunea depusă solicită inter alia desemnarea lui Sergiu

Pleșca ca persoană responsabilă de finanțe (trezorier) în locul lui Pavel Rotari.

La 01 iulie 2021, Ion Stegărescu a depus prin e-mail la Curtea de Apel

Chișinău recurs împotriva hotărârii din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând:

materialelor/dosarelor electorale pe numele candidaților Ion Stegărescu și

Veaceslav Valico, precum și constatarea discriminării și neasigurării

egalității, față de candidatul independent Ion Stegărescu, deoarece

instanța de judecată se face subiect cu atribuții în domeniul prevenirii și

combaterii discriminării și asigurării egalității;

și emiterea unei decizii noi de admitere a acțiunii sau, după caz,

6

restituirea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, dacă, în

baza limitelor stabilite de lege ale examinării recursului nu va putea

adopta o soluție finală în acest caz (f.d. 165, 166-167).

La 02 iulie 2021, Ion Stegărescu a depus la Curtea Supremă de Justiție

motivarea recursului împotriva hotărârii din 01 iulie 2021 a Curții de Apel

Chișinău (f.d. 169-181, 182).

Argumentele recursului în esență se rezumă la reiterarea temeiurilor de fapt

ale cauzei, concluziilor Curții Constituționale din decizia nr. 101 din 29 iunie

2021, prin care s-a declarat inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 86

alin. (2) din Codul electoral, precum și aprecierile Curții de Apel Chișinău din

hotărârea din 01 iulie 2021.

Suplimentar, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărârea din 01

iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău, or, instanța de judecată nu a demonstrat

imparțialitate, deoarece nu a obligat autoritatea publică să prezinte probele

solicitate de către reclamant necesare pentru constatarea circumstanțele de fapt.

În opinia recurentului, la judecarea cauzei, Curtea de Apel Chișinău a

încălcat prevederile art. 1, art. 3, art. 4, art. 5, art. 21-25 și art. 36-43 din Codul

administrativ.

La 03 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat electronic, prin e-

mail, intimatei Comisiei Electorale Centrale recursul motivat depus de către Ion

Stegărescu împotriva hotărârii din 01 iulie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

explicându-i dreptul de a depune referință asupra criticilor invocate în recurs

(f.d. 185-186).

Prin referința din 05 iulie 2021, Comisia Electorală Centrală a solicitat

respingerea recursului depus de către Ion Stegărescu și menținerea hotărârii

Curții de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 244 alin. (1) din Codul administrativ, hotărârile curții

de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi contestate

cu recurs.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios

administrativ reține că, la caz, se contestă acțiunile Comisiei Electorale Centrale

în perioada electorală, iar conform art. 74 alin. (6) din Codul electoral, împotriva

hotărârii instanței de judecată poate fi depus un apel în termen de o zi de la

pronunțare, iar împotriva deciziei instanței de apel – un recurs în termen de o zi

de la pronunțare.

Hotărârea Curții de Apel Chișinău a fost adoptată și pronunțată public, în

prezența recurentului, la 01 iulie 2021 (f.d. 147-150, 151). Conform extrasului

din poșta electronică cu adresa „liliana.matei@justice.md” copia dispozitivului

hotărârii Curții de Apel Chișinău a fost notificată electronic participanților la

proces, inclusiv recurentului Ion Stegărescu, la 01 iulie 2021, ora 11.22 (f.d. 164).

Recursul nemotivat a fost depus de către Ion Stegărescu la 01 iulie 2021

(f.d. 165).

Din extrasul din poșta electronică cu adresa „liliana.matei@justice.md”

rezultă că recurentului i-a fost notificată la 02 iulie 2021, ora 16.41, copia

hotărârii motivate a Curții de Apel Chișinău (f.d. 168). Motivarea recursului a

fost depusă la 02 iulie 2021 (f.d. 169).

7

În atare circumstanțe, completul ajunge la concluzia că recurentul s-a

conformat prevederilor legale stipulate la art. 74 alin. (6) din Codul electoral

privind termenul de depunere a recursurilor.

Examinând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele cauzei,

completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție îl consideră drept inadmisibil, din următoarele motive.

Prin prisma art. 246 alin. (l) din Codul administrativ, Curtea Supremă de

Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este

inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. În acord cu alin. (2)

din art. 246 din Codul administrativ, recursul se declară inadmisibil în special în

cazurile enumerate la literele a)-f). Din analiza acestor prevederi, rezultă că

admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, în special, nu se limitează doar la

temeiurile menționate, ci urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate, veritabil bazat pe

temeiuri concludente și serioase.

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție reține cu valoare de principiu jurisprudențial, că sintagma „în special”

denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp

oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu

prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot

însuși un eventual succes rezultat din examinarea cererii în completul de 5

judecători.

În această ordine de idei, instanța de recurs reține că Codul administrativ

dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a

cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept

procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate

sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală

examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

Instanța de recurs notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea

de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile

nominalizate mai sus. Acest argument rezultă și din particularitățile de formă ale

reglementării recursului în Codul administrativ și anume din sintagma „motivarea

recursului” de la art. 245 alin. (2) din Codul administrativ. În consecutivitate,

motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe

care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de

admisibilitate.

De asemenea, completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios

administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie

privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme

care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la

examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri

de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea

succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă a statuat că dreptul de

acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

8

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât

prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în

această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct.

85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai

reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor

ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept

național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v.

Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p. 141, § 39). La fel,

conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9

octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Completul specializat în examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție conchide că cererea de recurs depusă de către recurent este inadmisibilă.

Conform art. 71, art. 73 și art. 74 din Codul electoral și în conformitate cu

art. 230 și art. 246 din Codul administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul depus de către Ion Stegărescu se declară inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Victor Burduh

9