2rac-73/21 — recupararea prejudiciului cauzat de autoritate publică

2rac-73/21 — recupararea prejudiciului cauzat de autoritate publică (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-73/2021

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Taraclia (jud: Sv. Uzun)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud: R. Petrov, S. Pilipenco, T. Berdilă)

ÎNCHEIERE

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filicova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Biroul

Vamal Sud,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Stere Trans” împotriva Biroului Vamal Sud, intervenienți

accesorii Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor cu privire la recuperarea

prejudiciului cauzat de o autoritate publică,

împotriva deciziei din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul, prin care a

fost admis apelul declarat de Societatea Comercială „Stere Trans” Societate cu

Răspundere Limitată, reprezentat de avocatul Liliana Leancă, a fost casată

hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia și a fost

emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă :

La 13 ianuarie 2017 SRL „Stere Trans” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Biroului Vamal Sud solicitând încasarea din contul Biroului Vamal Sud

în beneficiul SRL „Stere Trans” a prejudiciul material cauzat prin actul

administrativ ilegal emis de Biroul Vamal Sud, care constă din prejudiciul direct în

valoare de 71 520 de lei, precum și beneficiul neobținut (venitul ratat) în valoare de

116 546 de Euro și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că, la data de 18 iulie 2012, de către agentul

constatator din cadrul Biroului Vamal Cahul, în privința lui Ieșan Ioan a fost emisă

decizia de sancționare în baza alin. (10), art. 287 Cod contravențional. Prin decizia

menționată, ultimul a fost sancționat cu amendă în mărime de 75 unități

convenționale, cu aplicarea confiscării speciale a mijlocului de transport de marca

,,DAF”, numărul de înmatriculare xxxxx, semiremorcii de marca ,,Shwarzmuller”,

numărul de înmatriculare xxxxx certificatelor de înmatriculare xxxxxxși cheii de

contact.

Din start Ieșan Ioan a anunțat angajații Biroului Vamal Sud că, bunurile

confiscate aparțin Societății Comerciale ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere

Limitată și nu sunt bunurile sale personale, prezentând în acest sens și acte

confirmative. Reprezentanții Biroului Vamal Sud, au refuzat categoric returnarea

bunurilor confiscate.

1

Nefiind de acord cu decizia agentului constatator, Ieșan Ioan a atacat această

decizie în instanța de judecată și prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 august

2012, s-a constatat ilegalitatea confiscării speciale a mijlocului de transport de

marca ,,DAF”, numărul de înmatriculare xxxxx, a semiremorcii de marca

,,Shwarzmuller”, numărul de înmatriculare xxxxx, a certificatelor de înmatriculare

xxxxxx R și cheii de contact.

Hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 august 2012 a fost contestată cu apel de

către Biroul Vamal Cahul și prin decizia Curții de Apel Cahul din 20 noiembrie

2012, a fost casată hotărârea primei instanțe cu restituirea cauzei la rejudecare în

alt complet de judecată.

Ulterior, prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 24 aprilie 2013, contestația lui

Ieșan Ioan împotriva deciziei Biroului Vamal Cahul din 18 iulie 2012 a fost

respinsă.

Nefiind de acord cu această hotărâre, Ieșan Ioan a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul din 24 aprilie 2013. Prin decizia Curții de Apel Cahul,

din 12 iulie 2013, a fost admis apelul declarat a fost casată hotărârii primei

instanțe, cu restituirea cauzei la rejudecare în prima instanță, în alt complet de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, din 10 septembrie 2013 a fost admisă

contestația lui Ieșan Ioan și a fost anulată decizia Biroului Vamal Cahul, în partea

confiscării speciale a bunurilor. Hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie

2013, a fost menținută prin decizia Curții de Apel Comrat din 13 februarie 2014.

După pronunțarea deciziei Curții de Apel Comrat din 13 februarie 2014, Ieșan

Ioan s-a adresat către Biroul Vamal Cahul cu cerere privind eliberarea mijlocului

de transport de marca ,,DAF”, numărul de înmatriculare xxxxx, semiremorcii de

marca ,,Shwarzmuller”, numărul de înmatriculare xxxxx, certificatelor de

înmatriculare xxxxxx R și cheii de contact. Însă, reprezentantul Biroului Vamal

Cahul, i-a explicat că în decizia Curții de Apel Comrat din 13 februarie 2014, nu

este prevăzut în mod expres că, bunurile confiscate urmează să fie restituite

proprietarului.

În urma acestuia fapt, Ieșan Ioan s-a adresat către Judecătoria Cahul, cu o

cerere în care a solicitat pronunțarea unei hotărâri suplimentare, privind restituirea

către proprietar a bunurilor confiscate. La data de 26 martie 2014, Judecătoria

Cahul, a pronunțat o hotărâre suplimentară, privind restituirea bunurilor confiscate

proprietarului, care a fost menținută prin decizia Curții de Apel Comrat din 29 iulie

2014.

Astfel, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, a fost constatată ilegalitatea

deciziei Biroului Vamal Cahul, în partea ce ține de confiscarea mijlocului de

transport de marca ,,DAF”, numărul de înmatriculare xxxxxx semiremorcii de

marca ,,Shwarzmuller”, numărul de înmatriculare xxxxx, certificatelor de

înmatriculare xxxxxx și cheii de contact. Însă, necătând la pronunțarea de către

Curtea de Apel Comrat, a deciziei irevocabile din 29 iulie 2014, Biroul Vamal

Cahul, în continuare a refuzat să elibereze proprietarului, Societatea Comercială

,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, bunurile și doar după intervenirea

executorului judecătoresc, a acceptat executarea hotărârii judecătorești irevocabile

și a restituit bunurile.

Astfel, în urma acțiunilor ilegale ale reprezentanților Biroului Vamal Cahul,

Societății Comerciale ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, i-a fost

cauzat un prejudiciu material efectiv în sumă de 71 520 de lei, și sub formă de

2

venitul ratat în valoare de 116 546 de Euro. Prejudiciul material efectiv cauzat,

rezultă din achitarea de către Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate cu

Răspundere Limitată, a sumei de 51 520 de lei, pentru păstrarea mijlocului de

transport de marca ,,DAF”, numărul de înmatriculare xxxxxx, a semiremorcii de

marca ,,Shwarzmuller”, numărul de înmatriculare xxxxx, certificatelor de

înmatriculare xxxxxx R și cheii de contact la parcare, precum și achitarea sumei de

20 000 de lei, pentru serviciile prestate de avocat.

Totodată reieșind din faptul că, genul de activitate al Societății Comerciale

,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, este transportul internațional de

mărfuri și faptul că din 09 iunie 2012 până la 08 octombrie 2014, unitatea de

transport a fost ilegal reținută de către Biroul Vamal Cahul, întreprinderea a fost în

imposibilitatea de a executa contractele de transport internațional încheiate cu alți

agenți economici, precum și a omis mai multe oferte de transportare a mărfurilor,

prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu material sub formă de venit ratat, în sumă de

116546 de Euro.

Astfel, la data de 09 ianuarie 2012, Societatea Comercială ,,Stere Trans”

Societate cu Răspundere Limitată a încheiat un contract de transport auto de

mărfuri cu Societatea Comercială ,,Santeh-Trans” Societate cu Răspundere

Limitată, privind transportul mărfurilor pe ruta România – Republica Moldova și

invers, contra unui tarif de transport. Contractul în cauză a fost încheiat pe o

perioadă de un an, adică până la 09 ianuarie 2013. Întru executarea contractului

menționat, Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată,

conform facturilor a efectuat următoarele rute: – pe data de 23 ianuarie 2012

(costul serviciilor 800 de Euro); pe data de 31 ianuarie 2012 (costul serviciilor 800

de Euro); pe data de 12 februarie 2012 (costul serviciilor 630 de Euro); pe data de

27 februarie 2012 (costul serviciilor 800 Euro); pe data de 24 martie 2012 (costul

serviciilor 800 de Euro); pe data de 29 martie 2012 (costul serviciilor 800 de

Euro); pe data de 01 mai 2012 (costul serviciilor 800 de Euro); pe data de 25 mai

2012 (costul serviciilor 800 de Euro) și pe data de 01 iunie 2012 (costul serviciilor

800 de Euro).

Reieșind din faptul că, mijlocul de transport cu semiremorcă la data de 09

iunie 2012, a fost ilegal reținut de către Biroul Vamal Cahul, Societatea

Comercială ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată nu a avut posibilitatea

să execute 14 rute conform contractului menționat supra. Ținând cont de faptul că,

prețul unei rute constituie 800 de Euro, întreprinderii i-a fost cauzat un prejudiciu

material sub formă de venit ratat, ca urmare a imposibilității executării contractului

sus-menționat, în sumă de 11 200 de Euro.

La 03 iunie 2012 între Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate cu

Răspundere Limitată și Societatea Comercială ,,Etacar Logistics” Societate cu

Răspundere Limitată, a fost încheiat contractul de prestare a serviciilor de

transport. Potrivit acestui contract, Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate

cu Răspundere Limitată s-a obligat să transporte mărfuri pe ruta România – Spania,

a câte 2 rute tur-retur pe lună, la prețul de 1,32 de Euro per km. Durata contractului

în cauză a constituit un an, adică până la data de 02 iunie 2013. La data de 05 iunie

2012, Societatea Comercială ,,Etacar Logistics” Societate cu Răspundere Limitată,

a trimis în adresa Societății Comerciale ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere

Limitată, comanda de transport nr. HR2012/22 cu prețul de 4450 de Euro și

comanda de transport nr. HR2012/23 cu prețul de 4200 de Euro. Însă, din cauza

reținerii de către Biroul Vamal Cahul, a mijlocului de transport de marca ,,DAF”,

3

numărul de înmatriculare xxxxxx, semiremorcii de model ,,Shwarzmuller”,

numărul de înmatriculare xxxxx, certificatelor de înmatriculare xxxxxxx, și cheii

de contact, Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată,

a fost în imposibilitatea de a executa comenzile respective. Ținând cont că, prețul

mediul pentru o rută constituie 4200 de Euro, iar potrivit contractului încheiat,

Societatea Comercială ,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, urma să

execute încă 19 rute, întreprinderii i-a fost cauzat un prejudiciu material sub formă

de venit ratat, în sumă de 88450 de Euro.

De rând cu aceasta, la data de 26 iulie 2013, în adresa Societății Comerciale

,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, a parvenit o ofertă de la

Societatea Comercială ,,Multim Trans” Societate cu Răspundere Limitată, privind

transportul de mărfuri, la suma totală de 16 896 de Euro. Însă, din cauza reținerii

ilegale de către Biroul Vamal Cahul, a unității de transport, întreprinderea a omis

posibilitatea de a obține un venit în mărime de 16 896 de Euro, ce la fel reprezintă

un prejudiciu material sub formă de venit ratat.

În drept acțiunea a fost întemeiată în baza art. 14, 1398, 1404 Cod civil, până

la intervenirea modificărilor introduse prin Legea nr. 133 privind modernizarea

Codului civil și modificarea unor acte legislative din 15 noiembrie 2018, în vigoare

din 01 martie 2019.

Prin încheierea din 24 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cahul, sediul Central în

proces în calitate de intervenienți accesorii au fost atrași Ministerul Finanțelor și

Ministerul Justiției.

Prin hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia a

fost respinsă acțiunea depusă de SRL „Stere Trans” împotriva Biroului Vamal

Cahul cu privire la încasarea prejudiciului cauzat de o autoritate publică.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 19 decembrie 2019, SRL

„Stere Trans”, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, a declarat apel împotriva

hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a acțiunii.

Prin decizia din 01 decembrie 2020 a Curții de Apel Cahul a fost admis

apelul declarat de SRL „Stere Trans”, reprezentată de avocatul Liliana Leanca, a

fost casată integral hotărârea din 29 noiembrie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul

Taraclia și a fost emisă o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii și a fost

încasat din contul Biroului Vamal Sud în beneficiul SRL „Stere Trans” prejudiciul

material cauzat sub formă de venit ratat în sumă de 19 527,75 de Euro, în valută

națională conform cursului oficial al Băncii Naționale a Republicii Moldova, la

momentul executării deciziei. A fost încasat din contul Biroului Vamal Sud în

beneficiul SRL „Stere Trans” cheltuielile de judecată în sumă de 75 000 de lei,

constituite din 50 000 de lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare

în judecată în prima instanță, 15 000 de lei, taxa de stat achitată la depunerea

apelului și 10 000 de lei asistența juridică. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În susținerea soluției sale, instanța de apel a aplicat prevederile art. 1398 alin.

(1) Codul civil, în vigoare pînă la 01 martie 2019, art. 297 alin. (1), 319 alin. (1) și

(2) Codul vamal și a stabilit prezența unor acțiuni ilicite ale organului vamal față

de apelant și respectiv cauzarea unui prejudiciu ca rezultat al acestor acțiuni,

precum și vinovăția organului vamal în cauzarea acestuia.

Or, Colegiul judiciar al instanței de apel a reiterat că, în ședința de judecată în

instanța de apel, incontestabil a fost demonstrat neexecutarea cu rea-credință de

4

către Biroul Vamal Sud, a unei hotărâri judecătorești irevocabile privind eliberarea

bunurilor reținute către proprietarul de drept, apelantul Societatea Comercială

,,Stere Trans” Societate cu Răspundere Limitată, prin ce apelantului i-a fost cauzat

un prejudiciu material.

Colegiul judiciar al instanței de apel a stabilit că prima instanță neîntemeiat a

reținut la speța în cauză că nu sunt aplicabile prevederile art. 1404 Cod civil, în

vigoare pînă la 01 martie 2019.

Instanța de apel a considerat că, procesul-verbal de reținere a mijlocului de

transport, urmează a fi considerat ca un act administrativ, deoarece a fost emis de

către reprezentantul unei autorități publice, aflându-se în exercitarea obligațiunilor

de serviciu, în temeiul împuternicirilor ce i-au fost acordate prin lege și respectiv

care duce la limitarea unor drepturi ale proprietarului bunurilor reținute.

Totodată, după cum s-a constatat supra, prin hotărârea Judecătoriei Cahul, din

10 septembrie 2013, care a devenit irevocabilă, Biroul Vamal Cahul, a fost obligat

să elibereze apelantului, SC ,,Stere Trans” SRL unitatea de transport cu

semiremorca și celelalte bunuri reținute.

Respectiv, în cazul din speță, s-a demonstrat incontestabil că, din motivul

reținerii mijlocului de transport și semiremorcii ce aparține în drept de proprietate

apelantului, ultimului i s-a cauzat un prejudiciu material (venit ratat), manifestat

prin imposibilitatea de a continua activitatea și de a obține un venit.

Mai mult ca atât, Colegiul civil al instanței de apel a reiterat că, reprezentanții

organului vamal din momentul reținerii mijlocului de transport au cunoscut că,

automobilul și semiremorca reținute și apoi supuse confiscării speciale, aparțin cu

drept de proprietate apelantului, SC ,,Stere Trans” SRL și nu persoanei fizice

Ieșan Ioan, care a fost recunoscut vinovat de săvârșirea unei contravenții și supus

răspunderii contravenționale.

Colegiul judiciar al instanței de apel a mai reținut că, odată cu adoptarea

hotărârii judecătorești din 10 septembrie 2013, care a devenit irevocabilă, au

încetat efectele juridice produse de procesul-verbal de reținere a mijlocului de

transport din 09 iunie 2012. Ținând cont de faptul că, o hotărâre judecătorească

irevocabilă este obligatorie pentru o autoritate publică, Biroul Vamal Cahul, era

obligat și urma să demonstreze o diligență în executarea obligației de a elibera

către apelant bunurile reținute. Această obligație rezultă din hotărârea irevocabilă a

Judecătoriei Cahul, din 10 septembrie 2013. Prin prisma alin.(4), art. 1404 Cod

civil, organul vamal a fost obligat să ia măsuri întru evitarea cauzării apelantului a

unui prejudiciu și anume să elibereze către apelantul bunurile reținute, ceea ce nu a

făcut.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță corect a respins pretenția

privind încasarea prejudiciului material efectiv cauzat, în suma de 51 520 de lei. În

acest sens, Colegiul judiciar consideră că prima instanță corect a constatat că,

apelantul Societatea cu Răspundere Limitată ,,Stere Trans” Societate cu

Răspundere Limitată, nu a achitat plata pentru păstrarea bunurilor la parcarea

specială. Mai mult ca atât, în ședința instanței de apel, reprezentantul apelantului a

menționat în mod expres că, plata pentru păstrarea automobilului și semiremorcii

la parcarea specială, a fost achitată de către persoană fizică, Ieșan Ioan și nu de

către apelant în calitatea sa de persoană juridică.

Astfel, potrivit probelor invocate, s-a stabilit cu certitudine că, la momentul

reținerii automobilului și semiremorcii, apelantul SC ,,Stere Trans” SRL, se afla în

procedura de realizare a condițiilor contractului de transport a mărfurilor încheiat

5

cu SC ,,Santeh Trans” SRL, executând 9 comenzi de transport a mărfurilor.

Respectiv, rezultă că prețul mediu a unei rute este de 781, 11 Euro, reieșind din

venitul total obținut de către apelant, împărțit la numărul rutelor efectuate, 7030 de

euro : 9 rute = 781,11 euro.

Respectiv conform contractului nr. 38/12 din 09 ianuarie 2012, încheiat între

apelantul, SC ,,Stere Trans” SRL în calitate de cărăuș și SC ,,Santeh Trans” SRL,

rezultă că se efectua câte două rute pe lună, ceea ce rezultă 24 de rute pe an.

Instanța de apel a reținut că, în ședința instanței de apel, incontestabil a fost

demonstrat că, bunurile reținute, proprietate privată a apelantului, nu au fost

eliberate de către Biroul Vamal Cahul, nu după adoptarea hotărârii Judecătoriei

Cahul din 10 septembrie 2013, ci după intentarea unei proceduri de executare

silită, la data de 08 octombrie 2014.

În atare circumstanțe este de reținut că, prin acțiunile sale de neeliberare a

mijlocului de transport cu semiremorcă și a altor bunuri reținute, la data ulterioară

intrării în vigoare a hotărârii, adică 26 septembrie 2014, Biroul Vamal Sud a privat

apelantul SC ,,Stere Trans” SRL, de dreptul de a utiliza mijlocul de transport în

activitatea sa, cauzându-i un prejudiciu material sub formă de venit ratat.

Astfel, Colegiul judiciar al instanței de apel a considerat necesar de a admite

parțial acțiunea în această parte și a încasa prejudiciul material cauzat sub formă de

venit ratat, pentru perioada de 26 septembrie 2013 până la 08 octombrie 2014,

adică data eliberării către apelant a bunurilor reținute, în sumă de 19 527,75 de

Euro.

Totodată, instanța de apel aplicînd prevederile art. 94 alin. (1) și 96 alin. (1)

CPC, a admis parțial și cerința cu privire la încasarea cheltuielilor de asistență

juridică în sumă de 10 000 de lei și cheltuielile suportate pentru achitarea plății

taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 50000 de lei

și la depunerea cererii de apel în mărime de 10000 de lei.

La 19 ianuarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Biroul Vamal Sud a

declarat recurs, prin care a solicitat casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel a ignorat în totalitate circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei în fond, precum și nu a fost apreciat corect probatoriul

cauzei civile, fiind în acest sens, aplicată legea care nu trebuia să fie aplicată, ceea

ce a dus la emiterea unei decizii ilegale pasibile casării.

A susținut că instanța de apel la emiterea deciziei recurate nu a ținut cont de

faptul că deși prin hotărârea din 10 septembrie 2013 a Judecătoriei Cahul a fost

anulată decizia Biroului Vamal Sud doar în partea confiscării speciale a

automobilului, instanța de judecată însă în dispozitivul hotărîrii a omis să se

expună asupra corpurilor delicte în conformitate cu art. 462 alin. (5) și alin. (6) lit.

b) Codul contravențional.

Totodată, instanța de apel nu a ținut cont și de faptul că prin decizia Curții de

Apel Comrat din 13 februarie 2014 a fost menținută fără modificări hotărârea

Judecătoriei Cahul din 23 decembrie 2011 privind anularea deciziei cu privire la

contravenție din 10 septembrie 2013 în privința lui Ieșan Ioan. Acest dispozitiv a

fost emis cu erori materiale vădite, fiind menținută o altă hotărâre judecătorească

decât cea recurată și o altă decizie de sancționare care nu a fost emisă în privința

contravenientului Ieșan Ioan care nu a fost obiectul litigiului. Astfel, instanța de

apel a lăsat fără apreciere acest argument, contrar prevederilor art. 130 CPC care a

6

considerat că este important la constatarea de către instanța de judecată a faptului

acționării ilegale și stabilirii vinovăției Biroului Vamal Cahul față de intimat în

contextul neexecutării cu rea-voință a hotărârii judecătorești irevocabile, așa cum a

concluzionat instanța de apel în decizia recurată.

Mai mult, instanța de apel nu a dat nici o apreciere circumstanței cu referire la

faptul că însuși contravenientul Ieșan Ioan la 24 februarie 2014 a înaintat cerere

către Judecătoria Cahul, prin care a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei

hotărâri suplimentare pe marginea corpurilor delicte, probe la fel ignorate de

instanța de apel în cadrul examinării cauzei în ordine de apel, fiind incriminat

organului vamal obligația de executare a hotărîrii judecătorești, care deși nu era

definitivă la momentul emiterii.

A susținut că instanța de apel a interpretat eronat prevederile art. 16 din Codul

de procedură civilă în raport cu hotărârea Judecătoriei Cahul din 10 septembrie

2013 atribuindu-i caracter definitiv și irevocabil și neîntemeiat a dispus încasarea

așa numitului prejudiciu, începând cu data de 26 septembrie 2013.

A considerat eronată concluzia instanței de apel cu referire la faptul

neeliberării de către Biroul Vamal Cahul a automobilului după adoptarea hotărârii

Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2013 și reținerii neîntemeiate a mijlocului de

transport și că din moment ce decizia Biroului Vamal Cahul în partea confiscării

automobilului a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească, aceasta urma a fi

executată de către proprietarul SC „Stere Trans” SRL începând cu data de 26

septembrie 2013.

A menționat că concluzia instanței de apel precum că hotărârea irevocabilă a

Judecătoriei Cahul din 10 septembrie 2013 a fost una obligatorie pentru intimatul

Biroul Vamal Sud în calitatea sa de autoritate publică și urma să fie executată cu

bună-credință. Însă organul vamal a acționat cu rea-credință, absolut neîntemeiat a

refuzat să execute hotărîrea judecătorească respectivă, prin ce a cauzat un

prejudiciu material apelantului, este una eronată.

Astfel, nu poate fi reținută concluzia instanței de apel în ceea ce privește

încălcarea admisă de către Biroul Vamal Sud a drepturilor patrimoniale ale SC

„Stere-Trans” SRL prin refuzul de a elibera bunurile reținute și anume a

autocamionului de model „DAF” cu număr de înmatriculare xxxxxx și

semiremorca de model ,,Shwarzmuller”, numărul de înmatriculare xxxx,

certificatelor de înmatriculare xxxxx, și cheii de contact.

La această concluzie a menționat că decizia definitivă a instanței de apel

privind dispunerea restituirii corpurilor delicte, a fost emisă la data de 29 iulie

2014 fiind recepționată de Biroul Vamal Sud la data de 19 septembrie 2014 la

momentul depunerii titlului executoriu, prin care este indicat că hotărârea

Judecătoriei Cahul din 23 martie 2014 a devenit definitivă și irevocabilă la data de

29 iulie 2014.

Imediat recepționării hotărârii, prin scrisoarea nr. 1541 din 22 septembrie

2014, organul vamal a informat administratorul și fondatorul al SC „Stere Trans”

SRL despre posibilitatea ridicării corpurilor delicte în baza titlului executoriu.

Însă, Ieșan Ioan prezentîndu-se la parcarea specializată în vederea ridicării

autocamionului a refuzat în calitatea sa de contravenient să achite prestatorului de

servicii plata pentru parcarea specializată solicitată. A menționat că plata pentru

parcarea specială în sumă de 51520 de lei de către Ieșan Iona ca contravenient a

fost achitată către SRL „Butu test Auto” conform bonului de plată din 06

octombrie 2014, anexat la materialele dosarului de intimat.

7

Astfel, concluzia instanței de apel pe refuzul cu rea-credință în eliberarea

mijlocului de transport, care de fapt nu a avut loc, se constată netemeinicia

deciziei Curții de Apel Cahul din 01 decembrie 2020, or tergiversarea ridicării

mijlocului de transport se datorează însăși acțiunilor contravenientului Ieșan Ioan

de refuz în achitarea cheltuielilor de parcare a mijlocului de transport către

prestatorul de servicii de parcare.

A mai susținut că instanța de apel contrar prevederilor art. 373 alin. (1), (2) și

(5) a calculat neîntemeiat și înafara limitelor solicitate în această parte prejudiciul

cu titlu de venit ratat pentru 24 de rute a către 871,11 euro, fiind dispusă spre

încasarea neîntemeiat suma de 19527,75 de euro.

Instanța de apel prin prisma art. 139 CPC urma să aprecieze și autenticitatea

înscrisurilor prezentate de reclamantul apelant la susținerea pretențiilor sale,

inclusiv puterea probantă a lor în cazul în care acestea conțin informații

contradictorii.

Prin notificarea din 01 februarie 2021, Curtea Supremă de Justiție în

conformitate cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatului copia recursului și l-a

înștiințat despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la

data primirii acesteia.

Până la data examinării admisibilității recursului, intimatul SRL „Stere Trans”

nu a prezentat referință.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Cahul din 01 decembrie

2020 a fost expediată părților la 21 decembrie 2020 (f.d. 213, vol. I), iar la 19

ianuarie 2021, în termenul prevăzut de lege, Biroul Vamal Sud a declarat recurs.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Biroul Vamal Sud nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

8

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania,

22 martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Biroul Vamal Sud ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Biroul Vamal Sud se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

9