2ra-1037/21 — repararea prejudiciului material

Dosarul nr.2ra-1037/21

Prima instanță - Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani ( jud. : M. Murguleț )

Instanța de Apel - Curtea de Apel Chișinău (jud. : A. Panov, I. Țurcan, L. Pruteanu )

Î N C H E I E R E

30 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Zagurenco Alexandru,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Zagurenco Alexandru

împotriva lui Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina, Cernețchi Valeriu și Agenția Servicii

Publice privind repararea prejudiciului material cauzat,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021 prin care s-a

respins apelul declarat de Zagurenco Alexandru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 18 mai 2018,

c o n s t a t ă :

La 01 noiembrie 2006, Stanislav Morarenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Valerii Cernețchi și Ludmila Cernețchi privind declararea nulă a

contractului de vânzare-cumpărare din 25 iunie 2003, autentificat și înregistrat cu nr.

4897, încheiat între Morarenco Stanislav și Cernețchii Valeriu în privința

apartamentului nr. XXX situat pe adresa mun. Chișinău str. I. Pelivan, XXX.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10 ianuarie 2007, a fost

declarat nul contractul de vânzare-cumpărare nr. 4897 din 25 iunie 2003 încheiat între

Morarenco Stanislav și Cernețchi Valeriu a apartamentului nr. XXX din str. I. Pelivan,

XXX mun. Chișinău.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 06 iunie 2007, a fost admis apelul declarat

de Cernețchii Valeriu, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 10

ianuarie 2007 și remisă cauza spre rejudecare.

Prin cererea din 31 iulie 2007 a fost solicitată schimbarea părților în proces, cu

examinarea cauzei înaintată de Stanislav Morarenco, prin intermediul succesorului în

drepturi Victoria Zagurenco.

Prin încheierea din 10 octombrie 2007, a fost înlocuită partea în proces cu

succesorul ei în drepturi, înlocuind reclamantul Stanislav Morarenco cu Victoria

Zagurenco.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 iunie 2011, a fost

admisă cererea Victoriei Zagurenco.

1

S-a considerat lovit de nulitate absolută contractul încheiat la 25 iunie 2003 între

Stanislav Morarenco și Valeriu Cernețchi privind vânzarea-cumpărarea apartamentului

nr. XXX situat pe str. I. Pelivan, XXX mun. Chișinău, înregistrat cu nr. 4897, la notarul

Rodica Semionov.

La 19 martie 2012, Zagurenco Alexandr a depus cererea de chemare în judecată

împotriva lui Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina și Cernețchi Valeriu, intervenient

accesoriu Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău privind declararea nulității contractelor

de vânzare-cumpărare și evacuarea forțată din spațiul locativ litigios.

La 10 octombrie 2014, Grigoraș Constantin a depus cerere de revizuire, prin care a

solicitat casarea hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 14 iunie 2011.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 aprilie 2015, a fost

admisă cererea de revizuire depusă de Grigoraș Constantin, casată hotărârea

judecătoriei Buiucani din 14 iunie 2011.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani din 06 octombrie 2016, au fost conexate într-

o singură procedură, cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Stanislav

Morarenco, prin intermediul succesorului în drepturi Victoria Zagurenco împotriva lui

Valerii Cernețchi și Ludmila Cernețchi privind declararea nulității contractului de

vânzare-cumpărare, cu cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de

Zagurenco Alexandr (succesor în drepturi a reclamantei Zagurenco Victoria) împotriva

lui Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina, Cernețchi Valeriu și Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău privind declararea nulității contractelor de vânzare-cumpărare și evacuarea

forțată din spațiul locativ litigios, fiind atribuit nr. 2rh-9/15.

În cadrul examinării cauzei în fond, Zagurenco Alexandr și-a modificat

pretențiile, indicând în calitate de copârâți pe Sagaidac Irina, Cernețchi Valeriu și

Oficiul Cadastral Teritorial mun. Chișinău.

În motivare a invocat că, în urma prezentării în cadrul ședinței de judecată a

dosarului cadastral al imobilului litigios, a stabilit că, la dosar era anexată și cererea

depusă de Victoria Zagurenco din 27 iunie 2007 către Oficiul Cadastral Teritorial

Chișinău prin care ultima a solicitat organului cadastral de a nu întreprinde careva

acțiuni privitor la imobilul din str. Pelivan, XXX din motivul aflării imobilului în

litigiu.

Oficiul Cadastral Teritorial Chișinău a ignorat cererea și nu a efectuat înscrierea în

Registrul bunurilor imobile și ca urmare, a cauzat reclamantului un prejudiciu material.

Prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 februarie 2018, a fost

admisă cererea lui Zagurenco Alexandr, înaintată prin intermediul avocatului Malanciuc

Ion și s-a încetat procesul civil nr. 2rh-39/16, intentat la cererea de chemare în judecată

depusă de Zagurenco Alexandr, în calitate de succesor în drepturi al Victoriei

Zagurenco, împotriva lui Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina, Cernețchi Valeriu și

Agenția Servicii Publice privind declararea nulității contractului de vânzare-cumpărare,

evacuarea forțată din spațiul locativ litigios și repararea prejudiciului material cauzat, în

partea pretențiilor înaintate împotriva lui Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina și

Cernețchi Valeriu.

În cadrul examinării acțiunii în fond Zagurenco Alexandru, succesor în drepturi al

Victoriei Zagurenco și avocatul său Malanciuc Ion au solicitat admiterea acțiunii

concretizată, încasarea din contul Agenției Servicii Publice a sumei de 24000 euro cu

titlu de prejudiciu material.

2

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18 mai 2018, cererea lui

Zagurenco Alexandru către Grigoraș Constantin, Sagaidac Irina, Cernețchi Valeriu și

Agenția Servicii Publice privind repararea prejudiciului material cauzat s-a respins, ca

fiind tardivă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, Zagurenco Alexandru a depus cererea

de chemare în judecată în decembrie 2017, atunci când de fapt, dreptul încălcat pretins

s-a născut la 27 iunie 2007, data adresării Victoriei Zagurenco către Oficiul Cadastral

Teritorial Chișinău.

Perioada în interiorul căreia Zagurenco Alexandr, succesor în drepturi al Victoriei

Zagurenco, prin intermediul avocatului său Malanciuc Ion, putea să-și apere dreptul

încălcat, este 27 iunie 2007-27 iunie 2010, pe când cererea concretizată a lui Zagurenco

Alexandru, succesor în drepturi al Victoriei Zagurenco, prin intermediul avocatul său

Malanciuc Ion, prin care pretinde încasarea prejudiciului material cauzat prin

neînregistrarea cererii înaintate de Victoria Zagurenco la 27 iunie 2007 către Oficiul

Cadastral Teritorial Chișinău, în prezent Agenția Servicii Publice, prin care a solicitat

de a nu înregistra careva tranzacții cu apartamentul nr. XXX situat pe str. I. Pelivan,

XXX mun. Chișinău, a fost depusă abia în luna decembrie 2017.

Instanța a constatat că, termenul general de prescripție pentru înaintarea acțiunii în

judecată a început la 27 iunie 2007 și a expirat la 27 iunie 2010.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 24 mai 2018, Zagurenco

Alexandru a declarat apel, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 18 mai 2018, și emiterea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021, s-a respins cererea de

apel depusă de Zagurenco Alexandru și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău,

sediul Buiucani din 18 mai 2018.

La 20 aprilie 2021, Zagurenco Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 09 februarie 2021 solicitând admiterea recursului, casarea

deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre rejudecare, în instanța de apel.

În motivare a indicat că, nu este de acord cu soluția instanței ierarhic inferioare.

Examinând cauza instanța de apel a încălcat normele de drept procesual, în dosar

lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată în fond și o parte din actele procesuale.

De asemenea, examinând apelul instanța a aplicat greșit normele de drept material,

greșit fiind aplicate prevederile art. 271 Cod civil (în redacția de până la 01 martie

2019), deoarece prezenta acțiune a fost depusă în instanța de judecată în anul 2006.

Recurentul a indicat că, cursul prescripției extinctive a fost întrerupt conform art.

277 din Codul civil, iar în temeiul art. 60 din Codul de procedură civilă și a concretizat

pretențiile, solicitând în locul apartamentului valoarea acestuia.

Concretizarea pretențiilor prin exprimarea bunului revendicat în formă bănească

nu înseamnă pretenții esențialmente noi, ci tot aceleași pretenții patrimoniale din același

obiect, doar că exprimate în bani.

La caz, bunul în litigiu, era pentru recurent pierdut, or recuperarea acestuia de la

actualii proprietari era imposibilă. Acest fapt a determinat obiectiv înaintarea pretenției

de compensare a valorii bunului în litigiu.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs menționează că

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 09 februarie 2021.

3

Conform art.434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit dovezii de la fila dosarului 42, Vol. V, instanța de apel a comunicat

participanților la proces decizia motivată la 10 martie 2021, respectiv, cererea de recurs

declarată la 20 aprilie 2021 se încadrează în termenul prevăzut de art.434 din Codul de

procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate

în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate

cu alin. (2).

La 31 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a comunicat intimaților recursul,

informând despre necesitatea depunerii referinței în termen de o lună de la data primirii

scrisorii, fiind recepționat de către intimatul Grigoraș Constantin, potrivit avizului de

recepție de la fila dosarului 64, iar corespondența expediată intimaților Cernețchi

Valeriu, Cernețchi Ludmila și Sagaidac Irina, a fost returnată instanței cu mențiunea

nereclamat, (f.d. 65-67 Vol. V).

Până la data examinării recursului intimații referință nu au depus.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4)

din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs

cu temeiurile prevăzute în art. 432 din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul

judecării pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu

constituie un temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, Colegiul reține că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs

poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se

invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

4

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 din Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că, dreptul de acces la

instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului

Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acest este în special cazul

condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o

reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă

de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui

recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și

de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten v. Norway,

hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii

de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Potrivit art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în

mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Zagurenco Alexandru,

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă și drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Zagurenco Alexandru.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

5