2ra-923/21 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-923/21 — încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-923/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: V. Holban)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Budăi, Iu. Cotruță, V. Mihaila)

Î N C H E I E R E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Motuzco Ludmila, Motuzco

Ruslana și Motuzco Serghei,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe

Acțiuni „Termoelectrica”, în interesele Întreprinderii Municipale de Gestionare a

Fondului Locativ nr. 1 în procedură de insolvabilitate împotriva lui Motuzco

Vladimir, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 28 octombrie 2016, SA „Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr.1 în

procedură de insolvabilitate, a depus acțiune oblică împotriva lui Motuzco

Vladimir, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei cu privire la

încasarea datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în baza contractului de livrare a energiei

termice în apă caldă nr. 6001 din 02 octombrie 2006, încheiat între SA

„Termoelectrica” (până la redenumire- SA „Centrala Electrică cu Termoficare nr.

2” din Chișinău-succesorul în drepturi al SA „Termocom” în procedura

falimentului) și ÎMGFL nr. 1, ultima și-a asumat obligația de a achita lunar plata

pentru utilizarea energiei termice furnizate. Din cauza neonorării obligațiilor de

plată, la data de 02 septembrie 2016 datoria ÎMGFL nr.1 la consumul de energie

termică constituie suma de 29 006 129,03 lei, devenind debitorul SA

„Termoelectrica”.

A afirmat că, în urma consumului de energiei termică, ÎMGFL nr. 1 a prestat

în continuare servicii de gospodărire comunală, inclusiv energie termică, la toți

proprietarii/chiriașii/locatarii apartamentelor/încăperilor locuibile și nelocuibile ai

blocului locativ gestionat, care la rândul său au beneficiat de serviciul prestat și au

obligația de a achita în termen contravaloarea lor, conform facturilor primite. În

caz de neachitare de către consumatori a sumelor datorate, ÎMGFL nr.1 este în

1

drept să acționeze consumatorii în judecată pentru încasarea datoriei, și chiar are

obligația de a face, pentru a stinge creanța sa față de SA „Termoelectrica” din

contul achitărilor efectuate de către consumatorii restanți.

A mai relevat că, ÎMGFL nr. 1 nu a acționat în judecată consumatorii restanți,

inclusiv nu i-a acționat în judecată pe Motuzco Vladimir, Motuzco Ludmila și

Motuzco Ruslana pentru a încasa datoria la consumul energiei termice în sumă

totală de 92 780,70 de lei, pentru perioada de până la 01 august 2016, în mare parte

din lipsa mijloacelor financiare pentru achitarea taxei de stat și altor cheltuieli de

judecată. În consecință, ÎMGFL nr. 1 a omis exercitarea drepturilor și acțiunilor

sale, ceea ce îl pune în imposibilitate de a achita creanțele sale față de SA

„Termoelectrica”, cu riscul de a nu-și putea satisface creanța, ceea ce justifică

depunerea prezentei acțiuni oblice.

Reclamantul a susținut că, conform informației din Registrul Bunurilor

Imobile, Motuzco Vladimir, Motuzco Ludmila și Motuzco Ruslana sunt proprietari

ai apartamentului nr. XXXXX din str. XXXXX, XXXXX, mun. XXXXX.

În baza contului personal, deschis la ÎMGFL nr.1 pe numele pârâților, ultimii

au acceptat prestarea și au beneficiat de servicii comunale în volum deplin, fără

întreruperi, în conformitate cu normele și tarifele în vigoare. Conform informației

privind situația despre achitarea serviciilor locativ comunale Motuzco Vladimir,

Motuzco Ludmila și Motuzco Ruslana, până la data de 01 august 2016, au

acumulat o datorie la plata energiei termice în mărime de 92 780,70 de lei.

Totodată, a indicat că, în conformitate cu art. 25 alin. (1) din Legea serviciilor

publice de gospodărie comunală, art. 51 alin. (4) din Legea cu privire la locuințe și

pct. 17,18 din Regulamentul cu privire la modul de prestare și achitare a serviciilor

locative, comunale și necomunale pentru fondul locativ, contorizarea

apartamentelor și condițiile decontării acestora de la/reconectării la sistemele de

încălzire și alimentare cu apă, aprobat prin HG nr. 191 din 19 februarie 2002 și art.

37 alin. (3) al Legii cu privire la locuințe, serviciile publice de gospodărie

comunală se prestează, și respectiv se achită costul acestora.

A menționat că, obligațiunea de achitare a costului serviciilor prestate de

energie termică urmează a fi pusă în sarcina beneficiarilor apartamentului, în speță,

Motuzco Vladimir, Motuzco Ludmila și Motuzco Ruslana care au negat în

totalmente obligațiile de plată, fără a lua în considerație faptul că, au fost înștiințați

prin intermediul facturilor de plată și reclamației.

A solicitat încasarea în mod solidar de la Motuzco Vladimir, Motuzco

Ludmila și Motuzco Ruslana în beneficiul ÎMGFL nr.1 datoria pentru consumul

energiei termice în sumă de 92 780,70 de lei pentru perioada 01 noiembrie 2005-01

august 2016 și a cheltuielilor de judecată în beneficiul SA „Termoelectrica” pentru

achitarea taxei de stat în mărime de 2 783,42 de lei.

Prin cererea de concretizare a pretențiilor depusă la 04 septembrie 2018,

reclamantul a solicitat încasarea în mod solidar de la Motuzco Vladimir, Motuzco

Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei în beneficiul ÎMGFL nr.1 datoria

pentru consumul energiei termice în sumă de 92 780,70 de lei, pentru perioada de

până la 01 noiembrie 2005 – 01 august 2016, pentru ap. XXXXX din str. XXXXX,

XXXXX, mun. XXXXX și a încasa, în mod solidar, din contul lui Motuzco

Vladimir, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei în beneficiul

2

SA „Termoelectrica” taxa de stat în mărime de 2 783,42 de lei și alte cheltuieli de

judecată suportate în legătura cu înaintarea acțiunii în judecată (f. d. 30, vol.2).

Prin hotărârea din 23 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

cererea de chemare în judecată depusă a fost admisă parțial.

S-a încasat în mod solidar de la Motuzco Vladimir, Motuzco Ludmila,

Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei în beneficiul ÎMGFL nr.1 suma de 38 316,53

de lei cu titlu de datorie pentru energia termică livrată în perioada 01 septembrie

2013 - 01 august 2016 și suma de 1 149,49 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

S-a respins ca fiind tardivă cererea de chemare în judecată a SA

„Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr.1 împotriva lui Motuzco Vladimir,

Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei privind încasarea datoriei

în sumă de 54 464,17 lei, acumulată perioada 01 noiembrie 2005- 31 august 2013.

S-a respins ca nefondată cererea SA ”Termoelectrica” împotriva lui Motuzco

Vladimir, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei privind

încasarea sumei de 1 633,93 lei cu titlu de taxă de stat aferentă pretenției respinse.

S-a anulat parțial măsura de asigurare a acțiunii dispusă prin încheierea

judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 01 noiembrie 2016, și anume în partea

aplicării sechestrului pe bunurile mobile, imobile și mijloacele bănești din

conturile bancare ale pârâților Motuzco Vladimir, Motuzco Ludmila și Motuzco

Ruslana toți cu domiciliul în mun. Chișinău, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX,

ce depășește suma de 38 316,53 lei admisă prin prezenta hotărâre (f.d. 73-75, vol.

II).

La 21 mai 2020 lichidatorul ÎMGFL nr.1 Chișinău a depus cerere de apel,

completată ulterior, solicitând admiterea cererii de apel, casarea parțială a hotărârii

instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de

chemare în judecată (f.d. 70, 82-85, vol. II).

La 02 iunie 2020, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei au

depus cerere de apel împotriva hotărârii din 23 martie 2020 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii primei

instanțe și emiterea unei hotărâri de respingere a acțiunii (f.d. 77, vol. II).

La 07 octombrie 2020, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei au depus cerere

de apel completată, anexând dovada de plată a taxei de stat (f.d. 96,97-99, vol. II).

Prin decizia din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins

cererea de apel declarată de lichidatorul ÎMGFL nr.1 Chișinău și cererea de apel

depusă de către Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei. S-a

menținut hotărârea din 23 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

emisă în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de SA

„Termoelectrica”, în interesele ÎMGFL nr.1 împotriva lui Motuzco Vladimir,

Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei cu privire la încasarea

datoriei și compensarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, prin prisma art. 598, 599, 600, 601 Cod civil (în

vigoare până la 01 martie 2019), Colegiul a specificat că acțiunea obligă poate fi

intentată doar în cazul în care sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 599

Cod civil, inclusiv și cerința ca creanța să fie lichidă și exigibilă. Ca excepție alin.

(3) al art. 599 Cod civil (în vigoare până la 01 martie 2019), permite ca acțiunea

obligă să fie intentată chiar și în cazul în care creanța nu este lichidă și exigibilă,

dar care va dobândi aceste caractere cel târziu la momentul examinării. Or, prima

3

instanță just a concluzionat că pornind de la faptul că, creanța creditorului SA

„Termoelectrica” față de debitorul ÎMGFLnr.1 este certă, lichidă și exigibilă,

acesta are un interes serios și legitim pentru a lua toate măsurile pentru conservarea

drepturilor sale, inclusiv de a acționa în justiție în numele debitorului ÎMGFL nr.1

în condițiile speței, astfel încât calitatea de reclamant al SA „Termoelectrica” în

condițiile speței este întemeiată și în corespundere cu exigențele instituției acțiunii

oblice.

Condițiile, care identifică obligația chiriașilor de a efectua plata serviciilor

locative, comunale și necomunale sunt indicate în dispozițiile Regulamentului cu

privire la modul de prestare și achitare a serviciilor locative, comunale și

necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor și condițiile

deconectării acestora de la/ reconectării la sistemele de canalizare și alimentare cu

apă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.191 din 19 februarie 2002, iar punctul

17 din Regulament indică expres, că plățile pentru serviciile locative, comunale și

necomunale se percep de la proprietarii, chiriașii și locatarii caselor individuale,

apartamentelor/ încăperilor locuibile în cămine și încăperilor nelocuibile din bloc

conform contractelor, în baza conturilor (bonurilor) lunare respective pentru

fiecare tip de serviciu, eliberat de furnizori, gestionari sau prestatorii de servicii.

Colegiul a notat că prima instanță corect a reținut ca întemeiată concluzia

primei instanțe, care a conchis că termenul în interiorul căruia ÎMGFL nr. 1 putea

să-și apere pe calea intentării unei acțiuni în instanța de judecată, a fost depășit. Or,

perioada pentru care se solicită încasarea datoriei este 01 noiembrie 2005 – 01

august 2016.

Sub acest aspect, instanța de apel a reținut că suma de 92 780,70 lei pentru

serviciul de energie termică a fost calculat pentru perioada: noiembrie 2005- 01

august 2016.

Astfel, deoarece, în perioada mai 2008 și până la 01 august 2016, pârâții nu

au efectuat nici o plată pentru acest serviciu, termenul general de prescripție a fost

omis de către reclamant.

În circumstanțele menționate și conform normelor de drept enunțate, Colegiul

a considerat întemeiată concluzia instanței de fond precum că, pretenția privind

încasarea datoriilor acumulate la serviciul energie termică până la 01 septembrie

2013, în sumă de 54 464,17 lei, urmează a fi respinsă ca tardivă, or, reclamantul a

omis termenul general de prescripție de trei ani pentru depunerea acțiunii în

instanța de judecată.

Colegiul a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelantului precum că

termenul de prescripție ar fi expirat în situația în care SA „Termoelectrica” și

ÎMGFL mr.1 ar fi sistat prestarea serviciului, însă având în vedere prestarea

succesivă a agentului termic către blocul locativ nr. XXXXX din str. XXXXX,

acceptarea serviciilor de către locatari, expedierea lunară a facturilor către pârâți,

recepționarea acestora și necontestarea în modul stabilit de lege, denotă

recunoașterea datoriei și respectiv neomiterea termenului de prescripție. Or, la caz

în perioada mai 2008 și până la 01 august 2016, pârâții n-au efectuat nici o plată

pentru acest serviciu, prin urmare, termenul general de prescripție a fost omis de

către reclamant, iar pârâții în perioada ultimilor trei ani de prescripție nu au

efectuat nici o achitare, astfel, n-au întrerupt curgerea termenului de prescripție.

4

În aceste împrejurări instanța de apel a reținut ca fiind întemeiat raționamentul

primei instanțe, prin care a indicat că este cert faptul că este necesar de a încasa în

mod solidar de la pârâți doar suma de 38 316,53 lei cu titlu de datorie pentru

energia termică livrată în perioada 01 septembrie 2013 - 01 august 2016, iar în

restul sumei de 54 464,17 lei, pentru perioada 01 noiembrie 2005 – 31 august

2013, cererea se respinge ca tardivă.

La 27 aprilie 2021, Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco Serghei,

au declarat recurs, prin care au solicitat casarea deciziei instanței de apel, hotărârii

primei instanțe și cu adoptarea unei noi soluții de încetare a procesului în temeiul

art. 265 lit. h) Codul de procedură civilă.

În motivarea recursului s-a indicat că instanțele de judecată la examinarea

cauzei nu au constat just și au dat o apreciere incorectă situației de fapt, mai mult

nu au examinat cauza sub toate aspectele și nu au stabilit cu certitudine raportul

juridic litigios, circumstanțele de fapt caracteristice raportului juridic.

Totodată, s-au invocat aceleași argumente și circumstanțe factologice care au

fost invocate pe parcursul examinării cauzei în instanțele ierarhic inferioare, cărora

le-a fost dată apreciere, redând conținutul prevederilor normelor legale, dar fără a

demonstra prin careva probe, încălcarea sau aplicarea eronată de către instanțele de

judecată a normelor legale aplicabile speței.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 28 ianuarie 2021 și

a expediat-o participanților la proces la data de 15 februarie 2021 (f.d.184), or, la

actele cauzei nu se regăsește dovada de recepționare a acesteia de către recurenți.

Astfel, recursul declarat la 27 aprilie 2021, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 12 mai 2021

instanța de recurs a comunicat intimaților recursul, informând despre necesitatea

depunerii referinței (f.d. 200, Vol. II).

La 08 iunie 2021, SA „Termoelectrica”, a depus referință prin care a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de Motuzco Ludmila, Motuzco

Ruslana și Motuzco Serghei, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul ca inadmisibil din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

5

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Motuzco Ludmila, Motuzco

Ruslana și Motuzco Serghei, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432, alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

6

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursul declarat de Motuzco Ludmila, Motuzco Ruslana și Motuzco

Serghei, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Motuzco Ludmila, Motuzco

Ruslana și Motuzco Serghei, împotriva deciziei din 28 ianuarie 2021 a Curții de

Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

7