2rac-137/21 — incasarea datoriei

2rac-137/21 — incasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-137/2021

Prima instanță: Judecătoria Comrat, sediul Central (jud. V.V. Hudoba)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (jud. G.P. Colev, Șt.T. Starciuc, A.I. Curdov)

D E C I Z I E

23 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de către reprezentantul recurentului Societății cu

Răspundere Limitată „Glasmet”, Ion Bătrânu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Glasmet” împotriva Societății pe Acțiuni „Kiat” cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, prin care a

fost respins apelul declarat de către reprezentantul apelantului Societății cu

Răspundere Limitată „Glasmet”, Vitalii Mămăliga, și a fost menținută hotărârea

primei instanțe din 10 martie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central,

c o n s t a t ă :

La data de 29 martie 2017, S.R.L. „Glasmet” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva S.A. „Kiat” cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de

antrepriză, nr. 06/09/2014 din 16 septembrie 2014 și anexa nr. 1 din 01 octombrie

2014, reclamantul urma să execute lucrări de producere și montare a ușilor și

ferestrelor de fațadă, iar pârâtul să recepționeze marfa și să achite costul acesteia.

Menționează reclamantul că, potrivit actului de îndeplinire a lucrărilor nr.

1.06.2015, din 05 iunie 2015 și nr. 2.06.2015, a executat la timp toate lucrările, însă

pârâtul așa și nu și-a executat obligația asumată.

1

Afirmă reclamantul că, în scopul achitării lucrărilor efectuate, acesta a eliberat

câteva facturi fiscale: JV 3670785 din 07 august 2015, JV 9858209 din 01

septembrie 2016, și JV 3670795 din 15 septembrie 2015 în sumă totală de 715 124

lei.

Indică reclamantul că, pârâtul a achitat sumele de bani indicate în factura nr.

JV 3670785 din 07 august 2015 – 268 280 lei și suma de 398 012 lei din factura

fiscală - 3670795 din 15 septembrie 2015, dar suma de bani rezultată din factura

fiscală nr. JV 9858209 din 01 septembrie 2016 în sumă de 48 832 lei, pârâtul nu a

achitat-o.

Invocă reclamantul că, la 14 februarie 2017, s-a adresat cu o cerere prealabilă

de achitare a datoriei acumulate către S.A. „Kiat”, însă acesta nu a achitat datoria

existentă.

Cere reclamantul S.R.L. „Glasmet” încasarea din contul S.A. „Kiat” a datoriei

în mărime de 48 832 lei, rezultată din factura fiscală nr. JV 9858209 din 01

septembrie 2016.

Prin hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, s-a

respins cererea de chemare în judecată depusă de S.R.L. „Glasmet” împotriva S.A.

„Kiat”, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, s-a respins apelul

declarat de către reprezentantul legal al apelantului S.R.L. „Glasmet”, Vitalii

Mămăliga, și a fost menținută hotărârea primei instanțe din 10 martie 2020 a

Judecătoriei Comrat, sediul Central.

În motivarea deciziei emise, instanța de apel a conchis că, soluția dată de

prima instanță privind respingerea acțiunii este întemeiată și corectă, constituind

rezultatul examinării în ansamblu a tuturor probelor anexate prezentei cauze.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că, în baza contractului de

antrepriză, nr. 06/09/2014 din 16 septembrie 2014 și anexa nr. 1 din 01 octombrie

2014, reclamantul urma să execute lucrări de producere și montare a ușilor și

ferestrelor de fațadă, iar pârâtul să recepționeze marfa și să achite costul acesteia.

Totodată, instanța de apel a remarcat că, potrivit actului de îndeplinire a

lucrărilor nr. 1.06.2015, din 05 iunie 2015 și nr. 2.06.2015, a executat la timp toate

lucrările, însă pârâtul așa și nu și-a executat obligația.

Mai mult, la 14 februarie 2017, s-a adresat cu o cerere prealabilă de achitare

a datoriei acumulate către S.A. „Kiat”, însă acesta nu a achitat datoria existentă.

La caz, reclamantul a eliberat câteva facturi fiscale nr. JV 3670785 din 07

august 2015, nr. JV 9858209 din 01 septembrie 2016 și nr. JV 3670795 din 15

septembrie 2015, în sumă totală de 715 124 lei (f.d. 4-6).

Instanța de apel a reținut că, pârâtul a achitat reclamantului suma de 268 280

lei pe factura fiscală nr. JV 3670785 din 07 august 2015 și 398 012 lei pe factura

fiscală JV 3670795 din 15 septembrie 2015.

Prin urmare, instanța de apel a conchis în acest sens că, afirmațiile

2

reclamantului S.R.L. „Glasmet” privind neexecutarea condițiilor contractului de

antrepriză din 16 septembrie 2014 de către pârâtul S.A. „Kiat”, în partea ce ține de

achitarea lucrărilor de antreprenor executate, sunt neîntemeiate, întrucât drept temei

pentru neachitarea lucrărilor vizate, constituie executarea acestora în mod

necorespunzător, cu prezența vădită a neajunsurilor esențiale la lucrările efectuate.

Or, reieșind din condițiile contractului de antrepriză din 16 septembrie 2014,

beneficiarul S.A. „Kiat” trebuia să comunice despre existența viciilor evidente

executorului S.R.L. „Glasmet” în termen de 2 zile lucrătoare din momentul primirii

lucrărilor și în termen de 2 zile lucrătoare din momentul depistării viciilor ascunse.

Astfel, instanța de apel a constatat că, S.A. „Kiat” în legătură cu existența

viciilor depistate în procesul de exploatare a lucrărilor efectuate, la 10 martie 2017,

a expediat în adresa S.R.L. „Glasmet” cererea privind descrierea detaliată a viciilor

depistate, confirmate și documentate cu propunerea de a le remedia în modul stabilit

(f.d. 52, V. I).

Ulterior, S.R.L. „Glasmet” a recunoscut existența viciilor la lucrările

efectuate, declarând că va lichida viciile respective, după ce S.A. „Kiat” va achita

datoria existentă (f.d. 65).

La fel, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiate argumentele

apelantului S.R.L. „Glasmet” precum că raportul tehnic nr. 001 din 06 martie 2017,

prin care au fost stabilite viciile în efectuarea de către S.R.L. „Glasmet” a lucrărilor

de construcție, nu poate avea putere probatorie, întrucât nu este expertiză tehnică

veridică. Or, aceasta este confirmată ca fiind veridică și legală, prin raportul din 09

martie 2017, de către S.R.L. „Sud-Terra” (f.d. 72-79).

Totodată, s-a reținut ca fiind justă concluzia primei instanțe cu privire la

respingerea acțiunii reclamantului – apelant S.R.L. „Glasmet”.

La 12 martie 2021, reprezentantul recurentului S.R.L. „Glasmet”, Ion Bătrânu,

a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel

Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârii primei instanțe

și deciziei instanței de apel, precum și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a

acțiunii.

În motivarea recursului a exprimat dezacordul cu decizia recurată, calificând-

o ca fiind neîntemeiată și pasibilă de casare în temeiul prevederilor art. 432 alin. (1),

(2) lit. a) și (4) din Codul de procedură civilă.

Reprezentantul recurentului a opinat că, prima instanță și instanța de apel au

aplicat eronat normele de drept material, nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, au apreciat arbitrar probele

prezentate de către participanții la proces, iar concluziile instanței sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

3

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 24 decembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 12 martie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea și recepționarea copiei deciziei integrale

participanților la proces la 15 ianuarie 2021 prin intermediul oficiului poștal,

conform scrisorii de însoțire (f.d. 249, V. I), fapt confirmat prin prezența la dosar a

avizelor de recepție din data de 21 ianuarie 2021 (f.d. 250-252, V. I). Astfel, recursul

este declarat în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin prisma art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, la 13 aprilie 2021

instanța de recurs a comunicat participanților la proces recursul, informând despre

necesitatea depunerii referinței (f.d. 19, V. II).

Prin referința depusă la 28 aprilie 2021, reprezentantul legal al S.A. „Kiat”,

Nicolae Jecov a solicitat de a considera recursul declarat de către reprezentantul

recurentului S.R.L. „Glasmet”, Ion Bătrânu ca inadmisibil.

Până la data examinării recursului alte referințe nu au fost depuse.

Prin încheierea din 02 iunie 2021 a Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție, recursul declarat de către reprezentantul

recurentului S.R.L. „Glasmet”, Ion Bătrânu, a fost considerat admisibil și a fost fixat

spre examinare într-un complet din 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

Verificând decizia din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat și, după

caz, hotărârea din 10 martie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central, în limitele

controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că se impune

admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și restituirea cauzei spre

rejudecare instanței de apel, pentru motivele ce succed.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral

decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o

singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Inițial, Colegiul reține că pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au reținut că, în

baza contractului de antrepriză, nr. 06/09/2014 din 16 septembrie 2014 și anexa nr.

4

1 din 01 octombrie 2014, reclamantul S.R.L. „Glasmet” urma să execute lucrări de

producere și montare a ușilor și ferestrelor de fațadă, iar pârâtul S.A. „Kiat” să

recepționeze marfa și să achite costul acesteia.

La caz, în scopul achitării lucrărilor efectuate, reclamantul S.R.L. „Glasmet”

a eliberat câteva facturi fiscale: JV 3670785 din 07 august 2015, JV 9858209 din 01

septembrie 2016, și JV 3670795 din 15 septembrie 2015 în sumă totală de 715 124

lei.

Ulterior, intimatul S.A. „Kiat” a achitat sumele de bani indicate în factura nr.

JV 3670785 din 07 august 2015 – 268 280 lei și suma de 398 012 lei din factura

fiscală - 3670795 din 15 septembrie 2015, dar suma de bani rezultată din factura

fiscală nr. JV 9858209 din 01 septembrie 2016 în sumă de 48 832 lei, pârâtul nu a

achitat-o.

Ca urmare, la data de 29 martie 2017, S.R.L. „Glasmet” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva S.A. „Kiat” cu privire la încasarea datoriei în mărime

de 48 832 lei, rezultată din factura fiscală nr. JV 9858209 din 01 septembrie 2016.

Judecând cauza, prima instanță prin hotărârea din 10 martie 2020 a respins

integral acțiunea, ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia din 24 decembrie 2020, judecând cauza în ordine de apel, Curtea

de Apel Comrat, a respins apelul declarat de către reprezentantul legal al apelantului

S.R.L. „Glasmet”, Vitalii Mămăliga, și a fost menținută hotărârea primei instanțe

din 10 martie 2020 a Judecătoriei Comrat, sediul Central.

Colegiul reține că, la caz, instanțele de judecată nu au intrat în esența litigiului

și nu au apreciat toate circumstanțele și probele existente, motiv pentru care soluția

adoptată nu poate fi menținută.

Față de cele ce preced, instanța de recurs se va expune cu privire la motivele

casării deciziei instanței de apel.

În susținerea acestei opinii, instanța de recurs va menționa că, potrivit

prevederilor art. 373 alin. (1), (2), (5) Cod de procedură civilă, instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum și

cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea cauzei,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanța de apel de către

participanții la proces. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor

motivelor invocate în apel.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată, instanța

de recurs reține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel judecând apelul a

trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, precum și materialului

anexat la dosar, fără a examina sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii

supuse apelului, în raport cu regulile și legislația în vigoare.

5

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesuale anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

Mai mult decât atât, în conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură

civilă, săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

În acest context, potrivit art. 117 alin. (1) din Codul de procedură civilă, probe

în cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în modul prevăzut de lege, care

servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică pretențiile și obiecțiile părților,

precum și altor circumstanțe importante pentru justa soluționare a cauzei.

De asemenea, conform art. 239 din Codul de procedură civilă, hotărârea

judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea

numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în

ședința de judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 240 alin. (1) din Codul de procedură civilă,

la deliberarea hotărârii, instanța judecătorească apreciază probele, determină

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzelor, care au fost sau nu

stabilite, caracterul raportului juridic dintre părți, legea aplicabilă soluționării cauzei

și admisibilitatea acțiunii.

Mai mult, în sensul art. 118 alin. (3) Cod de procedură civilă, circumstanțele

care au importanță pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

Prin prisma principiului contradictorialității, precum și egalității părților în

drepturile procedurale, garantat de art. 26 Cod de procedură civilă, instanța creează

condiții pentru exercitarea drepturilor participanților la proces, pentru cercetarea

obiectivă a circumstanțelor reale ale cauzei, precum și prin crearea posibilităților

egale, suficiente și adecvate de folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru

susținerea poziției asupra circumstanțelor de fapt și de drept, astfel încât nici una

dintre părți să nu fie defavorizată în raport cu cealaltă.

Or, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că, instanța de apel la soluționarea cauzei a încălcat

6

normele de drept, manifestată prin examinarea superficială a cauzei și nu a dat

aprecierea corectă tuturor circumstanțelor invocate în apel.

Astfel, Colegiul constată cu certitudine că, la materialele cauzei civile vizate,

lipsește cu vehemență contractul de antrepriză, nr. 06/09/2014 din 16 septembrie

2014 și anexa nr. 1 din 01 octombrie 2014, încheiat între S.R.L. „Glasmet”

(antreprenor) și S.A. „Kiat” (client), care ar explica modalitatea de executare a

acestuia precum și răspunderea în caz de neexecutare sau executare

necorespunzătoare. Or, nefiind elucidate aceste circumstanțe nu se poate adopta la

caz o soluție legală și întemeiată.

De altfel, examinarea superficială a cauzei în ordine de apel, se denotă prin

faptul că, instanța judecând cauza, nu a sesizat lipsa contractului de antrepriză, nr.

06/09/2014 din 16 septembrie 2014, la materialele cauzei, totodată pronunțându-se

asupra legalității și veridicității acestuia reieșind doar din explicațiile părților la

proces (f.d.7, V. II).

Or, conform rolului său activ, instanța poate să ceară părților să administreze

toate probele pe care le consideră necesare și utile justei soluționări a cauzei,

împuternicire ce rezultă și din art. 9 Cod de procedură civilă, precum și art. 372 Cod

de procedură civilă. Așadar, prezintă relevanță și folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, rezultând din specificul

acestuia și care presupune în sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe,

pertinente și concludente a situației de fapt, or, concluzia instanței de apel este

rezultatul examinării pripite a litigiului dedus judecății.

În atare circumstanțe, Colegiul conchide că, instanța de apel, în lipsa la

materialele cauzei a contractului vizat și a anexei enunțate supra, superficial și

evaziv a examinat cauza dedusă judecății, or, aceasta, este în imposibilitate de a

stabili cu certitudine modalitatea concretă de rezolvare a divergențelor care au apărut

între părțile contractante, ca rezultat al efectuării lucrărilor necalitative și viciate de

către antreprenor.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert referitor

la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată să reflecte

în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și respingerea

altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de altele, rezultând

din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței

unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate cu art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură

civilă, decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de

apel și referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma

examinării apelului.

7

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a faptelor

supuse examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că „... o funcție

a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost auzite. Mai mult

ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste, precum și

posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin adoptarea

unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției”.

Concomitent, la examinarea cauzei, instanța urmează să se conducă

nemijlocit de principiul adevărului obiectiv, care se manifestă prin stabilirea

multilaterală, completă și obiectivă a tuturor circumstanțelor care au importanță

pentru justa soluționare a cauzei. De altfel, o hotărâre judecătorească motivată în

sensul respectării cerințelor 6 § 1 CEDO, presupune o examinare reală a problemelor

esențiale relevate în speță, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Pentru a răspunde

cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a

examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce i-au fost prezentate (Boldea împotriva

României din 15 februarie 2007, paragraful 29; Helle împotriva Finlandei din 19

februarie 1997, paragraful 60).

Mai mult, în jurisprudența CtEDO s-a reiterat că scopul articolului 6 § 1

CEDO este, inter alia, de a impune unei „instanțe judecătorești” obligația de a

efectua o examinare adecvată ale afirmațiilor, argumentelor și probelor prezentate

de către părți, fără a prejudicia aprecierea dată de instanță acestora sau relevanța

acestora pentru hotărârea pe care o va adopta, având în vedere că nu este sarcina

Curții să examineze dacă argumentele au fost examinate corespunzător (a se vedea

Mitrofan v. Moldova, nr. 50054/07, § 48, hotărârea definitivă din 15 aprilie 2013,

Perez v. Franța [MC], nr. 47287/99, § 80, CEDO 2004-I, și Buzescu v. Romania, nr.

61302/00, § 63, 24 mai 2005)

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea adoptată.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare

admisă la judecarea cauzei în instanța ierarhic inferioară nu poate fi corectată de

instanța de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele cauzei, probele

8

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c), art. 445 alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de către reprezentantul recurentului Societății cu

Răspundere Limitată „Glasmet”, Ion Bătrânu.

Se casează decizia din 24 decembrie 2020 a Curții de Apel Comrat, în cauza

civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Glasmet” împotriva Societății pe Acțiuni „Kiat” cu privire la încasarea

datoriei, cu remiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Comrat, în alt complet

de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Mariana Pitic

Galina Stratulat

9