2ra-503/21 — cu privire la încasarea arvunei duble și a cheltuielilor de judecată

2ra-503/21 — cu privire la încasarea arvunei duble și a cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-503/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău sediul Centru (jud. N. Mămăligă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. I. Secrieru, V. Mihaila, I. Cotruță)

DECIZIE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Evgheni Tronciu

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Evgheni Tronciu

împotriva Elenei Stavila cu privire la încasarea arvunei duble și a cheltuielilor de

judecată

împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care

a fost admis apelul declarat de Elena Stavila, reprezentată de avocatul Nadejda

Plămădeală, casată integral hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău

sediul Centru și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost respinsă

constată:

La 15 iunie 2018, Evgheni Tronciu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Elenei Stavila cu privire la încasarea arvunei duble și a cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a invocat că la 10 februarie 2018, a încheiat cu Elena

Stavila contractul de arvună în formă simplă scrisă, în baza căruia pârâta a primit în

calitate de arvună suma de 1 500 de euro pentru vânzarea apartamentului nr. X din

bd. XXXXX mun. XXXXX, cu număr cadastral XXXXX, iar prețul vânzării-

cumpărării apartamentului a fost stabilit în mărime de 59 000 de euro.

A comunicat că, după încheierea contractului de arvună, obținând suma

necesară pentru procurarea apartamentului, a solicitat de la pârâtă să prezinte actele

necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului în

formă notarială.

Totodată, a precizat că potrivit contractului de arvună din 10 februarie 2018

valoarea apartamentului ce urma a fi indicată în contract era de 59 000 de euro,

deoarece pentru procurarea acestuia urma să contracteze un credit și să prezinte

dovada achitării banilor anume pe apartamentul dat.

1

Tot atunci au apărut probleme cu pârâta, care prin toate metodele evita

includerea prețului real al apartamentului în contract, solicitând includerea prețului

indicat în certificatul eliberat de organul cadastral.

Ulterior, Elena Stavila i-a comunicat că nu îi vinde apartamentul, dacă va

achita cu banii contractați de la instituția bancară în calitate de credit.

În astfel de situație, a găsit posibilitate să împrumute banii de la persoane

fizice și a fost de acord să întocmească contractul în condițiile pârâtei, însă ultima

i-a comunicat că a apărut o problemă familială și că a decis de a nu mai vinde bunul

imobil, cerându-și scuze și întorcând arvuna în mărime de 1 500 de euro, dânsul

neînțelegând că de fapt a fost dusă în eroare.

Peste ceva timp, a aflat că totuși Elena Stavila dorește să vândă apartamentul

altor persoane.

Astfel, la 1 martie 2018, a expediat în adresa pârâtei o solicitare de a se

prezenta la data de 5 martie 2018, ora 14.00, la notarul public Vitalie Pistriuga,

pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, care a fost

recepționată de către ultima la 2 martie 2018.

Prin răspunsul notarului nr. 02-6/26 din 29 mai 2018, se constată că la data

stabilită dânsul a fost prezent în biroul notarului pentru perfectarea contractului, dar

pârâta nu s-a prezentat, astfel întocmirea contractului nu a fost posibilă.

La fel, a relatat că pârâta a depus pe numele lui plângere la organele de poliție

pe faptul pretinselor acțiuni de escrocherie.

Prin răspunsul din 26 aprilie 2018, a fost informat că în relațiile date persistă

relații juridico-civile și că pentru soluționarea litigiului urmează să se adreseze la

mediator sau în instanța de judecată.

Verificând Registrul bunurilor imobile a constatat că pârâta încă la

20 februarie 2018 a vândut apartamentul lui Serghei Pereu, în baza contractului de

vânzare-cumpărare nr. 1462, fapt confirmat prin certificatul eliberat la 6 iunie 2018,

de către organul cadastral.

A considerat că urmare a neexecutării contractului de arvună din 10 februarie

2018, pârâta ca parte care a primit arvuna, este obligată să plătească celeilalte părți

dublul arvunei, deoarece intenționat l-a indus în eroare în privința lipsei intenției de

a vinde în continuare apartamentul din cauza situației grave familiale, pentru ca

ulterior să-l vândă unei persoane terțe.

Și-a întemeiat pretențiile în baza dispozițiilor art. 631, 633 Cod civil, art. 6, 7,

119, 166 CPC.

A solicitat încasarea de la Elena Stavilă în beneficiul lui a sumei de 1 500 de

euro, cu titlu de arvună dublă urmare a neexecutării contractului de arvună din

10 februarie 2018 și a cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea taxei de

stat în mărime de 878,70 de lei, pentru asistență juridică în mărime de 2 500 de lei

și cheltuielile de achitare a serviciilor cadastrale în sumă de 61,20 de lei.

Prin hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a

fost admisă acțiunea.

Au fost încasate de la Elena Stavila în beneficiul lui Evgheni Tronciu suma de

1 500 de euro cu titlu de arvună, convertiți în lei moldovenești conform cursului

2

valutar al BNM la data executării hotărârii și cheltuielile de judecată în mărime de

3 439,90 de lei.

Prin decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis

apelul declarat de Elena Stavila, reprezentată de avocatul Nadejda Plămădeală,

casată integral hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru

și emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind neîntemeiată.

Au fost încasate de la Evgheni Tronciu în beneficiul Elenei Stavila cheltuielile

de judecată și anume suma de 2 000 de lei, pentru asistență juridică în prima instanță

și suma de 659,03 de lei, taxa de stat în instanța de apel.

La 2 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Evgheni Tronciu a

declarat recurs împotriva deciziei din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată,

considerând-o neîntemeiată și pasibilă de a fi casată, deoarece instanța de apel nu a

aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod eronat legea.

A menționat că instanța de apel a dat interpretare absolut eronată prevederilor

art. 212 și 213 alin. (1) Cod civil (în redacția până la 1 martie 2019), or legiuitorul

destul de clar a stabilit că forma autentică a actului juridic este necesară dacă actul

juridic are ca obiect înstrăinarea bunurilor imobile.

Însă, la data de 10 februarie 2018, între el și intimată a fost încheiat un contract

de arvună, care are ca obiect asigurarea încheierii în viitor a unui contract de

vânzare-cumpărare.

În acest sens în mod evident sunt aplicabile prevederile art. 631 Cod civil (în

redacția la data încheierii contractului de arvună), or reieșind din prevederile legale

menționate contractul de arvună (indiferent de obiect) urma să fie întocmit în scris,

condiția respectată întocmai de către părți la încheierea contractului de arvună la

data de 10 februarie 2018.

Mai mult ca atât, însuși Elena Stavilă în referința la cerere de chemare în

judecată și în pct. 10 a cererii de apel a recunoscut că părțile au încheiat anume

contractul de arvună și nu antecontract de vânzare-cumpărare a bunului imobil, sau

contractul prealabil de vânzare-cumpărare cum a constatat instanța de apel.

A accentuat că, reieșind din circumstanțele cauzei, anume intimata a fost

vinovată în încălcarea condițiilor contractului de arvună din 10 februarie 2018, or la

data de 20 februarie 2018 a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1462 cu

persoana terță, deși contractul de arvună din 10 februarie 2018 a fost în vigoare și

producea efecte juridice.

Totodată, restituindu-i suma de 1 500 de euro la data de 21 februarie 2018,

intimata a recunoscut direct că anume din cauza acțiunilor ei contractul de vânzare-

cumpărare nu a fost încheiat.

Anume Elena Stavila a fost cointeresată să nu-i vândă apartamentul la prețul

real de 59 000 de euro, deoarece urma să achite în urma vânzării impozitul de venit,

astfel a întreprins acțiuni în vederea inducerii lui în eroare. Intimata avea intenție de

a include în contractul notarial de vânzare-cumpărare prețul nereal al vânzării-

3

cumpărării pentru a evita achitarea impozitului pe venit și a cheltuielilor de

autentificare a contractului.

Acest fapt se confirmă și prin conținutul contractului de vânzare-cumpărare

nr. 1462 din 20 februarie 2018 încheiat cu Serghei Pereu, pe care intimata a refuzat

să-l prezinte instanțelor de judecată.

La 29 martie 2021, Elena Stavila a depus referință la recursul declarat de

Evgheni Tronciu, solicitând declararea recursului ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede

altfel.

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în

adresa părților la 3 decembrie 2020, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 176), însă careva date care ar confirma recepționarea acesteia de către recurent

la materialele dosarului lipsesc.

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recursul la 2 februarie 2021 în termenul legal.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea în

vigoare a hotărârii primei instanțe din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) lit. a) și c) CPC, se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a interpretat în mod

eronat legea.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) CPC, săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau

în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

După cum rezultă din materialele cauzei, Evgheni Tronciu înaintând acțiunea

în judecată împotriva Elenei Stavila, a solicitat încasarea de la Elena Stavilă în

beneficiul lui a sumei de 1 500 de euro, cu titlu de arvună dublă urmare a neexecutării

contractului de arvună din 10 februarie 2018 și a cheltuielilor de judecată suportate

pentru achitarea taxei de stat în mărime de 878,70 de lei, pentru asistență juridică în

mărime de 2 500 de lei și cheltuielile de achitare a serviciilor cadastrale în sumă de

61,20 de lei.

Fiind învestită cu judecarea cauzei, prima instanță a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii pe care a admis-o și a încasat de la Elena Stavila în beneficiul

lui Evgheni Tronciu suma de 1 500 de euro cu titlu de arvună, convertiți în lei

4

moldovenești conform cursului valutar al BNM la data executării hotărârii și

cheltuielile de judecată în mărime de 3 439,90 de lei.

Judecând apelul declarat de Elena Stavila, reprezentată de avocatul Nadejda

Plămădeală, instanța de apel a admis apelul, a casat hotărârea primei instanțe și a

emis o nouă hotărâre, prin care a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată. A încasat de

la Evgheni Tronciu în beneficiul Elenei Stavila cheltuielile de judecată și anume

suma de 2 000 de lei, pentru asistență juridică în prima instanță și suma de 659,03

de lei, taxa de stat în instanța de apel.

La adoptarea unei asemenea soluții, instanța de apel a conchis că contractul

prealabil de vânzare-cumpărare asigurat prin arvună din 10 februarie 2018 a fost

încheiat cu încălcarea prevederilor art. 679 Codul civil, or acesta urma să îmbrace

forma stabilită pentru contractul de vânzare-cumpărare a bunului imobil, adică

forma autentifică a actului juridic, care este obligatorie dacă actul juridic are ca

obiect înstrăinarea bunurilor imobile.

Instanța de recurs constată, însă, că instanța de apel la adoptarea deciziei a

interpretat eronat legea și a dat o apreciere greșită materialului probator anexat la

dosar, pe când prima instanță, justificat, pronunțându-se asupra aspectelor

importante, având în susținere cadrul legal aplicabil în speță, a ajuns la concluzia

temeiniciei acțiunii lui Evgheni Tronciu.

În susținerea opiniei enunțate, instanța de recurs reține prevederile art. 631

alin. (1) Cod civil, în vigoare până la 1 martie 2019, potrivit cărora arvuna este o

suma de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părți pentru

a confirma încheierea contractului și a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma

plătită este considerată avans.

În interpretarea corectă a normei de drept enunțate este de înțeles că prin

arvună pot fi garantate doar obligațiile născute din contracte. Mărimea arvunei nu

este limitată după valoare, însă este evident, că aceasta constituie doar o parte din

prestația pe care trebuie s-o execute partea care dă arvuna.

Prin prisma acestor prevederi legale, instanța de recurs reține la caz că, prin

recipisa din 10 februarie 2018, întocmită și semnată de Elena Stavila și Evgheni

Tronciu, părțile au convenit la faptul transmiterii de către Evgheni Tronciu și

acceptării de către Elena Stavila, cu titlu de arvună, a sumei de 1 500 de euro, pentru

asigurarea încheierii contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. X din

bd. XXXXX mun. XXXXX, la prețul stabilit prin înțelegere comună de 59000 de

euro (f. d. 32).

Incidență directă speței au și prevederile art. 631 alin. (2) Cod civil, în vigoare

până la 1 martie 2019, potrivit cărora înțelegerea cu privire la arvună trebuie să fie

întocmită în scris.

Din conținutul normei citate rezultă că înțelegerea cu privire la arvună trebuie

să fie întocmită în formă scrisă, indiferent de faptul dacă o asemenea formă este

obligatorie pentru contractul garantat prin arvună.

Astfel fiind, la caz, este incontestabil că forma scrisă a înțelegerii cu privire la

arvună a fost respectată, prin întocmirea și semnarea de către Elena Stavila și

Evgheni Tronciu a recipisei din 10 februarie 2018.

5

În acest context, instanța de apel într-un mod eronat concluzionând că

contractul de arvună nu a fost autentificat notarial, a invocat din oficiu nulitatea

absolută a actului juridic, prin prisma art. 217 alin. (1) Cod civil, în vigoare până la

1 martie 2019.

Și asta deoarece, după cum a fost constatat mai sus, pentru înțelegerea cu

privire la arvună este cerută doar respectarea formei scrise, întrunită de altfel în

prezenta speță.

Or, legislația civilă în vigoare la acel moment nu impunea forma autentică a

înțelegerii cu privire la arvună, aceasta fiind limitată doar la forma scrisă.

Drept urmare, instanța de recurs va purcede la examinarea temeiniciei cerinței

cu privire la restituirea dublei arvune, prin prisma dispozițiilor art. 633 alin. (1) Cod

civil, în vigoare până la 1 martie 2019, care prevăd că, dacă pentru neexecutarea

contractului, răspunde partea care a dat arvuna, aceasta rămâne celeilalte părți. Dacă

pentru neexecutarea contractului răspunde partea care a primit arvuna, ea este

obligată să plătească celeilalte părți dublul arvunei.

Așadar, se va nota că, norma dată, prin natura ei, are un caracter de sancțiune

și este menită să asigure executarea de către părțile contractante a obligațiilor

garantate prin arvună. În dependență de partea care se face vinovată de neexecutarea

contractului, aceste prevederi au ca efect, fie pierderea arvunei de către partea care

a dat-o, fie restituirea arvunei în mărime dublă.

Respectiv, coroborând prevederile normei enunțate la materialului probator

administrat în speță, instanța de recurs constată că contractul de vânzare-cumpărare

a apartamentului nr. X din bd. XXXXX mun. XXXXX nu a fost încheiat între Elena

Stavila și Evgheni Tronciu, în condițiile stabilite de aceștia în recipisa din 10

februarie 2018.

Or, la 20 februarie 2018, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1462,

Elena Stavila a vândut apartamentul nr. X din bd. XXXXX mun. XXXXX unei

persoane terțe - Serghei Pereu.

În confirmarea concluziei date vine certificatul eliberat la 6 iunie 2018 de către

Serviciul cadastral teritorial Chișinău, potrivit căruia la 21 februarie 2018, Serghei

Pereu a înregistrat dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. X din bd.

XXXXX mun. XXXXX, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1462 din

20 februarie 2018 (f. d. 8).

În speță, se impune a menționa și faptul că la 21 februarie 2018, adică imediat

după încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu un terț, Elena Stavila a

restituit lui Evgheni Tronciu suma de 1 500 de euro.

Astfel, potrivit art. 123 alin. (6) CPC, faptele invocate de una din parți nu

trebuie dovedite în măsura în care cealaltă parte nu le-a negat.

Instanța de recurs notează că arvuna ca mijloc de garantare a executării

contractului este menită să tempereze interesul fiecărei părți contractante de a face

tot posibilul pentru ca contractul garantat cu arvună să se execute, căci în caz de

neexecutare a contractului, partea vinovată va suporta consecințele negative,

manifestate fie prin pierderea arvunei de către partea care a dat-o, fie prin plata

dublului arvunei de către partea care a primit-o.

6

Drept urmare, circumstanțele statuate în cauză conturează cert faptul că

contractul de vânzare-cumpărare a apartamentului nr. X din bd. XXXXX mun.

XXXXX nu a fost încheiat între Evgheni Tronciu și Elena Stavila, din vina ultimei

și nu din culpa lui Evgheni Tronciu, fapt ce demonstrează obligația Elenei Stavila la

restituirea dublei arvune către Evgheni Tronciu.

La acest capitol, instanța de recurs consideră că instanța de apel într-un mod

ambiguu a reținut argumentele Elenei Stavila precum că Evgheni Tronciu nu deținea

suma integrală pentru procurarea apartamentului.

Or, reieșind din obligația probațiunii în judecată, se constată că acesta este un

raționament declarativ, în acest sens nefiind prezentate probe justificative.

Mai mult că vânzarea apartamentului nr. X din bd. XXXXX mun. XXXXX

de către Elena Stavila unui terț a avut loc într-un termen destul de scurt, 10 zile de

la semnarea recipisei de arvună.

Față de aceste considerente, instanța de recurs constată justețea concluziei

primei instanțe cu privire la temeinicia cererii de chemare în judecată a lui Evgheni

Tronciu împotriva Elenei Stavila cu privire la încasarea sumei de 1500 de euro cu

titlu de arvună dublă, urmare a neexecutării obligației garantată prin arvună,

convertiți în lei moldovenești conform cursului valutar al Băncii Naționale a

Moldovei la data executării hotărârii, prin urmare netemeinicia deciziei instanței de

apel.

Instanța de recurs constată că la caz, nu este relevantă practica judiciară

invocată de către Elena Stavila în cererea de apel, reținută de altfel și de către instanța

de apel, or, obiectul și temeiul litigiului invocat ca practică de către intimată sunt

diferite, decât cele vizate în prezenta speță.

În conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. (1) CPC, instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cerere, părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții, iar pârâtului – proporțional părții respinse din pretențiile reclamantului.

Iar în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. (1), (11) CPC, instanța

judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut

câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost

reale, necesare și rezonabile.

Cheltuielile menționate la alin. (1) se compensează părții care a avut câștig de

cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat.

În corespundere cu aceste prevederi legale, instanța de recurs atestă și

temeinicia soluției primei instanțe cu privire la încasarea de la Elena Stavila în

beneficiul lui Evgheni Tronciu a sumei de 878,70 de lei, cu titlu de taxă de stat

achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în baza bonului de plată nr. 617

din 30 mai 2018, a sumei de 61,20 de lei cu titlu de cheltuieli achitate la 5 iunie 2018

pentru eliberarea informației din Registrul bunurilor imobile și a sumei de 2500 de

lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică, acordată de către avocatul Andrei

Beruceașvili, confirmată prin bonul de plată seria PL nr. 280762 din 13 iunie 2018,

ca fiind reală necesară și rezonabilă (f. d. 5, 9, 14).

7

Pentru motivele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat, care

urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Evgheni Tronciu.

Se casează integral decizia din 3 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și

se menține hotărârea din 2 septembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Evgheni Tronciu împotriva

Elenei Stavila cu privire la încasarea arvunei duble și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, Svetlana Filincova

judecătorul

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Ala Cobăneanu

8