2rac-103/21 — încasarea datoriei

Dosarul nr. 2rac-103/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. M. Frunze)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. A. Pahopol, I. Țurcan, L. Pruteanu)

ÎNCHEIERE

16 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Societatea

cu Răspundere Limitată „Flerixon”, reprezentat de avocatul Adrian Crețu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Primăria orașului

Codru împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Flerixon” cu privire la

încasarea datoriei,

împotriva deciziei din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Flerixon” și a

fost menținută hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 22 martie 2019 Primarul or. Codru, Vladimir Munteanu a depus o cerere de

chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Flerixon” cu

privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii a indicat că, în conformitate cu hotărârea Judecătoriei

sect. Centru, mun. Chișinău nr. 3CA-138/2009 din 09 noiembrie 2009 a fost

declarat ilegal refuzul Consiliului or. Codru privind darea în arendă SRL „Flerixon”

a terenului de pămînt cu suprafața de 0,351 ha, amplasat pe str. xxxxx, mun.

Chișinău. Totodată, prin hotărîrea nominalizată s-a dispus obligarea Consiliului or.

Codru să încheie contract de arendă cu SRL „Flerixon” a terenului de pămînt cu

suprafața de 0,351 ha, amplasat pe str. xxxxxx, mun. Chișinău.

Astfel, având ca temei hotărârea nominalizată a menționat că, la data de 15

aprilie 2010 de către Consiliul local al or. Codru a fost adoptată Decizia nr. 2/44

„Cu privire la darea în arendă a lotului de pămînt din str. xxxxx către SRL

„Flerixon”. Ulterior, la data de 03 mai 2010 între Administrația Publică Locală a or.

Codru și SRL „Flerixon” a fost încheiat contractul de arendă nr. 57/2010.

A notat că, deși în conformitate cu pct. 1.3 din contractul vizat părțile

contractante au convenit asupra termenului de arendă de trei ani, reclamanta a

constatat că acesta din urmă nu a fost încetat de către părți, fapt, ce vorbește că

acesta își produce efecte juridice și pînă la momentul actual. Or, potrivit art. 915

alin.(2) și (3) din Codul Civil al RM (în redația de pînă la 01.03.2019) stabilește

obligația arendatorului de a informa printr-un preaviz arendașul despre nedorința de

a prelungi contractul de arendă, cu 3 luni înainte de expirarea arendei. În caz

contrar, dacă termenul arendei expiră, iar arendatorul nu cere să i se predea trenul și

arendașul continuă exploatarea lui, contractul de arendă se consideră prelungit cu un

an.

A relevat că, potrivit clauzelor contratuale, obiect al contractului nr. 57/2010

din 03 mai 2010 constituie terenul cu suprafața totală de 0,351 ha, situat în mun.

Chișinău, str. xxxxxx fiind ulterior înregistrat în Registrul bunurilor imobile cu

numărul cadastral xxxxx.

A menționat că potrivit pct. 2.2 și 2.3 din contractul vizat mărimea arendei a

fost stabilită în valoare de 0,04% din prețul normativ al terenului, ce a constituit la

momentul încheierii contractului, echivalentul sumei de 18 136,41 de lei,

reprezentînd și la momentul actual aceiași valoare.

A invocat că, potrivi pct. 2.5 din contractul nominalizat, părțile au convenit

asupra modului de achitare a plății anuale de arendă, specificând obligația

arendașului de a achita în contul bancar al proprietarului plata respectivă cel mult

pînă la data de 18 mai a fiecărui an.

A evidențiat că, deși pârâtul s-a obligat să achite la timp plata pentru arenda

funciară în termenele și mărimea cuvenită conform clauzelor stipulate în contractul

sus-indicat, reclamanta a menționat că acesta nu și-a onorat în totalitate

obligațiunile asumate, încât la data de 18 mai 2018 suma totală a datoriei constituie

36 272,82 de lei dintre care: suma restantă de 18 136,41 de lei, datoria neachitată în

baza contractului nr.57/2010 din 03.05.2010 pentru perioada 03.05.2017 -

02.05.2018; suma restantă de 18 136,41 de lei, datoria neachitată în baza

contractului nr.57/2010 din 03.05.2010 pentru perioada 03.05.2018 - 02.05.2019.

În scopul soluționării amiabile a litigiului dat, la data de 15 martie 2019,

Primăria or. Codru a expediat la adresa electronică a pârâtului o somație, prin care a

solicitat achitarea integrală a datoriei, însă careva acțiuni din partea pârâtului nu au

fost întreprinse, astfel încât cererea expediată nu a fost soluționată.

În drept, și-a întemeiat prezenta acțiune pe dispozițiile art. 774 alin. (1), 776,

858 alin.(2), art. 915 alin. (2) și (3) din Codul civil; art. 39 alin. (2), 166, 167 din

CPC.

Prin hotărârea din 03 martie 2020 a Judecătoriei Chișinău sediul Centru, a fost

admisă acțiunea depusă de Primăria or. Codru și a fost încasată din contul SRL

,,Flerixon” în beneficiul Primăriei or. Codru suma de 36 272,82 de lei cu titlu de

datorie, ce rezultă din contractul de arendă funciară nr. 57/2010 pentru perioada

anilor 2017- 2019 și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1088,18 lei.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 01 aprilie 2020, SRL

„Flerixon” a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău sediul Centru

din 03 martie 2020.

Prin decizia din 20 octombrie 2020 a Curții de Apel Chișinău a fost respins

apelul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Flerixon” și a fost menținută

hotărârea primei instanțe.

2

Pentru a decide astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 8 alin. (1),

512-514, 572, 575, 668, 875 Codul civil, în redacția de până la 01 martie 2019 și a

stabilit că la 03 mai 2010, între Primăria or. Codru și SRL „Flerixon” a fost încheiat

contractul de arendă nr. 57/2010 (f.d. 6-11). Astfel, între părțile litigante a fost

instituit un raport juridic obligațional, conform căruia Primăria or. Codru s-a obligat

să dea în arendă terenul cu nr. cadastral xxxxx situat în mun. Chișinău, or. Codru,

str. xxxxx, iar SRL „Flerixon” și-a asumat obligația de a achita plata pentru arendă

în mărime de 18 136,41 de lei anual.

A conchis instanța de apel asupra temeiniciei cerinței privind încasarea de la

SRL ,,Flerixon” în beneficiul Primăriei or. Codru, a sumei de 36 272,82 de lei cu

titlu de datorie, ce rezultă din contractul de arendă funciară nr. 57/2010 pentru

perioada anilor 2017-2019. Or, reprezentantul pârâtului/apelant Adrian Crețu a

recunoscut datoria pe care o are pârâtul, SRL „Flerixon” față de reclamanta/intimată

Primăria or. Codru, însă a indicat că la moment SRL ,,Flerixon” se confruntă cu

probleme financiare și este în imposibilitate de a achita datoria.

La 16 februarie 2021 Societatea cu Răspundere Limitată „Flerixon”,

reprezentat de avocatul Adrian Crețu, a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a

hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a

acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la emiterea deciziei a

aplicat eronat normele de drept material.

A susținut că în cadrul examinării cauzei în prima instanță reprezentantul

pârâtului, avocatul Adrian Crețu nu a recunoscut acțiunea, dar părțile au discutat

posibilitatea încheierii unei tranzacții de împăcare, acțiuni distincte în cadrul unui

proces civil.

Ambele instanțe ierarhic inferioare la examinarea cauzei au constatat că pe

teren sunt proiectate și căile de comunicații, care potrivit normelor legale fac parte

din categoria terenurilor domeniului public și care nu pot fi supuse deetatizării,

acestea fiind excluse din circuitul civil, argument ce urma a fi apreciat prin prisma

art. 137 alin. (2) CPC, ce și a dus la aplicarea eronată a legii materiale art. 8 alin. (1)

Codul civil, în redacția până la 01 martie 2019.

În concluzie aprecierea eronată a art. 514 Codul civil a dus la admiterea

acțiunii de prima instanță și instanța de apel, or chiar dacă contractul este valabil,

sfera relațiilor dintre locatar și locator nu rezumă doar la contract ci la toate

împrejurările de fapt și de drept înserate de legiuitor la art. 130 Codul de procedură

civilă.

Prin notificarea din 02 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a înștiințat-o despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Până la data stabilită pentru examinarea chestiunii privind admisibilitatea

recursului, în adresa Curții Supreme de Justiție nu a parvenit referința prin care

Primăria or. Codru să-și expună poziția față de temeiurile recursului.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Chișinău din 20

octombrie 2020 a fost expediată părților la 25 noiembrie 2020, dar la actele cauzei

lipsesc probe, prin care s-ar confirma data recepționării deciziei de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 16 februarie 2021 de către SRL „Flerixon” se

consideră depus în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este

inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Societatea cu Răspundere

Limitată „Flerixon” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

4

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursului, invocare în speță sunt similare celor invocate

în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Societatea cu Răspundere Limitată „Flerixon” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Flerixon” se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

5