2rac-33/21 — rezoluțiunea contractului de arendă, încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2rac-33/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud. C. Valah)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Pruteanu, A. Malîi, A. Panov)

ÎNCHEIERE

20 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Primarul

General al mun. Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Mondior” împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient

accesoriu Consiliul municipal Chișinău cu privire la rezoluțiunea contractului de

arendă, încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, prin care a

fost respins apelul declarat de Primarul General al mun. Chișinău, Consiliul municipal

Chișinău și a fost menținută hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru,

constată:

La data de 18 martie 2019, SRL „Mondior” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Primăriei mun. Chișinău, intervenient accesoriu Consiliul municipal

Chișinău cu privire la rezoluțiunea contractului de arendă, încasarea datoriei și

cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că la 11 aprilie 2018, a încheiat cu

Primăria mun. Chișinău contractul de arendă nr. 6764/2018, prin care ultima i-a

transmis în arendă 2,76 % din terenul cu nr. cadastral XXXXX din mun. Chișinău, str.

Voluntarilor, 15, în temeiul deciziei Consiliului municipal Chișinău nr. 5/22-8 din 25

mai 2017.

A menționat că ulterior, după ce a ridicat de la pârâtă contractul de arendă, la

31 ianuarie 2019 a înaintat cerere la Agenția Servicii Publice privind înregistrarea

contractului de arendă, deoarece este încheiat pe o perioadă mai mare 3 ani și potrivit

legii, urmează a fi înscris în Registrul bunurilor imobile. Însă, prin răspunsul din

06 februarie 2019, Agenția Servicii Publice a refuzat înregistrarea contractului,

1

invocând că pe terenul respectiv este aplicat sechestru prin decizia Curții de Apel

Chișinău nr. 3r-576/17 din 31 octombrie 2017.

Reclamanta a precizat că la 25 ianuarie 2019, a achitat plata pentru arenda

terenului în sumă de 12 565 de lei. Din motivul că Primăria mun. Chișinău a transmis

în cunoștință de cauză un teren sechestrat anterior semnării contractului de arendă, la

15 februarie 2019 a solicitat restituirea sumei de 12 565 de lei. Prin răspunsul din

25 februarie 2019, pârâta a refuzat restituirea sumei sub pretextul că imposibilitatea

înregistrării dreptului de arendă în Registrul bunurilor imobile nu anulează sau

diminuează dreptul de folosință a terenului aferent.

SRL „Mondior” consideră că răspunsul pârâtei este neîntemeiat, deoarece

termenul indicat de părți în contractul de arendă este de 8 ani, deci înregistrarea în

Registrul bunurilor imobile este obligatorie, iar potrivit pct.4 „A” din contract,

arendașul a fost împuternicit de proprietar să efectueze înregistrarea dreptului de arendă

la Agenția Servicii Publice.

A indicat că potrivit pct. 3.1.3 din contractul de arendă, în caz de sechestrare

parțială sau deplină a terenului pentru necesitățile statale și obștești, proprietarul va

restitui arendașului cheltuielile legate de valorificarea lui. Astfel, este neîntemeiat

refuzul pârâtei de a restitui plata pentru arendă în mărime de 12 565 de lei, respectiv

solicită să fie restituită pe cale judecătorească din motivul că pârâtul nu și-a îndeplinit

obligațiunile contractuale prevăzute la pct. 3.1.3 din contract.

Totodată, reclamanta a susținut că, în situația descrisă, nu mai pot exista relații

de colaborare cu Primăria mun. Chișinău, motiv din care consideră că, contractul de

arendă urmează a fi rezoluționat.

A solicitat încasarea din contul Primăriei mun. Chișinău a sumei de 12 565 de lei

cu titlu de datorie, sumei de 376,95 de lei cu titlu de taxă de stat și 7000 de lei –

cheltuieli de asistență juridică și rezoluțiunea contractului de arendă nr. 6764/2018 din

11 aprilie 2018.

Prin hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

acțiunea depusă de SRL „Mondior” a fost admisă parțial și s-a încasat de la Primăria

mun. Chișinău în beneficiul reclamantei datoria în sumă de 12 565 de lei, taxa de stat –

376,95 de lei și cheltuielile de asistență juridică – 3000 de lei, în total 15 941,95 de lei.

În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 13 ianuarie 2020, Primarul General al mun. Chișinău a declarat apel împotriva

hotărârii din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărîri prin

care acțiunea să fie respinsă.

Prin decizia din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, a fost respins

apelul declarat de Primarul General al mun. Chișinău, Consiliul municipal Chișinău și

a fost menținută hotărârea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în pct. 3.1.3 din contractul de

arendă, părțile au convenit că în cazul sechestrării terenului, proprietarul va restitui

arendașului cheltuielile legate de valorificarea lui. Prin urmare, Primăria mun. Chișinău

era obligată să predea SRL „Mondior” terenul arendat liber de orice viciu (de sechestru),

2

în caz contrar ultima fiind eliberată de plata arendei proporțional diminuării folosinței

terenului.

Curtea de Apel Chișinău a remarcat că instanța de fond just a apreciat critic

argumentul pârâtei expus în răspunsul din 25 februarie 2019 precum că, reclamanta nu

este împiedicată în folosința terenului sechestrat. Or, din contractul de arendă rezultă că

reclamanta este arendaș doar la 2,76 % din acest teren cu destinație de exploatare

comună împreună cu alți proprietari ai imobilului cu nr. cadastral XXXXX și respectiv,

terenul fiind folosit și de alte persoane care dețin suprafețe în arendă, nu se poate invoca

o folosință neviciată a bunului imobil de către reclamantă în contextul sechestrului

aplicat de instanța de judecată.

Sub acest aspect, instanța de apel a constatat că pârâta nu a informat SRL

„Mondior” despre viciile bunului, obligație ce rezultă din art. 878 alin.(5) din Codul

civil (în vigoare până la 01 martie 2019), iar ultima a aflat despre sechestru după ce a

achitat arenda în sumă de 12 565 de lei. Mai mult ca atât, la materialele cauzei lipsesc

probe ce ar confirma că SRL „Mondior” s-a folosit de terenul arendat.

Cu privire la pretenția privind rezoluțiunea contractului de arendă, instanța de apel

a concluzionat că aceasta just a fost respinsă de către instanța de fond, or, contractul de

arendă nr. 6764/2018 din 11 aprilie 2018 este un contract cu executare succesivă și în

acest caz operează instituția rezilierii și nu cea a rezoluțiunii, pretenția dată fiind

revendicată necorespunzător de reclamant.

La data de 17 noiembrie 2020 Primarul General al mun. Chișinău a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea integrală a

deciziei din 15 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 19 decembrie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei hotărâri noi, prin care

acțiunea să fie respinsă integral.

În motivarea recursului s-a invocat aplicarea eronată de către instanța de apel a

normelor de drept material.

Recurentul a indicat că lotul de pământ cu suprafața de 2.4561 ha cu numărul

cadastral XXXXX situat în municipiul Chișinău, str. Voluntarilor, 15, pe care sunt

amplasate imobile proprietate privată, constituie proprietate municipală. Plata anuală

pentru utilizarea terenului în litigiu a constituit suma de 3223 de lei pe an, iar, potrivit

pct. 3.2.2 lit. a) din contractul de arendă funciară nr.6764/2018 din 11 aprilie 2018 există

și o penalitate de 1161 de lei, fapt despre care SRL „Mondior” a fost informată prin

scrisoarea recomandată nr. 01/1-08-3160 din 09 decembrie 2019. De asemenea,

intimata a fost informată și despre modalitatea de achitare a plăților pentru utilizarea

terenului și despre contul la care urmează să fie efectuate decontările.

A menționat că SRL „Mondior” nu a respectat clauzele contractuale și nu a

achitat suma de 3223 de lei pentru perioada 11 aprilie 2019 – 11 aprilie 2020 pentru

folosirea 2,76 % din suprafața de 2,4561 ha a bunului imobil cu numărul cadastral

XXXXX situat în municipiul Chișinău, str. Voluntarilor, 15, cât și penalitatea de 1161

lei.

A susținut că Consiliul municipal Chișinău a întreprins măsuri de tranșare

prealabilă a litigiului, prin reclamația expediată la 09 decembrie 2019, intimatei fiindu-

i acordat un termen suplimentar de 10 zile pentru înlăturarea încălcărilor specificate,

însă datoria nu a fost stinsă.

3

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la data de 15 septembrie

2020.

Decizia motivată a instanței de apel a fost expediată în adresa Primarului General

al mun. Chișinău la data de 24 septembrie 2020 conform scrisorii de însoțire nr. 7797

(f.d. 99), lipsind date cu privire la recepționarea acesteia.

Astfel, recursul, declarat la data de 17 noiembrie 2020, este în termen.

La 25 noiembrie 2020, copia recursului a fost expediată în adresa intimatei SRL

„Mondior” și a Consiliului municipal Chișinău, cu înștiințarea despre depunerea

referinței (f.d. 109, 111-112).

Referință nu a fost depusă.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile, Completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Primarul General al mun. Chișinău

nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție reține că recursul exercitat asupra deciziilor instanțelor de apel are

caracter nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de

drept material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Totodată, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie

să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la

fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza

Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Primarul

General al mun. Chișinău asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, Completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Primarul General al mun. Chișinău, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul declarat de Primarul General al mun. Chișinău se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

5