3rh-59/21 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- temeiurile declarării revizuirii
3rh-59/21 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 3rh-59/21
Prima instanță: Curtea Supremă de Justiție – O. Sternioală, I. Sîrcu, V. Doagă,
G. Stratulat, T. Chișca-Doneva, I. Bejenaru,
M. Ghervas, M. Pitic, I. Druță
ÎNCHEIERE
16 iunie 2021 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit
al Curții Supreme de Justiție,
în componența:
Președintele ședinței, judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
Victor Burduh
Maria Ghervas
examinând cererea de revizuire depusă de către Serghei Ciobanu,
în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă de către
Serghei Ciobanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț Serviciul de
Informații și Securitate cu privire la contestarea actului administrativ,
împotriva hotărârii din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție, prin care
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de către Serghei Ciobanu,
constată:
La 20 septembrie 2017, Serghei Ciobanu a depus acțiune în contencios
administrativ, care a fost completată prin cererea din 05 octombrie 2017, împotriva
Consiliului Superior al Magistraturii, terț Serviciul de Informații și Securitate cu
privire la contestarea actului administrativ (f.d. 16-21).
În motivarea acțiunii a invocat că prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr. 1302 din 24 februarie 1993 a fost ales în calitate de membru al
tribunalului militar al orașului Chișinău.
Prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 505 din 20 februarie 2002
Serghei Ciobanu a fost numit în funcția de judecător până la atingerea plafonului
de vârstă.
În baza Legii cu privire la reorganizarea instanțelor judecătorești nr. 76 din 21
aprilie 2016, în vigoare din 01 iulie 2016, Judecătoria Militară și-a încetat
activitatea de la 01 aprilie 2017. În legătură cu acest fapt, la 06 februarie 2017,
Serghei Ciobanu a depus la Consiliul Superior al Magistraturii o cerere prin care a
solicitat transferarea din funcția de judecător al Judecătoriei Militare în funcția de
judecător al Judecătoriei Chișinău, începând cu data de 01 aprilie 2017.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 116/6 din 14 februarie
2017, Serghei Ciobanu a fost propus Președintelui Republicii Moldova, pentru a fi
1
numit prin transfer în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău, începând cu 01
aprilie 2017.
La 20 mai 2017, prin comunicarea scrisă nr. 01/1-06-55, Președintele
Republicii Moldova a informat Consiliul Superior al Magistraturii despre
respingerea propunerii privind numirea lui Serghei Ciobanu în funcția de judecător
la Judecătoria Chișinău, motivând că acesta ar fi comis abuzuri, folosind
intenționat situația de serviciu în interese personale, pentru a facilita angajarea
fiicei sale în cadrul unor instituții de profil militar, precum: Marele Stat Major al
Armatei Naționale, Spitalul Clinic Central și Judecătoria Militară în perioada
anului 2012, care nu avea studii superioare complete la acea perioadă.
Astfel, a fost pornit un proces penal pe baza acțiunilor ilegale ale
președintelui Judecătoriei Militare, fapt certificat în registrul de evidență a
sesizărilor cu privire la infracțiuni al Centrului Național Anticorupție din 11
februarie 2013. Totodată, la 04 martie 2013, a fost emisă ordonanța de refuz în
pornirea urmăririi penale.
Potrivit notei-informative întocmite de către Inspecția Judiciară, în urma
studierii temeiurilor de refuz a candidaturii judecătorului Serghei Ciobanu pentru
numirea în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău prin transfer, prin prisma
integrității și compatibilității cu interesele funcției de judecător, nu s-au constatat
factori de risc, existența conflictelor de interese, încălcarea restricțiilor și
incompatibilităților în privința acestuia. S-a propus examinarea cererii
judecătorului Serghei Ciobanu în ședința Consiliului Superior al Magistraturii
pentru înaintarea repetată a candidaturii sale de numire prin transfer în funcția de
judecător în Judecătoria Chișinău.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 386/18 din 06 iunie
2017, emisă pe marginea informației Președintelui Republicii Moldova și notei-
informative a Inspecției judiciare, referitor la respingerea candidaturii domnului
Serghei Ciobanu pentru numire în funcția de judecător la Judecătoria Chișinău și
cererea magistratului privind propunerea repetată pentru numire în funcția
solicitată, s-a decis de a expedia materialele în privința domnului Serghei Ciobanu
Serviciului de Informații și Securitate pentru verificare suplimentară.
Prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 568/26 din 05
septembrie 2017 „cu privire la informația Președintelui Republicii Moldova și
nota-informativă a Inspecției judiciare, referitor la respingerea candidaturii
domnului Serghei Ciobanu pentru numire în funcția de judecător la Judecătoria
Chișinău și cererea magistratului privind propunerea repetată pentru numire în
funcția solicitată” s-a respins cererea lui Serghei Ciobanu privind propunerea
repetată de numire în funcția de judecător, prin transfer la Judecătoria Chișinău.
Judecătorul Serghei Ciobanu s-a recunoscut incompatibil cu funcția de
judecător în baza art. 15 alin. (4) și alin. (5) din Legea privind verificarea titularilor
și candidaților la funcțiile publice nr. 271 din 18 decembrie 2008.
S-a propus Președintelui Republicii Moldova eliberarea lui Serghei Ciobanu
din funcția de judecător în temeiul art. 15 alin. (4) și alin. (5) din Legea privind
verificarea titularilor și candidaților la funcțiile publice nr. 271 din 18 decembrie
2008.
Reclamantul a notat că pentru a decide astfel, Consiliul Superior al
Magistraturii a reținut avizul consultativ al Serviciului de Informații și Securitate
nr. 5/1655 din 03 august 2017, prin care s-a constatat existența factorilor de risc,
2
care dăunează intereselor publice, prevăzuți de art. 4 lit. c) din Legea privind
verificarea titularilor și candidaților la funcțiile publice nr. 271 din 18 decembrie
2008, ce rezultă din:
-existența hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256/13 din 11
aprilie 2017 „cu privire la eliberarea acordului Procurorului General, Eduard
Harunjen, referitor la pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală a
unui judecător”, prin care s-a hotărât de a elibera Procurorului General Eduard
Harunjen acordul referitor la pornirea urmăririi penale în privința judecătorului
Serghei Ciobanu în baza art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal, pentru revizuirea
unei sentințe emise cu 16 ani în urmă și adoptarea unei noi hotărâri de încetare a
procesului, fără careva motive legale;
-judecătorul Serghei Ciobanu ar fi comis abuzuri în serviciu, folosind
intenționat statutul în interese personale, pentru a facilita angajarea fiicei sale în
instituții cu profil militar în perioada anilor 2012 – 2014, fără ca aceasta să dețină
studii superioare complete la acea perioadă.
În opinia reclamantului, hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii
nr. 568/26 din 05 septembrie 2017 este ilegală, deoarece se fundamentează cu
precădere pe avizul consultativ întocmit de către Serviciul de Informații și
Securitate din 03 august 2017.
Curtea Constituțională a reținut în pct. 47, 102 din Hotărârea nr. 32 din 05
decembrie 2017 „privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din
Legea privind verificarea titularilor și candidaților la funcțiile publice nr. 271 din
18 decembrie 2008” că hotărârea privind compatibilitatea sau incompatibilitatea
persoanei urmează a fi adoptată în limitele avizului Serviciului de Informații și
Securitate. Astfel, dacă avizul stabilește existența unor factori de risc, titularul este
automat declarat incompatibil. Prin urmare, avizul prezentat de către Serviciul de
Informații și Securitate, chiar dacă este numit „consultativ”, prin natura și esența sa
în mod indirect devine obligatoriu în procesul adoptării deciziei de către Consiliul
Superior al Magistraturii privind compatibilitatea/incompatibilitatea candidatului
sau a titularului funcției de judecător.
Cu referire la desemnarea Serviciului de Informații și Securitate ca autoritate
națională de verificare a titularilor și a candidaților la funcții publice, Curtea
Constituțională a reținut că legiuitorul acordă acces nelimitat și nesupravegheat la
toate datele deținute de persoane de drept public și privat, unei instituții care nu
îndeplinește condiția referitoare la un organism civil, supus controlului democratic
(pct. 94 HCC nr. 32 din 05 decembrie 2017).
Totodată, Curtea Constituțională a statuat că este evidentă intenția
legiuitorului de a stabili în competența Serviciului de Informații și Securitate
colectarea tuturor datelor privind titularul sau candidatul la funcția publică, oricare
ar fi natura acestora, atât din mediul public, cât și din cel privat. Or, în condițiile în
care Serviciul de Informații și Securitate constituie o structură militară, de
informații, conspirațională, apare în evidență că o atare entitate nu îndeplinește
condițiile cu privire la garanțiile necesare respectării drepturilor fundamentale
referitoare la viața intimă, familială și privată și la secretul corespondenței. Această
împrejurare este de natură a constitui o ingerință în drepturile fundamentale la viața
intimă, familială și privată și a secretului corespondenței (pct. 93 HCC nr. 32 din
05 decembrie 2017).
3
La fel, reclamantul a menționat că, anterior, Consiliul Superior al
Magistraturii a emis Hotărârea cu privire la avizele consultative pe marginea
verificării unor judecători cu nr. 317/14 din 11 mai 2016, prin care a hotărât de a
lua act de avizele consultative ale organului de verificare, inclusiv în privința
judecătorului Serghei Ciobanu (Judecătoria Militară) și a-l considera compatibil cu
interesele funcției publice. Copia respectivei hotărâri a fost expediată pentru
informare Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova și adusă la
cunoștință persoanelor vizate, nefiind contestată.
Din acest raționament, reclamantul a considerat că există dubii cu privire la
legalitatea efectuării verificării sale suplimentare de către Serviciul de Informații și
Securitate al Republicii Moldova. Or, la întocmirea avizului, Serviciul de
Informații și Securitate a relatat despre pretinsele situații de fapt, care au avut loc și
pe care le-a considerat relevante procesului de verificare, având corespunzător și
împuternicirile legale de a menționa în avizul consultativ toată informația de care
dispune.
Astfel, din avizul consultativ al Serviciului de Informație și Securitate
nr. 5/1655 din 03 august 2017 rezultă că în cadrul verificării suplimentare nu s-a
făcut altceva decât să se interpreteze și utilizeze informația anterioară într-un mod
diametral opus.
Revizuentul a notat că, prin prisma art. 8 alin. (3) din Legea nr. 271 din 18
decembrie 2008, în privința sa nu putea fi inițiată verificarea, dat fiind faptul că
perioada de la verificarea anterioară nu depășise 5 ani. Însă, în pofida faptului că
nu existau premise, verificarea suplimentară a relevat existența unor informații
anterioare verificării din anul 2016, când în baza acelorași informații a fost declarat
compatibil cu interesele funcției publice. Mai mult ca atât, Consiliul Superior al
Magistraturii cunoștea despre aceste acte, fapt confirmat de membrul Consiliului
Superior al Magistraturii – Dumitru Vistemicean, în opinia separată formulată la
hotărârea nr. 386/18 din 06 iunie 2017.
La fel, reclamantul a relevat că temeiurile din hotărârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 568/26 din 05 septembrie 2017, în baza cărora a fost declarat
incompatibil cu interesele funcției publice, sunt abstracte, prin preluarea și
expunerea fără rezerve a prevederilor legale, însă fără a arăta modul în care acestea
se aplică în cazul său.
Potrivit art. 20 alin. (5) din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544
din 20 iulie 1995, în cazul reorganizării sau dizolvării instanței judecătorești,
judecătorul este transferat, cu consimțământul lui, în temeiul legii, la altă instanță
judecătorească.
Conform art. 3 alin. (2) din Legea cu privire la reorganizarea instanțelor
judecătorești nr. 76 din 21 aprilie 2016, după încetarea activității Judecătoriei
Comerciale de Circumscripție și a Judecătoriei Militare, judecătorilor acestora li se
va propune transferul în funcțiile vacante din cadrul judecătoriilor nou-create
conform art. 1 alin. (1) din respectiva lege.
Ca excepție de la art. 20 din Legea cu privire la statutul judecătorului nr. 544
din 20 iulie 1995, transferul judecătorilor de la judecătoriile care își încetează
activitatea în temeiul art. 1 alin. (3) din prezenta lege nu este precedat de evaluarea
performanțelor acestora.
4
Astfel, în speță, reclamantul a indicat că odată ce în anul 2016 a fost declarat
compatibil cu interesele funcției publice, prin prisma normelor legale citate mai
sus, urma a fi transferat în una din judecătoriile reorganizate.
Cu atât mai mult că Legea nu definește în mod cert care sunt aspectele ce
urmează a fi evaluate atunci când este verificată activitatea unui judecător,
conținând formulări vagi, care pot presupune orice.
Respectiv, în condițiile în care temeiurile pentru eliberarea judecătorului din
funcție sunt reglementate exhaustiv la art. 25 din Legea cu privire la statutul
judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, apare situația când printr-o normă generală
se dublează temeiurile eliberării din funcție a judecătorului, deoarece Legea cu
privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995 nu prevede posibilitatea
eliberării din funcție a judecătorului în baza avizului Serviciului de Informații și
Securitate al Republicii Moldova.
Așadar, deși, avizul întocmit de către Serviciul de Informații și Securitate
poartă un caracter consultativ, de facto Legea nr. 271 din 18 decembrie 2008 îi
atribuie un caracter obligatoriu, în condițiile în care evaluarea activității
profesionale a angajaților tine de competența entității publice în care aceștia
activează, iar evaluarea activității judecătorilor de către executiv încalcă principiul
separării puterilor în stat.
În opinia reclamantului, Consiliul Superior al Magistraturii se limitează la o
examinare formală, fără a aprecia și verifica existența reală a condițiilor sau
circumstanțelor prevăzute de lege pentru constatarea incompatibilității persoanei
cu funcția de judecător în baza materialelor prezentate. Prin acesta se suprimă rolul
constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii în calitatea sa de garant al
independenței puterii judecătorești.
Reclamantul Serghei Ciobanu a solicitat prin acțiunea înaintată anularea
hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii „cu privire la informația
Președintelui Republicii Moldova și nota-informativă a Inspecției judiciare,
referitor la respingerea candidaturii domnului Serghei Ciobanu pentru numire în
funcția de judecător la Judecătoria Chișinău și cererea magistratului privind
propunerea repetată pentru numire în funcția solicitată” nr. 568/26 din 05
septembrie 2017 și anularea avizului consultativ al Serviciului de Informații și
Securitate nr. 5/1655 din 03 august 2017, emis în privința judecătorului Serghei
Ciobanu.
Prin hotărârea din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție s-a respins ca
neîntemeiată acțiunea depusă de către Serghei Ciobanu (f.d. 134-145).
La 26 aprilie 2021, Serghei Ciobanu a depus la Curtea Supremă de Justiție
cerere de revizuire, solicitând în temeiul art. 449 lit. b) din Codul de procedură
civilă casarea integrală a hotărârii din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție,
cu transmiterea cauzei pentru examinare conform competenței la Curtea de Apel
Chișinău (f.d. 147-153).
În motivarea revizuirii a invocat că temei pentru adoptarea hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 568/26 din 05 septembrie 2017 a servit
avizul consultativ al Serviciului de Informații și Securitate nr. 5/1655 din 03 august
2017, întocmit în privința judecătorului Serghei Ciobanu și în care este indicat că
prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 256/13 din 11 aprilie 2017 a
fost eliberat Procurorului General Eduard Harunjen acordul la pornirea urmăririi
penale în privința judecătorului Serghei Ciobanu în baza art. 307 alin. (2) lit. c) din
5
Codul penal, pentru revizuirea unei sentințe emise cu 16 ani în urmă și adoptarea
unei noi hotărâri de încetare a procesului, fără careva motive legale.
Revizuentul a notat că această circumstanță a fost interpretată și reținută ca
factor de risc în activitatea judecătorului Serghei Ciobanu, care dăunează
intereselor publice, conform art. 4 lit. c) din Legea privind verificarea titularilor și
candidaților la funcțiile publice nr. 271 din 18 decembrie 2008.
În acest sens revizuentul a invocat că prin sentința din 15 octombrie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost achitat de învinuirea înaintată în
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal, pe
motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
La fel, prin decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel Chișinău, pronunțată
integral la 25 iunie 2020, s-a respins ca nefondat apelul procurorului în procuratura
Anticorupție declarat împotriva sentinței din 15 octombrie 2019 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Buiucani și s-a menținut sentința atacată fără modificări. Iar, prin
decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție, pronunțată integral la 12
martie 2021, s-a decis asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău împotriva deciziei din 28 mai
2020 a Curții de Apel Chișinău.
Astfel, revizuentul a remarcat că prin sentința din 15 octombrie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel
Chișinău și decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție s-a constatat
că acțiunile sale nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la
art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal.
Respectiv, circumstanțele cuprinse în avizul consultativ al Serviciului de
Informații și Securitate nr. 5/1655 din 03 august 2017 au fost reținute și
interpretate tendențios, or, prin actele judecătorești indicate mai sus s-a constatat
nevinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate. Mai mult ca atât, în
conformitate cu art. 390 alin. (3) din Codul de procedură penală, sentința de
achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului.
Revizuentul a considerat că, deoarece argumentele din avizul consultativ al
Serviciului de Informații și Securitate nr. 5/1655 din 03 august 2017, care au stat la
baza emiterii hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 568/26 din 05
septembrie 2017, și-au pierdut orice efecte faptico-juridice, apare necesitatea
redeschiderii procedurii judiciare privind examinarea legalității hotărârii
Consiliului Superior al Magistraturii.
În opinia lui Serghei Ciobanu, la caz, redeschiderea procesului rezultă din
circumstanțele și faptele noi, recent descoperite, care sunt de natură să afecteze
decizia contestată, precum și din înlăturarea unor consecințe negative serioase,
generate în urma încălcării flagrante a normelor constituționale, care au lezat
interesele revizuentului și nu pot fi rectificate decât prin reexaminarea cauzei.
La 20 mai 2021, Curtea Supremă de Justiție a notificat Consiliului Superior al
Magistraturii și Serviciului de Informații și Securitate copia cererii de revizuire
depuse de către Serghei Ciobanu, explicându-le dreptul de a depune referințe
asupra motivelor revizuirii (f.d. 227).
Prin referința depusă, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat
respingerea ca fiind inadmisibilă a cererii de revizuire depuse de către Serghei
Ciobanu, din motiv că argumentele invocate de către revizuent nu se încadrează în
temeiurile prevăzute la art. 449 din Codul de procedură civilă.
6
În debut, Colegiul învederează că legea administrativă nu reglementează
instituția revizuirii actelor judecătorești de dispoziție, dar stipulează la articolul 195
din Codul administrativ că procedura acțiunii în contenciosul administrativ se
desfășoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică
corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepția art. 169-171.
Respectiv, procedura revizuirii urmează a fi efectuată în conformitate cu
prevederile Codului de procedură civilă.
Examinând admisibilitatea revizuirii, prin prisma argumentelor și în limitele
temeiurilor de drept invocate, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în
contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că aceasta este
inadmisibilă, din motivele ce succed.
În conformitate cu articolul 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă,
după ce examinează cererea de revizuire, instanța emite încheiere de respingere a
cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă.
Ab initio, instanța de revizuire consideră oportun de a învedera că, în sensul
Capitolului XXXIX din Codul de procedură civilă, revizuirea face parte din
categoria căilor extraordinare de atac, de retractare, prin intermediul căreia se poate
obține desființarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și reînnoirea judecății în
cazurile expres determinate de lege.
Având în vedere că retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce
efecte grave pentru părți și pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, legea
admite revizuirea numai în cazurile strict determinate.
Pe de altă parte, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru
înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să
fie viciată chiar în substanța sa.
Din considerent că revizuirea ocupă un loc aparte în sistemul căilor legale de
atac, Colegiul găsește necesar a evoca doar trăsăturile distinctive speței, or,
legiuitorul a impus unele reguli de procedură specifice care se aplică acestei căi de
atac și care evidențiază deopotrivă locul aparte pe care-l ocupă revizuirea în
sistemul procedural.
Așa, din motiv că revizuirea face parte din categoria căilor extraordinare de
atac, este guvernată de reguli speciale, iar legiuitorul a prevăzut expres și exhaustiv
la art. 449 din Codul de procedură civilă temeiurile pentru declararea acesteia.
În sensul art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, în baza căruia Serghei
Ciobanu și-a întemeiat cererea de revizuire, temei de desființare a unei hotărâri
judecătorești irevocabile poate constitui faptul că au devenit cunoscute unele
circumstanțe sau fapte esențiale ale cauzei care nu au fost și nu au putut fi
cunoscute revizuentului, dacă acesta dovedește că a întreprins toate măsurile pentru
a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării anterioare a cauzei.
La capitolul dat, Colegiul învederează că circumstanțele nou-descoperite sunt
totalitatea de fapte juridice (obiect al probației) ce duc la apariția, modificarea sau
stingerea drepturilor și obligațiilor civile, care au o importantă esențială pentru
soluționarea justă a cauzei civile, totodată, având putere decisivă asupra concluziei
instanței de judecată, care nu au fost și nici nu au putut fi cunoscute revizuentului
anterior, dar existau până la momentul pronunțării hotărârii și au fost descoperite
după ce hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă.
7
Astfel, pentru invocarea acestui temei de revizuire este necesar ca
circumstanța nouă să îndeplinească două condiții esențiale și cumulative: 1) să
existe anterior pronunțării hotărârii; și 2) să-i devină cunoscută revizuentului
ulterior pronunțării hotărârii.
Circumstanțele nou-descoperite sau faptele esențiale ale cauzei, în sens
procesual, trebuie să constituie obiect al probării existenței sau lipsei faptelor
juridice privind apariția, modificarea sau stingerea raporturilor juridice.
Respectiv, analizând cererea de revizuire, Colegiul constată că drept
circumstanțe plauzibile, nou descoperite, Serghei Ciobanu a invocat sentința din 15
octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani; decizia din 28 mai 2020
a Curții de Apel Chișinău și decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de
Justiție, prin care s-a constat că acțiunile sale nu întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunii prevăzute la art. 307 alin. (2) lit. c) din Codul penal.
Instanța de revizuire consideră că sentința din 15 octombrie 2019 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani; decizia din 28 mai 2020 a Curții de Apel
Chișinău și decizia din 27 ianuarie 2021 a Curții Supreme de Justiție nu constituie
circumstanțe nou-descoperite, deoarece au apărut posterior emiterii hotărârii
judecătorești, retractarea căreia se solicită.
Respectiv, aceste înscrisuri nu puteau constitui obiect al probației raporturilor
juridico-publice supuse controlului legalității în prezenta speță la momentul
judecării cauzei și emiterii hotărârii din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție
și care ar fi fost în stare de a influența adoptarea unei alte soluții decât cea
pronunțată prin hotărârea din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție.
În această ordine de idei, instanța de revizuire ajunge la concluzia că
circumstanțele invocate de revizuent ca fiind nou-descoperite, și aduse în
susținerea cererii de revizuire, nu corespund unei condiții obligatorii pentru a putea
fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 449 lit. b) din Codul de procedură civilă, și
anume nu au existat anterior pronunțării hotărârii.
Cumulul ipotezelor relevate certifică în mod clar lipsa temeiurilor de
retractare a hotărârii din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de Justiție și de
redeschidere a procesului. Această circumstanță desprinde simplul fapt al
dezacordului revizuentului cu soluția dată de instanța de recurs.
Pertinentă speței Colegiul consideră și jurisprudența CtEDO, în care Înalta
Curte a reiterat că, dreptul la o instanță garantat de art. 6 §1 din Convenție
presupune respectarea principiului preeminenței dreptului. Unul din aspectele
fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor
juridice, care cere ca, atunci când instanțele judecătorești dau o apreciere finală
unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție. Acest principiu
cere ca nici o parte să nu aibă dreptul să solicite revizuirea unei hotărâri irevocabile
și obligatorii doar cu scopul de a obține o reexaminare și o nouă determinare a
cauzei. Competența instanțelor ierarhic superioare de revizuire trebuie exercitată
pentru a corecta erorile judiciare și omisiunile justiției, dar nu pentru a efectua o
nouă examinare. Revizuirea nu trebuie considerată un apel camuflat, iar simpla
existență a două opinii diferite cu privire la aceeași chestiune nu este un temei de
reexaminare a cauzei. O abatere de la acest principiu este justificată doar atunci
când este necesară prin circumstanțele unui caracter esențial și imperios (Josan v.
Moldova, nr. 37431/02, § 25; Brumărescu v. România, nr.28342/95, §61; Ryabykh
v. Rusia, nr.52854/99, §52).
8
Din considerentele menționate, completul specializat în examinarea
acțiunilor în contencios administrativ lărgit al Colegiului civil, comercial și de
contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră că cererea
de revizuire depusă de către Serghei Ciobanu împotriva hotărârii din 19 aprilie
2018 a Curții Supreme de Justiție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Conform art. 195 și 230 din Codul administrativ și în conformitate cu
art. 446, 447, 448 și 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, completul
specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului
civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție
dispune:
Se respinge ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire depusă de către
Serghei Ciobanu împotriva hotărârii din 19 aprilie 2018 a Curții Supreme de
Justiție, adoptată în cauza de contencios administrativ intentată la acțiunea depusă
de către Serghei Ciobanu împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terț
Serviciul de Informații și Securitate cu privire la contestarea actului administrativ.
Încheierea nu se supune niciunei căi de atac.
Președintele ședinței,
judecătorul Tamara Chișca-Doneva
judecătorii Nicolae Craiu
Nina Vascan
Victor Burduh
Maria Ghervas
9