2ra-559/21 — repararea prejudiciului material si moral

2ra-559/21 — repararea prejudiciului material si moral (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-559/2021

prima instanță: Judecătoria Cahul, sediul Central (jud. I. Gorlenco)

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul (jud. T. Berdilă, E. Dvurecenschii, S. Pilipenco)

ÎNCHEIERE

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Procuratura Generală și de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Pavel Burlacov

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienții accesorii

Procuratura Generală și Vitalie Terzi cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Cahul, prin care au

fost respinse apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și

Procuratura Generală și a fost menținută hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei

Cahul, sediul Central, prin care acțiunea a fost admisă parțial,

c o n s t a t ă:

La 26 noiembrie 2018 Pavel Burlacov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienții accesorii

Procuratura Generală și Vitalie Terzi cu privire la repararea prejudiciului cauzat

prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești.

În motivarea acțiunii a indicat că anterior la 12 iunie 2014, în privința sa, de

către organul de urmărire penală a fost începută urmărirea penală, în baza alin. (1),

art. 2501 Cod penal, pe faptul fabricării ilegale și punerii în circulație a semnelor de

marcare de stat.

În cadrul urmăririi penale, de către colaboratorii poliției, la domiciliul său au

fost efectuate mai multe percheziții, cercetări și ridicări ale obiectelor, fiind ridicate

și diferite bijuterii. Apoi organul de urmărire penală, în baza unei ordonanțe

corespunzătoare, a efectuat încă o ridicare de obiecte. În cadrul urmăririi penale a

fost audiat în calitate de martor, a răspuns la toate întrebările puse de reprezentanții

organului de urmărire penală, considerând că față de dânsul, organul de urmărire

penală nu va mai avea nici o pretenție, deoarece nu se consideră vinovat.

Însă, în continuare la 08 octombrie 2015, a fost audiat în calitate de bănuit în

prezenta cauză penală și nu și-a recunoscut vinovăția. Pe parcursul urmăririi penale

au fost petrecute trei expertize, numirea și concluziile cărora i sa adus la cunoștință,

fiind invitat la Inspectoratul de poliție Taraclia.

La 20 octombrie 2015, a fost pus sub învinuire de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. (1), art. 2501 Cod penal, și audiat în calitate de învinuit. În

procesul audierii nu și-a recunoscut vinovăția. Ulterior, la 27 noiembrie 2015,

procurorul în Procuratura raionului Taraclia, Terzi Vitalie, în lipsa temeiurilor

legale, în mod repetat i-a înaintat învinuirea în baza aceluiași articol, fiind audiat în

calitate de învinuit. În procesul audierii la fel nu și-a recunoscut vinovăția. Cauza

penală a fost expediată în instanța de judecată pentru judecare în fond.

În procesul judecării cauzei în prima instanță, nu și-a recunoscut vina. Cauza a

fost judecată în prima instanță din data de 25 ianuarie 2016 până la 03 mai 2016,

când prin sentința Judecătoriei Taraclia, a fost achitat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de alin. (1), art. 2501 Cod penal, din motivul că fapta sa nu întrunește

elementele infracțiunii.

Nefiind de acord cu sentința Judecătoriei Taraclia din 03 mai 2016, procurorul

în Procuratura raionului Taraclia, Terzi Vitalie, a atacat-o cu apel, și prin decizia

Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2016, apelul procurorului a fost respins, iar

sentința Judecătoriei Taraclia din 03 mai 2016 a fost menținută fără modificări.

Ulterior, decizia Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2016, a fost contestată

cu recurs la Curtea Supremă de Justiție, și prin decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 16 mai 2017, recursul declarat de procuror a fost declarat

inadmisibil, cu menținerea în vigoare a sentinței Judecătoriei Taraclia din 03 mai

2016 și deciziei Curții de Apel Cahul din 14 decembrie 2016.

Astfel, a considerat că, este îndreptățit să se adreseze cu acțiune privind

repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de

urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești, în temeiul Legii nr.

1545 din 25 februarie 1998, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin

acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor

judecătorești.

A invocat că, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2), lit. c) din Legea nr. 1545

din 25 februarie 1998, procurorul care a efectuat conducerea urmăririi penale, în

cazul devenirii irevocabile a sentinței de achitare a persoanei, aduce scuze oficiale

persoanei achitate. În cazul din speță, din momentul intrării în vigoare a sentinței

Judecătoriei Taraclia, din 03 mai 2016, prin care a fost achitat, procurorul în

Procuratura raionului Taraclia, Terzi Vitalie și procurorul ierarhic superior, nu i-au

adus și nici nu au încercat să-i aducă scuze oficiale, pentru atragerea sa ilegală la

răspundere penală.

În cadrul cauzei penale, i-a fost cauzat și un prejudiciu material în sumă de

3000 de lei, care a fost achitat pentru serviciile de asistență juridică. Serviciile de

asistență juridică au fost achitate abia la data de 10 septembrie 2018, din cauza

insuficienței mijloacelor financiare. De rând cu aceasta, el a suportat cheltuieli

pentru deplasările la ședințele de judecată, însă nu a păstrat documente confirmative

2

în acest sens, deoarece în primul rând se gândea la reabilitare și obținerea unei

sentințe de achitare.

În ceea ce privește cauzarea prejudiciului moral, acest fapt se confirmă prin

materialele dosarului, din care rezultă că el de mai multe ori a fost citat la organul

de urmărire penală, procuror și instanțele de judecată. Mai mult ca atât, despre

acuzarea ce i-a fost înaintată au cunoscut toate rudele, toți prietenii și cunoscuții, și

îi era rușine, și se îndreptățea în fața lor, pentru faptele pe care nu le-a săvârșit. Din

această cauză, el nu a putut dormi, nu putea să se ocupe cu treburile sale, iar părinții

și apropiații săi retrăiau pentru el, ceea ce îi aducea suferințe morale.

De rând cu aceasta, în cadrul urmăririi penale, de către organul de urmărire

penală au fost expediate diferite interpelări în privința sa, către medicul narcolog,

medicul psihiatru, fapt care îl reprezenta din punct de vedere negativ în fața

societății. Însă, anterior niciodată nu s-a aflat în conflict cu legea penală. De către

organul de urmărire penală, au fost efectuate mai mult de 30 de acțiuni procesuale

cu participarea sa, ceea ce demonstrează că, el trebuia să lase treburile personale și

cu bună-credință se prezenta în fața organului de urmărire penală, pentru petrecerea

acțiunilor procesuale.

Din aceste considerente, suma de 1 000 000 de lei, este una rezonabilă pentru

repararea prejudiciului moral cauzat și va compensa toate suferințele morale,

suportate.

A solicitat Pavel Burlacov încasarea din contul statului, prin intermediul

Ministerului Justiției, în beneficiul său, a următoarelor sume: - 1 000 000 de lei cu

titlu de prejudiciul moral; 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică

acordată în Curtea de Apel Cahul; 3000 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Atragerea în proces în calitate de intervenient accesoriu, a colaboratorului

Procuraturii raionului Taraclia, Terzi Vitalie.

Prin încheierea din 25 aprilie 2019 a Judecătoriei Cahul, sediul Taraclia, a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu Vitalie Terzi.

Prin hotărârea din 11 iunie 2020 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, acțiunea

depusă de Pavel Burlacov a fost admisă parțial și a fost încasat din contul bugetului

de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Pavel Burlacov cu

titlu de prejudiciu material suma de 6000 de lei și cu titlu de prejudiciu moral suma

de 60 000 de lei, în total suma de 66 000 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată.

La 19 iunie 2020, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a depus cerere de

apel, împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11 iunie 2020,

solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii contestate și emiterea unei noi

hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

La 09 iulie 2020, Procuratura Generală a depus cerere de apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Central din 11 iunie 2020, solicitând admiterea

apelului, casarea hotărârii primei instanțe în partea admiterii acțiunii și emiterea în

această parte a unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Cahul au fost respinse

apelurile declarate de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și de Procuratura

Generală și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

3

În susținerea soluției sale, instanța de apel a aplicat prevederile art. 1405 alin.

(1), 1422 alin. (1)-(3), 1423 alin. (1) și (2) Codul civil, în redacția legii pînă la 01

martie 2019, art. 1, 2 alin. (1), 3 alin. (1) lit. a), 6 lit. a), 7 lit. e), 11 alin. (1)-(3) din

Legea nr. 1545-XII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului

cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale

instanțelor judecătorești și a constata că la caz există temeiuri legale care acordă

intimatului Pavel Burlacov, dreptul de a solicita repararea prejudiciului material și

moral cauzat, în temeiul Legii nr. 1545. Or, materialele cauzei civile incontestabil

denotă că, intimatul Burlacov Pavel, în cadrul procesului penal nr. 2014460150,

pornit de către organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Taraclia, a

fost recunoscut în calitate de bănuit și audiat în această calitate, iar mai apoi în

calitate de învinuit și audiat în această calitate, fiind bănuit și apoi învinuit de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1), art. 2501 Cod penal.

La fel a stabilit instanța de apel că, în cadrul procesului penal nr. 2014460150,

la data de 10 martie 2014, 19 mai 2014 și 29 ianuarie 2015, la sediul casei de

amanet a Societății cu Răspundere Limitată ,,Casa-Vip”, fondatorul căreia era

intimatul Pavel Burlacov, au fost efectuate percheziții cu ridicarea obiectelor,

bijuterii.

Totodată, a mai stabilit că, în privința intimatului Pavel Burlacov, a fost

adoptată sentința de achitare, care a devenit irevocabilă. Astfel, în cadrul judecării

apelurilor cu certitudine a fost constatat dreptul intimatului Pavel Burlacov, la

repararea prejudiciului material și moral cauzat, prin prisma art. 6 lit. a) din Legea

nr. 1545. Or, prima instanță corect a constatat că, intimatul Burlacov Pavel, în urma

acțiunilor organului de urmărire penală și ale procurorului, a fost percheziționat, pus

sub învinuire de săvârșirea infracțiunii prevăzute de alin. (1), art. 2501 Cod penal,

cauza penală fiind deferită judecății, ca ulterior să fie achitat de săvârșirea

infracțiunii ce i-a fost imputată.

A reținut instanța de apel că, în urma adoptării în privința intimatului a unei

sentințe de achitare, s-a demonstrat că punerea sub învinuire a intimatului a fost

ilegală, ori, învinuirea înaintată nu și-a găsit confirmare. Faptul respectiv, se

încadrează pe deplin în prevederile alin. (1), lit. a), art. 3 din Legea nr. 1545, și

demonstrează ilegalitatea tragerii intimatului Pavel Burlacov la răspundere penală.

Aspectul respectiv, a fost pe deplin elucidat de către prima instanță, care corect

a concluzionat asupra temeiniciei pretențiilor intimatului.

Colegiul instanței de apel a susținut că intimatul Burlacov Pavel a adus

suficiente argumente care dovedesc cauzarea unui prejudiciu moral, ca urmare a

acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală și a procuraturii. În conținutul

cererii de chemare în judecată, intimatul cu lux de amănunt a descris suferințele

psihice pe care le-a avut ca urmare acțiunilor ilicite ale organului de urmărire penală

și a procuraturii. În conținutul cererii de chemare în judecată, intimatul Burlacov

Pavel a invocat că, suferințele psihice pe care le-a avut s-au manifestat prin

pierderea liniștii, imposibilitatea de a se ocupa cu treburile sale, rușinea în fața

prietenilor și a cunoscuților, cât și necesitatea de a se îndreptăți în fața acestora

pentru faptele pe care nu le-a săvârșit. Totodată și rudele sale retrăiau de situația

care e crease, fapt care la fel îi provoca dureri sufletește. Mai mult ca atât, în ședința

4

instanței de apel, reprezentantul intimatului Burlacov Pavel, avocatul Victor Delijan

a menționat că, SRL ,,Casa-Vip” ce gestiona casa de amanet, proprietate a

intimatului, și care era unicul loc de muncă, și unica sursă a sa de venit, ca urmare a

acțiunilor de urmărire penală efectuate, percheziții, ridicări de obiecte prețioase, și-a

încetat activitatea deoarece cetățenii nu mai aduceau obiecte de preț. Respectivul

fapt la determinat pe intimatul Pavel Burlacov, să plece la muncă peste hotare

pentru a se întreține. Totodată, a stabilit instanța de apel că Pavel Burlacov a suferit

un disconfort psihologic în urma perchezițiilor efectuate de către organul de

urmărire penală la locul de muncă și a altor acțiuni procesuale efectuate în cadrul

urmăririi penale cu participarea intimatului. Respectiv, instanța de apel a conchis că

prima instanță corect a constatat că, intimatului Pavel Burlacov i-a fost cauzat un

prejudiciu moral, contrar celor invocate în apelurile declarate. La fel, a reținut

Colegiul instanței de apel că suma de 1 000 000 de lei, invocată cu titlu de

prejudiciu moral de către intimat, este una exagerată. Totodată, instanța de fond

corect a constatat că, suma de 60 000 de lei, acordată cu titlu de prejudiciu moral

cauzat va fi una suficientă și echitabilă pentru intimat.

Colegiul judiciar al instanței de apel a constatat că, intimatul Pavel Burlacov a

probat existența cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 3000 de lei suportate

în cadrul procesului penal și a cheltuielilor de asistență juridică suportate în cadrul

judecării prezentei cauze civile în sumă de 3000 de lei.

La 23 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Procuratura Generală a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și emiterea unei noi hotărâri de respingere

integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că nu sunt de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece a fost admisă încălcarea esențială și aplicarea eronată a normelor de

drept material și anume instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie

aplicată, a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, a interpretat în mod eronat

legea. A susținut că acțiunile organelor de urmărire penală în contextul

circumstanțelor avute loc, la caz au fost întemeiate și legale, din care considerente

pretențiile reclamantului nu se încadrează în prevederile Legii nr. 1545-XIII din 25

februarie 1998.

A mai susținut că intimatul nu a probat faptul cauzării prejudiciului moral și a

suportării cheltuielilor de asistență juridică.

La 14 aprilie 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva deciziei

instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și

a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel eronat a menținut

hotărârea primei instanțe, în condițiile în care la caz nu sunt întrunite toate condițiile

de aplicabilitate a prevederilor Legii nr. 1545. Suplimentar a fost ignorat și faptul că

prin prisma Legii enunțate , persoana are dreptul să solicite despăgubire în situația

când aceasta a fost condamnată, iar ulterior în privința sa a fost emisă sentință de

achitare, pe când intimatul nu a fost atras la răspundere penală și nici nu i s-a

acordat statut de condamnat, cât și în privința acestuia nu a fost emisă o sentință de

condamnare.

5

Concomitent, a susținut că instanța de apel nu a elucidat temeinic esența

prejudiciului moral. Or, simpla relatare că despre acuzarea ce i-a fost înaintată au

cunoscut toate rudele, toți prietenii și cunoscuții și îi era rușine, pentru faptele care

nu le-a comis, constituie aspecte declarative și formale și nu pot justifica acordarea

unei retribuiri morale.

Prin notificarea din 02 martie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimaților copia recursului și i-a înștiințat

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

La 17 martie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Pavel Burlacov,

reprezentat de avocatul V. Delijan a depus referință, prin care a solicitat de a

considera recursul declarat de Procuratura Generală ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă că decizia Curții de Apel Cahul din 19 ianuarie

2021 a fost expediată părților la 09 februarie 2021 (f.d. 122), însă, la actele cauzei

lipsesc probe prin care s-ar confirmat recepționarea acesteia de către recurent.

Astfel, recursul declarat la 23 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal,

de către Procuratura Generală, și respectiv recursul declarat de Ministerul Justiției

la 14 aprilie 2021, sunt în termen.

Examinând temeiurile recursurilor, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt

inadmisibile din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Procuratura Generală și de

Ministerul Justiției nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3)

și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele recursurilor nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Astfel, în sensul dat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu

se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza

Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie

1995, nr.26561/1995).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ține să menționeze că potrivit jurisprudenței CEDO, recursul

trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Asito vs Republica Moldova, 10 iulie 2010, Meyer vs Germania, 22

martie 2016), însă motivele recursurilor, invocate în speță sunt similare celor

invocate în cadrul judecării cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursurile declarate

de Procuratura Generală și de Ministerul Justiției ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și 440 alin. (1) din Codul

de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursurile declarate de Procuratura Generală și de Ministerul Justiției se

consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

7