2ra-724/21 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru

2ra-724/21 — anularea ordinului de concediere, restabilire la lucru, încasarea salariului pentru absenta fortată de la lucru (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-724/21

Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. A. Roșca)

Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. S. Procopciuc, E. Grumeza, N. Chircu)

ÎNCHEIERE

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” societate pe acțiuni, reprezentată

de către avocatul Vitalie Șleahtițki,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Mihail

Climenco împotriva Institutului de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” societate

pe acțiuni, intervenient accesoriu Eduard Plugaru cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilire la lucru și încasarea salariului pentru absența forțată de la

lucru,

împotriva deciziei din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost

respins apelul declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat”

societate pe acțiuni, reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki și a fost

menținută hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central,

constată:

La 29 octombrie 2018 Mihail Climenco a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Institutului de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” cu privire la anularea

ordinului de concediere, încasarea salariului pentru absența forțată de la lucru și

restabilirea drepturilor privind asistența socială.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, în temeiul ordinului Institutului

de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA nr. 15 din 30 iulie 2018, a fost

concediat în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, absența fără motive

întemeiate de la lucru timp de 4 ore consecutive (fără a ține cont de pauza de masă)

în timpul zilei de muncă.

A susținut că, nu este de acord cu ordinul enunțat, deoarece este ilegal.

A afirmat că, începând cu 18 iunie 2018 s-a aflat în concediu de odihnă anual

pentru o perioadă de 28 de zile calendaristice. Respectiv, ziua de muncă urma să fie

calculată din 16 iulie 2018.

1

A relevat că, pe perioada concediului de odihnă anual, el s-a îmbolnăvit,

situație în care s-a aflat în concediu de boală din 28 iunie 2018, cu prelungire din 01

iulie 2018 pînă la 10 iulie 2018 inclusiv.

A notat că, el a anunțat în scris administrația pârâtului despre faptul că, se află

în concediu medical. Astfel, în perioada 28 iunie 2018 – 10 iulie 2018 concediul de

odihnă anual a fost amânat pentru motive întemeiate și, anume, pentru aflarea sa în

concediu medical în decurs de 13 zile.

A declarat că, concediul de odihnă anual neexecutat la 11 iulie 2018 a

constituit 18 zile calendaristice, inclusiv ziua de 11 iulie 2018. Astfel, din 11 iulie

2018 s-a aflat legal în concediu de odihnă anual, concediu care a fost amânat pe

motiv de boală, iar concediul de odihnă anual a fost încheiat la 28 iulie 2018 inclusiv.

A specificat că, la 29 iulie 2018 a fost zi liberă și la 30 iulie 2018 s-a prezentat

la serviciu, aflând că a fost concediat.

A invocat că, despre faptul încălcării drepturilor sale a sesizat Confederația

Națională a Sindicatelor din Moldova, care în urma efectuării unei vizite la sediul

pârâtului a constatat că, el a fost concediat ilegal și, de fapt, administrația Institutului

de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA a fost informată și a cunoscut despre

aflarea sa în concediu medical.

A mai invocat că, conform tabelului de pontaj pe luna iulie 2018, perioada 01

iulie 2018-10 iulie 2018 a fost inclusă ca perioadă în care el s-a aflat în concediu

medical, fiind în acest caz exclusă perioada respectivă din concediul de odihnă anual.

A considerat că, a fost concediat ilegal și contrar actelor normative în vigoare.

A solicitat anularea ordinului pârâtului nr. 15 din 30 iulie 2018 cu privire la

concediere și restabilirea drepturilor sale prin calcularea și achitarea salariului pentru

perioada absenței forțate de la lucru.

Prin hotărârea din 24 mai 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Mihail Climenco, a fost anulat ordinul de

concediere nr. 15 din 30 iulie 2018, emis de către Institutul de Cercetări Științifice

„Rif-Acvaaparat” SA, a fost restabilit Mihail Climenco în funcția de lăcătuș-

electrician la Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA și au fost

încasate de la Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA în beneficiul

lui Mihail Climenco salariul mediu pentru absența forțată de la lucru în sumă de

126785,82 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7500 de lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la Institutul de Cercetări

Științifice „Rif-Acvaaparat” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3803,57 de

lei.

Prin decizia din 07 noiembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, a fost admis apelul

declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA, a fost casată

hotărârea primei instanțe și a fost restituită cauza spre rejudecare în primă instanță,

în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 19 decembrie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central, a

fost atras în proces Eduard Plugaru în calitate de intervenient accesoriu.

2

Ulterior, Mihail Climenco a depus cerere de completare a acțiunii, solicitând

anularea ordinului pârâtului nr. 15 din 30 iulie 2018 cu privire la concediere și

încasarea de la pârât a salariului pentru perioada absenței forțate de la lucru și a

indemnizației de concediu și restabilirea în drepturile sociale.

Prin hotărârea din 26 iunie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul central, a fost

admisă parțial acțiunea depusă de către Mihail Climenco, a fost anulat ordinul de

concediere nr. 15 din 30 iulie 2018, emis de către Institutul de Cercetări Științifice

„Rif-Acvaaparat” SA, a fost restabilit Mihail Climenco în funcția de lăcătuș-

electrician la Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA și au fost

încasate de la Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA în beneficiul

lui Mihail Climenco salariul mediu pentru absența forțată de la lucru în sumă de

126785,82 de lei și cheltuielile de asistență juridică în sumă de 7500 de lei. În rest

acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. A fost încasată de la Institutul de Cercetări

Științifice „Rif-Acvaaparat” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 3803,57 de

lei.

La 07 iulie 2020 Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA,

reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki, a declarat apel nemotivat, iar la 07

octombrie 2020 a declarat apel motivat împotriva hotărârii primei instanțe, solicitând

admiterea acestuia, casarea integrală a hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

Prin decizia din 19 ianuarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost respins apelul

declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA, reprezentată

de către avocatul Vitalie Șleahtițki și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

Instanța de apel a stabilit că, concedierea intimatului, în condițiile reținute

drept întemeiate de Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaprat” SA, nu poate

fi bazată pe prevederile art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii, or, lipsa lui Mihail

Climenco de la locul de muncă s-a dovedit a fi întemeiată, motivată și legală, bazată

pe aflarea salariatului în concediu medical, în perioada aflării în concediu anual, fapt

cunoscut de administrația întreprinderii.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prima instanță a analizat argumentele

expuse de ambele părți și a stabilit drept lipsite de temei argumentele apelantului

precum că, Mihail Climenco nu a anunțat administrația despre concediul medical.

Or, reieșind din declarațiile șefului Serviciului resurse umane, Viorica Demian, se

reține că, ea a fost anunțată de către Mihail Climenco, la 16 iulie 2018, despre faptul

că, acesta ar fi fost bolnav în timpul concediului anual, iar conform tabelului de

pontaj al apelantului, în luna iulie 2018, pe perioada 01 iulie 2018-10 iulie 2018

Mihail Climenco a fost pontat în tabel cu litera B, ceea ce înseamnă concediu

medical. În continuare, în tabelul de pontaj până la 15 iulie 2018 a fost indicată

mențiunea CA, ceea ce însemnă concediu anual, iar data de 16 iulie 2018 a fost

indicat AN, ceea ce însemnă absență nemotivată, totodată, în continuare de la 17

iulie 2018 până la 28 iulie 2018 a fost pontat cu CA, ceea ce însemnă concediu anual.

În consecință, instanța de apel a conchis că, angajatorul cunoștea despre faptul

că, salariatul său s-a aflat în perioada concediului anual în concediu medical,

3

continuând în tabel pontarea lui ca fiind în concediu anual, fapt probat prin

înscrisurile anexate la materialele cauzei.

Tot aici, instanța de apel a mai reținut că, conform copiei cererii de prelungire

a concediului anual de odihnă din 11 iulie 2018, intimatul a solicitat prelungirea

concediului anual în legătură cu faptul că, acesta a fost întrerupt din cauza că s-a

aflat în concediul medical, prin urmare, administrația Institutului de Cercetări

Științifice „Rif-Acvaaparat” SA a fost înștiințată despre concediul medical al

intimatului și mai mult, a recunoscut faptul că, certificatul de concediu medical a

fost prezentat angajatorului la data de 17 iulie 2018.

În asemenea circumstanțe, instanța de apel a considerat că, prima instanță

corect a stabilit că, intimatul în perioada concediului anual de odihnă (18 iunie 2018-

15 iulie 2018), s-a aflat în concediu medical (28 iunie 2018-10 iulie 2018), a informat

despre aceasta angajatorul său, fiind tabelat în modul respectiv în tabelul de pontaj,

a primit acceptarea la prelungirea concediului anual, prezentându-se la locul de

muncă în prima zi lucrătoare, atunci cînd i s-a indicat de specialistul din Secția de

cadre.

Instanța de apel a relevat că, prima instanță corect a stabilit că, intimatul urma

să se prezinte la serviciu pe data de 28 iulie 2018, însă din motivul că, data de 28 și

29 iulie 2018 au fost zile libere, acesta s-a prezentat la lucru pe data de 30 iulie 2018.

Astfel, temeiuri de concediere a intimatului pentru absența nemotivată de la serviciu

nu s-au stabilit, motiv din care, prima instanță corect a admis parțial acțiunea.

Prin decizia suplimentară din 23 februarie 2021 a Curții de Apel Bălți, a fost

încasat de la Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA în beneficiul lui

Mihail Climenco salariul neatribuit, calculat până la devenirea hotărârii definitive la

19 ianuarie 2021 în sumă de 29877,18 lei.

La 10 februarie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Institutul de Cercetări

Științifice „Rif-Acvaaparat” SA, reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki, a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece instanța de apel nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată și a

aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, precum și a apreciat arbitrar probele

administrate la dosar.

A menționat că, instanțele judecătorești nu au luat în considerare faptul că,

intimatul s-a aflat în concediu anual de odihnă în perioada 18 iunie 2018 – 15 iulie

2018, urmând să se prezinte la serviciu la 16 iulie 2018.

A susținut că, intimatul a declarat că, în interiorul perioadei de concediu anual

de odihnă, adică în perioada 28 iunie 2018 – 10 iulie 2018, s-a aflat în concediu

medical, fără a prezenta dovezi.

A afirmat că, la 11 iulie 2018 intimatul a solicitat prelungirea concediului de

odihnă cu 13 zile, începând cu 16 iulie 2018, însă la 16 iulie 2018 nu s-a prezentat

singur și nici nu a prezentat un certificat de boală perfectat conform rigorilor

legislației în vigoare.

4

A relevat că, în situația dată recurentul a refuzat prelungirea concediului de

odihnă, iar intimatul urma să se prezinte la serviciu începând cu 16 iulie 2018, să se

informeze cu privire la soluționarea cererii lui de prelungire a concediului și în caz

de dezacord cu poziția recurentului, să întreprindă măsuri legale de contestare.

A declarat că, intimatul a ales să lipsească neîntemeiat și samavolnic de la

serviciu pe parcursul a 13 zile, începând cu 16 iulie 2018, fapt care a dus la

concedierea acestuia în temeiul art. 86 alin. (1) lit. h) din Codul muncii.

A invocat că, intimatului i-a fost adus la cunoștință ordinul nr. 60 din 30 iulie

2018 cu privire la concedierea sa, însă nu a fost contestat de către ultimul și care

până în prezent își produce efectele sale juridice.

A mai invocat că, instanțele judecătorești, în lipsa unor calcule clare și exacte

din partea intimatului, au calculat și au încasat sumele indicate în hotărâri.

Prin referința depusă la 21 mai 2021 Mihail Climenco, reprezentat de către

avocatul Oxana Melnic, a solicitat de a considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Din materialele dosarului rezultă că, Curtea de Apel Bălți a expediat în adresa

participanților la proces copia deciziei contestate la 25 februarie 2021 (f. d. 30,

vol.II).

Astfel, recursul declarat la 10 februarie 2021 este în termen.

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

5

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul

în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) și (4).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Institutul de Cercetări

Științifice „Rif-Acvaaparat” SA, reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat asupra deciziilor instanței de apel are caracter

nedevolutiv și controlul judiciar se circumscrie doar asupra problemelor de drept

material și procedural, verificându-se în exclusivitate doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Rebai și alții contra Franței, 25 februarie 1995), pe când în recursul

declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat” SA, reprezentată

de către avocatul Vitalie Șleahtițki, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-

Acvaaparat” SA, reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

6

dispune:

Recursul declarat de către Institutul de Cercetări Științifice „Rif-Acvaaparat”

societate pe acțiuni, reprezentată de către avocatul Vitalie Șleahtițki, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Dumitru Mardari

Mariana Pitic

7