2ra-856/21 — repararea prejudiciului

2ra-856/21 — repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-856/2021

prima instanță: Curtea de Apel Chișinău (jud: A. Gavriliță)

instanța de recurs: Curtea Supremă de Justiție (V. Clevadî, D. Mardari, G. Stratulat)

Î N C H E I E R E

9 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Albert Lenschi,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru

Caluțchi, Albert Lenschi, Victor Circov și Mariana Parfentieva (Beganscaia)

împotriva Uzinei de Tractoare „Tracom” Societate pe Acțiuni, intervenient

accesoriu Vitalii Pavlenco cu privire la repararea prejudiciului material și moral,

împotriva hotărârii din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 15 iulie 2004, Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi, Victor Circov și

Stanislav Beganschi au depus cerere de chemare în judecată împotriva Uzinei de

Tractoare „Tracom” SA cu privire la repararea prejudiciului material în mărime de

600 de salarii minime, cu achitarea proporțională fiecăruia din reclamanți sau

succesorilor acestora a onorariului pentru utilizarea invenției în mărime de 0,3%

din suma vânzărilor tractoarelor, în construcția cărora s-a utilizat invenția, pe

perioada 14 iunie 1996 – 1 iulie 2004, cu obligarea Uzinei de Tractoare „Tracom”

SA să achite până la expirarea termenului de valabilitate a brevetului de invenție

fiecărui reclamant, în mărime egală, onorariul în mărime de 0,3% din suma

vânzărilor tractoarelor, începând cu 1 iulie 2004.

În motivarea acțiunii au indicat că sunt autorii invenției „Tractor”, iar la 31

octombrie 1996 li-a fost eliberat brevetul de invenție.

Au relevat că la 14 iunie 1996 au încheiat cu Uzina de Tractoare „Tracom”

SA contractul de cesiune a brevetului cu nr. 34, iar ultima urma să le achite

recompensă pentru invenție, fiecărui inventator în parte, pe parcursul întregii

perioade de utilizare a invenției în construcția tractoarelor, însă, din anul 1996 și

până în anul 2004, nu au primit nici o recompensă bănească, mai mult la

nenumăratele adresări către pârât au primit refuz privind soluționarea pe cale

amiabilă a cazului.

1

La 17 martie 2006, Uzina de Tractoare „Tracom” SA a depus cerere

reconvențională împotriva lui Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi, Victor Circov și

Stanislav Beganschi cu privire la recunoașterea invenției „Tractor” cu brevetul nr.

486 ca fiind o invenție de serviciu, elaborată în cadrul Uzinei de Tractoare

„Tracom” SA.

Drept temei al acțiunii reconvenționale înaintate a fost invocat că reclamanții

erau salariați ai întreprinderii și ai biroului specializat de construcții. Activitatea

reclamanților a constat în realizarea construcției tractorului.

Uzina de Tractoare „Tracom” SA a învederat că în legătură cu aceste

circumstanțe și cu litigiul apărut, la 24 mai 2005 a avut loc ședința comisiei Uzinei

de Tractoare „Tracom” SA referitor la determinarea eficacității economice a

invenției „Tractor”, brevetul nr. 486, unde a fost constat că această invenție a fost

efectuată la uzină, cu mijloacele financiare ale acestea, la indicațiile administrației

și a fost considerată ca invenție de serviciu. Deoarece invenția nu are o valoare

economică și nu există nici un act cu privire la rezultatele implementării acesteia,

Comisia a considerat oportun de a achita inventatorilor o remunerație în mărime de

1 800 de lei.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanții au depus numeroase cereri de

concretizare a pretențiilor, astfel, prin cererea de concretizare din 29 septembrie

2010, Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi, Victor Circov și Stanislav Beganschi au

solicitat încasarea din contul Uzinei de Tractoare „Tracom” SA a prejudiciului

material în sumă de 1 392 473 de lei, a prejudiciului moral în sumă de 500 000 de

lei proporțional fiecărui reclamant, a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 1 noiembrie 2010 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă

cererea de chemare în judecată depusă de Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi,

Victor Circov și Stanislav Beganschi.

Prin decizia din 13 aprilie 2011 a Curții Supreme de Justiție a fost admis

recursul declarat de Albert Lenschi, Alexandru Caluțchi și Victor Circov și a fost

casată hotărârea instanței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel

Chișinău, în alt complet de judecată.

Prin încheierea din 31 octombrie 2011 a Curții de Apel Chișinău a fost

înlocuit Stanislav Beganschi cu succesorul său în drepturi Mariana Parfentieva

(Beganscaia).

Prin încheierea din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel Chișinău a fost atras

în calitate de intervenient accesoriu de partea Uzinei de Tractoare „Tracom” SA,

Vitalii Pavlenco.

La 12 noiembrie 2012, prin încheierea Curții de Apel Chișinău a fost admis

renunțul Uzinei de Tractoare „Tracom” SA la acțiunea reconvențională și a fost

încetat procesul în cauza civilă, la cererea reconvențională depusă de Uzina de

Tractoare „Tracom” SA împotriva lui Albert Lenschi, Alexandru Caluțchi,

Stanislav Beganschi și Victor Circov cu privire la recunoașterea invenției

„Tractor” ca invenție de serviciu elaborată în cadrul uzinei.

Prin hotărârea din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău a fost respinsă ca

nefondată cererea de chemare în judecată depusă Alexandru Caluțchi, Albert

Lenschi, Victor Circov și Mariana Parfentieva (Beganscaia) împotriva Uzinei de

Tractoare „Tracom” SA și a fost încasat solidar de la Alexandru Caluțchi, Albert

Lenschi, Victor Circov și Mariana Parfentieva (Beganscaia) în beneficiul Uzinei de

2

Tractoare „Tracom” SA, cheltuielile de judecată pentru efectuarea expertizei în

sumă de 3 520 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut că acțiunea a fost intentată de

reclamanți în temeiul Legii nr. 461 din 18 mai 1995 privind brevetele de invenție,

art. 35 alin. (2) cât și a Legii nr. 50 din 7 martie 2008 privind protecția invențiilor,

art. 19-21, 84, dispozițiile cărora nu sunt aplicabile litigiului dedus judecării.

De asemenea, instanța a învederat că conform Raportului de expertiză nr. 414

din 3 martie 2013, întocmit de Centrul Național de Expertize Judiciare, în

rezultatul investigațiilor materialelor cauzei și a materialelor suplimentare

prezentate de pârât, s-a constatat că valoarea efectului economic obținut de către

Uzina de Tractoare „Tracom” SA în urma folosirii de către aceasta a invenției

„Tractor”, Brevetul de invenție nr. 486, eliberat reclamanților la data de 31

octombrie 1996, pe perioada 14 iunie 1996 - 1 iulie 2006 nu a fost confirmată,

deoarece lipsesc careva date ce ar confirma că invenția a fost implementată în

circuitul economic, conform etapelor ciclului de viață a propunerilor de

raționalizare, și anume: prima etapă care este etapa creării inovației și cuprinde

perioada de la începutul elaborării până la data utilizării ei de facto, iar a doua

etapă este etapa aplicării, un an de gestiune, pe parcursul căreia, în baza aplicării

inovației s-a obținut rezultat pozitiv și este determinat efectul economic.

În așa circumstanțe, instanța a considerat că nu poate fi reținut ca probă

raportul de evaluare din 15 aprilie 2010, efectuat de expertul-evaluator Liudmila

Anisimova conform încheierii din 12 decembrie 2009 a Curții de Apel Chișinău, în

baza căruia reclamanții și-au întemeiat pretențiile, or, fiind lipsă la materialele

cauzei cât și în cele prezentate suplimentar spre investigație expertului, careva acte

confirmative de obținere a profitului ca rezultat al implementării Brevetului de

invenție nr. 486 cât și careva date privind rezultatele de implementare a invenției

„Tractor”, evaluatorul eronat a ajuns la concluzia că, cuantumul remunerației ce i

se cuvine fiecărui autor al invenției „Tractor” pentru perioada solicitată constituie

câte 483 500 de lei.

Totodată, instanța a specificat că din conținutul raportului de evaluare nu se

constată că, expertului evaluator i s-a prezentat de către reclamanți careva probe că

invenția a fost implementată și aplicată, obligație ce le aparține, și că au efectuat

careva calcule a eficacității și rentabilității implementării invenției respective în

circuitul economic conform etapelor ciclului de viață a propunerilor de

raționalizare, din care ar rezulta că Uzina de Tractoare „Tracom” SA în urma

folosirii de către această invenției „Tractor”, Brevetul de invenție nr. 486, eliberat

reclamanților la 31 octombrie 1996, pe perioada 14 iunie 1996 - 1 iulie 2006 a

obținut careva efect economic.

Or, efectul economic este rezultatul aplicării propunerilor de raționalizare,

care asigură economia resurselor de muncă, materiale bănești, majorarea volumului

de comercializare a producției și obținerea profitului.

Pe cale de consecință, instanța a ajuns la concluzia că Uzina de Tractoare

„Tracom” SA nu a cauzat prejudiciu reclamanților urmare a nedeterminării

folosirii de către aceasta a invenției „Tractor” prin Brevetul de invenție nr. 486,

eliberat ultimilor la data de 31 octombrie 1996, pe perioada 14 iunie 1996 - 1 iulie

2006, deoarece la judecarea cauzei nu au fost prezentate careva probe admisibile și

pertinente, prin care s-ar confirmat implementarea invenției „Tractor”, Brevetul de

3

invenție nr. 486, a rezultatelor implementării invenției „Tractor”, inclusiv și de

obținere a profitului.

Curtea de Apel Chișinău a învederat că conform prevederilor art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 461 din 18 mai 1995 privind brevetele de invenție, se consideră

încălcare a dreptului exclusiv al titularului brevetului efectuarea de către terți, fără

acordul acestuia, a următoarelor acțiuni: a) fabricarea, folosirea, importul, oferirea

spre vânzare, vânzarea, alt mod de punere în circulație economică sau stocarea în

acest scop a produsului, obținut prin aplicarea invenției protejate prin brevet; b)

folosirea procedeului, în cazul în care obiectul brevetului este un procedeu, precum

și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importarea în aceste scopuri a

produsului obținut prin procedeu brevetat; c) îndemnarea terților la efectuarea

acțiunilor indicate mai sus. (2) Un produs se consideră fabricat conform invenției

protejate prin brevet, iar un procedeu protejat prin brevet - aplicat, dacă în acesta

este folosit fiecare element al invenției inclus într-o revendicare independentă, fapt

care nu a fost demonstrat în pricină.

Prin urmare, nefiind constatată exploatarea de către Uzina de Tractoare

„Tracom” SA a invenției protejate prin brevet contrar prevederilor legii, care ar fi

dus la încălcarea drepturilor titlurilor Brevetului de invenție nr. 486, respectiv

lipsesc temeiurile legale de răspundere a Uzinei de Tractoare „Tracom” SA pentru

încălcarea drepturilor titularilor prin repararea despăgubirii materiale și morale

pretinse de Albert Lenschi, Alexandru Caluțchi, Stanislav Beganschi și Victor

Circov în perioada de acțiune a brevetului.

La 22 august 2014, Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi, Victor Circov și

Mariana Parfentieva (Beganscaia) au declarat recurs împotriva hotărârii din 19 mai

2014 a Curții de Apel Chișinău.

Prin încheierea din 19 noiembrie 2014 a Curții Supreme de Justiție a fost

considerat ca inadmisibil recursul declarat de Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi,

Victor Circov și Mariana Parfentieva (Beganscaia).

În cauza respectivă, de către Alexandru Caluțchi, Albert Lenschi, Victor

Circov și Mariana Parfentieva (Beganscaia) au fost depuse numeroase cereri de

revizuire, care au fost respinse ca inadmisibile.

La 5 martie 2021, Albert Lenschi, repetat, a declarat recurs împotriva hotărârii

din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, prin care și-a exprimat dezacordul cu

soluția instanței.

Examinând temeiurile recursului declarat în raport cu materialele cauzei

civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut.

În conformitate cu art. 434 Cod de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea

nu prevede altfel.

4

Termenul de 2 luni de declarare a recursului, este unul de decădere și nu poate

fi restabilit. Or, exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât

într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe,

cărora li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare

valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.

În debut, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție învederează că decizia instanței de apel a fost

pronunțată la 19 mai 2014, fiind expediată în adresa participanților la 23 iunie

2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoțire a Curții de Apel Chișinău nr.

2718 (f.d. 216, vol. II).

În același timp, materialele cauzei atestă că, inițial, la 22 august 2014 Albert

Lenschi a depus cerere de recurs împotriva hotărârii din 19 mai 2014 a Curții de

Apel Chișinău (f.d. 217-222, vol. II).

Astfel, instanța de recurs conchide că Albert Lenschi la 5 martie 2021 a depus

recurs împotriva hotărârii din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, cu omiterea

vădită a termenului legal de depunere, or, în conformitate cu art. 434 Cod de

procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării

hotărârii sau a deciziei integrale.

Mai mult ca atât, se impune a învedera că Albert Lenschi a cunoscut despre

examinarea cauzei, a recepționat copia hotărârii, încă în anul 2014, or, contrar

prevederilor art. 434 Cod de procedură civilă, acesta a depus recurs la 5 martie

2021, care este unul tardiv.

În conformitate cu prevederile art. 56 alin. (3) Codul de procedură civilă,

participanții la proces sunt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile

lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării

obligațiunilor procedurale, se aplică sancțiunile prevăzute de legislația procedurală

civilă.

Art. 61 alin. (1) Cod de procedură civilă, expres prevede că părțile sunt

obligate să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța

judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se

urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

De altfel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră necesar a menționa că în sensul art. 433 lit.

d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în

care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

La acest aspect, completul menționează că Albert Lenschi, inițial a depus

recurs împotriva hotărârii din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău, la data de 22

august 2014, astfel recursul declarat la 5 martie 2021, este repetat.

Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv și repetat declarat

împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul

securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul

intimatului la un proces echitabil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Albert Lenschi, ca fiind inadmisibil.

5

În conformitate cu art. 433 lit. b) și d), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Albert Lenschi, împotriva

hotărârii din 19 mai 2014 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Tamara Chișca-Doneva

judecătorii Iurie Bejenaru

Galina Stratulat

6