2ra-807/21 — incasarea sumei

2ra-807/21 — incasarea sumei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.2ra-807/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: A. Ojoga)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N.Budăi, I.Muruianu, A.Malîi)

Î N C H E I E R E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

în componență:

Președintele completului, judecătorul Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursului depus de Vasile Lupoi, reprezentat de

avocatul Adrian Crețu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Vitali Luchinschi

și Alexandr Luchinschi împotriva lui Vasile Lupoi cu privire la încasarea sumei și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La data de 18 iunie 2018, Vitali Luchinschi și Alexandr Luchinschi au depus

cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Lupoi cu privire la încasarea

sumei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au indicat că, la 27 iunie 2012, Vasile Lupoi

s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Vitali Luchinschi și

Alexandr Luchinschi cu privire la încasarea împrumutului în sumă de 6000 euro,

constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1119 a

apartamentului nr.XXXXX, încheiat la data de 23 februarie 2013, între Vitali

Luchinschi și Alexandr Luchinschi, cât și încasarea cheltuielilor de judecată.

Au mai indicat că, pe parcursul examinării cauzei enunțate, Vitali Luchinschi a

depus cerere reconvențională împotriva lui Lupoi Vasile cu privire la declararea

nulității absolute a recipisei scrise de Vitali Luchinschi privitor la împrumutul de la

Vasile Lupoi a sumei de 6000 dolari SUA din 17 martie 2009.

Reclamanții au notat că, prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din

10 iulie 2013, cererea de chemare în judecată depusă de Vasile Lupoi a fost respinsă

ca fiind neîntemeiată, iar cerere reconvențională a fost admisă.

Au evidențiat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, a

fost admis apelul declarat de Vasile Lupoi, a fost casată hotărârea Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 10 iulie 2013 și emisă o nouă hotărâre prin care acțiunea

de Vasile Lupoi a fost admisă parțial.

Reclamanții au afirmat că, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 11 iunie

2014, au fost admise recursurile declarate de către Vasile Lupoi și Vitali

Luchinschi, s-a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 22 ianuarie 2014, cauza

fiind remisă la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Au relatat că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17 februarie 2015, s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iulie 2013, iar prin

încheierea Curții Supreme de Justiție din 17 iunie 2015, recursul declarat de Vasile

Lupoi s-a declarat inadmisibil.

Reclamanții au mai menționat că, prin mandatul nr. 0222716 din 04 septembrie

2012, avocatul Liuba Tcacenco a fost împuternicită de Vitali Luchinschi și

Alexandr Luchinschi să acorde asistență juridică în instanțele de judecată, întru

demonstrarea ilegalităților abuzive întreprinse de pârâtul Vasile Lupoi, care prin

diferite metode clandestine a dorit să se îmbogățească fără justă cauză.

Au notat că, la 04 septembrie 2012, avocatul Liuba Tcacenco a încheiat cu

Vitali Luchinschi și Alexandr Luchinschi contractul de asistență juridică din 12

septembrie 2012, nr. 07, prin care ultimii s-au obligat să achite cu titlu de onorariu

suma de 500 euro, cu achitarea acesteia în termen de 3 luni, după devenirea

irevocabilă a hotărârii/deciziei judecătorești.

Au specificat că, în intervalul de 3 luni, nu dispunea de mijloace bănești pentru

achitarea onorariului, astfel ultima invitându-i la dânsa în birou, a solicitat achitarea

sumei de 500 euro, la care au convenit că onorariul va fi achitat în termen de o lună,

adică la 11 octombrie 2015, înaintând în acest sens o pretenție.

Reclamanții au mai indicat că, la nenumăratele solicitări către pârât întru

rezolvarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu, deja intentat, acestea nu s-au soldat

cu succes, pârâtul a ignorat toate solicitările.

Au evidențiat că suma de 500 euro a fost achitată avocatului Liuba Tcacenco

abia la 17 martie 2017, conform bonului de plată nr. 205521 pentru acordarea

asistenței juridice calificate pe tot parcursul examinării cauzei din data de 28

septembrie 2012 – 17 iunie 2015, echivalentul în valută națională a sumei de 10687

lei, conform cursului valutar din 28 martie 2017, stabilit de Banca Națională a

Moldovei.

Au invocat că pe lângă cheltuielile de asistență juridică, au suportat și

cheltuieli de judecată ca taxă de stat, în sumă de 1306 lei, ce se justifică prin

bonurile de plată, ordinul de încasare a numerarului nr. 735678973 din 28

septembrie 2012 – 100 lei, ordinul de încasare a numerarului nr. 72683135 din 21

martie 2014 – 450 lei, ordin de încasare a numerarului nr. 74898825 din 22 aprilie

2014 – 756 lei.

În acest sens, la 28 mai 2018, au expediat în adresa pârâtului o pretenție

privind soluționarea litigiului pe cale amiabilă, acordându-i un termen de 7 zile, iar

la 28 mai 2018, pârâtul a recepționat pretenția.

În drept, reclamanții Vitali Luchinschi și Alexandr Luchinschi și-au întemeiat

acțiunea în baza art. 82, 94 alin. (1) și 96 Cod de procedură civilă.

Reclamanții au solicitat încasarea din contul pârâtului Vasile Lupoi a

cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 10687 lei, a cheltuielilor de judecată în

sumă de 1306 lei, în total 11993 lei, cât și a cheltuielile de judecată suportate în

legătură cu examinarea prezentei cauze civile.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 13 mai 2019, s-a admis

parțial acțiunea. S-a încasat de la Vasile Lupoi în beneficiul lui Vitali Luchinschi și

Alexandr Luchinschi suma de 11993 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de

judecată și cheltuielile pentru citare în mărime de 220 lei, în rest pretențiile au fost

respinse ca neîntemeiate. S-a încasat de la Vasile Lupoi la bugetul de stat a

2

cheltuielilor suportate de instanța de judecată în legătură cu soluționarea cauzei în

mărime de 52, 45 lei.

Prin decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de Vasile Lupoi și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 13 mai 2019.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a invocat că reclamanții/intimați prin

acțiunea dedusă judecății a solicitat încasarea de la pârâtul Vasile Lupoi, a sumei de

10 687 lei cu titlu de compensare a cheltuielilor de asistență juridică.

În conformitate cu prevederile art.96 alin.(1), alin.(11 ) din Codul de procedură

civilă, instanța judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze

părții care a avut câștig de cauză cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în

care acestea au fost reale, necesare și rezonabile. Cheltuielile menționate la alin.(1)

se compensează părții care a avut câștig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în

judecată de un avocat.

Cu trimitere la prevederile normei legale citate supra raportate la

circumstanțele enunțate, instanța de apel a considerat că prima instanță întemeiat a

constatat că suma de 10687 lei este una efectivă, reală, rezonabilă și proporțională

cu munca depusă.

Or, potrivit pct.16 al Recomandării privind cuantumul onorariilor avocaților și

compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de asistență juridică,

aprobată prin decizia nr. 2 din 30 martie 2012 a Consiliului Uniunii Avocaților din

RM, pentru probarea cheltuielilor suportate și prin prisma practicii CEDO, se

evidențiază necesitatea prezentării de către partea, care pretinde compensarea

cheltuielilor, a dovezii achitării onorariilor avocaților, lista detaliată a actelor

/acțiunilor efectuate de avocat și orarul timpului aferent acestora.

Totodată, la determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

judecată, pentru a face o apreciere corectă, va ține cont de: complexitatea cauzei;

noutatea și dificultatea problemelor juridice ridicate de speță; aportul avocatului la

soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile speciale

necesare pentru a acorda asistența, faptul în ce măsură munca avocatului în cauza

respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare; rezultatul obținut;

restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei; natura și durata

relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea avocatului;

justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.

Din materialele administrate în prezenta cauză reclamanții au prezentat actul

de îndeplinire a lucrărilor, potrivit contractului de asistență juridică din 04

septembrie 2012, astfel în actul specificat este descris detaliat serviciile de asistență

juridică prestate, perioada prestării și prețul acestora. (f.d. 63).

Or, cheltuielile suportate cu titlu de taxă de stat și cheltuieli de citare a

pârâtului se adeveresc prin ordinul de încasare a numerarului nr. 735678973 din 28

septembrie 2012 – 100 lei(f.d. 58), ordinul de încasare a numerarului nr. 72683135

din 21 martie 2014 – 450 lei(f.d. 59), ordin de încasare a numerarului nr. 74898825

din 22 aprilie 2014 – 756 lei.(f.d. 60) și în final, prin bonul fiscal din 26 februarie

2019 – 220 lei. (f.d. 96-97)

Instanța de apel a menționat că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, între

garanțiile dreptului la un proces echitabil, acordând eficiență art. 6 din Convenția

3

Europeană a Drepturilor Omului, ce înscrie și obligația instanțelor de judecată de a-

și motiva deciziile, Curtea a statuat că art. 6 din Convenție obligă instanțele să își

motiveze hotărârile, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că ele

urmează să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului.

Întinderea obligației de motivare a deciziilor variază în funcție de natura cauzelor în

care sunt pronunțate. Este necesar să se țină seama, în special, de diversitatea

capetelor de cerere a acțiunilor, dar și de apărările formulate de pârâți, apărări care

pot avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției pronunțată de instanța de judecată.

Prin încheierea din 8 februarie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-a corectat

eroarea din decizia din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, urmând a fi

corectată sintagma ,,13 mai 2020” cu sintagma corectă ,,13 mai 2019”.

La 16 februarie 2021 Vasile Lupoi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu a

declarat recurs împotriva deciziei 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii

instanței de fond, cu remiterea cauzei la rejudecare în prima instanță.

În motivarea recursului s-a invocat prevederile art.432 alin. (3) lit. b) Cod de

procedură civilă.

Relatează că instanțe de apel eronat a interpretat prevederile art.166 alin.(2),

lit.c1) Cod de procedură civilă.

Conform art.434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen

de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs

menționează că Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei la 19

noiembrie 2020, însă la materialele dosarului lipsesc date de recepționare a decziei

recurate.

Prin urmare, cererea de recurs declarată la 16 februarie 2021 se consideră

depusă în termenul prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.439 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în

conformitate cu alin. (2).

Prin notificarea din 12 aprilie 2021, Curtea Supremă de Justiție în conformitate

cu art. 439 alin. (2) CPC a expediat intimatei copia recursului și a înștiințat despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia.

Examinând temeiurile recursului completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

În conformitate cu art.432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de

procedură civilă.

4

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Dat fiind faptul că temeiurile de declarare a recursului împotriva deciziei curții

de apel, prin prisma prevederilor secțiunii a 2-a a capitolului XXXVIII al din Codul

de procedură civilă, sunt strict delimitate de art. 432, Completul reține că reieșind

din prevederile art. 437 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, în sarcina

recurentului este impusă obligația delimitării esenței, temeiului și argumentării

acelei/acelor încălcări esențiale și/sau a acelor circumstanțe ce indică la aplicarea

eronată a normelor de drept material sau procedural, și care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În speță, însă criticile invocate de recurent nu pot duce la admisibilitatea

recursului, or, acestea nu pot fi reținute prin prisma art. 432 din Codul de procedură

civilă, în condițiile în care se insistă în mod exclusiv asupra reaprecierii

circumstanțelor cauzei, în detrimentul evidențierii ilegalității soluției instanței de

apel.

În acest context este de menționat faptul că recursul exercitat conform secțiunii

a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și

procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Acest fapt denotă caracterul declarativ al recursului, fiind lipsit de esență, care

evidențiază simplul fapt al dezacordului recurentului cu soluția dată de instanța de

apel, precum și lipsa temeiurilor legale de declarare a recursului, având în vedere

faptul că, rolul exclusiv al recursului este de a asigura efectuarea unui control de

legalitate a deciziei atacate în baza temeiurilor legale de declarare a recursului strict

prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

Abordarea recurentului, în speță, însă evidențiază în mod clar dezacordul

acestuia cu soluția dată de instanța de apel, iar argumentele recursului nu permit

identificarea omisiunilor sau erorilor care ar impune declararea acestuia ca fiind

admisibil.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a

îndrepta în mod direct starea de lucruri, trăsătură distinctivă care nu este evidențiată

în cererea de recurs declarată de Vasile Lupoi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată lipsa temeiurilor care ar dicta necesitatea

declarării recursului ca fiind admisibil.

În conformitate cu art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) din

Codul de procedură civilă, Completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e :

5

Recursul declarat de Vasile Lupoi, reprezentat de avocatul Adrian Crețu

împotriva deciziei din 19 noiembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Tamara Chișca-Doneva

Judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

6